Original subtitles

Hei ! Ascultă !

Îţi place când te cuprind şi îţi respir în ceafă.

Limba mea e ca un furnicar.

Te pot săruta în orice clipă !

Când am deschis uşa căsuţei de pe plajă, m-ai văzut în slip şi ai înnebunit.

Am văzut cum m-ai devorat.

Ştiu că fundul meu e cel mai roz de pe toată coasta mediteraneană !

Şi ce ?

Pofticioasă mare Îţi place, domniţă subţire

Îţi place tot ce-i bun

Asta e barba mea

Pofticioasă mare Îţi place de mine, ai sânii frumoşi

Îţi place tot ce-i bun Priveşte şi atinge puţin

Îţi place să-mi mângâi lobul, nu ? Drăguţ şi gingaş ca un fund de bebeluş.

Ştiu că sunt interesant.

Am văzut ce înnebunită eşti după sandalele mele maro.

Stai aşa ! Nu mă muşca prea tare !

Pot s-o iau razna în orice moment.

Pofticioasă mare Îţi place de mine, domniţă înaltă

Îţi place tot ce-i bun Acesta e obrazul meu

Pofticioasă mare Îţi place de mine, domniţă subţire

Îţi place tot ce-i bun

Priveşte şi atinge

Pofticioasă mare, cu sânii frumoşi !

Domniţă înaltă şi scumpă !

Cu un corp ca de aur !

Corpul tău de aur e doar pentru mine ! Spune-o.

Alberto ! Alberto, e ora 08:00.

Alberto, trezeşte-te, dragule !

Va suna a doua alarmă. Trebuie să te trezeşti şi să o opreşti.

Îmi pare rău, dar acum chiar trebuie să te trezeşti.

Unde-mi sunt pastilele pentru tensiune ?

Ai grijă să nu bei din nou apa de la peşte.

Am lăsat carafa cu apă pe masă, în partea dreaptă.

Haide, dragul meu. E târziu !

Ea doarme cu dopuri de urechi.

Mă tratează ca pe un cal.

Dacă îţi iei o soţie fabricată în SUA, americană get-beget,

trebuie să faci faţă la astfel de lucruri.

Deschide-te !

Iubitule ! Ţi-am adus ceai.

Cine e ?

Iubitul meu, te rog. Îmi cer scuze.

Relaxează-te, iubitule. Am vrut doar să te trezesc cu un sărut.

Eşti bine ?

Helen !

Instalatorul încă nu a inversat robinetele de la duş.

Şi acum îmi spui ?

Pian sau violoncel ? Asta e problema !

Nu e nicio problemă, iubitule.

Am pregătit deja ambele instrumente.

E dilema vieţii mele.

Uneori simt că am un suflet dublu.

Poate de asta nu am ajuns un mare muzician.

Dar eşti un mare muzician, iubitule.

Eleonora, nu trezi instinctele adormite din mine.

Dorm acolo deja de trei luni !

Trezirea simţurilor nu e bună pentru muzică.

Ce este ?

Se trezesc simţurile !

Dragule, grăbeşte-te.

Ca să ajungi la timp, trebuia să fi plecat deja.

Oricum ajung la timp ! Nu e aşa de târziu.

Nici măcar nu-mi pot bea cafeaua în pace !

Dar dacă aş fi luat micul dejun ca tine ?

Alberto, e 08:20. Uită-te la ceas !

Nu e târziu !

Ce bine !

Americanii... La naiba cu americanii !

Scuză-mă, iubire.

Nu am făcut-o dinadins. Am vrut doar să te îmbrăţişez.

Vino.

Uite.

Aşa.

Iubire, să nu uiţi că exist şi eu.

Pianul, violoncelul şi eu, Eleonora.

Ce dimineaţă !

Bună dimineaţa, domnule.

- Tu cine eşti ? - Am venit să fac duşul.

- În casa mea ? - Ieri am fost şi am făcut baia.

Astăzi am venit pentru duş şi apoi am terminat.

- Mă scuzaţi... - Sunt instalatorul !

Desigur, instalatorul. Repară duşul !

- Da. Trebuie să inversez robinetele. - Da. Intră !

- Mulţumesc. - Să nu faci gălăgie !

LAPTELE E SĂNĂTATE

Lapte !

Lapte !

Intră !

Domnule. Au trimis înapoi casetele cu muzică.

Mozart nu funcţionează.

Vacile nu produc mai mult lapte cu Mozart.

Atunci vom încerca cu Beethoven.

Domnule, am aflat că societatea concurentă

a avut o creştere a producţiei cu Strauss.

Compoziţia „Dunărea albastră” a făcut miracole.

Da. Cumpărăm tot laptele disponibil, până la 20 de hectolitri,

dar treptat, să evităm majorările. Mulţumesc.

Nu cred că vacile dau mai mult lapte ascultând muzică.

Aşa spun statisticile !

- Atunci folosim „Dunărea albastră”. - Bine.

Intră !

Bună dimineaţa, domnule. Laptele concentrat e în creştere.

Lapte !

Lapte !

Intră !

Laptele concentrat în ambalajul mare e foarte căutat.

Ambalajul mare are succes.

Intră !

Domnule, laptele degresat a fost trimis înapoi.

Nimeni nu îl vrea.

Transportul cu termen de valabilitate mare s-a stricat până în Sicilia.

- Ai adus doar veşti proaste ! Plecaţi. - O zi bună !

Sunt toate ocupate. Nu e niciun loc liber.

V-aţi vorbit cumva ?

- Nu vă faceţi griji. - Plătim cu asigurarea.

- Nu te mişca. - La naiba !

- Vezi ce ai făcut ? - Ce ai făcut tu !

De ce nu te uiţi în spate ?

Trebuie să te uiţi în spate când mergi în marşarier.

Eu dădeam cu spatele.

Te rog să nu fi vulgar !

Vulgar ? Ce spui acolo ? Eşti nebună !

Crezi că mă enervezi, dar mă faci să râd !

Doamna râde.

Nu aşa se dă cu spatele.

Şi ea vorbeşte urât.

Ţine-ţi gura !

Când dau de oameni ca tine, îmi vine să fug mâncând pământul !

- Serios ? - Nu fugi !

Să ne prefacem că e o daună mare.

- Linişte ! - Bine.

Domnişoară, vă fură maşina !

- Stai ! Unde pleci ? Stai ! - Fugiţi după el.

Îmi fură maşina ! Stai ! Hoţule !

Opriţi maşina ! Opriţi-o ! E a mea.

Hoţule. Ticălosule.

- Serios ? - Huliganule.

Haide să ne calmăm. S-a făcut ?

Eu eliberez maşina şi dumneata pleci.

Vino.

Te rog...

- Porneşte motorul. - Eşti nesimţit !

Sper să dispari din viaţa mea pentru totdeauna. Pleacă.

Nu, stai o clipă. Stai !

Stai !

Stai. Stai o clipă !

- Pleacă. Nu mă enerva. - Nu vezi că...

Domnişoară, te rog. Opreşte !

De ce mă urmăreşti ? Eşti un clovn !

- Pleacă ! - Opreşte !

Te rog, opreşte !

Nu mai rezist !

Unde mă duci ?

Opreşte !

- Pe dreapta veţi observa... - Tu cum ai ajuns acolo ?

Mă doare inima !

Am soţie şi copii. Eşti nebun ?

Vrei să-mi faci probleme ?

Ce vrea de la noi ?

Nu ai devenit un mare muzician pentru că eşti un porc !

- Bună. - Alberto !

- De ce te-ai întors ? - Trebuie să fac un duş.

- Nici nu ştii ce am păţit. - O baie ţi-ar prinde mai bine.

Poţi să aştepţi în dormitor şi pregătesc eu totul.

N-am chef să aştept. Sunt obosit.

Am alergat toată dimineaţa.

Am avut şi un accident de maşină.

- Unde ? Cu cine ? - Cu o femeie nebună.

- O adevărată nesimţită ! - Serios ? Cum s-a întâmplat ?

Dimineaţă, după ce am plecat de la birou către bancă...

Unde e săpunul ?

- Cum era ? Spune-mi. - Mersi.

În parcare, m-am uitat în oglindă.

- Şi apoi ? - Ce am văzut ? Un loc liber.

Şi ştii ce am făcut ? Am dat în marşarier...

Dragul meu ! Am uitat de instalator.

Repară robinetele.

E dezbrăcat şi are o erecţie.

Aproape am terminat. Nu vă faceţi griji. Totul e rezolvat.

Apa rece curge din robinetul pentru apă rece...

- Iar apa caldă... - Curge din cel pentru apă caldă.

Da, apa caldă. De ce mă priviţi aşa ?

V-a trecut vreo idee ciudată prin minte ?

- Păreţi să aveţi dubii. - Dubii ?

- Uneori, aparenţele... - N-am niciun dubiu.

Cum am reacţionat ?

Calm. Nu mi-am pierdut cumpătul.

Văd asta.

Nu aţi avut nicio reacţie depresivă în aceste două luni

de când soţia dvs. s-a întors în America ?

- Un singur lucru mă deprimă. - Ce anume ?

- De când s-a întâmplat... - Da ?

- Cum să spun ? - Continuaţi.

Chestia aia... chestia...

Nu se mai mişcă.

Poate e de la şoc...

Aţi încercat să vă masturbaţi ?

Da, dar nu vreau să se ştie asta.

E un caz obişnuit de blocaj sexual.

Noi, psihoanaliştii de la şcoala lui Jung, nu ne îngrijorăm de aceste lucruri.

Penisul e doar un simbol falic.

Spuneţi că pot să stau liniştit.

În starea dumneavoastră, cred că sunteţi forţat să fiţi calm.

Cum mai e cu visul acela al dumneavoastră ?

Tot înot într-o mare de lapte.

Nu vedeţi nimic la orizont ?

Ba da. Văd...

Văd...

Lapte !

- Chestii cum ar fi... - Un sân.

- Un sân ? - Fără nicio îndoială.

Pentru dumneavoastră, insula de siguranţă o reprezintă un sân.

Domnule profesor,

lucrez într-o companie care produce lactate.

Poate e un coşmar cauzat de mediul meu de lucru.

Nu. E aşa cum credeam.

E nostalgie pentru sânul matern.

- Doriţi să fiţi alăptat. - Eu ?

Haideţi, vă rog.

- Nu vă faceţi griji. - Nu, desigur. La revedere.

Mă scuzaţi. E o plantă !

Domnule profesor, când partenerii prietenelor mele le înşală,

ele sunt copleşite de suferinţă.

Şi eu vreau să sufăr.

Dar nu sunt deloc disperată. Nu cred că e normal.

Uneori îmi vine să râd.

Vă vine să râdeţi ?

Asta nu e bine !

În astfel de situaţii, nu e nimic de râs.

Ar trebui să plângeţi.

Adulterul nu e ceva de trecut cu vederea.

Într-o astfel de situaţie,

o persoană normală ar trebui să simtă

că viaţa s-a terminat.

Aşa. Asta e a douăzecea. Ajunge.

Eşti o prietenă minunată !

Dacă e ultima fotografie cu mine în viaţă,

vreau să o aleg eu.

Psihologul meu mi-a sugerat să mă sinucid.

Ascultă, draga mea.

Ţi-am spus. În loc să te gândeşti la ideea asta tâmpită de sinucidere,

de ce nu cauţi mai bine ceva de călărit ?

- De călărit ? - De călărit, de frecat.

Ştii că nu-mi plac cuvintele vulgare.

Ajunge, Marisa.

O aleg pe asta.

Preferaţi ceva modern ?

- Să vedem. - Sau clasic ?

Îmi plac lucrurile simple.

Vă place marmura ?

E frumoasă !

Arată bine pe marmură.

Vom inscripţiona doar data.

E cea mai serioasă şi elegantă soluţie.

Suntem în data de 26.

Să scriem data de 29. Nu, nu pot aşa de repede.

Să scriem 30.

Sunt sigură că voi reuşi să mor în trei zile.

Îmi cer scuze. Sunt un idiot.

V-am trezit în miezul nopţii pentru un atac tâmpit de anxietate.

Nu vă faceţi griji.

Mi-a fost teamă.

Teamă de ce ?

Spuneţi-mi adevărul. Doar adevărul contează !

La un moment dat,

m-am simţit atras...

- Dle profesor ! - Da ?

M-am simţit atras de ideea sinuciderii.

În sfârşit ! Bine.

E normal în astfel de situaţii

ca o persoană să se gândească la sinucidere.

Noi, psihoanaliştii de la şcoala lui Jung, în astfel de cazuri,

sugerăm gesturi simbolice

care oferă aceeaşi satisfacţie ca şi sinuciderea.

Vă dau un exemplu. Luaţi o fotografie cu dumneavoastră,

actul de identitate, permisul de conducere...

Rupeţi-le în mii de bucăţi.

E ca şi cum v-aţi fi sinucis.

Pentru o vreme, asta alungă gândul suicidal.

Sunteţi nebună ? Era să-i tai capul unei cliente !

Scuzaţi-mă, aveţi dreptate. Nu e vina dvs. Iertaţi-mă.

Alberto, Alberto, e ora 08:00.

Alberto ! Trezeşte-te, dragul meu.

Nu mai am fotografii de rupt.

- E nebună ? - A căzut ?

- Nu, a sărit. - Să o salvăm.

Pa, Alberto !

- Uşor ! - Să o aşezăm aici.

Are nevoie de respiraţie gură la gură.

- O fac eu. - Uşor !

Sărmana !

- Ce femeie frumoasă ! - Chiar voia să moară.

Să sperăm că supravieţuieşte.

- Respiră din nou. - Încă nu.

El respiră din nou ! O fac eu acum.

Dar nu am obosit.

Să sperăm că îşi revine.

Ajutor !

Era să-mi sparg capul !

Curaj ! Haide !

Mă duc.

Nu te uita în jos.

Uită-te în sus.

Tu cine eşti ? Ce cauţi aici ? Eşti beat ?

M-am aplecat prea tare pe geam.

- De la ce etaj ai căzut ? - Te putem duce înapoi.

- Desigur. - Mai sus.

- Trage. - Trage doar unul ?

Sunteţi foarte amabili, mulţumesc.

Aici cobor. Asta e.

- Nu te-ai lovit, nu ? - Nu, deloc.

- Sigur ăsta e apartamentul tău ? - Îmi cunosc apartamentul !

Ai grijă !

Mulţumesc. Aici e.

Mulţumesc de ajutor. La revedere.

Gaz.

Gaz. Cum de nu m-am gândit la asta ?

Vino, dragul meu.

- Dragule ! - Simt miros de gaz.

Tot timpul găseşti scuze.

- Nu... - Dragule !

- Haide ! - Simt miros de gaz !

Mă faci să leşin. Mă simt ameţită.

Trebuia să te sinucizi în casa mea ?

Nu puteai să dai drumul la gaz în casa dumitale ?

Îmi cer scuze. Îmi vine să mor de ruşine.

Am intrat pe geamul greşit.

Voiam să mă sinucid singur ! Scuze că te-am implicat şi pe dumneata.

Pe de altă parte... Bine, rămâne pe altă dată.

- Mă scuzaţi. Revin imediat. - Nu uitaţi.

SALĂ DE OPERAŢII

- Vincenzo, vino aici ! - Vin, soră.

Mă scuzaţi !

- Îmi cer scuze. - Nicio problemă.

Uite cine e aici !

- Ce cauţi aici ? - Bună ziua !

- Bună ziua ! - Nu te-am recunoscut.

Ai dat peste mine şi cu patul !

- Ai o manie. - De data asta, nu conduceam eu.

- Vrei să ne certăm ? - Desigur că nu.

Am alte lucruri pe cap.

- Şi tu te operezi ? - Am căzut în apă.

M-au scos şi era să mor... înecată.

Oamenii înecaţi nu se operează.

Nu, dar dacă tot sunt aici, am hotărât să-mi operez nasul.

Au un chirurg fantastic aici. Ştiu că nu se observă prea tare, dar...

Uite. E puţin strâmb.

- Se vede. - Crezi că va fi dureros ?

- Nu, nu cred. - Tu ce cauţi aici ?

Mi-am rupt un picior. Din fericire, vecinii mei au simţit mirosul de gaz.

Ce treabă are mirosul de gaz cu piciorul ?

Să sperăm că va fi mai bine data viitoare.

Astăzi profesorului nu-i reuşeşte nimic.

Cred că e rândul dumitale.

- E rândul dumitale acum. - Mulţumesc.

- La naiba ! - Mulţumesc.

Nu spune aşa ceva aici.

E pentru noroc.

La revedere.

Ce mulţi oameni !

Ce fel de spital e ăsta ?

O persoană vine pentru o operaţie la picior şi e operată la nas.

Vă raportez pe toţi, chirurgul, asistentele şi anestezistul.

Vă bag pe toţi la închisoare.

Cum puteţi să daţi vina pe chirurg ?

Aţi intrat în sala de operaţie cu o radiografie la nas.

Era a bufniţei ce urma după mine !

- Chirurgul nu a observat... - Calmaţi-vă.

S-a ocupat şi de picior.

Te raportez şi pe tine, chiar dacă eşti călugăriţă.

Cred că era puţin strâmb.

- Piciorul, nu nasul ! - Ce mai puteţi face acum ?

Vreau numele, prenumele şi adresa acelei doamne, bufniţa.

Mi se tot înfundă nasul. Tot timpul voi vorbi aşa ?

Nu e mare lucru.

Gândiţi-vă la cei care intră în sala de operaţie şi nu se mai trezesc.

- Ce vreţi să faceţi ? - Să punem asta în nas.

Vă veţi simţi mai bine.

Beţi asta. Are efect detoxifiant.

Haideţi ! Luaţi-o ! Aşa !

Să mergem, asistentă.

Iar lapte. Mă calcă pe nervi.

O voi raporta pe călugăriţă.

Asta.

Asta.

Asta.

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă cu viaţa mea ? Ce se întâmplă ?

Aşadar...

Aşadar...

Da.

Da.

Te urmăresc de la fereastră de trei zile.

Nu eram sigur dacă tu eşti.

- Ce dezastru ! - De la şcoală !

- Au trecut aproape 100 de ani. - Da.

Ce m-a mirat la tine e că mereu te văd liniştit.

Fericit.

Tot timpul mă gândesc la Dumnezeu.

Îngrijesc florile de dimineaţă până seara.

- Nenorocita naibii ! - Francesco.

Am permisiunea de la superiori. Pot să spun şi „sculă”!

Trandafirii înţeapă uneori.

Aşa că se acceptă câteva cuvinte urâte.

Pot să te întreb ceva ?

Dacă un bărbat se călugăreşte, e fericit ?

- Tu nu eşti fericit ? - Aşa şi-aşa.

- Te-a înşelat nevasta ? - Din păcate.

Cum te poţi gândi la călugărie dacă tocmai ai fost înşelat ?

Demonii au coarne, iar un demon în mănăstire...

Alberto, încă te gândeşti la femei,

cu toate schimbările care au loc în lume !

Dacă ai şti ce bine e că nu mai trebuie să mă dau prin cur şi cap !

Ai permisiunea de la superiori şi pentru asta ?

Nu şi pentru asta...

Ai înţeles, nemernicule ? De azi trăim fără femei.

Femei... Dă-le uitării !

Ascultă vocea !

Femei !

Femei.

Sigur îmi va fi mai bine când ajung în munţi.

Acesta e un guru naïf autentic.

E cel mai bun în prezent.

Nu e un indian obişnuit, ci o adevărată reîncarnare.

Să sperăm că aşa e.

Vino.

Eşti sigură că mă va elibera de anxietate şi suferinţă ?

Va face mult mai multe. Ai să vezi !

ŞCOALĂ DE YOGA

Alo ? Nunziatina !

Vorbesc încet, să nu mă audă clienţii !

Ce fac ? Sunt fakir.

Fakir ! Ce ai făcut cu biletele la ordin ?

Banii pentru Gennarino ? Are 80 de ani. Aşteptăm să moară !

Au reînnoit biletele la ordin ?

Nu mai contează că am fost înşelată.

Poate că yoga îmi face bine.

Acum vei sta în această poziţie. Uită-te bine la mine.

Hibernarea.

- Altceva ? - Nu, e bine.

Mulţumim.

Am descoperit că poţi trăi şi fără bărbaţi.

Nu. Cum să poţi trăi fără bărbaţi ?

Dacă nu am bărbaţi, nu pot respira, n-am aer, n-am nimic.

M-am hotărât. Voi pleca într-o călătorie.

- Vrei să mergem în India ? - Nu !

Mă duc unde mi-a sugerat doctorul Rossini. E drăguţ, nu ?

„Un colţ fenomenal din Valmalenco, în solitudinea munţilor măreţi.”

Suntem în Valmalenco, nu în Tirol !

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa !

M-a trimis profesorul Rossini.

Mi-a dat o scrisoare de recomandare.

Uitaţi.

Mă scuzaţi...

Mi-e totuna. Nu ştiu să citesc !

Dacă v-a trimis dr. Rossini, e în regulă.

Aici chiar ştiţi ce înseamnă viaţa.

Aer curat, mâncare bună. Peisajul e magnific.

- Tăiaţi lemne şi vă energizaţi spiritul. - De fapt, eu tai lemne şi mă plictisesc.

Daţi-mi toporul. Se poate ?

Doar unul.

Stai.

- La naiba ! - Îmi cer scuze.

Anselmo, vrei să mă omori ?

- El a făcut-o. - Aşa e.

Doctorul Rossini ne trimite numai nebuni !

Mă scuzaţi. Merg să mă schimb şi să fac o plimbare.

Desigur.

Anselmo, am mai adus un oaspete.

Ajunge. E plin.

Mergeţi. Mă ocup eu de bagaje.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

E alunecos în pantofi de oraş. Aveţi grijă.

- Arată exact ca în vedere. - Intraţi, domnişoară.

- Soţia mea vă va arăta camera. - Bine.

- Anita, a mai venit un oaspete. - Vin !

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

Duc eu bagajele înăuntru.

Aici e baia, cada, bideul.

- Foarte bine. - Aici e dormitorul.

Aici dormea biata mea bunică.

- Vă place ? - E foarte frumos.

Mă bucur că vă place. Dacă aveţi nevoie de ceva, chemaţi-mă.

- Bine. - Voi fi la parter.

Cine e ?

Zăpadă !

Munţii sunt minunaţi.

Superbi.

Gambele mele !

Mă scuzaţi, sunt puţin obosită. Pot să mănânc în cameră ?

- Cum doriţi. - Îmi pregătiţi dvs. masa ?

- Bine. - Mulţumesc.

Anselmo, când vine Gustavo cu tractorul ?

- E un snowcat ! - Chestia aia !

- Spune-i să aducă şi... - Cucu !

Ceva miroase foarte bine. E mâncare adevărată !

Se simte mâna unui bucătar expert.

Aia e mâncarea pentru porci !

Asta e cina noastră. „Polenta taragna” şi cârnaţi.

Nu se face în Veneto, dar noi am învăţat.

E foarte bună !

Mă duc să mă spăl pe mâini. Mă scuzaţi. Revin imediat.

Unde-mi sunt cârnaţii ? Cine i-a luat ?

- Mai vrei cârnaţi ? Poftim. - Aici erau.

Mulţumesc.

Nebunul ăsta mănâncă foarte mult !

Era să mi-l rup !

Sirop de tuse.

Picături pentru nas.

ŞAMPON DE GREPFRUT

Nu mi-am adus masca de faţă.

Pastilele.

Siropul de tuse.

Nu, perlele mele !

La naiba !

Unde mi-e aftershave-ul ?

MASCĂ HIDRATANTĂ

TINCTURĂ DE IOD

Dumneata, din nou ? Ce cauţi aici ?

Cine eşti ? Cum ai intrat ? Cine eşti ?

Nu te preface că nu mă cunoşti.

Ah, nu ! De ce ?

- Cu ce am greşit ? - Cu ce ai greşit ?

De când te-am întâlnit, păţesc doar tragedii.

De ce mă chinui ?

Chiar şi atunci când sunt în baia unui hotel izolat !

Iar eu făceam...

Nu fi vulgar şi nu mă mai chinui !

- Pleacă ! - Desigur că plec.

Plec.

Desigur că plec.

Da, voi pleca.

Nici gând să rămân.

Imediat ce...

Nu nasul !

Picăturile...

Bufniţa naibii !

Crede-mă. E pacientul meu. Îl cunosc foarte bine.

Poţi să stai liniştită. Da.

Îţi sugerez să fii înţelegătoare cu el.

După ce l-a părăsit soţia, a încercat să se sinucidă.

Şi el ? Ne putem ajuta reciproc. Avem aceeaşi problemă.

Ce ?

Ce ?

Un blocaj sexual.

Laptele ?

Cred că cel mai mult îi plac sânii unei femei.

Înţeleg. E nostalgic după sânul mamei.

Dacă vrei să-l ajuţi,

cred că ar trebui să te porţi

ca o adevărată dădacă.

Hei, gazdelor !

La ce oră am următorul tren ?

Nu e niciunul până mâine-dimineaţă.

Între timp, am aflat multe lucruri despre tine.

Nici eu nu sunt ceea ce par.

Sunt drăguţă, plăcută şi iubitoare.

Plec oricum.

- Cine e ? - Nu vă temeţi. Eu sunt.

Am ieşit să iau puţin aer.

Nu vă faceţi speranţe. Până la urmă, tot voi pleca.

Faceţi loc !

La naiba !

Nu vezi că nu e nimeni aici ?

Fac schi acvatic.

Sportul ăsta e nasol !

Faceţi loc !

Schiurile. Prindeţi schiurile.

Cum mă opresc acum ?

Părea uşor, dar...

Iau eu ăsta.

Calmaţi-vă. Aveţi puţină răbdare.

În sfârşit, am reuşit.

Haide ! Mai bine du-te la mare !

- Haide ! - Bravo !

Acum !

Idiotule !

- Ce faci ? - Ce fac ?

- Trebuia să mergi cu telegondola. - Telegondola ?

- Telegondola. Du-te ! - Telegondola.

Ţi-am spus să ai grijă.

A plecat repede. Nu am apucat să intru !

Opriţi-l. Nu vreau să fiu certat.

Nu ţipa şi ţine-te bine !

Vezi-ţi de treaba ta ! Cât durează urcarea ?

- Doar un sfert de oră. - Credeam că mai mult.

- Urcă mai sus ? - Da. Ajunge la 200 de metri.

- Rezişti până sus ? - Mă descurc.

Nu-ţi face griji.

Dă-mi mâna. Încerc să te ajut.

Sunt bine. Nu vreau să fiu ajutat.

Spune că ţi-e frică să mişti vreun deget.

Mie, să-mi fie frică ? E foarte distractiv.

Cât mai rezişti ?

Cred că am atins limita.

Pârtie !

Pârtie !

Aici erai !

- Eşti încă în viaţă ? - Ai văzut ce săritură ?

- Am pielea tare. - Ce vrei să faci acum ?

Nimic. Îmi verificam clăparii.

Nu fi copil ! Haide să coborâm.

Eu ? Nu, nu vreau.

Du-te tu. Eu rămân.

O clipă !

Ajutor !

Ce mă fac ?

- Stai o clipă. Cum mă opresc ? - Trage frâna de mână !

Ajutor !

TROFEUL VALMALENCO LINIA DE FINIŞ

Sunt într-un copac !

S-a terminat... Doamne !

Ce cauţi acolo ?

- Eu ? Admiram peisajul. - Coboară !

Nu, mulţumesc. Mi-e bine aici. E foarte frumos.

- Du-te. - Bine.

Copacii ăştia nu sunt prea rezistenţi.

Fata din Poreč

şi-a deschis un magazin

Şi a vândut totul

El m-a făcut să ruginesc.

Mămăligă şi peşte la vrac !

De ce nu mă mai iubeşti ?

M-a invitat la dans doar de două ori în viaţă.

Prima dată la nunta noastră

şi în seara asta, la aniversarea de 25 de ani.

Continuaţi !

Iubita mea cea veche

o ţin de rezervă

Dar după ce creşte iarba

O duc la păscut

De ce nu mă mai iubeşti ?

Haideţi să dansaţi şi voi !

- Haideţi, oameni buni ! - Se va opri muzica.

- Dacă eu dansez, cine cântă ? - Adevărat !

Am o idee.

Când vine noiembrie...

- Poţi să cânţi ? - Da, desigur.

De ce nu mă mai iubeşti ?

O duc la păscut

La un loc cu caprele

- Porcule ! - Anita, profită acum.

Cine ştie dacă se va mai întâmpla miracolul ăsta la următoarea aniversare.

De ce nu mă mai iubeşti ?

Dacă marea ar fi din sos

Şi munţii din mămăligă...

Petrecerea s-a terminat.

Îmi pare rău pentru întâmplarea de aseară.

- Am fost puţin nesimţit. - E în regulă. Te iert.

- Haide să bem ceva. - Mulţumesc.

Mai bine nu.

Nu bei ?

Am băut destul. Nu vreau să exagerez.

Alcoolul face bine în unele cazuri.

- În care cazuri ? - Păi...

Tot timpul eşti supărat.

Mă întreb care e motivul...

Poate că eşti timid, introvertit.

Ai un accent ciudat.

- Desigur. Sunt olandeză. - Asta era !

- Din lumea lalelelor. - Şi a laptelui.

Olandezii exportă lalele în toată lumea.

Dar mai ales lapte.

Ai văzut vreodată o fermă de lapte olandeză ?

De ce tot vorbeşti despre lapte ? Aud de lapte toată ziua.

Lapte condensat şi lapte pudră, lapte cu termen lung de valabilitate.

Mi se face greaţă.

Ar trebui să vezi vacile de la fermele noastre.

Ai gustat vreodată laptele când e abia...

- Cum se spune ? - Muls ?

- Da. - Dă-mi ceva să beau.

Până şi în munţi vorbim despre lapte.

- Imaginează-ţi că e lapte matern. - Dacă o spui aşa...

- Îmi pare rău că nu am lapte. - Faci asta intenţionat.

De ce îmi tot vorbeşti despre lapte ?

De ce crezi ? Vreau să te ajut.

Cu toţii avem problemele noastre, nodurile noastre de dezlegat,

fără să ştim asta.

Şi tu ai. Se vede.

Ce se vede ? Ce ştii tu despre nodurile mele ?

Vezi-ţi de nodurile tale şi nu mă trata ca pe un copil !

Capul meu !

Mă simt ameţit.

Probabil e de la băutură.

Ce plictiseală !

- Ce viaţă ! - Marisa, ce cauţi aici ?

Cum adică ? Ai spus să vin în vizită.

- Nu te aşteptam. - Ce loc. E frig !

Asta e o peşteră ?

Aveam nevoie de asta !

Sunt doar două camere şi sunt ocupate.

La naiba ! Şi eu unde o să dorm ?

Cu mine în seara asta. Apoi, mai vedem.

Sunt Eleonora !

Eleonora, sunt Alberto !

Unde ar putea fi ?

Ce duet !

Cu cât sunt mai nebuni, cu atât vor mai mult să facă sex !

Sunt tineri. Lasă-i în pace.

Ia umbrela. Plouă cu roşii !

Uite-aşa.

Cine ar putea fi ?

Vin !

- Mă scuzaţi. - Ce căutaţi aici ?

Ştiţi cumva unde e celălalt oaspete ?

Nu am văzut pe nimeni. De fapt, cred că am...

Mulţumesc.

Anita, nu a fost un duet.

A fost un solo !

Unul, mulţumesc.

- Câte ? - Eu nu vreau.

- Pot să-ţi mulţumesc ? - Pentru ce ?

Te iert pentru toate problemele pe care mi le-ai provocat de când te-am întâlnit.

Chiar şi nasul, toate.

De unde atâta recunoştinţă ?

- Nu-ţi dai seama ? - Nu. Nu înţeleg.

Uiţi repede.

Aseară am dezlegat un nod foarte important.

Da.

L-ai dezlegat cumva în camera mea ?

Pe mine mă întrebi ?

Credeam că va fi mai memorabil.

Marisa !

- Ai fost cumva la călărit aseară ? - Pe mine mă întrebi ?

- Da. - Despre ce vorbeşti ?

Dacă mă întrebi ceva mai exact, îţi răspund.

L-ai călărit cumva pe domnul ?

- O dată. - O dată.

M-ai călărit pe mine ?

Fă-mi o favoare şi nu te mai uita la mine.

- Dar nu... - Mă scuzaţi.

- Domnişoară, călăritul... - Eleonora !

„... sincere.

Al tău...”

„Dragă domnişoară Eleonora, acceptă-mi profundele scuze

pentru neînţelegerea nocturnă tragică

provocată de alcool şi întuneric,

pentru care vreau să mă revanşez imediat ce îmi dai voie.

Dacă e posibil, chiar în seara asta.

Iartă-mi sinceritatea cauzată de regretul pentru ce s-a întâmplat.

Sentimentele mele sunt sincere. Al tău...”

La revedere !

- Mulţumesc pentru tot. - Nu. Eu îţi mulţumesc...

Mă scuzi.

Ţi-am spus să mă laşi în pace.

Am vrut doar să-ţi dau această scrisoare de iertare.

- Încerci să mă spionezi. - Nu. Crede-mă.

E o scuză ca să mă vezi dezbrăcată şi să profiţi de mine când ai ocazia.

Clovnule !

Ascultă-mă. Vreau...

Pleacă ! Dispari !

Ne mai vedem.

Tu ţi-ai revenit, iar starea domnişoarei s-a agravat.

- E numai vina ta. - Serios ?

Acum simte că e o ratată, are toate motivele din lume să simtă asta,

pentru că ai preferat-o pe prietena ei, care nu avea nevoie.

În timp ce ea ţi s-a oferit. Dă-ţi jos chiloţii.

- De ce ? - Nu cu tine vorbeam !

Vorbeşti despre un detaliu.

Problema mai gravă e că poţi ajunge la o nevroză.

- E datoria ta să te revanşezi. - Ştiu, dar cum s-o fac ?

- Întinde-te pe patul ăla. - Nu e niciunul.

Nu dvs. ! Aţi înţeles ?

- Da. - Chiar dacă ar trebui s-o violezi.

Vă mulţumesc, dle profesor.

Mulţumesc.

Trebuie să mă revanşez.

Sunt pregătit. Mă duc.

Prin urmare...

Dragă domnişoară, sunt gata să mă revanşez.

Sunt gata...

Acum !

Serios ?

Sunt...

Nu e aici !

La naiba ! Nu putem dormi cu zgomotul ăsta.

Anselmo, lasă-mă să dorm.

În cele din urmă...

Dormi ?

Am venit să mă revanşez.

Ce faci ?

Vezi să nu-mi provoci un infarct !

Eleonora !

Cât de minunat !

Mi se părea mie ciudat !

Eu...

La naiba ! Dle Anselmo...

Sunt în dubii, dar nu ştiu prea bine.

Dar chiar cred că am făcut sex cu soţia dumneavoastră.

Dacă e aşa, nu am făcut-o intenţionat.

Am deschis uşa greşită, am făcut totul greşit.

La naiba ! Alcoolul !

Nu-ţi face griji. Mi-a făcut plăcere.

Aţi auzit ?

Ce ai făcut ?

Nu vezi ?

Haide să vedem aici. Aici este apă, acolo nu.

Eşti pedepsit ! Du-te.

Revanşă pe naiba. Am provocat un dezastru.

Sunt un idiot !

Dacă străinul urinează în pat, îl omor în seara asta.

E o cascadă !

- Haide să ne culcăm. - Să ne culcăm.

Ce s-a întâmplat ? Unde suntem ?

S-a topit toată zăpada ?

- Nu eu am făcut-o ! - Ce cauţi în patul meu ?

Nu ştiu ! Eu dormeam.

La naiba ! Ce noapte !

În cabana asta nu se întâmplă niciodată toate astea

într-o singură noapte.

Cred că cineva a lăsat robinetul deschis.

Nu ai verificat aseară, înainte să te culci ?

Bucuraţi-vă că nu aţi răcit.

Nu încerca să vorbeşti cu mine. Nu-ţi voi răspunde.

Chiar dacă încerci să-mi spui cum ai ajuns în patul meu

şi chiar dacă încerci să-mi spui

cum ai ajuns în patul prietenei mele.

Aerul de munte îţi prinde bine.

Nu vorbi cu mine.

Dar dacă te pot ajuta să-ţi dezlegi nodurile...

Mi s-a desfundat nasul.

Sunt la dispoziţia ta.

- Schiurile sunt pregătite, domnişoară. - Vin acum.

Trebuie să vorbim puţin despre noaptea trecută.

- O facem mai târziu. - Bine.

Trebuie să fim calmi când vorbim.

Mă întorc imediat.

- Hei ! Nu ţi-ai băut cafeaua. - Nu-mi trebuie.

Ia-o. E bună şi fierbinte.

Ce faci ?

Ce faci tu ? Pleci fără să spui nimic ?

Stai ! Unde mă duci ?

Te rog, lasă-mă să cobor !

- Nu ţipa ! Nu vorbesc cu tine. - Nu mai vorbi !

- Doar opreşte-te ! - Ţine-te bine !

Cine crezi că îşi dă drumul ?

- Văd mulţi copaci. - Nu te mişca, să nu cădem.

- Nu-mi mai da sfaturi. - Asta e.

Căsuţa ! Văd o căsuţă.

- O văd ! - Uşa e închisă.

Una pe faţă şi două pe dos.

Vântul a spulberat casa !

Ai grijă !

Dă-mi drumul. Nu mă strânge.

- Ce faci ? - Lasă-mă pe mine.

Mă violezi ?

- Mă violezi ! - Spune-mi că-ţi place.

Nu, nu ! Nu te opri.

- Nu mă opresc. - Da ! Din nou.

După viscolul puternic din această seară,

mulţi dintre turiştii din zonă au fost daţi dispăruţi.

Echipele de salvare montană sunt în căutarea persoanelor dispărute.

Bieţii de ei ! De-asta nu s-au întors.

Îi era sortit să sfârşească rău.

- După ce mi-a făcut. - A fost o singură dată. Exagerezi.

Aici e ! Unul e aici.

Vino.

Vino cu targa.

- Sunt doi ! - Sunt lipiţi.

Să-i ducem la urgenţe.

Ai grijă ! Să nu se spargă !

- Nu e de joacă. - Să-i acoperim bine.

Hai, repede !

- Să-i ducem de-aici. - Gata ! Pornim !

SLVAMONT

- Şi tu l-ai auzit, nu ? - Da.

A zis că trebuie să repare ceva.

Voia să îndrepte un rău pe care l-a făcut.

- A spus că vrea să se căsătorească cu ea. - Da.

Da, am auzit şi eu. S-au căsătorit deja în fân !

Erau lipiţi unul de altul.

Se pot înlătura măştile o clipă în timpul ceremoniei ?

Care ceremonie ?

- Voiau să se căsătorească. - Nu. A lui nu se poate scoate.

E prea grav. Se poate scoate a ei.

Dar repede, vă rog.

În pragul morţii, Alberto Castelli,

vrei să o iei de soţie pe Eleonora Rubens aici de faţă ?

- Răspundeţi dvs. dacă l-aţi auzit. - Da.

În pragul morţii, Eleonora Rubens, vrei să-l iei de soţ

pe Alberto Castelli aici de faţă ?

Da.

Da, din nou.

Vă declar soţ şi soţie.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit.

- Amin. - Iar acum ?

Pe ea o trimitem la spital. Iar pe el îl îngropăm aici.

Ne temeam că va trebui să te îngropăm aici.

- Însă ai scăpat ! - Da.

Părinte...

Ce s-a întâmplat cu femeia cu care m-ai căsătorit când era să mor ?

A plecat.

- O vei găsi în Roma. - Bine.

- Felicitări ! - Mulţumesc.

Lapte !

Lapte !

Nu răspunde !

Lapte !

Lapte !

Unde ar putea fi ?

Domnişoară !

Dumnezeule !

Domnişoară !

Domnişoară, uite.

Ce stai degeaba ? Uită-te la degetele mele. Trage-l sus.

Doamne !

Ce faci ?

Pleacă. Uite...

Scuze, dar nu te pot ajuta.

Am văzut-o pe femeia aceea o singură dată când a fost abandonată de soţul ei.

Doar am dat nişte telefoane. Atâta tot.

Cred că ne-am căsătorit.

Crezi că v-aţi căsătorit ?

În pragul morţii.

Eram aproape îngheţaţi şi nu-mi aduc aminte prea bine.

Nu-ţi găseşti soţia.

Nici n-aţi făcut schimb de cărţi de vizită ?

Nu cred că ştie. Poate nu e valabilă căsătoria.

Un alpinist a spus „da” în locul meu.

Ai grijă cum conduci, te rog !

- Ţi-a plăcut locul ? - Era foarte simplist.

Din păcate, tipul acela era acolo.

M-a violat şi m-a lăsat să îngheţ.

- Ce s-a întâmplat cu el ? - A dispărut.

Nu-l poţi găsi ?

- Te interesează ? - Sigur că nu ! Pentru tine.

E un ticălos.

După ce-a făcut, n-o să-l caut. Să mă caute el.

- Eleonora ! - Da ?

Pisica !

- De ce nu răspunde ? - Probabil e plecată.

- Trebuia să se fi întors. - Poate nu vrea să răspundă.

Tot timpul îmi dai veşti rele !

- Ce ţi-am făcut ? - Nimic.

- Încă... - Ce vrei să spui cu asta ?

Am semnat asta deja.

Dar nu şi asta.

Mi-ai propus asta o dată. Insişti ?

Ajunge.

Mulţumesc.

Dacă spuneţi că era neagră, e de la detergent sau de la frică.

Data viitoare, să o spălaţi de mână, nu la maşină.

Bine, vă mulţumim. Intră !

Intră, draga mea !

- Aşa. Mulţumesc. La revedere. - La revedere.

Dumnezeule !

În agendă aveam numărul de telefon vechi.

Numărul de acasă de la soţul meu.

Pot să merg eu la Alberto Castelli.

Îmi pare rău că s-a dat de ceasul morţii să facă rost de el.

A copiat numărul greşit.

Ca să vezi ! Era aici, acum a dispărut.

- S-a dus. - Astea sunt ultimele.

Lăsaţi-le jos, mulţumesc.

Cum o voi mai găsi acum ?

- Ce anume căutaţi ? - Pe soţia mea.

Era aici. Ce mă fac fără hârtia aia ?

Întreb dacă dl Castelli lucrează acolo şi îi dau numărul corect.

- Şi apoi ? - Apoi plec.

- Pot să am încredere în tine ? - Desigur.

- Bine. Repede. - Mă duc.

Intră !

- Domnule. - Ce este ?

Au venit fetele pentru afiş. Alegeţi dumneavoastră sânii potriviţi.

- Aveţi o clipă liberă ? - Da, dar grăbeşte-te.

- Am multă treabă. - Doar un minut.

Poate să intre prima.

Vă rog, pe aici.

Vă rog. Începem imediat.

Sănătate. Arătaţi-vă sânii.

Lapte !

O cupă de şampanie !

Nu. Scuze.

- Arătaţi-vă sânii. - Bună ziua.

În formă de pară.

Lapte !

Arătaţi-vă sânii.

În formă de pepene.

- Îl caut pe domnul Castelli, vă rog. - E ocupat. Luaţi loc.

În formă de banană.

- În formă de sticlă. - Nu.

Lapte !

Vă rog, domnişoară.

Pe aici, vă rog. Pe aici.

Bună ziua. Îl caut pe domnul Castelli, vă rog.

- E ocupat. Aşteptaţi aici. - Bine.

Arătaţi-vă sânii.

Târfă nenorocită.

- În formă de tigaie. - În formă de tigaie ?

În formă de tigaie ?

- Nu. Să aleagă altcineva. - Bine.

Puteţi pleca.

O cunosc !

Cine e ?

Cine era ?

Marisa !

Marisa, prietena Eleonorei.

Marisa ! Unde e ?

Eleonora. La naiba !

Eleonora !

Stai !

Eleonora !

Eleonora !

Eşti nebun ? Nu vezi semnul stop ?

- Eleonora ! - Unde mergi ?

- Maşina mea nouă ! - Nu e vina mea.

Vă jucaţi de-a maşinuţele de jucărie ?

Chiar aici trebuia să te opreşti ? Te sparg...

Eleonora, aşteaptă-mă. Eu sunt !

Ascultă...

Acolo e !

Acolo !

Ochelarii mei ! Mi-am pierdut ochelarii.

Cine m-a lovit... plăteşte !

De data asta a fost vina mea.

Ce cauţi aici ?

Ce caut aici ? Sunt soţul tău !

- Ne-am căsătorit în munţi. - Serios ?

Când eram pe moarte.

Acum ne putem căsători pe viu. Accepţi ?

Accept !

Eleonora Rubens, vrei să-l iei de soţ legal

pe Alberto Castelli, directorul Eurolat,

etcetera, etcetera ?

- Stai pe loc, cum să răspund ? - Bine.

- Da ! - Iubire !

Subtitrarea: Diana Hojbotă