Original subtitles

PROFA DE NATURALE

Hai, copii, grăbiţi-vă, e târziu.

Grăbeşte-te, să încep slujba.

Ce-i asta? Porumbeii?

Plouă cu soare...

Au! Capul meu!

Plouă cu ligheane.

Pentru numele lui Dumnezeu! Haimanalelor!

Dle Baron,

micul dejun este servit.

Bună ziua, dna Immacolata.

Genesio ...

Ce mai faci?

Nu uita să mergi să iei

- medicamentele. - Da, dle.

- Profesore, ce s-a întâmplat? - Nu!

Nu mă atinge. Sună la ambulanţă.

- S-a făcut. - Ce s-a întâmplat?

E treaba voastră să anchetaţi!

Mi-au sabotat şcoala.

Ei sunt sabotorii!

- Cine? - Taci!

Ei au făcut-o cu dinamită.

N-am făcut nimic.

Nu a fost dinamită.

A fost o nefericită experienţă de chimie.

Am vrut să amestec acid azotic cu apă distilată.

Am greşit, am turnat glicerină.

Ce-are a face cu explozia?

E prost rău ăsta!

A rezultat J3 H3 NO3 la cub.

Ce-i asta, bătălie navală!

Cine ţi-a dat diploma de absolvire?

N-ai auzit niciodată de nitroglicerină?

Ba da. Sunt supozitoare împotriva constipaţiei.

De-aia te arde la cur!

Simt că leşin! Gata, am leşinat.

Haide, e aici.

Lasă-i să treacă. Hai!

- Ridicaţi uşor. - Stai!

Doi brancardieri nu-s de-ajuns. E nevoie de cel puţin patru.

Nu vă faceţi griji. Oamenii mei sunt aici.

Executarea.

Bine. Să procedăm

după cum prescrie manualul de prim ajutor.

Tu, pune-ţi o mână sub gleznă,

iar cealaltă sub articulaţie.

Tu, faci acelaşi lucru pe stânga.

Tu, mâinile sub spinare. Tu, sub umeri şi cap.

Şi, la semnalul meu, mă ridicaţi toţi în acelaşi timp.

Sunteţi gata? Unu!

Doi! Trei! Ridicaţi!

- Gardă ...! - Drepţi!

- Bună ziua, dle profesor. - Bună, copii.

Staiţi jos.

Gata, copii.

Reiau cursurile dnei profesor Mastrilli.

Să ne apucăm imediat de treabă.

Copii, ascultaţi!

Vom face azi trigonometrie.

Voi scrie pe tablă

un exerciţiu pe care va trebui să-l rezolvaţi.

E limpede?

Unde e creta?

Ah, aici e.

Nu se poate! Creta asta nu scrie.

- Cariglia! - Da?

- Ce faci? - Am aruncat la coş o hârtie.

Lasă coşul de gunoi.

Mai degrabă, scrie pe tablă.

Să vedem dacă tu eşti în stare.

Scrie.

Sinus de alfa

plus cosinus de beta

la pătrat.

Ai terminat?

Treci la loc.

În această clasă, se întâmplă lucruri ciudate, diabolice!

Linişte!

Luaţi-vă caietele şi rezolvaţi "iserciţiul".

Scuze."Exerciţiul".

- Bine ai făcut! - Mai du-te-n...

- Peppino? Hai, hai. - Sunt pe ea.

Ce te uiţi?

Inculpaţii afacerii Meinhof susţin vehement: "E o execuţie"

Sfântă Fecioară!

Ajutor! De unde vine ziarul ăsta?

La naiba!

Profesore Strazziota!

Da, dle direcor. Spuneţi...

Ce naiba se întâmplă?

Nimic, domnule.

E doar un pic cald.

- Cald? - Da.

- În cur? - Da, şi acolo.

Trebuie să fii respectat, să fii mai dur.

Asta-i spune şi nevastă-sa!

Cariglia!

Ce insolent e!

Copii, am veşti proaste.

Din cauza accidentului pe care l-a avut profesoara de ştiinţe,

nu veţi face ora de chimie.

Toată lumea stă în bănci!

Ce credeaţi? Că chiuliţi?

Veţi merge toţi la spital

s-o vizitaţi pe profesoară. Don Antonio o să vă însoţească.

Linişte!

Iat-o pe frumoasa nosatră profesoară Mastrilli!

Eei? Îţi place în clinica mea?

Oh, da, foarte mult, doctore.

Îmi amintesc când tatăl tău a construit-o.

- Tata ... - Şi el mi-a fost elev.

La fel ca tine.

Să ascultăm ...

Să auzim inima...

- Nu mai bate. - Ce?

Ba da, bate. Bate...

Da?

Crezi?

Ah, floarea!

- Vi-o dăruiesc. - Mulţumesc.

Să ascultăm un pic inima.

Să vedem...

E bine. Este o inimă solidă aici.

Mulţumesc.

Curăţenia în primul rând.

Haide, să mergem. Bine.

Complimentele mele.

Nu-i adevărat!

Din fericire, sunt pantofi Varese.

Indestructibili.

Hei! Suntem aici să vizităm un bolnav,

n-am venit la un meci de fotbal!

Sărmană domnişoară... Cum s-a întâmplat?

Un accident banal.

Am luat din greşeală o altă eprubetă.

Şi a sărit în aer baraca.

Se poate întâmpla oricui,

- totuşi, chimia este foarte frumoasă. - Poate.

Dar eu prefer anatomia.

Păi, fiecare preferă ceea ce-i place.

Da. Dar Graziella este cea mai bună dintre toţi.

Atât la chimie cât şi la anatomie.

Da. Excelează în toate, chiar şi la fotbal.

Vei vedea, când vom face un joc mixt.

Mixt? Băieţi şi fete amestecaţi?

Da.

Acum, sunt egali. Iar femeia s-a emancipat.

Au insistat.

Cine? Fetele?

Nu. Băieţii. Băieţii... care...

care doresc să joace împreună. Ăă?

- Peppino? Ajută-mă să mă ridic. - Ajut-o.

Ajut-o.

Au! Piciorul! Piciorul meu ...

Ce-i aici? Clinică sau bordel?

Bordel!

Acestor creaturi mici, fermecătoare,

le place să se joace.

- Cum te simţi? - Rău.

Am nevoie de un laxativ bun.

Am prea multe griji pe cap. Blochează tot.

Ultima nasulie a fost azi dimineaţă.

E bine, e bine. O dată pe zi, e de-ajuns.

Nicco, eu îţi zic despre griji, nu despre căcat!

- O, Doamne! - De ce?

Nu ştii ce s-a întâmplat cu dra Mastrilli?

Am auzit ceva. Ce s-a întâmplat?

- O explozie. - Dumnezeule!

Sărmana de ea a ajuns la spital.

Ce vorbeşti !?!

Irebuie să-i găsesc un înlocuitor.

E o profesoară bună, bătrână, dar cu experienţă.

Între noi, nu ţi-ar conveni să ai una mai proaspătă?

Ţi-ai pierdut minţile...

Am probleme şi tu te gândeşti la asta!

Ce crezi? Că la vârsta mea, mă gândesc la frumuseţi...

Proaspătă în profesie!

N-ai spus că vrei înlocuitor pentru Mastrilli?

Marini, care s-a transferat la Roma,

are o fiică, Stefania, care a terminat facultatea.

E bună. Dacă vrei, o chem îndată.

Oh, da. Asta mi-ar rezolva toate problemele.

Ai putea folosi Microlax.

Cine este? Altă profesoară?

Un laxativ.

Nu eşti constipat?

Ba da. Dar chestiile astea nu mă ajută deloc.

Ai încredere.

Ăsta are efecte pe scara Mercalli.

E ca un cutremur, al cărui epicentru e în Chicago.

Mulţumesc, Nicco.

- N-ai de ce. Genesio! - Da, domnule?

Du-te sus, la mine acasă şi du-i un calmant soţiei mele.

Îndată. Chiar acum! Dau fuga!

Oh! Genesio!

Dnă Immacolata...

În sfârşit!

Vii atât de rar...

Şi tu mă laşi singură.

Fiindcă nu am timp liber.

Doamnă, sub aceste haine bate o inimă plină de ardoare.

Te gândeşti la mine?

Oh, da! Înainte, în timpul şi după fiecare masă.

Şi mă emoţionaţi într-atât că am palpitaţii.

Immacolata mea!

Oh, Genesio! Îmi spui lucruri...

ce mă tulbură,

îmi răscolesc sufletul, mă excită.

Nu te excita prea tare.

Dar eşti un incitant.

Nu mă chinui.

Nu, nu acum!

Acum ori niciodată ! [lat]

Genesio? Asta este o insinuare meschină.

Dacă-ţi place, pe ochii mei.

Lasă-mă să te ating.

Nu! Nu acum!

Mă simt rău. Sunt anemică.

- Dumnezeule! - Stai puţin.

- Ţi-am adus un calmant. - Mulţumesc.

Eşti un drăguţ.

Nu-l înghiţi! Este un supozitor.

- Oh, da. - Vrei să te ajut?

- Da? - Vade retro, Satana! [piei Satană] [lat]

Genesio! Genesio!

Artileria grea.

Poftiţi băuturile...

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Ascultă... Dacă profesoara e bună, o fac eu.

Dacă e urâtă, ţi-o las ţie. Dacă e curvă, i-o dăm lui.

Oh, da! Când mai faceţi pe idioţii, vă iau în gazdă!

Ai mare noroc că profa locuieşte la tine.

Stai să vedem.

Ce ştii despre ea? Cum arată, ai aflat?

Se pare că e frumoasă.

Dacă el spune că e frumoasă, înseamnă că e urâtă, sau nu?

Haide, să mergem.

- Unde? Chiar trebuie să plecăm? - De-abia am venit...

De ce i-ai mai dat întâlnire?

Ai dreptate. Să faci dragoste în grup, mă deranjează.

"Amor în grup"?

Da. E naşpa, e abject.

Sunt prea multe ţâţe, fese. E o mizerie.

Nu ştii niciodată ce cur atingi,

dar facilitează alte întâlniri.

Deci, pot să vin?

Eşti nebun!

Dacă venim cu un străin, nu mai putem intra.

Recomandă-mă.

Nu e Ministerul Public. Trebuie discreţie.

Mă pricep la femei. Am ochi de farmacist.

Asta-i drept, da!

Hei! Uitaţi-vă!

Uite, asta n-are chiloţi.

- De unde ştii? - Are mătreaţă pe pantofi.

Hai, fiţi de gaşcă. Mă luaţi?

Lasă-ne să ne mai gândim oleacă.

Şi, unde are loc orgia asta?

- Să-i spunem? - O să trâmbiţeze peste tot.

Nu. Jur. Nu spun nimănui.

În mănăstirea fraţilor capucini.

O orgie cu călugării, fără femei?

Nu, idiotule.

În fiecare săptămână,

ei invită călugăriţe care sunt dispuse.

Dacă mă luaţi şi pe mine, vă dau toţi banii economisiţi.

Juri?

Jur.

Bună ziua, fiilor. Ce vreţi?

Ajută-ne. Un nebun ne urmăreşte!

- Unde este? - Nu ştiu ce să facem.

- Unde e? - Iată-l!

Ce-a spus?

Că azi doar o persoană poate intra. Ne sacrificăm. Aşa că îţi cedăm locul.

- Deci, mă duc singur? - Da. Nu-ţi fă griji.

Şi? Mă duc...?

- Dă-i drumul. - Nu-ţi face griji.

- Pe bune, nu-i aşa? - Da.

- Mă duc? - Da.

Mă duc.

Ce vrei?

Ei bine ... "Rugăciune, ucenicilor"!

Am adus un mic acont pentru tine şi surori.

Un mic obol. Unde să mă dezbrac?

Să te dezbraci?

Poponar dezgustător! Corupător de minori!

Oh, nu. Dacă sunteţi poponari, plec.

Nu. O să facem o orgie.

Bine. Să luăm ceva stimulente?

Ce tot spui? Da. Nişte ardei roşu.

Nu. Ardei roşu... nu-mi place.

În aceeaşi zi, te excită. A doua zi, îţi arde fundul.

Orgiile astea ...

mă omoară!

Aici erai, Ernestina! Ce mai faci?

Bine, doctore. Mulţumesc.

- Mereu în formă. - Vă rog, urmaţi-mă.

Doamnă, doctorul a sosit.

Dragă Don Fifi, intră. Intră!

Eşti tare frumoasă.

Ce drăguţ eşti.

Permite-mi să-ţi prezint noua profesoară,

d-ra Marini.

Onorabilul Baron Don Filippo Cacciapuotolo. [vânează puţişoare]

Dar şi chirurg.

Încântată.

Spune-mi, dragă Don Fifi,

- un Amaretto ţi-ar prii? - Da.

Ce-ai păţit? De ce eşti îmbrăcat aşa?

A murit cineva? Te mai poţi apleca?

Ba da, pot.

A sosit noua profesoară de naturale.

- Mi se rupe. Sper că nu minţi. - Nu ştiu.

- Iată-mă! - Genesio.

Bine ai venit.

A venit bulangiu'.

Bună dimineaţa.

El este Andrea, fiul, moştenitorul unic.

Eei, Andrea?

- Ce? - Nu-i dai un pupic mamei?

Dra Stefania Marini,

noua profesoară de ştiinţele naturii.

El este comoara noastră.

Să nu exagerăm!

Dar e un produs bun al casei.

Să precizăm totuşi că s-a născut în clinica mea.

Scuză-mă, Don Fifi.

Ai contribuit la aducerea lui pe lume, sigur că da,

însă cine a pus ştecherul în priză?

Subsemnatul. Şi ce mai descărcare electroşocantă!

- Genesio! - Da?

Ce faci, Doamne Dumnezeule?

Are el creier de pasăre, dar e simpatic.

Vă pregătesc masa.

- Hai să vizitezi casa. - Da, te rog.

Vino.

Şi tu, leapădă costumul de înmormântare şi vino înapoi.

Da, d-le. Îndată.

Ai observat cum s-a uitat la mine?

Am punctat iarăşi. Ce să fac?

Îmi place!

Şi schimbând dimensiunea,

corpurile nu-şi pierd greutatea

specifică.

Cum e profesorul ăsta?

Păi... aşa şi-aşa.

Nimic excepţional.

- Cariglia. - Da?

- Găleata e gata? - Da. E lângă catedră.

Du-te şi adu-o.

Acum, vă voi face o demonstraţie practică.

Dacă iau găleata

şi o rotesc cu forţă,

apa din interior nu va cădea.

Observaţi.

Linişte!

Cariglia şi Balsamo!

Vă fac raport la director.

Şi nu se va isprăvi doar cu asta.

La revedere.

Linişte!

De ce râdeţi?

Staţi jos!

- Unde e profesorul vostru? - Sunt aici.

- Unde, "aici"?

În spatele uşii.

Profesore Strazziota!

Acum are bile plate!

Dar greutatea lor specifică nu s-a schimbat.

Profesore Strazziota!

Ridică-te!

Da. Da, d-le Director.

- Scuzaţi-mă. - Ieşi!

Da. Îndată.

A sosit noua profesoară.

Vă rog să vă purtaţi cuviincios.

Iat-o.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Te rog. - Mulţumesc.

Vi-o prezint pe d-ra profesor Marini,

Suplinitoare la Ştiinţele naturale.

Asta este clasa cea mai nedisciplinată.

Să fii foarte severă, inflexibilă, nemiloasă.

- Noroc. - Mulţumesc.

Eei, poftim!

Staţi jos.

Îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat profesoarei voastre.

Dar nu vă faceţi griji, Voi face tot ce pot mai bine

pentru a vă pregati bine de examene. Şi ...

Înainte de a începe studiul ştiinţelor naturale,

vreau să stau la palavre un pic cu voi,

să fiu la dispoziţia voastră pentru a merge către lucrurile profunde.

Are cineva întrebări?

Care este subiectul preferat?

Cred că anatomia ne interesează pe toţi.

Bravo!

Bine.

Vom vorbi despre plămâni.

Şi mai precis, despre funcţia acestor organe:

respiraţia.

Puteţi să ne arătaţi practic modul de a face respiraţie gură-la-gură?

Se foloseşte numai în caz de asfixiere.

Dumnezeul meu!

Mă sufoc!

Foarte nostim!

Respiraţia gură-la-gură a salvat viaţa multor oameni.

Unchiul meu, pompier, a efectuat-o pe oameni.

până-ntr-atât că a devenit poponar.

Cariglia!

Destul.

Abuzaţi toţi de răbdarea mea.

Balsamo, spune-mi despre bătăile inimii.

Eşti vrăjit, ori nu ştii să răspunzi?

Inima are mişcări involuntare. Inimii nu-i poţi comanda.

Amuzant. Stai jos.

Acum, o să vă vorbesc despre circulaţia sângelui.

Mie, sângele-mi curge atât de repede că mi se învârt bilele!

Cariglia! Ai întrecut limita!

O să-i spun toate astea directorului. Afară!

Andrea! Zici că o să mă exmatriculeze?

Nu ştiu.

Nu, nu cred.

Aa, uite-o!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Bună ziua.

Ai văzut, pare cam nervoasă.

"Nervoasă"? E furioasî...ocnă.

Doar ea? Ce zici de mine?

Pot aduce un omagiu noii perle a insulei noastre?

- Bună ziua, doctor "Cacciapuotro". - Cacciapuotolo. Nu!

Fifi, pentru prieteni.

Pentru că suntem prieteni, nu?

- Nu ştiu. - Nu?

- Păi, vom fi. - Sunt sigură.

Cu plăcere.

Pot să te duc acasă, cu maşina mea?

- Locuiesc la doi paşi. - Atunci, te însoţesc pe jos.

- Dacă insişti... - Da.

Îţi place?

O amintire de la mama.

Oh, îmi pare rău.

Oricum, e cald.

Ai văzut, şi-a rupt haina.

Da. Şi sper să mă lase-n pace.

Da?

Putem intra?

Ah, voi eraţi...

- Aş vrea să vă spun ceva. - Am venit să vă cer iertare.

- M-am purtat urât, ştiu. - Şi tu?

Ştiţi, nu suntem băieţi răi.

Doar un pic nătângi.

Bine.

De data asta, vă iert.

Mor de căldură. Trebuie să mă răcoresc.

La revedere.

- La revedere. - La revedere.

Ai auzit? Se duce să se răcorească.

O să fie goală şi o să facă duş!

Şi, ce-i aşa de nemaipomenit?

- Cum nu? - Eşti chiar copil.

Eu primul!

- Să mergem. - Da.

Uşor.

Ce vezi?

- Se dezbracă. - Da?

Da.

- E goală? - Este în chiloţi.

Haide, e rândul meu.

Lasă-mă să văd!

Oh la la! Ce frumos...!

O adevărată minune.

- E în cadă? - Aproape.

Dacă ar face duş

de două ori pe zi.

Doar o vorbă-i lipseşte!

- Lasă-mă să văd. - O bijuterie.

Lasă-mă să văd.

O adevărată bijuterie!

- Se dă cu gel! - Într-adevăr?

Uite cum se etalează...

Nu mai pot.

- Sunt la capătul puterilor. - Nu te mai mişca.

Fii atent!

Dar de ce nimeni nu pune două încuietori pe uşi?

Hai, lasă-mă să văd. Dă-te!

- Dă-te. - Continuă.

Dumnezeul meu!

- Ce frumuseţe! - Nu mai pot.

- Visez. - Dar unde e?

Nu!

- Nu! - Nu văd nimic.

- Ce? - N-am făcut nimic!

Felicitări! Fiul meu e voyeur...

- Nu ne-am uitat. - Tu, taci, sau îţi dau ...

Ieşiţi afară!

La ce s-or fi uitat?

Fiul meu, voyeur.

Un tată, mai înţeleg...

Don Nicco! Ce faceţi?

Nimic.

Ce găozari! Nu este nimic de văzut. Nimic.

- Nu se vede nimic? Pot? - Desigur.

- Vezi ceva? - Nimic.

O baie, ca toate celelalte,

cu o cadă, robinete ...

Ăia doi sunt maniaci sexuali.

E destul să fie o gaură, că îşi şi bagă ochiul acolo!

Ce vezi? Ce ai văzut?

Nimic.

Am o inapetenţă teribilă.

Nimic nu-mi stârneşte pofta.

Uitaţi ce v-am pregătit.

- Doar să gust. - Da.

Faceţi-mi plăcerea.

Cine este?

Genesio.

- Stai puţin. - Da, da.

- Du-te şi deschide-i. - Vin, vin.

- Poftim. - Bună ziua.

Bună ziua, Genesio.

Lasă-ne singuri.

Da.

Cum te simţi?

Rău. Rău tare!

Nici măcar nu-mi e foame.

Ţi-am adus vitamine efervescente...

le bagi în gură.

Ce drăgălăşel eşti!

Ce bine făcută eşti, Madame Immacolata!

Ce tot zici?

Genesio!

Genesio! Ce faci?

Ce ştiu eu?

Copii, vă cer să fiţi foarte atenţi.

Azi, vorbim

despre un instrument optic celebru,

cunoscut de toţi sub denumirea de periscop.

E clar? Periscop.

Voi desena pe tablă.

Fiţi foarte atenţi.

Dacă punem hublou la uşă,

s-ar vedea mai bine decât pe gaura cheii.

Da. Şi tata ne-ar mai trage câteva şuturi în cur.

Balsamo!

Da.

Dacă tot îţi place să stai la palavre,

de ce nu vii la tablă, să le explici colegilor tăi

ce este periscopul?

Desigur, dle profesor.

Hai, vino.

Să vedem ce poţi face.

Că eşti vorbăreţ, în loc să asculţi ce spune profesorul.

Eu vorbesc în van.

Scuzaţi-mă.

- Deci? - Periscopul este un lucru lung,

pe care-l ţinem în mâna dreaptă, sau stânga,

şi apoi se ridică... se tot ridică...

Nu-l ridica prea mult. Continuă.

Datorită unui set de prisme, ori de lentile,

el poate vedea un obiect situat pe mare

din interiorul unui submarin. Sau de la un etaj la altul.

Da!

Cum de nu m-am gândit...

De la un etaj la altul, ai priceput?

Cum l-ai făcut?

Am luat lentilele de la binoclul lu' bunicu'.

Prismele le-am înlocuit cu două oglinzi.

Într-adevăr?

Dar, cu susul în jos, eşti sigur că va funcţiona?

Desigur! Totul a fost calculat.

- Să mergem. - Da!

Perdeaua!

Ia-o uşor. Vezi să nu-l strici.

Ia să vedem...

- Vezi ceva? - Nu e nimeni.

Cum aşa?

Lasă-mă să văd.

- Ăsta e marinarul... - Lasă-mă să văd.

Ce spionaj!

Na, uită-te şi tu.

A venit acasă, ori ba?

Uite-o. Văd ceva.

Ea e! E chiar ea.

- Un cur la babord! - Lasă-mă să văd şi eu.

Ce minunat! Stai oleacă.

Imaginea este un pic neclară. Să-l mai cobor un pic.

E aici.

A coapsă... O coapsă ce se dezbracă.

- Cum? - Care-şi leapădă ciorapii.

Altă coapsă!

Sfântă Fecioară!

Oh, Doamne!

Aşteaptă.

Lasă-mă să văd înainte să se termine!

Uite-aşa. Stăm unul lângă altul.

Aşa, văd şi eu.

Unde te bagi?

Dă-mi-l, dă-mi...

- Maică, măiculăţă... ce tâţe... - Dă să văd şi eu...

- Unde se duce? - Vino aici.

- Se duce... - Stai.

- Stau liniştit. - Coboară-l.

Uite-o! Îşi scoate tot de pe ea.

Scoate-ţi chiloţii...

Ce minunat!

Uite, îi scoate.

Atenţie!

Ce s-a întâmplat?

Nu ştiu. Abia am sosit.

- Spiţere! - Sunt aici.

Ce faci acolo?

Înlocuiesc manechinul. Ni-l fură mereu, vreau să văd cine e.

Publicitatea este sufletul ...

Sufletul ouălor mele, da!

- Ce faceţi? Ce s-a întâmplat? - Sst!

Aa! Am înţeles.

Vă dau imediat.

Un pliculeţ ajunge?

Nu. Vreau o sută de prezervative.

Bine. Bine.

Am o cutie completă. O împachetez?

Nu. Pune-o aici.

Bine. În sac.

Poftim!

Mulţumesc.

Mă poţi servi şi pe mine?

Desigur. De-aia sunt aici. Ce vrei?

Asta, şi supozitoare pentru gât.

- Pentru gât, am un sirop extra. - Nu mai ai supozitoare?

- Nu. Au făcut grevă. - De ce?

Pentru că şi ele s-au săturat de cur.

E bună!

D-ră Stefania...

Unde o fi dispărut?

Ah, tu erai...

M-ai speriat.

Ce faceţi aici?

Nu am putut să dorm. Am coborât să mă uit pe-aici...

Astea-s lucruri vechi, nu mai sunt utile pentru nimeni.

Ca tine.

În loc să mă ajuţi în clasă, faci pe fanfaronul.

Nici eu nu ştiu ce vreau.

Am urmat instrucţiunile celui care comandă.

Peppino Cariglia.

Cine? Ăla mititel?

Tatăl "mititelului" este un lider Camorra.

E practic regele insulei.

Este un om foarte puternic, nemilos. Un adevărat dur.

Şi v-aţi asumat un mare risc tratându-l aşa.

Nu ţi-ai potolit setea de glume.

"Glume"?

D-ra Mastrilli, nu vă sună cunoscut?

I-a pus un 4 lui Peppino.

Aţi văzut ce i s-a întâmplat a doua zi?

A fost un accident.

Nu, a fost un avertisment.

D-ra Mastrilli spune aşa, fiindcă ştie că dacă vorbeşte ...

Vorbeşti serios?

Peppino mi-a spus. Are încredere numai în mine.

Nu-mi vine să cred că se întâmplă astfel de lucruri aici.

Nu fiţi îngrijorată.

Doar urmaţi regulile.

Vreau să vorbesc cu profesoara Mastrilli.

Fără a o compromite. Doar să-i cer sfaturi.

Nu este o idee rea.

Dacă vreţi, vă însoţesc.

Mulţumesc.

Stefania ... eu ...

Cine e acolo?

Cine e acolo?

Nu e nimeni.

Genesio uită mereu lumina aprinsă. Şi eu plătesc...

Data viitoare, îl pun să plătescă el.

Şi dacă te-aş săruta acum, ce se va întâmpla?

Să nu încerci, că ţip.

Bună dimineaţa. Ce doreşti?

Îţi aduci aminte de mine?

Cum să nu. O faţă ca asta nu poate să fie uitată!

Ieri am venit aici.

Şi am cumpărat o cutie cu o sută de prezervative.

Da, îmi amintesc. Şi, ce?

Apoi ...

Lipsea unul.

- Au fost doar 99. - Cum e posibil?

Am primit cutia sigilată.

Unul era lipsă.

Bine. Voi verifica. Pentru că nu se ştie niciodată.

Da! Unul lipsea.

Şi să ne fie cu iertare, dacă ţi-am stricat seara.

Da, m-ai stricat-o. A trebuit să mă opresc la momentul cel mai frumos. Salutare!

Cine e ăsta? Dl Pulicovici?

C4 H10.

Butanul este o hidrocarbură saturată gazoasă.

Bine. Ai auzit de alcoolul butilic?

Păi... Nu, niciodată.

Este un solvent pentru vopsele.

Cine e mama acestui compus chimic?

- Ştie cineva? - Eu.

Într-adevăr? Ia s-aud.

În opinia mea, este un fiu de "putana"! [curvă]

Într-un anume sens, e adevărat.

De fapt, este un derivat al butanului,

sau un fiu de "butan", ca t ...

...ca mulţi alţii.

Văd că ai analizat destul de bine.

- Data viitoare, te ascult. - Cu mare plăcere.

Pe mâine, copii.

La revedere.

La revedere.

De când a venit profa asta, Andrea şi-a pierdut capul.

Nu ai de ce s-o invidiezi.

Dacă vrei, o să ţi se facă şi curte.

- Cine? - Unu'....

Cine?

EU.

- Îmi pare rău, nu eşti genul meu. - Sunt eu micuţ, dar am...

- Peppino! - Ce e?

Avem noutăţi.

O voi însoţi pe d-ra Marini la clinică.

E momentul perfect!

Ai înnebunit?

Cu toate paturile pe care le ai acasă?

- Ai uitat de tata? - Oh, da.

Ăla de-mi dă şuturi în cur.

Crezi că o va face?

Uite ce vom face...

O să-i urmărim.

Numai de n-o să fie rapid...

Mi s-a spus că eşti frumoasă.

Mai mult chiar..., depăşeşti aşteptările.

Vino mai aproape.

- Stai lângă mine. - Mulţumesc.

Tu, nu ai nimic de făcut? Ieşi!

Scuzaţi-mă.

Vă las în pace.

Hai, recunoaşte, ai o mulţime de probleme cu ei.

Cum v-aţi dat seama?

Nu sunt o tinerică.

Am câţiva ani mai mult decât tine.

Nu ştiu cum să-i iau... Sunt atât de exuberanţi...

Sunt prost crescuţi!

Nu vă e frică de ei?

Nu, deloc.

Îi sfidez fără încetare.

Ferice de dvs că aveţi aşa curaj.

După ce vi s-a întâmplat...

Ce legătură are?

A fost un accident. Pe scurt, să spunem că...

...am comis o imprudenţă.

Eei? Cum o duce draga noastră bolnavă?

Cum vrei s-o duc? M-aţi îmbălsămat...

Păi, nu vă mai jucaţi cu explozibili.

Şi, cum se spune: la ceva...

şi răul ajută, uneori.

E prima dată

când o explozie produce un efect atât de... minunat!

Ce flecar eşti!

Doctore...

Nu sunt bine deloc, în această poziţie.

Doctore!!!

- Ce spuneaţi? - Picioarele! Mă dor!

Nu. Picioarele sunt bine.

Dar, vom face mici ajustări.

Uite-aşa... Să vedem...

Trebuie doar să ridicăm mai sus un pic piciorul stâng.

Şi... odată ridicat...

apoi, rotim... Au! Mâna!!!

E târziu.

Trebuie să mă duc.

- La revedere, d-na profesoară. - Bună, scumpo!

Aşteaptă... o clipă... d-ră...

Te conduc.

Te rog...

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Terapie de şoc. Pofteşte...

Uite-i! Vin! Ascunde-te!

Trebuie să mă duc în sat. Te duc eu.

Dar am venit cu Andrea. Trebuia să mă aştepte aici.

Cine ştie unde a plecat puştiul... Vino.

Poftim.

Ia uite la bulangiu' ăsta...

Din fericire, nimeni nu m-a văzut, altminteri, mă făceam de "băcănie"!

Vezi ce soare... ce mare...?

Da. E frumos.

Dar trebuie să ajung acasă. Sunt aşteptată la cină.

Sigur. Dar mai întâi, trebuie să-mi promiţi că ne vom mai întâlni.

- Vreau să-ţi arăt vila mea. - Cu plăcere.

Ştii, locuiesc singur. Singur într-o casă mare.

- Nu vorbi.Taci. - Am câţiva servitori.

Dar nu au pe nimeni de servit.

Aveţi oaspeţi uneori, nu?

Da. Nu pot nega.

Uneori se întâmplă.

Se întâmplă, desigur.

Da. În timpul verii, sezonul iubirii ...

Ah... iubirea! Cea mai bună invenţie din lume!

Vezi... aerul ăsta... mă excită, mă stimulează...

Să respirăm profund...

Să ne scufundăm

în clima asta minunată, în acest verde splendid.

Să ne scufundăm cu privirea, cu inima, cu sufletul...

Cât de bine vorbiţi despre toate!

Da. În familia noastră, suntem artişti, poeţi,

muzicieni. Pot cânta chiar...

ca şi cum aş fi pe Broadway.

Ce e zgomotul ăsta?

Maşina are o mică problemă.

Poate e suspensia... Dar o întreţin!

Am ajuns!

Am ajuns.

Stefania ...

Sunt momente în care un bărbat...

chiar şi cel mai puternic ...

Nu vă uitaţi, copii. Continuaţi să cântaţi. Cântaţi!

...nu poate rezista. Pot să te sărut?

Ce faceţi aici?

Facem ce putem.

Porcii naibii...

Vă aranjez eu!

Spurcaţilor!

Se poate?

Ah, Don Antonio!

Intră, intră...

Nu. Fără pupici. Faceţi doar opere de caritate.

Eei, care e urgenţa?

- Don Antonio ... - Spune-mi.

Sunt o mare păcătoasă.

Immacolata, în ce fel? Nu eşti păcătoasă.

Don Antonio ...

E un om în viaţa mea.

Un alt bărbat?

Da.

Ai comis acte impure?

Mai rău!

Ce ai făcut?

Am făcut lucruri groaznice.

Acel om este ruina mea.

Mă ispiteşte, mă tulbură,

mă inflamează!

Mă arde!

Ah! Don Antonio!

Salvează-mă.

Dar ce, sunt eu pompier? Ceva totuşi vom face...

Fiica mea ...

Cine este?

- Genesio. - Oh, nu!

Totuşi... inimii nu-i poţi porunci...

Pe de altă parte, soţul meu e un cinic.

Este o brută. Mă insultă la tot pasul.

- De ce? A descoperit ceva? - Eei, aş... Mă insultă...,

- zicând că mănânc prea mult. - N-are dreptate.

Deloc n-are...

El nu ştie că păcatul lăcomiei

este un fel de siguranţă pentru castitate.

Desigur, o soţie trebuie să caute să ...

Dar dacă uneori, face spaghete cu scoici...

sau un pui frumos cu mujdei, ce rău face?

Te cunosc prea bine, ştiu că-ţi place o masă bună.

Să mănânci bine e un lucru bun. Aşa că te invit la cină.

Bună idee! Vom face un tur de haleală.

Să ţii minte că atunci când organismul se simte bine,

sufletul cântă!

Şi-aşa, toată lumea e fericită.

Mişcă, mişcă. Aliniaţi...

Oh, nu.

Căpitanii, un pas în faţă.

Tu, cap.

- Stema. - Şi tu, stema.

Capu'.

Mingea!

Hai, valea!

SALUTARE

Gol!

Ce minune!

Gol! Gol!

Ce porcărie de gol...

Unu, doi, trei, patru,

- cinci, şase ... - Mă', boule!

Încornoratu'!

Atenţie ...

- Haideţi, băieţi! - Hai!

- Ce faci? - Du-te!

Hei! Uită-te acolo!

Nu!

11 metri!

Mâinile! Mâinile!

Aşa se joacă fotbalul?

Ajutor!

Ajutor!

Sălbaticilor! Opriţi vacarmul ăsta ruşinos.

Căcăcioşilor! Mă duc să mă ocup de arbitru.

Ăsta nu e joc! E un bâlci!

De ce fluieri?

Ştii ceva? Nu te mai suport.

Pe mine?

Bine.

Ah, cât de frumos este aici!

Soarele, muzica, marea...!

E frumos!

Dar ar fi şi mai bine fără teama de Camorra.

Camorra? Camorra nu există.

Cum aşa?

Tatăl lui Peppino este regele de pe insulă.

Cine? Peppino Cariglia?

Nu! Nu pronunţă numele lui.

Ascultă, aici avem o zicală:

"Numele meu e Sile Piele şi-mi văd de trebile mele."

Haide, să dansăm!

Îţi dau o...

Ei bine, sunt foarte mulţumit.

Da ...

Cretinilor!

M-aţi făcut de ruşine, da!

O să vă iau pe toţi la şuturi în c ...

chiloţi.

Ăsta e, ăla de-acolo.

Peppino Cariglia.

Dă-i ceea ce merită.

Pricepeţi?

Mai bine vă duceţi acasă. Plecaţi acasă!

Fuga!

Fuguţa!

Du-te...!

- Bună, micuţule. - Bună ziua.

Unde te duci?

Ce vreţi?

- Ce? - Avem de vorbit cu tine.

- Triplu nimic... - Stai acolo.

- Vă înşelaţi... - Eşti Cariglia Peppino?

- Da. Încântat. - Aduci nenorocirea.

- De ce? - Te batem măr.

Voi face 5 şi 6.

Vino aici, fiu al Camorrei.

Ce vreţi de la mine? Ce v-am făcut?

Vedeţi să nu mă supăr... că vă fac îndată 5 şi 6!

Haide, să ne grăbim.

Ce castană i-am pus!

Să vedem mai departe... Ah, asta! 10.

Fiu de căţea!

O să vezi, o să te fac mai scurt cu 5 cm.

Ce a fost asta? Un autobuz a trecut peste mine?

Staţi aşa!

Un moment.

Pot să-l...?

Da, vino. O să-ţi fac toată cartea.

7! 4!

Cruciş! Eschivă!

9! 4!

Acum, fug!

Opreşte-l!

Te zdrobesc ca pe un gândac, îţi halesc căpăţâna.

Îţi smulg urechile!

I'o'te că iar ne întâlnim...

- Toţi pe el! - Păi, o luăm de la capăt.

Sari! O nouă figură.

9! 4 şi 3!

Şi numărul 7.

Uite-aşa!

17! 37!

Am avut un număr suplimentar.

Stai!

Mă arunc singur.

Am făcut toată cartea.

- Ce naiba e înăuntru? - Lada asta trebuie să plece la ora 9.

De la Napoli la Sidney - Australia

Astăzi, mâna de lucru se exportă ca şi conservele...

Immacolata,

spaghetele cu scoici au fost o capodoperă.

Şi d-ta, Don Fifi, ce zici... ţi-au plăcut?

Excepţionale. Rafinat meniu!

Îmi place masa bună.

De aceea, când Stefania mi-a spus de invitaţia dvs,

nu m-am lăsat rugat.

Da. Immacolata găteşte bine.

Nu degeaba se zice că însurătoarea

m-a prins cu lăcomia!

Stefania, ştii să găteşti bine?

Altminteri, medicul...

va fugi.

Nu. Doar paste cu unt.

- Ce este? - Am spus "AU".

Pentru că prima datorie a femeiei este să gătească.

Ea nu te-ar pierde!

Don Fifi!

I-ai spus logodnicei d-tale

că eşti putred de bogat?

A vorbi de bani, este ca şi cum ai vorbi de diavol.

Da, din păcate, eu sunt necăjit de câteva sute de milioane.

Ar trebui să sun un exorcist?

Nu. Don Antonio glumeşte. N-a spus-o la modul serios.

Las-o mai moale, dedesubt plouă cu şuturi.

Cineva trage penalty-uri.

Parcă ar fi Savoldi.

Nu. Stefania este fată cuminte.

- Nu este ataşată de bani. - Banii nu sunt totul.

Dar sunt importanţi.

Sigur. Aşa cum se spune:

Mai bine să răceşti într-un Rolls

decât să faci pneumonie într-un Fiat 500.

Alt penalty! El l-a încasat.

Ce faci? Nu mai mănânci?

Nu. Aperitivele nu-mi priiesc.

De fapt, esenţial este ca cei doi să se iubească.

Da, desigur.

Scuzaţi-mă, plec.

Ce? Nu mănânci felul principal?

Totul îmi face greaţă.

De ceva vreme, băiatul ăsta e ciudat.

"Prietenul tău, doctorul, nu ne place.

"Dacă continui să-l mai întâlneşti, îl ucidem.

"Dacă vorbeşti, vei fi ucisă tu."

Şi acum, o să faci pe tine de frică.

Peştii pot avea un os intern.

Sunt numiţi osteichtyenste.

Alţii au oase cartilaginoase. Aceştia se numesc "chondrichthyan".

Pot fi, de asemenea, în întregime cartilaginoşi.

Aceştia sunt selachian-ii,

ca emissola şi rechinul-ciocan.

Dar, din punct de vedere comercial, cel mai important este rechinul,

care a făcut filme de miliarde de dolari.

Mai fac bani şi teleostenele...

de exemplu: chefalul, roşioara ...

Apoi mai sunt şi homarii, langustele...

Însă astea sunt crustacee, nu-s peşti.

Bravo. Văd că te-ai pregătit cum trebuie.

Îţi dau 8.

Într-adevăr? Un 8 întreg?

La revedere. Pe mâine.

La revedere. Lucia, ia şi cărţile mele!

- Stefania. - Bună ziua.

Te-am sunat de trei ori

şi n-ai răspuns.

Nu am fost acolo.

Ai fost pe-afară... Ştii ce facem în seara asta?

Ţi-am pregătit un program!

- În seara asta nu pot. - De ce?

- Trebuie să mă gândesc. - Vom reflecta împreună!

Trebuie să plec. E mai bine să nu ne mai vedem.

- Dar cine e? - O să-ţi explic...

- Lasă-mă în pace. - Dă-mi cel puţin un sărut.

Sună-mă!

Femeile sunt uneori atât de complicate...,

că nu le mai înţelegi.

- Domnişoară! - Ce este?

Am vrut să vă mulţumesc. Asta e prima dată când am luat un 8.

Mi-am făcut doar datoria.

Şi ţin să precizez

că dacă ai luat 8, nu e mulţumită tatălui tău.

Nu. Nu spuneţi asta.

Multumită lui ştiu toate astea. El era pescar.

Pescar? Ş cu ce ocupă acum?

Cu nimic. A murit acum cinci ani.

Îmi pare rău...

Promit că o să studiez până şi legumele.

- Botanica, vrei să spui. - Şi p-asta.

Trebuie să-mi promiţi

că nu spui nimănui ceea ce-am vorbit.

Voi fi tăcut ca un crap.

- Aşa, bravo. Ciao, dragule. - La revedere.

Despre ce aţi vorbit?

Despre Reforma Şcolară.

Căutam o carte şi am găsit asta.

Ingenios. Într-adevăr, foarte ingenios.

Cred că ajunge fix la fereastra camerei mele.

Corect?

Sigur.

Şi funcţionează bine

Are mici erori de construcţie.

- Imaginea e mereu aceeaşi. - Şi, nu-ţi convine?

Este un pic cam monoton.

Cred că nu arăţi rău deloc.

Sunt foarte flatată de aprecierea ta.

Deci, îţi plac cât de cât?

Un pic?!?

Nu te mai juca. Ştii că îmi placi.

Ne tutuim? Bine. Progresăm...

Trebuie să ne tutuim.

Cum altfel să-ţi spun că sunt îndragostit?

Asta nu te împiedică să mă arăţi goală prietenilor tăi.

Eşti un înfumurat.

S-a întâmplat doar o singură dată. Am fost forţat.

Cariglia, nu?

Băiatul ăsta mă sperie.

Uită-te la asta.

Uite ce-mi scriu obrăznicăturile.

Au întrecut măsura.

Tare mi-aş dori ca ameninţarea asta

să fie îndreptată împotriva mea.

Ce faci?

- Întoarce-te. - Nu, Andrea.

Ar putea veni cineva.

Sunt nebun după tine, dragostea mea.

Te aştept diseară în camera mea.

Ernesta.

Ah, domnişoară...

Vreţi ceva? Să vă fac o cafea?

Nu, mulţumesc. Vreau să-ţi cer o favoare.

Da, spuneţi... Scuzaţi-mă o clipă, am sosul pe foc.

Spuneţi-mi.

Mâine e duminică, vreau să dorm mai mult, dar camera mea dă spre stradă.

Zgomotul circulaţiei mă trezeşte.

Oh, îmi pare rău.

Deci, cum tu te scoli devreme,

n-ai putea dormi în camera mea?

Cum să nu!

În plus, eu nu aud nimic când dorm.

- Eşti tare drăguţă. - Pentru nimic.

Ce persoană rafinată!

Cine este? Oh, lepădătura...

Hoţ împuţit de manechine! Te-am prins.

Dumnezeule! Dna Immacolata!

Genesio ...

- Te simţi rău? - Capul meu!

- Am venit să iau un somnifer. - L-ai găsit.

Fă ceva. Leşin...

Îţi fac respiraţie gură-la-gură.

- E senzual şi anti-igienic. - Nu va fi igienic.

De data asta te umplu de bacili.

Hai, Genesio, eşti pe teren propriu.

Don Nicco ... Dar ce-aţi luat?

Ernesta?

Dumnezeule!

Domnişorul Andrea!

Deci? A meritat s-o vezi, nu?

- Îţi place căsuţa mea? - E foarte frumoasă.

Într-adevăr, e foarte frumoasă.

Ţi-ar plăcea să trăieşti acolo?

Aşa cred.

Dar aş vrea să văd cum e la vreme rea.

Când plouă?

Ştii, sufăr de melancolie.

Fiindcă eşti singură.

Dar eu voi fi mereu aproape de tine.

Ştii ce facem? Dacă te simţi melancolocă,

pun să-ţi cânte o orchestră 24 din 24 ore

şi vei uita totul.

- Continuăm vizita? - Da.

Să mergem.

Uite! Asta e camera mea... Camera mea.

- Îţi place? - E graţioasă.

Celelalte femei ce spun?

Celelalte? De ce să vorbim despre celelalte?

Sa vorbim despre noi.

Stefa, când ne căsătorim?

- Să ne căsătorim? - N-am decis aşa?

Eu nu m-am hotărât încă.

Poate că până acum nu te simţeai sigură.

Dar aici, îţi voi da siguranţă.

Asta este "camera de siguranţă".

- Siguranţa de-a mă duce la pat? - Deloc!

Ba da! Da!

Te doresc, te vreau.

- Sărută-mă. - Nu.

Nu te mai apropia de mine!

- Stai, rămâi! - Nu.

Opreşte-te! Lasă-te mai în voie.

Stai! Nu poţi scăpa. Te prind...

Pleacă. Lasă-mă, monstrule!

Vreau să te posed!

- Nu. - Vino aici.

- Lasă-mă în pace. - Te fac.

Relaxează-te. Luneci ca un ţipar.

Potoleşte-te. Te vreau, auzi?

Te vreau!

- Spune "da". - Nu.

Eu sunt cel ce decide. Eu sunt bărbatul!

Stai, brută!

Nu numai că-mi rezistă, dar mă şi loveşte.

Ce s-a întâmplat?

- O să-ţi explic. Vino. - Pe-aici, repede!

Aşteaptă!

- Unde mergem? - Las' pe mine, ai încredere.

Hai, urcă.

Am înţeles. Dar nu crezi că ai exagerat

inventând poveştile cu Camorra?

Şi cu biletul, de asemenea. Când mă gândesc, îmi vine să râd.

Nu cred că-ţi vine să râzi.

Drept e. De fapt, îmi vine să plâng.

- De ce ai făcut asta? - Nu ştii?

Am înţeles doar că eşti un mincinos.

Sunt îndrăgostit.

Mi-am dat seama când te-am văzut cu idiotul ăla.

Eram gelos. Mi-era teamă că te căsătoreşti cu el.

Dragostea mea!

Stefania!

Ţine-te bine!

Am venit!

Felicitări! Felicitări!

Ce faci aici?

Buchetul! Buchetul!

Mă căsătoresc înainte de sfârşitul anului!

E unul care va fi norocos.

- Ernestina. - Mulţumesc.

Are o mină cam jenată mireasa.

E prima dată când se culcă cu un bărbat însurat.

O bucată pentru tine.

Una pentru mine.

O bucată pentru tine. Una pentru mine.

Mulţumesc.

Căsătoria este o chestie de sacrificiu,

de răbdare,

de înţelegere

şi dăruire totală.

Poate de-aia nu m-am căsătorit.

Căsătoria este sfârşitul sexului.

- Într-adevăr? - Da.

Ori de câte ori vreau să fac dragoste,

ajunge şi soţul meu acasă

şi strică totul.

Ar fi trebuit să-mi spui că erai virgină.

Ce virgină?! N-am avut timp să-mi scot colanţii.

Colanţii?!

Să-l tăiem.

Ce capricioasă eşti!

Un pic de răbdare. Noaptea se apropie!

versiunea românească: theo_buzau@yahoo.com