Original subtitles

Descărcat de pe YTS.MX

♪ ♪

Narator: John Fitzgerald Kennedy,

Site-ul oficial de filme YIFY: YTS.MX

al 35-lea președinte al Statelor Unite.

Pentru milioane de americani, el este cel mai mare președinte vreodată.

-Barbat: Daca ar fi asa ceva în calitate de președinte rock star,

a fost idolatrizat de popor.

-Nu întreba ce poate face țara ta pentru tine.

Întreabă ce poți face pentru țara ta.

-Bărbatul 2: A făcut politică o profesie onorabilă.

Dar în spatele convingerii și carisma,

JFK era un om al contradicțiilor.

-Jack Kennedy a fost un om de stat nobil, dar avea o latură întunecată.

Un lider înțelept și precaut care, în spate scenele, a trăit viața pe margine.

-A fost un președinte la fel de nesăbuit viața personală așa cum a avut-o vreodată America.

O imagine cu sănătatea și vigoarea ascunsă o luptă privată din lume.

-Secretul cel mai bine păstrat din politica modernă

era probabil al lui John Kennedy probleme de sanatate.

Cu toate acestea, era un om cu o mare viziune care inspiră până astăzi.

-Jesse Jackson: El este o forță majoră în istoria americană,

ca o figură iconică pentru dreptate și speranță și schimbare.

Acestea sunt zilele care l-au testat și definit.

Sunt șapte zile critice care s-au format omul și a creat legenda.

Momente de criză, ori când trebuia să se ridice

și își decide propriul viitor și viitorul națiunii.

În adolescență, în pragul morții, trebuie să lupte pentru a supraviețui.

Ca căpitan în al Doilea Război Mondial,

el trebuie să aleagă dacă să-și pună viața în pericol pentru oamenii săi.

Ca tânăr candidat la președinție,

va învinge un formidabil luptător politic la TV în direct

în fața națiunii?

Ca președinte, cât de departe va îndrăzni el să plece

în dezvăluirea publică a lui apetit pentru glamour și femei?

Cu lumea în prag de război nuclear,

JFK trebuie să aleagă dacă să aibă încredere armata sau propria sa judecată.

El trebuie să decidă între politică şi principiu

și trebuie să se hotărască

dacă să-și parieze președinția pentru a sprijini Mișcarea pentru Drepturile Civile.

A fost o viață întreruptă tragic într-o ultimă zi fatidică în Dallas.

[sirena sunet]

[împușcătură]

La 16 ani, John Kennedy este elev la o școală privată de elită.

Cunoscut de prietenii lui și familia ca „Jack”,

este răzvrătit, dar foarte plăcut.

-Jack Kennedy era întotdeauna un făcător de probleme.

Dar oamenii l-au găsit inspirator pentru că era aventuros,

și era mereu în căutarea distracției.

-E băiatul care poate fermeca păsările din copaci.

El este băiatul carismatic, el este băiatul cu marele simț al umorului.

Dar și Jack era afectat de boală.

Într-o zi, e la infirmeria școlii pentru ceea ce pare a fi o doză de gripă.

♪ ♪

-Domnule doctore!

- Părea că avea vreo boală misterioasă.

Starea lui devine atât de gravă, a fost dus de urgență la un spital din apropiere.

Analiza sângelui lui Jack crește mai multe întrebări decât răspunsuri.

- Doctorii nu au putut ajunge la fund despre ceea ce a cauzat această boală.

Tot ce pot spune este „Noi cred că este o boală a sângelui.

Ar putea fi o infecție a sângelui de un fel”.

Ei cred că ar putea avea leucemie, care desigur este un cancer de sânge.

Alarmați, medicii se tem Jack Kennedy este în pragul morții.

Ei decid să ia legătura cu părinții lui Jack.

-A spus lui Joe Kennedy de către medici că acest lucru este grav.

— De fapt, fiul tău s-ar putea să nu supraviețuiască.

-Tatălui lui JFK i s-a spus că șansele lui de trai au fost poate 5 din 100.

Pare probabil că Jack Kennedy va muri.

În stare de șoc, școala ține o slujbă bisericească să se roage pentru el.

În ciuda stării lui Jack,

mama și tatăl lui nu face nici un efort să călătorească la patul lui.

-Părinții lui nu sunt acolo.

Ei sunt acolo în spirit ca să zic așa, dar fizic nu sunt acolo.

Au toate aceste alte obligații.

Născut într-unul dintre Cele mai bogate familii din America,

Creșterea lui Jack a fost foarte presurizată.

Tatăl său, Joe Kennedy, a fost un om de afaceri nemiloasă de ambițios.

-Tatăl lui a fost cu adevărat un caracter dominant,

foarte puternic și foarte exigent la copiii săi.

Hotărât că toate ale lui copiii ar trebui să reușească.

Mama lui Jack, Rose ocupat cu creșterea a nouă copii,

avea puțină simpatie pentru boală.

-Rose Kennedy spune în jurnalul ei,

„De ce are cineva o boală?”

Și împinge-l deoparte și așa este ea se ocupa cu copiii.

Suferind de multe probleme medicale,

Jack era obișnuit să se lupte numai prin bolile lui,

dar nu se apropiase niciodată atât de aproape de moarte.

Pe măsură ce se apropie noaptea de 4 februarie, Jack este într-o stare gravă,

dar e un luptător.

♪ ♪

♪ ♪

♪ ♪

- A existat o astfel de dorință de a supraviețui chiar de la început.

-Hei ce mai faci?

Spre surprinderea medicilor săi,

Jack Kennedy sfidează cele mai mari temeri ale tuturor.

-Arăți mult mai bine.

-Odată ce a fost stabilizat, a făcut, slavă Domnului,

recuperați fără un diagnostic final a ceea ce a cauzat această boală gravă.

Până astăzi, nimeni nu știe ce aproape l-a ucis pe Jack Kennedy, în vârstă de 16 ani.

Avea să-l petreacă pe următorul doua luni de recuperare.

Jack refuză să-i pară milă de el însuși, iar scrisorile lui sunt pline de umor.

unui prieten de școală îi scrie:

„Se pare că am fost mult mai bolnav decât credeam,

și ar trebui să fiu mort.

Așa că dezvolt o șchiopătare și o tuse scobitoare”.

Reziliența lui Jack a fost crucială pentru supraviețuire într-o familie extrem de ambiţioasă

care avea puțină simpatie pentru orice semn de slăbiciune.

-Familia Kennedy a fost la nesfârșit, competitiv nemilos tot timpul.

Atinge fotbal, înot, navigație, jocuri de societate, chiar și academice.

Absența mamei lui la unu dintre cele mai importante momente

din viața lui a ajutat la formare Atitudinea lui Jack față de femei.

-A avut un efect profund, un fel de resentiment interior,

că nu avusese niciodată genul ăsta de maternitate afectiune fata de mama lui.

Pentru Jack, această realizare brutală de vulnerabilitatea lui

a schimbat viața.

De acum înainte, ar fi făcut-o apucă viața cu ambele mâini.

Jack a fost o persoană extraordinară care înfruntase moartea și o înfruntase în jos.

Avea un curaj fizic enorm.

În următorii zece ani, Jack se joacă cu o carieră în jurnalism sau politică.

Călătorește prin Europa în pragul războiului

și câștigă o reputație de playboy.

A absolvit Harvard, iar la 9 decembrie 1941,

se trezește să-și găsească țara în război cu Japonia.

Jack încearcă să se alăture Marinei,

dar are probleme cu spatele și intestinul

și este respins de militari din motive de sănătate.

Unchiul meu Jack a vrut să fie unde acțiunea a fost, unde a fost lupta,

și că punându-ți pălăria în ring este ceea ce conta.

Tatăl lui Jack trage sfori,

iar tânărul Kennedy în cele din urmă reușește să intre în Marina.

Se oferă voluntar să lucreze la patrulare torpiloare în Pacificul de Sud.

JFK vrea o parte din acțiune,

dar nu prea știe el cât de periculos va fi.

Jack Kennedy, în vârstă de 26 de ani, este căpitanul a unei torpiloare de patrulare, PT-109,

staționat în Insulele Solomon în Pacificul de Sud.

El este responsabil de viețile a 12 bărbați.

-Nu cred că există vreo cale contribuie la acel război mai potrivit

pentru personalitatea președintelui Kennedy decât căpitanul unei bărci PT.

Au fost rapizi, au fost incredibil de periculos.

Misiunea lui Kennedy este să atace un convoi japonez

în drum spre aprovizionarea trupelor inamice ocupând insulele învecinate.

- Știam de la observatorul coastei

că aveau să sosească japonezii aproximativ 11:00 PM

în noaptea aceea în strâmtoarea Blackett, unde i-am putea opri cel mai bine.

Jack Kennedy nu are de unde să spună unde este convoiul.

El așteaptă în întuneric, gata ca semnalul să atace.

Oprește două dintre cele trei motoare ale sale pentru a nu fi auzit.

Mai mult, comunicarea lui Kennedy echipamentul nu funcționează corect.

- Acesta este PT-109. Ma citesti?

La câțiva kilometri distanță, Prietenul lui Jack, Ted Robinson

este și el în misiune și este într-una dintre puținele bărci PT care au radar.

-Am luat sâmburi de pe ecranul radarului venind foarte repede și foarte mare.

Eram sigur că ei erau distrugătorii.

-Convoiul localizat, convoiul localizat.

-Așa că am spus „Uite-o,” și m-am gândit, Doamne, asta poate fi.

Câteva secunde mai târziu, barca lui Ted intră foc puternic din convoiul japonez,

și este forțat să se retragă.

- Acesta este PT-109. Ma citesti?

La celălalt capăt al canalului,

continuă Jack Kennedy să aștepte convoiul japonez,

încă neștiind poziția sa.

-Nava inamică se apropie repede!

Unul din echipajul său este uluit să văd un distrugător japonez,

de 40 de ori mai mare decât PT-109, aplecându-se asupra lor cu viteză maximă.

Pentru a doua oară în viața lui JFK, moartea pare inevitabilă.

Distrugătorul japonez de 2.000 de tone se apropie de Jack Kennedy

și echipajul său.

În loc să încerce să fugă, Kennedy ia o decizie într-o fracțiune de secundă

și întoarce roata spre nava inamică

să-și tragă torpilele dintr-un interval direct.

Dar e prea târziu.

Distrugatorul japonez îl lovește, sfărâmându-și barca în bucăți.

-Distrugatorul ăla l-a tăiat în jumătate.

Am văzut această explozie uriașă,

și ne-am gândit că nimeni ar fi putut trăi prin asta.

-Urmeaza cele doua barci PT

puneți-le toate trei motoarele și decolează.

Căpitanii lor cred că nimeni nu ar putea au supraviețuit exploziei pe care au văzut-o.

Doi membri ai echipajului pe barca lui Kennedy sunt uciși pe loc.

Restul sunt aruncate în apa arzând.

Kennedy supraviețuiește, dar este grav rănit.

-Președintele Kennedy era la cârmă,

și a fost imediat tras cu spatele, care i-a afectat grav spatele.

Primul gând al lui JFK este:

„Așa se simte să fii ucis”.

Kennedy rănit se agață la epavă

cu marea în flăcări în jurul lui.

-Bărbat: Ajutor! -Apoi aude strigăte în întuneric.

-Jack, ca un prost al naibii, cufundat în acea benzină în flăcări

pentru că oamenii lui țipau și plângând, și confuz și pe moarte.

Jack Kennedy caută pentru oamenii lui timp de o oră.

Ajutat de o parte din echipajul său,

îi remorcă înapoi pe supraviețuitorii răniți la epava bărcii.

-Jack a avut arsuri groaznice de benzină,

și și-a luat oamenii înapoi, și s-au atârnat cu toții de barcă.

- Te întrebi dacă s-a columbat în apă pentru că simțea că trebuie

sau se cufundă pentru că era de datoria lui.

Dar trebuia să fie că era un amestec din toate acestea

asta l-a condus la asta act extraordinar de vitejie.

Până la ora 13.00 pe data de 2 august, Jack Kennedy și echipajul său

a fost în apă de zece ore, înconjurat de inamic.

-Barca se îndreaptă direct spre unde japonezii aveau 40.000 de soldați,

așa că Jack știa că trebuie să facă ceva.

Cea mai apropiată insulă nelocuită este la cinci kilometri și jumătate distanță.

Un membru al echipajului este prea grav rănit a înota distanța.

-A luat sforile cravatei de haina bărbatului în dinți,

iar el a trebuit să vâslească.

Pacificul de Sud este absolut plin de rechini, plin de rechini.

Acum rechinii atacă când sângerezi.

Omul acesta sângera.

Cu Jack Kennedy remorcând bărbatul rănit, restul echipajului urmează.

După patru ore de luptă prin ape pline de rechini,

ajung în sfârșit pe insulă.

- Când a ajuns prima dată pe Insula Prunelor, era într-o formă groaznică.

Kennedy și echipajul său sunt epuizați, dar dacă nu primește ajutor rapid,

membrul echipajului rănit va muri.

Disperat, apare cu un plan de acțiune.

-Cred că președintele Kennedy a decis

că ar face tot posibilul pentru a le asigura supravieţuirea.

Și așa a luat ultimul pistol pe care au avut și un felinar,

Și a înotat în strâmtoare.

Planul lui Jack este să folosească lanterna pentru a încerca pentru a atrage o navă a Marinei SUA care trece.

Este epuizat și se luptă împotriva curenților puternici.

În cele din urmă, ajunge la un coral recif unde poate sta.

Își folosește lanterna pentru a semnala,

dar acum riscă să fie tras de propria lui parte.

- Căpitanul Dick Keresey, care fusese afară cu președintele Kennedy noaptea

de scufundarea PT-109, mi-a spus că dacă ar fi văzut un felinar,

s-ar fi antrenat fiecare armă aflată în acea poziție

și a tras până a fost absolut distrus.

Și am spus: „Ce ar fi ai facut atunci?"

Și el a spus: „Am fi plecat să investigheze,

„și am fi găsit Președintele Kennedy a murit,

„dar am fi știut că echipajul era încă în viață,

și ne-am fi dus să căutăm.”

Jack așteaptă, dar nu apare nicio navă americană.

Așa că se întoarce la oamenii săi.

Nu știe el că el și echipajul lui au fost date pentru moarte

iar pentru ei se face o înmormântare înapoi la baza navală.

-A fost o mică înmormântare, și ne-am pus în genunchi,

și am spus Rugăciunea Domnului din câte mi-am putut aminti,

și ne-am luat cu toții la revedere lui Jack și echipajului său,

și ne-am gândit asta a fost sfârșitul.

În viață, dar 50 de kilometri în spatele liniilor inamice,

Kennedy știe că el și cei zece oameni ai săi sunt pur și simplu o parte din costul războiului.

Mai târziu, el scrie acasă: „Mii de victimele sună ca picături în găleată,

„dar dacă acele mii vor să trăiască cât cele zece pe care le-am văzut,

„oamenii hotărând de ce și de ce ar fi mai bine să se asigure

„că tot acest efort este îndreptat pentru un scop precis

și că atunci când atingem acel obiectiv, putem spune că a meritat.”

Jack și echipajul lui nu prea au mâncare sau apă,

într-o zonă în mod constant patrulat de japonezi.

-Ted Robinson: Singura mâncare adevărată ar fi laptele de cocos.

Deci, treptat au murit de foame, este ceea ce se întâmpla cu adevărat.

Jack Kennedy știe dacă nu primiți ajutor în curând, vor muri.

El zărește niște pescari locali

și lumini pe un ingenios metoda de comunicare.

- A zgâriat chestia asta pe o nucă de cocos cu un cuțit,

a spus ceva în acest sens,

„11 încă în viață, trimite ajutor”.

Kennedy dă nuca de cocos unuia dintre pescari

și le cere să-l livreze unei armate americane belvedere pe o insulă vecină.

Este un mare pariu.

Dacă japonezii descoperă mesajul,

Kennedy și echipajul său putea fi capturat și torturat.

♪ ♪

A doua zi, ingeniozitatea lui dă roade.

Nuca de cocos este de contrabandă spre belvedere

și apoi, în sfârșit, lui Ted Robinson.

-Am fost primul care a primit cel mai mult nucă de cocos faimoasă în lume

care a ajuns în președintele său birou tot restul vieții lui.

Am fost doar încântat.

Era bătrânul Jack, tipul pe care l-am cunoscut și era în viață.

La cinci zile după evenimentele dramatice din 2 august 1943,

Ted Robinson pleacă pentru a salva supraviețuitorii.

- Iată-l pe tipul ăsta.

Când l-am luat, picioarele îi erau tăiate în bucăţi.

Era foame, îl durea.

El a spus: „Unde naiba ați fost băieți?

Am fost la această stație de autobuz de o săptămână întreagă acum.”

Nu voi uita niciodată asta, niciodată.

Încă glumesc și ne-am gândit, Oh, acesta trebuie să fie Jack.

Jack și echipajul lui sunt într-o formă groaznică și sunt trimise să se recupereze.

- O lună pe zi de după ce l-am salvat,

Mi-am pierdut barca și m-au blocat în același cort cu Jack.

Când JFK a primit ordinele pentru a merge acasă, le-a rupt.

El a spus: „Nu, vreau du-te înapoi în sus.”

Am spus „La naiba, dă-mi ordinele astea. Îmi voi pune numele pe ei.

Eu vreau sa merg acasa."

Dar nu, spuse el Mă întorc pe linie.

Evenimentele din 2 august face titluri în toată America.

Jack Kennedy este împins pe scena nationala.

El este salutat ca un erou.

-Jack Kennedy a făcut-o întotdeauna o glumă despre a fi un erou.

Obișnuia să spună, „Am primit o medalie pentru că mi-am pierdut barca”.

El a spus: „Nu știu cât de des s-a întâmplat asta”.

- Nu se considera ca eroic și cu siguranță niciodată

a vorbit despre cu adevărat remarcabil curajul de care a dat dovadă.

După experiențele sale de război, copilul bolnav al familiei

se aruncă în politică, unde are o ascensiune meteorică.

În 1946, la un an după ce a părăsit Marina, devine congresman democrat.

În 1952, este ales Senator pentru Massachusetts.

Anul urmator, se căsătorește cu frumoasa socialistă

Jacqueline Bouvier.

Un an mai târziu, trece o operație pe spate,

timp în care aproape că moare.

În 1960, la vârsta de 43 de ani, Jack Kennedy câștigă nominalizarea democrată

pentru a deveni unul dintre cei mai tineri Candidați la președinție

în istoria Americii.

- Stăm astăzi la marginea unei noi frontiere.

Frontiera anilor 1960,

frontiera necunoscutului oportunități și pericole.

Jack Kennedy trebuie să-i înfrunte acum Rival prezidențial

în confruntarea secolului.

-Șomajul prin anii 50?

Ca 50, cinci, șapte.

JFK și consilierii săi se pregătesc

pentru cea mai importantă noapte din oferta lui pentru președinția SUA.

-Ce mai facem? -Să mergem.

-Toate bune? -Ted, foc rapid, bine?

-Creșterea populației în ultimii zece ani. -18,5%.

-Bine. Știință și ingineri? -De două, de două ori, de două ori mai multe.

-Americani în sărăcie?

-Ah, cincizeci de milioane.

În șase ore,

JFK apare în primul dezbatere prezidențială televizată,

împotriva rivalului său republican Richard Nixon.

- Pachete cu alimente?

-Prima dezbatere din Chicago a fost testul crucial pentru Jack Kennedy.

Dacă avea să aibă succes, trebuia să reușească acea primă dezbatere.

-Bine, creșterea populației? -18,5%.

Ca politician, al lui Jack Kennedy încă să-și pună amprenta.

Este tânăr și romano-catolic,

ceea ce îl face un străin și un candidat improbabil la președinte.

De asemenea, se confruntă cu un adversar descurajator.

Richard Nixon este vicepreședintele,

un nume de familie cu un grav palmares în guvern.

-Jack Kennedy este arătos, bogat, dar nu este încă om de stat.

Richard Nixon, care a fost vicepreședinte,

este în mintea publică asociată mult mai mult cu gravitasul și treburile mondiale

și se confruntă cu mari probleme.

-Jack Kennedy nu avusese niciodată vreunul anterior expunerea la acest tip de confruntare.

Deci au fost întrebări

despre cât de competent ar fi Jack, cât de încrezător ar fi,

cât de eficient ar fi în a trata unu-la-unu cu Nixon.

- Pachete cu alimente?

-Pachete cu mâncare, adică patru milioane.

- Sunt patru milioane.

Este tinerețe versus experiență,

și Kennedy și consilierii săi simt presiunea.

-18,5%, 18,5.

- Miza pentru Jack Kennedy sunt enorme în această noapte.

El este atât de tânăr, netestat, om neexperimentat, calm

făcându-și prima apariție cu adevărat înaintea poporului american.

Peste șaptezeci de milioane oamenii urmăresc această dezbatere.

Nu poate să-l sufle.

Kennedy apare imaginea sănătății, dar este o farsă.

El suferă de o persoană care îi pune viața în pericol afecțiune numită boala Addison

și se bazează pe o baterie de steroizi, somnifere

și calmante pentru a se menține.

Kennedy știe dacă boala lui este expusă, i-ar putea pune capăt carierei politice.

-Secretul cel mai bine păstrat în politica modernă

a fost probabil Problemele de sănătate ale lui John Kennedy.

La sfârșitul anilor 1950, a fost internat de nouă ori.

Acum, publicul nu știa

despre întindere la care ia medicamente.

-A spus odată un om grozav alegerea din 1860, președintele Lincoln.

După repetițiile de ultimă oră, Kennedy ajunge la studio.

E pe cale să se adreseze celui mai mare publicul de televiziune în istoria Americii

și știe că este vital

că înfățișarea lui dezvăluie aspre examinarea camerelor TV.

-Kennedy ia steroizi, și există o anumită calitate umflată,

și îi dă un fel de bronz.

Ce vreau să spun este că vrei să renunț rapid sau cum, cum...

-Da, ei bine, ne dăm seama când vezi...

Nixon este de asemenea îngrijorat de aspectul lui.

El își decide costumul gri este prea deschis la culoare,

și el dispare în fundalul studioului.

Echipa lui cere ca acesta să fie revopsit o nuanță mai închisă de gri.

Bobby: Gata?

-Da.

-Jack, nu ești nervos, nu-i așa?

-Mă faci nervos.

-O să fii bine, bine, bine.

- Lasă-mă să văd asta aici.

Pe măsură ce minutele trec în jos până la începutul dezbaterii,

Kennedy face un apel inteligent.

- Oamenii din rețea S-a apropiat de JFK și Nixon,

si au spus, — Vrei ceva machiaj?

Și Jack a spus „Nu, nu am nevoie de niciunul”

și Nixon, să nu fie mai prejos ca un bărbat macho,

a spus „Ei bine, nici eu nu am nevoie de niciunul”.

Echipa lui Kennedy își dă seama că, fara machiaj profesional,

va transpira sub luminile fierbinți ale studioului, ceea ce l-ar putea face să pară bolnav.

- Fără să știe Nixon,

Kennedy folosește machiaj pe care le-a oferit campania lui.

-O calitate tipică Kennedy, Bluffing practic.

- Acesta este apelul tău de cinci minute.

- Bine, mulțumesc, dragă.

Națiunea așteaptă cu răsuflarea tăiată pentru ca emisiunea să înceapă.

Cu doar câteva minute de la capăt,

Kennedy surprinde pe toată lumea ieșind din studio.

Prima prezidențială televizată dezbaterea este pe cale să înceapă,

iar John F. Kennedy și-a părăsit locul.

- Jack spune, "Trebuie sa merg la baie,"

iar el se duce la baie.

Și oamenii stau în acel public, se pare că există un singur candidat acolo.

Și apoi este numărătoarea inversă. 10, 9, 8, 7.

- Nixon se întreabă, macar se va intampla asta?

Unde este el? El, ce face?

Este un stratagem al lui Kennedy de a enerva rivalul său mai experimentat Richard Nixon.

- Chiar și producătorii, radiodifuzorii erau foarte nervoși.

-Iată că apare candidatul, se aseaza singur,

își încrucișează picioarele și plecăm.

- Moderator: Bună seara.

Posturile de televiziune și radio al Statelor Unite

iar posturile lor afiliate sunt mândri...

După ce l-a lăsat pe Nixon să aștepte până în ultima secundă,

Kennedy are acum doar o oră pentru a convinge publicul american

va face un președinte mai bun decât Richard Nixon.

- Și acum pentru prima declarație de deschidere de senatorul John F. Kennedy.

Asistenții lui Kennedy se pregătesc în timp ce omul lor se îndreptă

unui adversar mult mai experimentat.

-Imaginați-vă că acești doi războinici pleacă cap și cap cu 80, 90 de milioane,

unii spun 100, 120 de milioane l-am urmărit în ziua aceea.

El deschide adresându-se problema arzătoare a zilei,

amenințarea comunistului dominatie mondiala.

-La alegerile din 1860,

Abraham Lincoln a spus că întrebarea era

dacă această naţiune ar putea exista jumătate sclav sau jumătate liber.

La alegerile din 1960, și cu lumea din jurul nostru,

întrebarea este dacă lumea va exista jumătate sclav sau jumătate liber.

Nixon face apoi o gafă.

Are reputația de a fi foarte agresiv, un asasin politic,

asa ca a fost sfatuit pentru a-și atenua prestația.

- Lucrurile pe care le-a spus senatorul Kennedy multi dintre noi putem fi de acord.

-Nixon părea înclinat să fie de acord

cu aproape totul a spus Kennedy.

-Mă abonez complet

la spiritul pe care senatorul Kennedy a exprimat în seara asta.

- Părea ca și cum bărbatul în vârstă era Kennedy,

nu Nixon, în calitate de vicepreședinte în funcție.

Este o eroare tactică,

și pe măsură ce dezbaterea progresează, lucrurile se înrăutățesc pentru Nixon.

Lipsa lui de profesionist machiajul începe să se vadă.

-A avut un fel de umbră de la 5:00, și orice machiaj pe care l-ar fi avut a alergat,

și cineva a spus că l-a făcut arăta ca un chipmunk sinistru.

Văzându-l pe Nixon clătinând, echipa Kennedy presă acasă avantajul lor

și cere mai multe cadre apropiate cu Nixon.

-Consilierii lui Nixon și Kennedy

speră să prindă unul dintre ei afară într-un fel de grimasă

sau un fel de batjocură sau disprețuitor răspuns la ceea ce spunea celălalt.

Și au o ceartă

peste câte dintre acestea vor exista tăieturi.

Dar lucrurile sunt departe de a fi clare.

- După cum a subliniat senatorul Kennedy, am venit la Congres în același an.

Experiența lui a fost diferit de al meu.

Ascultând pe a lui radioul este prietenul apropiat al lui JFK.

Am avut un sentiment pe care Nixon o face puncte mai tari decât Kennedy.

Nixon a fost bun.

A ținut o mulțime de discursuri, așa că el,

era un mai experimentat interpret politic decât Kennedy.

-Mulți oameni au simțit asta dacă auzi dezbaterea de la radio, Nixon câștigă.

El aduce argumente bune și puternice,

și Kennedy e bine, dar nu este chiar la fel de ascuțit.

Pentru cei care urmăresc dezbaterea, este o poveste diferită.

Kennedy arată cu atât mai mult candidat încrezător.

-Nixon nu ar fi putut să arate mai rău.

Faptul că ar purta un costum gri care s-a amestecat în fundal

și să nu mă machiez, a fost un dezastru.

Pur și simplu nu părea prezidențial.

-Jack era liber ca o gâscă iar Nixon era strâns ca o căpușă.

Stilul de prezentare al lui Kennedy adaugă la impresie.

-Dacă ne descurcăm bine aici, dacă ne întâlnim obligațiile noastre, dacă mergem înainte,

atunci cred că libertatea va fi fii în siguranță în întreaga lume.

- Și-a adresat remarcile

pentru milioanele de americani care se uitau la televizor.

Pe care îl considera publicul lui mai degrabă decât lui Nixon însuși.

-Mulțumesc foarte mult pentru că ne-a permis să prezentăm

viitorul președinte al Statelor Unite pe acest program unic.

Pe măsură ce dezbaterea se încheie, pare prea aproape pentru a suna.

JFK trebuie să aștepte acum sondajele de opinie

pentru a descoperi dacă țara crede el ar putea fi următorul lor lider.

-A doua zi, încep să vină sondajele,

și tot ce bănuiai este confirmat.

Cu o marjă îngustă, Kennedy a câștigat.

-Esența dezbaterii

este că un candidat încearcă a depăși, a depăși pe altul,

a arăta mai bine, a acționa mai bine, să par mai prezidenţial.

Din acest punct de vedere, nu a fost niciun concurs.

Kennedy l-a învins pe Nixon cu uşurinţă.

Imaginea s-a dovedit să conteze mai mult decât experiență.

Nixon spune mai târziu: „Ar fi trebuit amintit

că o poză merită o mie de cuvinte."

Dezbaterea marchează sosirea a cultului tineretului

și zorii unei noi ere TV.

-Mulțumesc baieti. Bine, e suficient.

- El este tipul nostru.

- Dezbaterea se schimbă politică și TV pentru totdeauna.

Ei sunt uniți pentru totdeauna după asta.

-Primul din drum.

Kennedy mai are un munte de urcat pentru a convinge poporul american

să-l votezi, dar a trecut de primul obstacol.

- Chiar a înlăturat o parte din întrebările despre el

ca fiind prea tineresc, prea neexperimentat.

A ieșit din acea dezbatere

cu aspectul a cuiva care a fost prezidențial.

La două luni după câștigarea primei dezbateri,

Jack Kennedy îl învinge pe Richard Nixon la alegerile prezidențiale

prin cea mai îngustă dintre margini.

Şaptesprezece zile mai târziu, soţia lui Jackie dă naștere celui de-al doilea copil al lor,

un fiu mult dorit, John Junior.

Într-un mod extraordinar triumf peste adversitate,

bolnav cronic John F. Kennedy

este inaugurat ca al 35-lea Președinte al Statelor Unite.

- Nu întreba ce ești țara poate face pentru tine.

Întreabă ce poți face pentru țara ta.

Până în mai 1962, are un an de președinție.

Are totul încă de pierdut și mult de câștigat.

Parte integrantă a succesului lui Kennedy este soția lui plină de farmec Jackie.

Ea a devenit internațională celebritate în sine,

renumit pentru stilul, farmecul ei, si arata bine.

-Că ar trebui să prețuim o limbă și o emoție care ne unește pe toți.

Mulțumesc.

Cu cei doi copii frumoși ai lor, Caroline și John Junior,

întâlnesc Kennedy ca familia ideală.

-Jackie Kennedy a fost o femeie frumoasă, și era inteligentă, intelectuală.

Era ambițioasă, toate lucrurile de care Jack Kennedy și-a dorit și de care avea nevoie.

Kennedy apar cuplul de aur, dar sunt zvonuri

că relația lor nu este chiar ceea ce pare.

♪ ♪

Președintele Kennedy este la New York pentru a-și aniversa 45 de ani

cu o seară de gală plină de stele

menită să strângă 1.000.000 de dolari pentru Partidul Democrat.

Acesta va fi transmis în direct la națiune și este cel mai tare bilet din oraș.

-Va fi uriaș petrecere de aniversare

la Madison Square Garden, o arenă imensă.

-Se spune adesea că Washingtonul este Hollywood pentru oamenii urâți.

Ei bine, asta nu s-a aplicat în timpul administrația Kennedy.

Oamenii frumoși au fost atât la Hollywood, cât și la Washington,

și a fost o căsnicie foarte fericită.

-Putem merge puțin mai repede?

Nu vreau să întârzii pentru bătrân.

JFK se îndreaptă spre a lui prima logodnă a zilei,

să-și viziteze tatăl Joe, care este în spital, după ce a suferit un accident vascular cerebral.

A fost o forță motrice în spatele carierei politice a fiului său

dar acum este o umbră a fostului său sine.

- Ghinda nu a căzut foarte departe de copac

în cazul lui John Kennedy și tatăl său.

Tatăl lui fusese campion filandru de-a lungul vieţii.

Și, de fapt, o cortesese pe Gloria Swanson printre alții

în relaţii extraconjugale flagrante

cunoscut de propria sa soție, Rose Kennedy,

așa că modelul a fost stabilit pentru băieții Kennedy.

Jack Kennedy s-a grăbit să-l urmărească exemplul tatălui său.

- Soția mea era la școală în New York când era tânără

iar Jack era chiar faimos în acel moment pentru urmărirea lui de domnișoare.

Prietenii lui Jack s-au îngrijorat că femeia lui i-ar putea afecta cariera politică.

-L-am întrebat o dată: „Cum de riști totul ieșind cu atâtea femei?"

Și s-a uitat la mine îndelung, iar el a spus: „Pentru că nu mă pot abține”.

Ca soț, tată a doi copii mici,

și președintele Statelor Unite,

Kennedy are motive întemeiate să-și repare căile.

-John F. Kennedy și-a asumat riscuri cu fiecare ocazie.

A fost un președinte la fel de nesăbuit viața personală așa cum a avut-o vreodată America.

Au fost zeci și zeci de femei.

Aceasta a fost pur și simplu practica zilnică obișnuită pentru John F. Kennedy.

-Nu știu cum a avut JFK timp a fi președinte al Statelor Unite

și să aibă tot atâtea femei cât avea el.

Au fost o mulțime.

Slăbiciunea incurabilă a lui Kennedy pentru femei

acum îl obligă să ia o uriașă risc personal și politic.

-Un bărbat care văzuse aproape toate femeile pe Pământ pe care și-a dorit-o,

și trebuia să aibă cea mai mare dintre toate.

Peste oras, simbolul sexual numărul unu din lume,

actrita Marilyn Monroe,

se pregătește pentru performanța unei vieți,

cântând Președintelui al Statelor Unite.

-Nu era nicio stea mai mare la timpul decât Marilyn Monroe,

iar ea era iubita Americii.

-Marilyn Monroe a fost o icoană americană, iar Jack Kennedy a fost o icoană americană,

deci presupun ca e firesc că unul i-ar cânta celuilalt.

După ce și-a vizitat tatăl,

Președintele Kennedy conduce la următoarea lui logodnă.

-Știm noi câți trebuie să venim în seara asta?

În timp ce își așteaptă cu nerăbdare noaptea cea mare,

există o persoană care nu va fi sărbătorind cu el, soția lui Jackie.

Ea este in Virginia, concurând într-un spectacol de cai local.

-Jackie știa, din ziua în care s-au căsătorit cu acel JFK,

ca tatăl său și alți membri al familiei, a fost un filandru în serie.

Nu se aștepta niciodată la o căsnicie perfectă,

deci era reprezentativ a relației lor

că și-ar petrece ziua cu caii ei

în timp ce îşi petrecea seara

cu cea mai plină de farmec femeie în America care nu era soţia lui.

-Jackie era furios că Marilyn Monroe a fost cap de afiș al acestui eveniment

și s-a asigurat că nu era acolo la sărbătoarea de naștere a soțului ei.

Și s-a asigurat că oamenii știau asta.

Președintele Kennedy este pe cale să țină un discurs la un nou

Proiect de locuințe de 40.000.000 de dolari în Manhattan.

Unde este salutat de o mulțime de 20.000 de oameni.

-Este adevărat că distinsul tău m-a invitat presedintele

să vină să vorbească pe 3 noiembrie.

În timp ce ne îndreptam spre o întâlnire pe care o sponsoriza

cu trei zile înainte de acele alegeri,

As fi fost de acord cu orice!

În apartamentul ei din New York,

Marilyn Monroe repetă melodia ea a scris pentru președinte.

[melodia din „Mulțumesc pentru amintiri”] ♪ Mulțumesc, domnule președinte ♪

♪ Pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut ♪

♪ Bătăliile pe care le-ai câștigat ♪

Cei doi s-au întâlnit anul trecut prin sora lui Kennedy, Patricia,

care este căsătorită cu actorul Peter Lawford.

- Într-adevăr, există foarte puține îndoieli acel președinte Kennedy

a avut o relație fizică cu Marilyn Monroe.

A fost o vreme, de exemplu,

când lucrau împreună timp de două zile în Palm Springs.

Marilyn este într-o stare fragilă.

A treia ei căsătorie s-a încheiat,

iar ea este din ce în ce mai dependentă la alcool și somnifere.

Ea a devenit obsedată cu Presedintele.

Înregistrările telefonice arată că Monroe a făcut zeci de apeluri la Casa Albă.

Kennedy este la curent cu zvonurile despre starea vulnerabilă a lui Monroe,

dar tot se hotărăşte să-i dea facturare de top la petrecerea lui de naștere.

Și fratele său Bobby, cel mai de încredere al lui confident, este la îndemână pentru a face acest lucru.

-Robert Kennedy, care a fost procurorul general al fratelui său,

a sunat de fapt la studioul de la Hollywood unde Marilyn Monroe era sub contract

și a cerut ca studioul o eliberează pentru câteva zile

și las-o să vină la New York.

Studioul refuză.

Deci Marilyn Monroe decide să plece oricum,

chiar dacă ea riscă pierzându-și rolul din film.

Și-a petrecut săptămâni întregi repetându-și cântecul și va purta o rochie atât de strâmtă,

trebuie să fie cusută în ea, fără să poarte nimic dedesubt.

În anul înainte de a fi reales,

miza nu putea fi mai mare pentru Președinte.

-Acesta a fost cam cel mai riscant lucru ai fi putut sa faci in acel moment.

Să o invit să vină și să fie văzut și televizat,

cu siguranță părea un dezastru cu adevărat tentant.

Kennedy se joacă cu focul dar este pregătit să parieze.

-Jack Kennedy înțelege că sex-appeal-ul lui este puternic,

si este unul dintre motive de ce a fost ales.

I s-a spus că există un risc, dar este puțin neglijent în privința asta.

Cu adunarea presei din lume pentru gala lui de naștere,

Președintele Kennedy joacă jocuri de noroc

că vor închide ochii la ultima lui aventură.

-Prietenii apropiați ai lui Kennedy din presă știa că a păcălit,

dar nu voiau să-l rănească. Le plăcea de el.

Restul corpului de presă a auzit zvonuri dar nu avea nicio dovadă.

În seara asta cu Marilyn ar putea aprinde siguranța pentru hârtii.

Jurnaliştii sunt în vigoare.

JFK ajunge la Madison Square Garden.

E pe cale să i se supună o serenată de presupusul său iubit

în faţa naţiunii.

Își riscă ambele căsnicie și cariera sa politică.

♪ ♪

Președintele Kennedy intră în gala lui aniversară

pentru a fi întâmpinați de aplauze răpite.

-Nu era obișnuit pentru asta să se întâmple unui președinte,

dar nu avusesem președinte ca înainte Kennedy.

-Cred că toată lumea a fost emoționat așa cum eram.

Am cunoscut o mulțime de oameni, dar acel eveniment a fost unul care să rămână cu mine.

În istoria spectacolului,

poate nu a existat o femeie care a însemnat atât de mult,

care a făcut mai mult decât m--

-Marilyn Monroe, care era clar înalt pe droguri sau alcool sau ambele,

sashays pe scenă pentru că rochia ei este atât de strâmtă.

-Domnul. presedinte, regretata Marilyn Monroe.

În timp ce Marilyn își scoate stola de nurcă albă,

publicul gâfâie la îmbrățișarea ei rochie de culoarea cărnii.

-Tot ce îmi amintesc despre Marilyn Monroe la Madison Square Garden

era vocea și fundul ei,

pentru că mă uitam din spate, iar la vârsta mea atunci, asta era de ajuns.

-Trebuiau să fie și ochii mei afară în public

pentru că asta este treaba noastră,

dar nu m-am putut abține să nu iau o privire din când în când.

Tot ce pot spune este wow!

♪ Mulțumesc, domnule președinte ♪

♪ Pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut ♪

♪ Bătăliile pe care le-ai câștigat ♪

♪ Modul în care te descurci cu U.S. Steel ♪

♪ Și problemele noastre cu tonă ♪

♪ Vă mulțumim foarte mult ♪

Toata lumea!

-Jackie Kennedy știa

că soţul ei avusese un fel a relației cu Marilyn Monroe.

Deci cred că ar fi făcut-o a fost teribil de penibil

și umilitoare pentru doamna Kennedy dacă ar fi fost acolo.

-Doamnelor și domnilor, președintele Statelor Unite.

După spectacolul fără suflare a lui Marilyn,

Kennedy se îndepărtează cu răceală de o politică discurs scris de Casa Albă

și merge pentru un răspuns mai intim.

-Mulțumesc.

Acum mă pot retrage din politică

după ce a avut „La mulți ani” mi-a cântat

într-un mod atât de dulce și sănătos.

-Cred că se juca la imaginea lui de băiat rău

și iubind fiecare minut din el

pentru că oamenii care trăiesc la margine nu vă fie frică să alunece de pe margine.

Și așa, acesta este modul de a obține unul dintre cele mai mari creșteri posibile de adrenalină.

Gala este salutată ca un triumf pentru Kennedy,

dar consilierii lui sunt îngrijoraţi.

La o petrecere în acea noapte,

JFK și Monroe sunt prinși de către un fotograf împreună.

FBI-ul confiscă amprentele, dintre care doar unul iese la suprafață ani mai târziu.

-Kennedy a devenit puțin neglijent și nesăbuit cu Marilyn Monroe.

consilierii lui Kennedy, inclusiv fratele lui,

a început să vadă că sunt probleme se prepară aici,

că presa era aproape a scrie povești

despre Marilyn Monroe și președintele Kennedy.

Pentru a-și păstra reputația,

consilierii lui fac tot ce pot pentru a pune capăt relației sale cu Monroe.

-Asta este într-adevăr sfârșitul relației

între președintele Kennedy și Marilyn Monroe,

si in acel moment, ea realizează că totul s-a terminat,

așa că intră într-un strop total.

Noaptea de 19 mai 1962, este ultima dată

Președintele Kennedy și Marilyn Monroe se vad unul pe altul.

Cântând la petrecerea de naștere a lui JFK este ultima ei interpretare publică.

Aflată de numeroase probleme personale, puțin peste două luni mai târziu,

Marilyn Monroe este găsită moartă în apartamentul ei de la Hollywood.

-A dat un telefon să-și ia rămas bun de la Peter Lawford

și să-i spună să-și ia rămas bun Președintelui și lui Bobby.

Și apoi la scurt timp după aceea a fost găsită moartă din cauza unei supradoze de droguri.

În urma morții tragice a lui Marilyn Monroe,

Kennedy și soția lui Jackie s-ar apropia.

- Evident că era cineva care a avut o căsnicie foarte complicată,

dar nu mă îndoiesc că a iubit soția și copiii lui

și era foarte atașat de ei.

Dar JFK, familia lui, America,

iar lumea este pe cale să se confrunte o amenințare descurajantă.

Vestul este îngrozit de comuniști urmează să cucerească lumea.

inamicul numărul unu al Americii este Uniunea Sovietică

cu marele său arsenal de arme nucleare.

-Ni s-a spus că nuclear Armaghedonul era inevitabil.

O mare parte din frica Americii se concentrează pe Cuba,

o insulă de doar 150 de kilometri departe de Florida.

În februarie 1959, comunist Fidel Castro, a preluat puterea.

Sovieticii au promis că vor proteja insula de la americani.

În aprilie 1961, doar patru luni la președinția sa,

Kennedy fusese umilit public

când un plan american să-l răstoarne pe Castro a eșuat.

În octombrie 1962, Președintele primește vești

acele baze de rachete nucleare sovietice au fost detectate în Cuba,

punând aproape fiecare oraș din S.U.A. în raza de atac.

Kennedy trebuie acum să se ridice la cel mai mare provocarea președinției sale.

-Bună seara, concetăţenii mei.

Scopul acestor baze poate fi nimeni altul decât

pentru a oferi o capacitate de lovitură nucleară împotriva emisferei vestice.

Narator: Au trecut douăsprezece zile de atunci rachetele au fost descoperite pe Cuba,

și America și Uniunea Sovietică sunt în pragul războiului.

Astăzi este cea mai apropiată lume a ajuns vreodată la anihilarea nucleară.

Președintele Kennedy este în drum spre ExCom,

grupul de consilieri de nivel înalt este pregătit să facă față crizei.

Acțiunile sale în următoarele 24 de ore, cunoscut sub numele de Sâmbăta Neagră,

va determina soarta omenirii.

-Domnilor!

America este pe punctul de a invada Cuba.

-Dimineaţă.

- Buna dimineata, domnule presedinte.

Peste noapte, Kennedy a primit o scrisoare de la liderul sovietic

Nikita Hrușciov.

A fost de acord să elimine rachetele sovietice din Cuba

dacă SUA promite că nu pentru a invada insula.

JFK speră că o soluție la criză este la îndemână.

-Există o mică rază de lumină.

Există ceva speranță că există o cale de ieșire din acest blocaj.

Dar speranțele lui Kennedy de o ieșire sunt aproape imediat întrerupte.

- Am avut altul scrisoare de la Hrușciov.

Hrușciov imprevizibil s-a răzgândit

și acum face o cerere imposibilă,

pe care Statele Unite îl îndepărtează rachetele sale bazate în Turcia.

- Când vine a doua scrisoare, doar a aruncat întuneric asupra ExCom.

Practic, au revenit în supă.

Turcia este un aliat important al Statelor Unite,

și îndepărtarea rachetelor de acolo

ar părăsi Europa de Vest simțindu-se fără apărare.

-Aceste condiţii sunt inacceptabile, domnule.

Aliații noștri vor crede că ne sacrificăm securitatea lor de dragul nostru.

Kennedy trebuie să acționeze rapid.

Informațiile militare îi spun că cinci din șase site-uri de rachete de pe Cuba sunt acum

operațional, cu arme sovietice gata să lovească orașele din SUA.

Armata îl îndeamnă pe Președinte să acționeze și să bombardeze bazele.

- Ar trebui să ne mutăm înainte să fie prea târziu.

Kennedy a plasat deja bombardiere grele americane în alertă roșie,

gata de mutare în 15 minute dacă este necesar.

Președintele știe acea acțiune militară nu va da lui Hrușciov nicio ieșire

și ar putea începe un război nuclear.

-Repetă și tatăl meu la fel ca Kennedy.

Nu trebuie să-ți împingi omologul in colt

pentru că acolo va apăsa butonul și începe războiul.

Kennedy înțelege că Hrușciov trebuie să-și țină promisiunea de a proteja Cuba

și va folosi arme nucleare dacă trebuie.

-Kennedy trebuie să fi văzut un bărbat cu multă mândrie și convingere,

și că nu putea mergi doar peste el.

Kennedy și echipa lui se ceartă toată dimineața

despre cum să răspunzi la cea de-a doua scrisoare a lui Hruşciov.

JFK poate vedea că al lui Hrușciov oferta nu este nerezonabilă.

-Cred că te duci să fie foarte greu de explicat

de ce luăm acţiune militară ostilă în Cuba

când spune „O iei pe a ta din Turcia,

Îi voi scoate pe ai noștri din Cuba.”

Pe măsură ce presiunea asupra lui crește, Kennedy își ia timp.

Înotul ameliorează durerile de spate și îi dă timp să se gândească.

-Kennedy a părăsit deliberările al ExCom să meargă la o baie.

Asta nu este ceva că persoana ta obișnuită,

confruntat cu potenţialul a unei crize nucleare,

va simți că pot face.

Nimeni nu este mai conștient de ce este în joc decât președintele Kennedy.

El este responsabil pentru siguranță de milioane de oameni,

precum și propria familie.

-Jack Kennedy nu a fost doar un președinte.

A fost tată.

A avut câțiva copii mici și îi spusese fratelui său Bob:

„Știi, am trăit o viață bună.

„Dacă vine războiul, putem muri,

dar copiii noștri, nu au avut șansa să trăiască”.

-A pomenit frecvent soarta lumii întregi,

și faptul că era tatăl copiilor mici

Sunt sigur că am dat un fel de imediată la imaginea pe distanță lungă de aici.

Kennedy se întoarce pentru a găsi criza adâncindu-se pe minut.

Un avion american U-2 care spionează pe Cuba a fost doborât

de o rachetă sovietică lansat de pe insulă.

Pilotul a fost ucis.

-Acest lucru ridică enorm miza.

În acea Sâmbătă Neagră, există un simț

omul acela, poate nu mai putem controla asta.

Joint Chiefs presează pentru un masiv să înceapă atacul aerian asupra Cubei

a doua zi în zori, a urmat printr-o invazie a insulei.

-Armata vrea să bombardeze.

Vor să se pregătească și să plece.

-Domnul. presedinte, este imperativ să acţionăm.

-A avut aproape toți experții spunând că trebuie să atacăm Cuba,

punând toată această presiune asupra Președintelui.

Cred că există câțiva președinți de atunci

pe care ai putea conta să-l păstrezi umanitatea lor în acea perioadă,

și ia cea mai bună decizie pentru Statele Unite.

- Aceasta este responsabilitatea lui.

Are degetul pe declanșatorul nuclear.

Nu vrea armata șefii să decidă acest lucru.

El este alesul cine trebuie să ia această decizie.

Kennedy trebuie să facă acum cea mai importantă alegere din viața lui,

în numele țării sale, familia lui, întreaga lume.

O mișcare falsă ar putea duce la un holocaust nuclear.

- Am nevoie de timp să mă gândesc.

De-a lungul tarii,

milioane de americani se pregătesc ei înșiși în ce e mai rău.

- Îmi amintesc că am fost foarte nervos, suparat.

Am avut coșmaruri.

Aproape toți cei pe care îi cunoșteam au făcut-o.

Noi chiar am crezut că acesta ar putea fi sfârşitul.

-Acesta a fost în mod clar cel mai apropiat că lumea a venit vreodată

pentru a avea un război nuclear.

JFK a remarcat: „Este o nebunie că doi bărbați stând în părți opuse ale lumii

ar trebui să poată decide sfârşitul civilizaţiei”.

consideră Kennedy varianta acţiunii militare.

Știe că trebuie să acționeze rapid

înainte de lansarea sovieticilor un atac surpriză.

Distrugerea bazelor de rachete ar putea fi singura soluție,

dar experiențele sale din Al Doilea Războiul mondial intră acum în joc.

- Aici era un bărbat care văzuse de aproape

cât de încurcat poate fi armata când era în bărci PT.

-Cred că interacțiunea lui cu Joint Chiefs era foarte colorat

prin experiențele sale în Insulele Solomon.

Încercarea eșuată de a răsturna Castro este, de asemenea, proaspăt în mintea lui.

-Se ferește de cei mai buni oameni, și nu se va lăsa

să fie bătuți în acțiuni militare de oameni care,

doar pentru că au niște stele pe umeri.

Kennedy este hotărât să exploreze orice opțiune pentru a evita războiul.

-Kennedy și-a dorit pace.

Este, este foarte evident că nu voia să meargă la război.

Președintele a ascultat la toate argumentele

și decide să fie de acord cu un plan radical.

El va ignora complet A doua scrisoare a lui Hrușciov,

care cere ca S.U.A. scoate armele din Turcia.

Într-o mișcare îndrăzneață, se va preface nu l-a primit niciodată.

În schimb, el va răspunde pur și simplu la prima scrisoare a liderului rus

și sunt de acord că S.U.A. nu va invada Cuba.

-Cred că este cea mai mare lovitură de geniu pe care îl avea Kennedy

în toată criza rachetelor din Cuba

a fost să ignor A doua telegramă a lui Hrușciov

și pur și simplu presupus nu fusese niciodată trimisă.

Kennedy e pregătit să meargă și mai departe pentru a preveni războiul.

Se îndreaptă către aliatul său cel mai de încredere,

singura persoană pe care o cunoaște se poate baza pe deplin,

procurorul general al SUA, fratele său mai mic Bobby.

-Nelipsitul liniștit, fratele mai mic pe care oamenii nu le-au văzut atât de mult,

auzi la fel de mult de la dar cine a fost o forță uriașă în administrație.

Kennedy îl trimite pe Bobby să vorbească în secret

către ambasadorul sovietic la Washington Anatoly Dobrynin.

El este instruit să-i spună ambasadorului pe care sovieticii trebuie să-l demonteze

bazele lor de rachete nucleare în Cuba și, în schimb,

SUA vor elimina armele sale din Turcia,

dar această parte a acordului lor trebuie să rămână absolut secret.

-JFK este la machiavelic cel mai bine de Sâmbăta Neagră

și face un privat afacere pe care nimeni nu o vede

în spatele ușilor închise, cu ambasadorul sovietic Dobrynin,

pentru a scoate rachetele americane din Turcia.

Acea parte este ascunsă, deci este clasicul Kennedy.

El dă dovadă de hotărâre publică, dar rezonabil.

În privat, face o înțelegere.

Acordul propus a fost acum livrat sovieticilor.

Tot ce poate face Kennedy asteapta raspunsul lor.

Nu s-a vorbit din Hrușciov.

După o noapte nedorită,

Kennedy se îmbracă pentru a merge la biserică când aude vestea.

-Bună dimineața, domnule președinte.

Tocmai am auzit.

Hrușciov a fost de acord cu înțelegerea.

-Slavă domnului.

Mulțumesc, ne vedem acolo jos.

[aplauze]

-M-am dus cu preşedintele jos la camera de situație

și stătea în afara camerei

și se auzea puțin zgomot și câteva urale.

-Am reusit.

JFK refuză să declare o victorie.

Nu vrea să se laude sau să-l umilească pe Hrușciov.

- A ieșit și a spus:

„Bine, fă-ți bagajele, mergem la Palm Springs.”

Deci știam totul era ok la vremea aceea.

Lumea plecase la ceea ce numea Kennedy „abisul distrugerii”.

Datorită lui, s-a retras.

-JFK a fost mult mai dur decât Hrușciov imaginat vreodată până după aceea.

Aceasta a fost o duritate purtată de o viață de a face față bolii, a înfrunta moartea,

nu numai la spital, dar în luptă, în război.

-Oamenii cred că a fost cea mai frumoasă zi a președinției sale pentru că este adevărat.

A fost cea mai frumoasă zi a președinției sale.

Toate cele mai bune calități ale lui JFK întrucât intrase în joc un om de stat.

Dacă nu face niciodată altceva,

acțiunile sale în timpul acestor douăzeci și patru de ore i-au câștigat locul în istorie.

-Cea mai importantă caracteristică orice președinte poate avea

este o judecată bună.

În toată istoria Americii,

nu avem niciodată un exemplu mai bun din aceasta decât John F. Kennedy

pe 27 octombrie.

Fara presedinte cu aceste caracteristici,

s-ar putea să nu existe o Statele Unite ale Americii.

Președintele Kennedy a salvat lumea liberă de la anihilarea nucleară.

Dar acasă, afro-americani sunt departe de a fi libere.

Aveau apă colorată, apă albă,

iar albii credeau că erau superiori negrilor.

Nedreptatea discriminării rasiale

este în contradicție cu totul America reprezintă.

Kennedy a văzut țara sfâşiat din cauza problemei rasei.

În 1954, segregarea în învăţământ a fost făcut ilegal.

În 1955, studenții de culoare sunt admiși

la toate școlile și universitățile de stat in sud,

în fața ferocelor opoziţia unor albi.

În 1963, Universitatea din Alabama este ultimul,

refuzând în continuare să admită studenți de culoare.

Drepturile civile sunt o problemă care împarte America.

Dacă Kennedy își aruncă greutatea în spate,

riscă să piardă voturi critice in sud.

Astăzi este ziua în care acest exploziv problema ajunge la un cap.

Acum trebuie să aleagă între politică şi principiu.

Doi elevi de culoare, Vivian Malone și James Hood,

încearcă să se înscrie la Universitatea din Alabama.

-James era o persoană competitivă.

Când i-a venit o idee în cap, a fost acolo până a terminat-o.

A vrut să urmeze aceste cursuri de vară, așa că mergea la școală.

Încearcă să se înscrie și Vivian Malone,

cumnata bărbatului care urma să devină procurorul general al SUA.

-Vivian era un femeie de mare curaj.

Dar ea pur și simplu s-a gândit a fost lucrul corect de făcut

și că era fundamental nedrept

ca ea să nu poată să merg la acea universitate,

fiind la fel de calificată ca și ea.

Monitorizarea evenimentelor de astăzi de la Casa Albă este președintele.

El crede că elevii au dreptul de a merge la universitate.

În fața lui se află statul Alabama Guvernator, dur George Wallace.

El este unul dintre mulți democrați din sud combaterea desegregării

și a spus că este pregătit să stea în picioare în ușa casei școlii la

opriți studenții negri să intre astăzi.

Își făcuse poziția clară când a devenit guvernator.

Trag linia în praf

și aruncă mănușa înaintea picioarelor tiraniei

și spun segregare acum, segregare mâine,

și segregarea pentru totdeauna.

- Spusese deja că el, Negrii nu ar intra niciodată la universitate.

Nu a vrut să se schimbe.

Poziția agresivă a lui Wallace îl pune în confruntare directă

cu Presedintele.

mai mult, Wallace reprezintă punctele de vedere

a multor sudişti albi care sunt de acord cu el.

-George Wallace și postura lui rasistă

a făcut-o absolut sigur, odată ce a fost ales,

că urma să fie o confruntare cu potențial de violență mare,

mare rău, mare moarte.

Riscul pentru Kennedy este că, în sprijinirea drepturilor civile pentru negrii,

va pierde sute de mii de voturi.

-John F. Kennedy știa

că drepturile civile erau lucrul corect de făcut,

dar era și politician.

S-a uitat la rezultatele alegerilor din 1960 și a recunoscut că abia a fost ales,

și au fost voturile electorale dintr-o grămadă de state sudice

care l-a pus în funcție.

Deci era îngrijorat despre mișcarea prea rapidă.

Mulți afro-americani simt că Kennedy a fost prea lent

pentru a pune capăt discriminării împotriva lor.

Kennedy nu sa mișcat cât de repede ar fi putut.

Astăzi este testul suprem al lui JFK angajamentul față de cauza drepturilor civile.

Deciziile pe care le va lua vor pune viitorul preşedinţiei sale pe linie.

Confruntarea este difuzat către o națiune cuprinsă.

-Sunt atât de speriat.

Omul [la televizor]: Suntem înarmați cu o proclamație.

Narator: Brenda Hood, în vârstă de 14 ani, și ea părinții îl privesc pe fratele ei James

încearcă să-și exercite dreptul legal să se înscrie la Universitatea din Alabama.

Omul [prin televiziune]: Apel la calm.

- Presupun că ai putea spune că ne era frică, știi,

pentru că nu știi ce se va intampla.

Barbat: Deci, Tuscaloosa este sub un stânc paznic al poliției de stat.

Narator: Președintele Kennedy are un interes personal

în lupta elevilor.

- Îl ai pe James cu tine? Pune-l pe el.

-James a simțit președintele Kennedy era la fel ca o persoană obișnuită

pentru că putea să vorbească cu el ca și cum ar fi fost o ființă umană.

- Am vrut doar să-ți spun

cu toții suntem cu adevărat mândri de ceea ce faci acolo jos.

JFK își trimite bărbatul,

procuror general adjunct Nicholas Katzenbach,

pentru a-i escorta pe James Hood și Vivian Malone în timp ce încearcă să se înscrie.

Știu că ea a obținut o mare putere

din faptul că deputatul Procurorul general era acolo.

Kennedy știe că există un masiv potențial de conflict.

A crescut rasiala violență în sud.

-Să sperăm că asta nu devine dezordonat.

La universitate asistând la evenimente este studentul de 23 de ani Gaines Blackwell.

Am crezut că întotdeauna există ceva nebun acolo, asta ar face ceva

cu o pușcă sau cu o bombă dar îmi doream foarte mult să mă uit.

Am vrut să văd ce avea să se întâmple.

Pe măsură ce Katzenbach se apropie de universitate pentru a-l confrunta pe Wallace,

tensiuni pe muntele campusului.

- Pericolul era că sunt mii de oameni de acolo, în Alabama

ale căror inimi și suflete și capete sunt chiar acolo cu George Wallace,

stând în ușa școlii.

Katzenbach îi dă lui Wallace președintelui pentru admiterea elevilor.

Omul [la televizor]: Guvernatorul este neclintit.

A făcut o promisiune de campanie să stea el însuşi în prag

pentru a preveni integrarea din ultima universitate de stat, albă.

Narator: Wallace refuză.

Apoi escaladează criza.

El cheamă Garda Națională din Alabama și le ordonă să sigileze intrările

spre aula principală a universității pentru a împiedica intrarea elevilor.

-Păi domnilor, seamănă cu Wallace a dus acest lucru la un nivel cu totul nou.

În fața acestei provocări, Kennedy decide să acționeze.

Va merge cap la cap cu Wallace.

-Du-te înainte și apasă butonul.

Kennedy preia controlul asupra Alabamei Garda Națională departe de Wallace

şi plasează trupele sub comanda lui directa.

Ordinele președintelui sunt acel Wallace trebuie forțat să se retragă.

-Președintele Kennedy trebuie să acționeze pe 11 iunie pentru că criza a ajuns la un punct culminant.

A constatat că nu mai poate face față cu Wallace şi sudiştii.

Nu vor fi rezonabili.

Nu se vor integra Universitatea.

Va trebui să o facem de trupe armate.

JFK se uită la Garda Națională se confruntă cu Wallace.

Bărbat [la televizor]: general de brigadă Henry Graham vine să-i spună guvernatorului:

„Este trista mea datorie să te rog să te dai deoparte

la ordinul președintelui al Statelor Unite."

-Conversația părea să nu dureze foarte lung, deci întrebarea a fost atunci:

ce s-a intamplat?

Nimeni nu știa atunci.

-Ce mai zi!

Narator: Jack Kennedy urmărește cu atenție.

Dacă Wallace îl sfidează și este arestat, susținătorii Guvernatorului ar putea să se revolte.

- Lumea întreagă merge să urmăresc asta.

În fața acestei demonstrații de forță, Wallace cedează.

Dar potențialul de violență rămâne

în timp ce sute de susținători ai săi înconjoară

calea elevilor negri către universitate.

-Eram constient de Klu Klux Klan fiind acolo.

Deci ceva ar putea merge prost.

Apoi a venit un alt grup de mareșali mergând pe aceeași potecă cu James Hood,

și e prima dată când îl văd.

Brenda Hood își ține respirația

pe măsură ce fratele ei se apropie intrarea la universitate.

- Există speranță că nu se întâmplă nimic între acea mașină și acea ușă,

știi, și te rogi.

Dragă Doamne, te rog să-ți păstrezi brațul protector în preajma lui James, fratele meu James.

-Calm.

Nicio problemă acum.

- spuse James că de la mașină până la ușă,

că a fost cea mai lungă plimbare din viata lui.

Pot să înțeleg că este o plimbare lungă și ai timp să te gândești,

și ai timp să spui, mm, are o armă sau face asta,

știi, el are o cărămidă sau orice altceva.

La 3:33 PM, James Hood merge în istorie ca prima

afro-american pentru a fi admis la Universitatea din Alabama.

-Da.

El este urmat la scurt timp de Vivian Malone.

-Ei au făcut posibile multe dintre lucruri pe care astăzi îl luăm de bun.

stau pe umerii lor.

Președintele Barrack Obama stă pe umerii lor.

Cu studenții înscriși în siguranță, Kennedy ridică acum miza.

- El știe asta, din moment ce el are toată această atenție,

el a atras cu adevărat atenția națiunii

pe această confruntare în ușa școlii,

acesta este momentul să lovești.

-Ted, dă-mi rețeaua.

El decide să vorbește cu poporul american.

-Acesta este momentul să mergem la națiune și rostește un discurs care cheamă

cu adevărat, cei mai buni îngeri, constiinta poporului american

a face ceva și pentru a pune capăt segregării.

- Adu-mi telefonul.

Da, acesta este președintele.

Vreau să intru în direct în seara asta.

Rețelele sunt de acord cu un slot de 8:00 în puțin mai puțin de patru ore.

-Da, fă-o să se întâmple.

Consilierii lui sunt alarmați la pariul pe care îl ia

vorbind despre drepturile civile.

Dacă pierde voturile a democraților albi din sud,

l-ar putea costa preşedinţia.

-Știau că riscă pierzând multe voturi

la alegerile care urmează, în 1964.

Consilierii lui Kennedy sunt și ei îngrijorați că le-a părăsit

atât de puțin timp pentru a pregăti un discurs pe o problemă atât de controversată.

-Bine, Ted, ce ai pentru mine?

Este terminat? -Nu chiar.

-Păi, arată-mi ce ai până acum. - Aproape e acolo.

-Este aceasta? -Da da da.

-Hai să aruncăm o privire. - Am ultima pagină aici, bine?

-"În această după-amiază, în urma unei serii de amenințări...”

Discursul abia s-a terminat.

Cu milioane de americani care privesc, JFK trebuie acum să livreze

unul dintre cele mai importante spectacolele vieții sale.

-Această națiune a fost fondată de oameni de multe națiuni și medii.

S-a întemeiat pe principiu că toți oamenii sunt creați egali,

şi că drepturile fiecărui om sunt diminuate

când drepturile a unui singur om sunt amenințați.

-Jack Kennedy oferă una dintre cele mai mari discursuri politice din toate timpurile,

pentru că este din inima lui.

-Ne confruntăm în primul rând cu o problemă morală.

Este la fel de veche ca Scripturile

si este la fel de clar precum Constituția americană.

-Folosește cuvântul „moral”. „Avem o obligație morală”.

Are un scop clar.

El va pune capăt segregării.

a lui Kennedy citirea din proiectul pregătit

dar apoi decide să plece de la ea

și-și pune cazul în propriile cuvinte.

-Aceasta este o singură țară. A devenit o singură țară

pentru că noi toți și toți oameni care au venit aici

avea șanse egale pentru a-și dezvolta talentele.

Nu putem spune la 10% din populație că nu poți avea acest drept.

-Este un discurs conceput pentru a merge în inima Americii

și vorbesc despre dreptate și nedreptate, despre decență și indecență,

despre demnitate și nedemnitate.

Este un discurs conceput pentru a atinge inima, inima dură a sudului,

inima totală a țării.

- E mișcător, e emoționant,

este corect de fapt, și să poată face o porție

din care fără text este din perspectiva mea destul de remarcabilă.

- Aceasta este o chestiune care preocupă această țară și ceea ce reprezintă,

iar în întâlnirea cu ea întreb sprijinul tuturor cetățenilor noștri.

Mulțumesc foarte mult.

-A fost una dintre acelea de impact momente în care a fost cultura,

a avut loc o schimbare seismică în cultură.

Ai avut un președinte care ne-a argumentat cazul,

spunându-ne că aceste uşi deschiderea sunt inevitabile

și guvernul federal nu se va mai retrage.

11 iunie 1963 marchează un punct de cotitură în luptă

pentru a pune capăt discriminării rasiale.

Președintele Kennedy a avut în sfârșit aruncat cu greutatea lui

în spatele campaniei pentru egalitate în drepturi.

- A trecut de la a fi un simplu președinte pentru a deveni un lider al drepturilor civile.

A decis că merge să preia puterea biroului său

și pune-l în urmă lupta pentru drepturile civile.

-Ascultând Președinte, am avut credință.

Știi, tu, ai putea simți

că anumite lucruri aveau să se întâmple, avea să se întoarcă.

Discursul lui Kennedy privind drepturile civile îl face un erou pentru afro-americani,

dar se înstrăinează mulți democrați din sud

al cărui sprijin are nevoie pentru a câștiga realegerea.

Președintele John F. Kennedy a fost în funcție de puțin peste 1.000 de zile.

S-a confruntat cu provocări uriașe acasă și in străinătate

dar știe că are multe de făcut dacă trebuie să-și împlinească visul

de transformare a Americii într-o societate mai egală și mai dreaptă.

El va fi reales anul viitor,

așa că astăzi se îndreaptă spre Dallas, Texas, a mări fondurile

și învingeți democrații supărați prin sprijinul său pentru drepturile civile.

11:25, 22 noiembrie 1963.

Președintele Kennedy și ai lui soția Jackie sunt pe cale să aterizeze.

-Încearcă să facă ceva construirea de poduri politice.

Texasul este foarte important la realegerea sa în 1964.

Partidul Democrat din Texas este divizat între conservatori şi liberali.

Urmează să livreze un discurs adresat democraților cheie

și lideri de afaceri de la Dallas Trade Mart, la 45 de minute de mers cu mașina.

Traseul lor a fost publicat în ziare,

și mulțimi mari acum se aliniază,

dornic să-l zărească pe JFK și soția lui plină de farmec, Jackie.

Eram foarte entuziasmat pentru că, știi, Erau atât de populari.

Era atât de frumos, iar doamna Kennedy era atât de frumoasă.

- Având-o pe Jackie acolo,

mulţimile erau copleşitoare peste tot unde mergea.

În mod neobișnuit, Jackie a fost de acord să-l însoţească pe preşedinte.

- Spre surprinderea tuturor,

când președintele a întrebat dacă Jackie ar merge cu el, ea a spus da.

Nu-i plăcea politica de bază.

Era mult prea peste asta.

Kennedy și soția lui par fericiți și relaxați, dar sunt în doliu.

Al treilea copil al lor, Patrick a murit cu trei luni mai devreme,

la doar două zile după ce s-a născut.

-Cred că după ce l-au pierdut pe Patrick, amândoi a decis „Să ne uităm din nou la familia noastră”,

și au decis că au nevoie unul de altul

pentru că chiar le păsa pentru fiecare.

Era evident în acea călătorie.

Așa cum face carabina lui Kennedy drumul său către Trade Mart,

aglomerația mare reprezintă o problemă pentru echipa de securitate a lui JFK.

-Aveam 34 de agenți la detaliul lui.

Problema este că noi nu avea mașini blindate.

Nu aveam veste antiglonț.

Nu aveam echipe de contra-lunetişti sau echipe de contraatac.

Cu soarele strălucind acum în Dallas,

se iau două decizii cruciale care afectează securitatea președintelui.

Plouase în Texas,

și au ales să elimine bula din mașina Președintelui.

Înainte de asta, au avut balonul pe mașină,

dar era o zi însorită foarte strălucitoare.

Președintele este, de asemenea, dornic să ofere mulțimile cea mai bună priveliște posibilă,

așa că îi întreabă pe agenții serviciilor secrete să nu stea pe spatele mașinii.

-Jerry: Practic, nu a vrut să arate de parcă era supraprotejat,

deci aveam o lipsă de agenți,

iar apoi a subliniat

că nu voia agenți pe spatele mașinii.

Pentru a ajunge la Dallas Trade Mart,

roata trebuie să treacă printr-un mic pătrat mărginit de copaci numit Dealey Plaza.

Un cuplu tânăr, Bill și Gayle Newman, decide că este cel mai bun loc pentru ei

și cei doi fii mici ai lor, Clayton și Bill,

pentru a avea o imagine bună despre Președinte.

-Puteai auzi mulțimile aplauzând

cu mult înainte de a ajunge până unde stăteam,

și a fost doar o astfel de atmosferă.

- Lucrători de birou și oameni atârnau pe ferestre,

și erau pe marginea trotuarului, și a fost o zi destul de mare.

O altă persoană care are o vedere foarte bună a traseului Preşedintelui

este un fost militar american de 24 de ani numit Lee Harvey Oswald.

Un singuratic nefericit, avea Oswald dezertat în Uniunea Sovietică

dar s-a întors în SUA în 1962.

Cu o lună înainte de vizita lui JFK,

Oswald a primit un loc de muncă lucrând într-un depozit de cărți

care are vedere la Dealey Plaza.

La ora 12:29, prezidențiale caravana se transformă în piață.

Omul [la radio]: O să fie doar o chestiune de minute

înainte de a ajunge la Trade Mart.

Narator: Ce se întâmplă în continuare şochează lumea.

Limuzina președintelui Kennedy trece pe dedesubt Depozitul de cărți din Texas

în drum spre un prânz de strângere de fonduri.

-Îmi amintesc că am văzut mașina președintelui virați la dreapta pe Houston Street,

și venea direct spre noi,

și probabil la vreo 30 de metri de noi, împuşcătura răsună.

[împușcătură]

- Bang.

-Primele două sunete pe care le-am auzit Credeam că sunt petarde.

-Bill: Și exact când mașina a trecut în fața noastră a sunat a treia lovitură...

[împușcătură]

...si s-a dus în poala doamnei Kennedy.

-Cred că mi-am dat seama că președintele Kennedy murise cu siguranță

în momentul în care am văzut acea fotografie l-a lovit în cap.

-Și ea strigă, — O, Doamne, nu, l-au împușcat pe Jack.

M-am întors către Gayle, am spus „Asta e, lovește pământul”.

Bill și Gayle sunt surprinși de cameră pe măsură ce își protejează fiii.

Omul [la radio]: Se pare ca deși s-a întâmplat ceva

pe traseul carabinei. Ceva, repet, s-a întâmplat.

-Nu stiam de unde veneau împuşcăturile.

Noi, nu știam dacă alți oameni în mulțime ar putea avea arme.

Oamenii țipau și, și, știi, alergând în toate direcțiile.

-Cred că o mulțime din mulțime nu și-a dat seama ceea ce se întâmplase de fapt.

A fost de necrezut ce tocmai se întâmplase.

- A fost o încercare, cum poate știi acum,

despre viața președintelui Kennedy.

A fost rănit la volanul unui automobil de la aeroportul din Dallas în centrul orașului Dallas,

împreună cu guvernatorul Connolly al Texasului.

Au fost luate la Spitalul Parkland de acolo,

unde starea lor este încă necunoscută.

Din Dallas, Texas, blițul aparent oficial,

Președintele Kennedy a murit la ora 13:00 Ora standard centrală,

2:00 Ora standard de Est, acum vreo 38 de minute.

- Și eram în biroul meu,

și un jurnalist a intrat și a spus: — Am ceva ce trebuie să vezi.

Era buletinul, și am aprins de furie

și a spus dacă aceasta este ideea cuiva de glumă, e rău.

Și a izbucnit în lacrimi și a spus: „John, aș vrea să fie”.

- A fost ca și cum cineva ar fi dat cu piciorul tu în stomac, știi.

Pur și simplu ți-a tăiat răsuflarea.

-A fost un moment suprarealist.

Îmi amintesc exact unde eram în campus în acel moment.

-Am fost cu toții șocați. Eram în stare de șoc.

Omul [la radio]: Nu știm.

Poate că era cineva ascuns si in masina aia,

nu suntem siguri.

-Am fost acasă și a sunat telefonul, și a fost ministrul de externe Gromyko,

și a spus că tocmai a fost anunțat de radioul american că președintele este mort.

Și într-adevăr a fost foarte multă durere,

tristețea emoțională pe chipul tatălui meu.

- În primul rând, am avut neîncredere,

și mai ales atenția mea a fost concentrat pe Jackie Kennedy,

care s-a purtat cu mult curaj și clasă.

În timp ce Jackie călătorește înapoi la Washington pe Air Force One

cu trupul soțului ei,

America se luptă să vină să se înțeleagă cu tragedia.

-America și-a pierdut inocența când Kennedy a murit,

această credinţă inocentă că America într-adevăr a fost această forță spre bine în lume.

Tocmai am pierdut această speranță pe care liderii noștri ar putea conduce nu doar țara,

dar lumea întreagă, într-un fel de loc mai bun.

-A fost un moment tragic in viata tarii.

Vedeți, țara nu a ajuns peste asasinarea lui încă.

-Îl amintesc cu drag și cu multă amuzament,

iar când a fost ucis,

a fost ca sfârșitul tinereții mele, și mă gândesc la tinerețea țării.

- Concetăţenii mei ai lumii,

nu întreba ce va face America pentru tine

dar ce putem face împreună pentru libertatea omului.

John Fitzgerald Kennedy, un băiat afectat de boală care a devenit un erou de război.

Primul președinte de televiziune care a schimbat fața politicii.

Un om de stat care s-a confruntat doborî dușmanii săi din străinătate

și a avut curajul să se confrunte cu rasismul acasă.

Zilele lui s-au scurtat tragic, el rămâne pentru totdeauna un simbol al tinereții și al speranței.

-Citiți adresa inaugurală a oricarui presedinte doriti

și vezi toate lucrurile că ți s-a promis

și cât de puține dintre ele s-au întâmplat vreodată.

Și apoi citește-l pe Jack Kennedy discurs inaugural.

Nu ți-a promis nimic.

El a spus: „Nu întreba ce ai țara poate face pentru tine

dar ce poti face pentru țara ta”.

Mulțumesc!

[mulțimea aplauda]