Original subtitles

Hei, tată, bun venit la Railton.

Doar câteva întrebări.

Cum de nu ai venit la nunta mea?

Sau, cum de nu ai vrut să-ți cunoști nepoata?

Sau, cum de m-ai abandonat

când aveam frânghia la gât?

Doar atât, câteva întrebări.

Poți să trimiți răspunsurile cu o carte poștală

să mi-o trimiți prin poștă.

Și apoi putem să revenim la a ne evita ca și până acum.

Intru!

Tată! Ieși afară!

Aprope că am făcut duș cu fiica noastră.

A venit azi noapte.

A dormit în fosta ei cameră.

Despre ce e vorba?

N-a vrut să spună, a vrut să doarmă.

Dacă făceam o sală de sport din camera ei,

nu s-ar fi întâmplat asta.

Sau ar fi fost în formă.

Partea bună.

- L-am văzut pe tata marți. - Ce?

Eram în mașină. Voiam să arunc o privire.

Și l-am văzut.

Ce a spus? Sau cum... A mers?

N-am vorbit.

Nu vreau să fiu mințit,

și vreau să știu că e aici doar pentru că e bătrân,

fără serviciu, și vrea să aibă cineva grijă de el.

- Asta-i de înțeles. - Mă duc să alerg.

Bine. Asta-i... important.

E mama.

Da, m-a tot sunat.

Și pe tine?

- Ai vorbit cu ea? - Nu, n-aș fi știut ce să-i spun.

De ce nu mi-ai răspuns la apeluri?

Pentru că, văd cine mă sună.

Ți-ai rănit tatăl foarte rău, să știi.

Mi-a arătat mesajul pe care i l-ai lăsat.

Păstrează mesajele mele.

Ce mesaj?

I-am lăsat un mesaj tatei.

I-am spus că nu e binevenit la Railton.

A fost o cruzime să spui asta.

L-a rănit enorm.

A fost atât de exagerat,

Henry spune că va pleca după weekend.

Zice că se duce în Carolina de Nord.

Carolina de Nord? Ce e în Carolina de Nord?

o absolventă pe care nu a sedus-o încă.

- Gruen. - Ce e asta, monstrul din Beowulf?

A doua soție.

Se va afla într-o situație neplăcută pentru el,

petrecându-și ultimile zile

într-un loc unde nu cunoaște pe nimeni,

departe de familie...

Și de monstrul Grendel.

Păi, urează-i călătorie plăcută,

și monstrul este mama lui Grendel.

Hank!

E foarte important pentru mine.

Va pleca pentru totdeauna

dacă nu vii să-i ceri să rămână.

Nu voi face așa ceva.

Îți cer asta.

Hank nu este disponibil în acest weekend.

Are o conferință.

E adevărat?

E adevărat, am fost invitat la o conferință în Harrisburg.

Poți sări peste asta.

Trebuie să alegi între

tatăl tău

și o conferință regională

„M-am răzgândit. Vin la conferință. Vino să mă iei”

E bine ca băieții să aibă o chestie a lor.

Conferința asta este chestia noastră.

Și în anul în care ai decis să nu vii

e anul în care am avut prezentarea.

Începusem să o iau personal.

Da, treceam prin multe, știi doar.

Sigur, sigur, sigur.

Doar că ai decis să nu vii acum câteva săptămâni,

chiar în momentul când ai văzut programul

cu numele și fotografia mea pe prima pagină.

Așa?

Cred că avem o definiție diferită pentru "prima pagină".

E pagina trei. Pagina trei e cea mai bună.

Am alte două pagini care te vor lăsa fără replică.

Haide.

Sper că nu mă întâlnesc cu cineva de anul trecut.

- Probabil că nu. - Sau cu un an mai înainte.

Rosencrantz și domnul Guildenstern, vă rog.

De căte ori ai auzit asta azi?

Îi surclasează pe frații Nietzsche.

Nu, nu-i așa.

Devereaux și Conigula.

Direct la pagina trei?

Nu știam că Gracie va fi aici.

Repede, dă-mi o mustață falsă.

Ai barbă.

Așa-i. Atunci, dinții Austin Powers.

- Ești prea drăguț. - Uite la ea, ce anturaj.

Stai să vezi când vor realiza că este o idioată.

Poemul acela din Atlanticul a fost o ratare totală.

Era o chestie de aia, infinită mamimuțăreală?

Maimuțăreală infinită? Nu.

Două zeci de maimuțe,

și pot lua pauze, și au nevoie de o mașină de scris.

Vor scrie poemul ăla în zece minute.

- Haide. - Nu, bem ceva întâi. Haide.

Nu pot să cred

că ăsta a fost primul tău poem publicat în Atlanticul.

- Minunat. - Și atît de specific.

Scrii cu un pix sau cu o daltă?

Te rog.

Mă onorați cu toții, pe bune.

Să fiu cinstită, nu știu ce va urma.

Încerc să mă bucur de acest moment.

- Poetă laureată, la dreapta. - Dr. Grillo!

Ce?

D-nă DuBois, când am citit poemul în Antlaticul,

am recitit cartea d-stră de sonete.

L-am inclus în programa de seminar din primăvară.

Strâng anumite poeme

pentru o antologie a poeților contemporani

care reinterpretează formele tradiționale.

Mi-ar plăcea să introduc o poezie pastorală de-a ta.

Hai să bem ceva mai târziu.

Mi-ar plăcea. Aș...

Mi-amintesc de tine, da.

Aveai o pălărie cu pană,

și pana a luat-o curentul

și a aterizat în băutura unei doamne, nu?

Tu erai.

Prefer să fiu știută pentru opera mea...

- Păi... - ... dar accept.

Hank e un romancier, așa că este meseria lui să fie nesimțit.

Când ai prezentarea?

Mâine după masă.

Am o prezentare despre Ecofilozofie în lumea după Roe.

Și tu, Hank?

Prezinți ceva?

- Nu știu. - Nu știi dacă prezinți ceva?

Ziceai despre articolul lui Appiah în Times duminica trecută?

Fără nici o valoare.

Văduvul acesta a scris

să întrebe dacă ar fi etic să=i citească decedatei...

Scuze.

... și i s-a cerut în mod specific să nu.

Gin martini, extra măslină, te rog.

Mulțumesc.

- Aia ar fi o greșeală. - Ce?

Femeia aia, pe care ai urmărit-o până aici.

"Anna Howard, profesor de literatură comparată,

Universitatea din Michigan."

Oricât de tentant ar fi, infidelitate pentru infidelitate

nu sună foarte etic.

Nu ar trebui să fiu aici.

Ești cel mai mare fan al meu. Sunt pe pagina trei.

Mi-e teamă că voi face ceva tâmpit.

Hai să-ți iau ceva de băut.

După aia, fă un masaj, o saună.

Fă orice chestie tâmpită vrei,

exceptând să ți-o tragi cu ea, pentru că vei regreta.

Când o să mă dumiresc

că o cameră de hotel nu mai e distractivă?

Adică, atunci când ești tânăr, sunt pline de potențial

o alternativă exotică la dormitorul tău de rahat,

și pe deasupra, cu așternuturi curate,

dar la un moment dat,

începi să te gândești

la toți ratații, care au stat aici înintea ta.

E trist.

Toți ratații,

care sperau și sperau

să întâlnească pe cineva în barul hotelului, să și-o tragă.

Hei!

- Ai nevoie de ajutor? - Bună, da.

Poți să pui ăstea chiar în față.

În sfârșit îți iei catrafusele?

De câte ori vom mai discuta despre asta?

Te deranjează așa de mult să-mi depozitez,

câteva lucruri la tine acasă?

Credeam că-ți place discuția asta.

Credeam că de aia îți ții lucrurile astea aici,

chiar dacă ai spațiul ăla imens de depozitare.

Portbagaj.

Te duci undeva?

Da, Russell și cu mine ne-am certat,

așa că sunt de acord cu oferta ta.

Ce ofertă?

Vin să locuiesc cu tine la New York.

Ok, hai un pic...

Hai un pic să reflectăm la asta.

Cât de gravă a fost cearta?

Nu e treaba ta.

Julie!

- Mamă. - Ești căsătorită.

Nu poți să dai bir cu fugiții

la prima ceartă mai serioasă.

Prima ceartă serioasă.

Mamă, Russell este ca și...

Mamă!

Russell este așa de...

Mă calcă pe nervi,

și asta este... Cinstit vorbind, e numai vina lui tata.

Cum așa?

Pentru că el i-a obținut serviciul ăla și asta ne-a distrus.

Efectiv ne-a distrus.

Păi, pe bune cred că și sex nu facem mai mult de,...

mai mult de 10 ori pe lună.

- Da? - Da,

și nici nu se mai masturbează cum obișnuia,

așa că sigur mă înșeală.

Julie.

Dragă, chiar... Chiar așa crezi?

- Vreau să spun... - Da.

Da, sunt la muncă.

Pot vorbi fără probleme.

...și nu au adus nimic.

Nimic.

Când merg la ei, eu duc pâine de banane,

sau de țuchini,

o sticlă de vin, ceva,

și asta e a treia oară când se întâmplă

când vine cu mâna goală.

Cred că asta e lipsă de respect.

În acest caz, nu mai trebuie invitată.

Asta cred eu!

Îmi pare rău.

Hank?

Hank?

Tată?

Cum ai...

Se pare că ai ceva cu mine.

Și totul se reduce la un singur lucru.

Cum ai putut să ne părăsești?

Pe mine,

felul cum ai făcut-o.

E o întrebare îndreptățită.

Uite, fiule,

sunt trei lucruri

pe care nu le știi, în cazul acesta.

XDe fapt, trei lucruri simple,

pe care o dată ce ți le spun,

cred că vei înțelege perfect.

De fapt,

ai putea chiar să te bucuri.

Unu...

E fierbinte aici.

Poți face ceva

să avem mai mult abur?

Una dintre puținele specii

care se cuplează pe viață.

Alo?

Hank?

Aud gălăgia de la petrecrea de pe hol.

Voci de femeie.

Cât e ceasul?

Ești deja în pat?

Da. Expunerea mea e dimineață.

Vii, nu?

Desigur.

Mai sunt destule ore până atunci.

Adică, haide, chiar am nevoie de relaxare.

Care e oferta?

Avem vodcă și suc,

și...

suc cu vodcă în el.

O alegere grea.

Aș zice suc cu vodcă?

Mă duc să mă uit după vocile ălea de femei.

Noroc.

Greu de crezut,

dar ăstea sunt printre mințile cele mai răsărite din academie.

De ce au venit?

Vor schimba lumea?

Doar dacă a fi publicat într-o revistă academică

citită de 40 de oameni

e ceva ce cutremură pământul.

Nu, acești oameni sunt într-o competiție acerbă.

Nu știu.

O teză provocatoare e ceva,

dar Marjorie DeCampos va fi acolo.

- De la Emory? - Da.

Se luptă ca să vadă cine poate să-și bage mai adânc

capul în propriul fund.

Poate pot fi de ajutor.

Asigur-te că ai materialul imprimat.

De ce?

Virusul.

Ce virus?

- Voi nu știți? - Nu.

E un virus care se răspândește prin rețeaua Wi-fi a hotelului.

Nu.

Un haker a infectat tot sistemul.

- Când? - Cam acum o oră.

Au o echipă de IT-iști din Zurich care se ocupă de asta,

dar am pierdut lucrări de acum patru ani,

așa că... e un coșmar.

Îmi pare așa de rău.

Probabil nu vă va afecta

pentru că se activează când folosești anumite programe.

- Word, sau Google Docs... - Nici o problemă.

... sau, PowerPoint, și Keynote.

Doamne!

- Ce? - Daa!

- Păi asta e totul. - Vă zic eu ceva,

vă distruge hard drive-ul. Succes.

Expunerea mea e în Keynote.

Da, dar a mea e mâine. Am două!

Am două expuneri.

„Trebuie să verific prin haine. ”

„Pentru că e o vânzare de binefacere. ”

„Știu! ”

„Că doar ai ajutat la organizarea ei! ”

Asta-i perfect.

Ar putea fi așa în fiecare seară la New York.

Sunt o grămadă de chestii care se pot face în New York seara.

Da, dar ce e mai bine ca asta?

„Pleacă de acolo. ”

„Ce faci? ”

„Pleacă de la dulap. ”

„Nu! Nu aia! ”

Vă că ți-ai adus propria cafea.

Deșteaptă mișcare.

Ăștia ne dau să bem acid de baterie.

Hank.

Anna.

Ești unul dintre cei care prezintă, nu?

Ești bursiera de la Bronte?

- Așa este. - Unde ai studiat?

Northwestern.

Licența?

Columbia.

Vezi tu, cred că avem o cunoștință comună.

Henry Devereaux?

Henry?

Desigur.

Da, a fost îndrumătorul tezei mele.

A fost un adevărat mentor.

Doar un mentor?

Deci, ai studiat și sub el, sau...

Nu, dar știu că da.

Sunt fiul lui.

Vrei ceva de la mine?

Nu chiar.

Păi, nu e adevărat.

A menționat vreodată

că are un fiu cam de vârsta ta?

Știam că exiști, da.

Și-a exprimat vreo emoție,

sau vreo amintire plăcută?

E greu de adus aminte.

Dar față de tine?

Ai simțit că ținea la tine?

Crezi că e capabil...

să-i pese?

Ar trebui să vorbești cu el.

E un...

E un om bun.

Este?

... o voce poetică, ușor de indentificat,

exprimarea concisă, uzul termenilor retorici,

mânuirea tehnicilor retoricii,

aplicarea figurilor de stil și mânuirea cuvântului

Ca niște securi pentru textul ei

în timp ce creează o sintaxă

pentru un peisaj urban

pe care îl descrie și îl renaște...

Cred că va trebui să te contrazic în asta, Fran...

Ok!

Începe!

De ce noi nu ne...

De ce cineva nu-și dă seama

să priceapă că este irelevant?

Păi, dacă instinctul tău nu-ți spune asta,

sunt o grămadă de indicii.

Doar uită-te împrejur.

Sunt 700 canale la TV,

și nici măcar unul nu e dedicat poeziei.

Și tu ai reușit

cea mai mare realizare a carierei tale,

și au venit doar șapte oameni,

pentru ce o mai fi și asta.

Măcar eu știu că nu contez.

Sau tipul ăla care arată ca Javier Bardem.

Blatcher lucrează

într-un limbaj poetic revoluționar

pe care îl vedem doar...

Nu!

Haide!

Așa, așa!

Nu. Nu...

Nu, nici nu vreau să aud.

Nu trebuia să stai până târziu în fiecare noapte timp de o lună.

Nu așa se poartă cineva care vrea să fie cu mine.

Cât durează să așezi scaunele?

Câte sunt, nu mai mult de 30 de scaune,

cinci secunde pentru un scaun.

Nu iese socoteala!

E matematică simplă!

O să-ți spun ceva ce

poate nu vrei să auzi.

E posibil ca el să lucreze până târziu?

Da, dar "de ce lucrează până târziu?"

Pentru că și-a luat un serviciu să fie departe de mine,

așa cum îți iei și tu un serviciu să fii departe de tata.

Nu este...

asta...

Nu de asta am acceptat serviciul.

Haide, vorbești cu mine.

Da, știu cu cine vorbesc.

Ok, liniștește-te.

- Treceți printr-o perioadă mai dificlă. - Pricep.

- Nu, nu pricepi. - Deci între tine și tata totul e perfect?

Nu. Nu, Julie, sunt mici chestii,

dar asta sunt, mici chestii,

și atunci când este ceva important,

o rezolvăm.

Asta vrei și de la mine?

- Da. - Vrei să o rezolv cu Russell

să stau cu el, și peste să zicem 25 de ani,

să-l părăsesc într-un nor al negării?

Doamne. Treci în mașină.

Mergem să discutăm cu Russell.

Nu, n-o facem. Vreau să terminăm jocul.

Treci în mașină.

Nu!

Dovadă supremă de maturitate.

Haide!

Ai lovit-o! Așa!

Un pic cam devreme, nu?

A fost un dezastru.

- Ce a fost? - Ce a fost? Prezentarea mea a fost.

Aproape că mă bucur că nu ai fost acolo.

Nu contează.

Nici nu... nici nu știu de unde să încep.

Îmi poți da și mie la fel?

începi de la mijloc?

Am ratat o prezentare cheie anul trecut.

Tot ceea ce spuneam despre neuroștiința judecății morale

se pare că a fost făcut irelevant

în numărul din al treilea trimestru al Jurnalului de Neuroștiință,

care, realizez acum,

că ar fi fost tare bine dacă l-aș fi citit.

Păi, să...

Să vedem relevanța aici. Relevant pentru cine?

Păi, câți oameni au fost prezenți?

Ce contează? Era cercetarea mea.

Încerc doar să pun în perspectivă?

Nu e ca și cum ai pierdut un pacient pe masa de operație.

Totul a fost foarte jenant

pentru că nu am putut să-mi verific notițele.

A fost un virus în rețeaua WI-FI.

Am auzit că a fost o păcăleală.

Doamne...

Continuă.

Nu mai e nimic de continuat.

A fost un coșmar.

Nu voi mai putea reveni aici.

Cred că-ți plângi de milă.

Nu-ți păsa așa de mult ieri,

sau alaltăieri.

Cred că te scufunzi în propria-ți milă...

Sigur că era important pentru mine ieri.

Asta-i munca mea din ultimii trei ani.

Munca ta din ultimii trei ani a fost să ți-o tragi cu una și alta

și să trișezi la squash.

Am fost acolo, am văzut. Nu partea cu sexul.

Omule! Dacă asta ai văzut,

n-ai fost acolo deloc.

Noi... Avem o ceartă reală acum?

Pentru că...

Asta nu ar trebui să conteze,

această lăbăreală academică la care venim în fiecare an.

Păi, să facem mișto de tipii ăștia

a fost temelia prieteniei noastre.

Nu, nu este.

Facem mișto de tunsorile lor.

Nu ne distrăm pe seama lor că le pasă.

Am cam făcut-o, un pic.

Văd asta acum.

Nu înțeleg de ce.

Ai abandonat academicul.

Ai abandonat scrisul.

Te-ai detașat

aproape de tot ce îți păsa.

În fiecare an, îți pasă mai puțin,

și ești și mai deprimat.

Nu-mi dau seama de ce.

Mai sunt și alte lucruri de care să-ți pese, nu numai serviciul.

Am o soție și un copil.

Știu că ție nu ți-a ieșit. Îmi pare rău,

dar este al naibii de important pentru mine,

așa că...

Lucrurile nu păreau prea roze

în seara aceea la petrecerea ta.

O să fie bine.

Te porți parcă ești la o emisiune în direct.

Pauza mea se termină în zece minute.

Mulțumesc că ne-ai primit.

Cu cea mai mare plăcere.

Totdeauna mi-am dorit să ne așezăm și să discutăm.

- Da, pentru zece minute. - Nu fac eu orarul de la bar, da?

Dl. Travis, face orarul de la bar.

- Chestia este că niciodată nu am văzut... - Ți-am spus de atâtea ori...

Respiră adânc!

Nu ajungem nicăieri dacă vă înfierbântați.

De acord.

Crezi că-ți poți folosi tehnica de calmare în orice situație?

Asta faci cu tata? Pentru că încep să văd bătălia asta

din punctul lui de vedere.

Care bătălie? Nu avem nici o bătălie.

Păi, să fiu cinstit, D-nă. D,

cum se vede din exterior,

se pare că ceva este.

Nu, absolut nu.

Atunci de ce săruți alți bărbați în baruri?

Ce?

Îți povestesc mai târziu.

Cum de știi tu...

Scuze, dar m-a sunat deunăzi și mi-a spus

când a avut criza de panică.

Pe cine ai sărutat?

Ok, uite, tatăl tău trece printr-o angoasă mentală

de la o traumă din copilărie, așa că nu are nimic de a face cu mine.

Doamne, asta, pare, foarte serioasă.

- Se duce la psihiatru? - Nu.

- Sigur ar trebui să se ducă. - Mdah.

E un tip care vine la bar,

și e terapist,

și merge la psihiatru, pentru problemele lui, da?

- Pot să-i cer cartea de vizită. - Nu, mulțumesc.

Putem să ne oprim din a compara asta, cu căsătoria mea?

- Așadar... - Nu e deloc cinstit.

D-nă. D, mi se pare că tu ești cea

care nu vede lucrurile clar aici.

O susțin pe Julie, mai mult decât te susține Hank.

Pe bune? Cum așa?

Eu m-aș duce la New York dacă ar vrea Julie.

- Dacă mi-ai cere-o, aș merge. - Chiar?

Da, desigur.

- Asta-i foarte drăguț. Mulțumesc. - Desigur că aș merge.

Păi și atunci, de ce o înșeli?

- Mamă! - Oau! Nu o înșel.

Julie crede contrariul

- Nu o fac! - Nu, nu o fac!

- Nu sunt omul ăla! - Știu! Te cred!

Ce?

- I-am spus asta! - Ăsta-i motivul...

Și atunci de ce nu te mai masturbezi așa mult?

- Oau! Ok, stai așa! - Spune-mi!

- Mamă! - Tu ai spus-o!

Da nu-i poți spune lui asta!

Tu ai deschis discuția asta acasă!

- Nu o fac! - Nu am deschis...

De ce i-ai spus?

Te masturbezi la fel de mult.

De ce aș spune așa ceva?

Ești o trădătoare!

Și tu ai nevoie de terapie!

Pe bune, ai nevoie de ajutor.

Chiar ai nevoie de terapie.

Consiliere de cuplu! Da!

Vă meritați unul pe altul. S-a rezolvat de minune.

Stai jos, să discutăm despre asta.

Am reușit să facem asta și v-au mai rămas opt minute!

- Succes. - Unde pleci?

- Nu pleca. - Tu m-ai adus aici!

Aș merge la New York cu tine.

- Chiar ai face-o? - Da, desigur.

Doar un moment.

Dacă stau mai mult de 30 de secunde,

spune doar că trebuie să fim undeva.

Hank.

Mulțumesc că ai trecut pe la expunerea mea.

Pentru o clipă am crezut că ai venit să te iei de mine.

Să mă iau de tine?

Scuze.

Ce?

Păi cum a ieșit, nu.

Adică...

... e jenant când vorbitorii sunt mai mulți decât audiența.

- Am trecut toți prin asta. - Nu, chiar de loc.

Ne-am adaptat,

și am transformat expunerea într-un atelier.

A fost...

A fost cea mai palpitantă discuție pe care a avut-o de ceva timp.

Nu știu dacă e doar ideea mea,

sau lumea mă ajunge din urmă,

dar vreau să port un tricou

pe care scrie, "Am fost...

"aici

"tot timpul!"

Poate că aș folosi un alt ritm.

Ne vedem la locul de joacă.

Felicitări pentru Atlanticul.

Deci, cum a fost?

Julie mai e aici?

Au probleme.

Știam asta, dar a plecat acasă?

Nu-i aici, nu?

Știi ce?

E căsnicia lor și nu au nimic de a face cu a noastră.

- Cine a zis că ar avea? - Nimeni,

și cred că

nu mă voi băga.

Cred că generația asta,

ei nu...

Văd căsnicia ca pe un joc

în care spui orice și faci ce vrei,

și ești super "împarte totul"

despre orice sentiment idiot,

și toată asta

ar trebui să fie,

să se potrivească la toate relațiile.

Nu știu ce spun,

doar că-i mulțumesc lui Dumnezeu, că nu e căsnicia noastră.

Da, ok.

Înțelegi ce spun?

Mdah.

Simți vreodată că parcă ai fi paralel cu viața ta?

Mă simt ca și cum

îl privesc pe tipul ăsta care arată ca mine,

și face toate chestiile astea,

și aș vrea doar să-l bat pe umăr și să-i spun,

"Ce te frământă?"

Cred că vreau să-mi revin.

Respect.

Bine, atunci,

vrei să începi cu New York?

Absolut.

Ok, bine.

Am cerut o săptămână de 4 zile.

În ceea ce privește locuința,

am găsit câteva locuri

care cred că sunt foarte drăguțe, și...

Trebuie să-l văd pe tata.

Ce?

Scuze.

Știu că vorbeai și vreau să aud tot,

dar cred că trebuie să-l văd pe tata înainte să plece.

Nu știu.

Mă voi duce.

Îmi pare bine să te văd.

Cum e la pensie?

Păi,

e ceva foarte nou, pentru tatăl tău, desigur,

și vreau să spun că

din mediul academic nu ieși niciodată la pensie.

Mamă pot vorbi cu tata, numai noi doi, te rog?

Și unde ar trebui să mă duc?

O să prepar ceaiul.

Cum...

cum merge cu cercetarea?

Nu.

Spune-mi

ce a stat în spatele deciziei de a te muta aici?

Păi, m-am pensionat de curând.

Orașul nu mi s-a mai părut așa de important.

Ok, dar de ce aici?

Am familia aici.

Nu am vorbit față în față de aproape 25 de ani.

Putem să lăsăm deoparte rahatul și să discutăm ca doi adulți?

Ai dori să faci asta?

O doresc.

Păi...

Eu...

Am o grămadă de sentimente acum.

Am purtat această conversație

ani buni în capul meu,

dar chiar nu știu de unde să încep.

Începe în mijloc.

Cred că voi începe prin a-ți spune

ce greu mi-a fost

să cresc fără tată.

Ce a pățit?

Vorbesc despre tine care ți-ai abandonat familia.

Când am plecat, am primit un post la Columbia.

După un șir de posturi de profesor asociat,

am avut oportunitatea să rămân în instituția aceea

și să mă focalizez pe cercetare.

Era o ocazie prea bună ca să o refuz.

Nu-mi pasă de serviciu și carieră.

știu că a fost impresionantă,

dar ne-ai părăsit pe mama și pe mine pentru altă femeie.

Da. Păi, aia a fost o perioadă dificilă...

Dificilă? A fost dificilă pentru tine?

Nu vorbesc doar de dragul dialogului,

chiar vreau să știu.

Cum exact a fost dificil pentru tine

când ți-ai văzut copilul pe podea

cu o frânghie în jurul gâtului, fiul tău,

cum te-a afectat asta?

Și de ce răspunsul tău la asta

a fost să retezi orice contact cu fiul tău?

Vorbești despre Hank?

Era un copil încăpățânat.

Ambițios, pretențios.

Nu mai vorbește cu mine acum.

Știi asta?

Vorbesc cu tine chiar acum.

Da, așa este.

Lapte, două ligurițe de zahăr, nu?

Tată, cum ai ajuns în oraș?

Ai venit cu trenul sau cu mașina?

În orice caz, am ajuns.

Ce zi a săptămânii este?

Doamne, amândoi avem nevoie de un calendar.

Cum îți place viața în Florida?

E foarte plăcut aici iarna,

dar...

îți mărturisesc că,

în timpul verii,

umiditatea e teribilă pentru cărți.

Cine este președinte acum?

Putem să nu discutăm politică în seara asta?

Despre ce vrei să discutăm?

Păi, îmi va apărea o nouă carte,

și editorul meu vrea să mă plimbe

în sus și în jos pe Coasta de Est.

Aștept aprobarea universității desigur,

și poate ar trebui să o mai amânăm

până când voi fi liber.

Îți doresc succes.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Sper să se rezolve,

dar cum merg treburile cu tine?

Tradus de Preadrian-