Original subtitles

Valva de intrare deschisă.

Valva de intrare deschisă.

Deschide-o la maximum.

Deschide-o la maximum.

- Bagă încă o lopată plină. - N-o să reziste!

Am spus încă o lopată plină. Fă cum ţi-am spus!

Avem nevoie de presiune.

E singura cale, Fred.

- Gata? - Gata.

La naiba! Trăznet!

Bravo, Fred. Acum dă drumul la aburul pentru jachetă.

URMĂRIND O STEA

E cineva?

Vernon Carew!

Bună dimineaţa. Cât m-ar costa curăţarea şi călcarea unui frac?

Pe d-voastră, d-le Carew, nimic.

Ştii cine sunt?

Bineînţeles! Cine nu îl cunoaşte pe Vernon Carew? Aristocratul cântecului.

- Cântând la "Hippodrome". - Eşti foarte bine informat.

- Fac parte din aceeaşi branşă. - Serios! Ce eşti? Iluzionist?

- Nu. - Jongleur?

- Nu! Nu, nu. Haideţi, ghiciţi! - Halterofil?

Mă supraestimaţi, nu-i aşa? Haideţi, mai încercaţi.

- Biciclist acrobat? - Nu! La fel ca dumneata.

Cântăreţ!

"Ca-casă, casă de pe culme"

"Unde cerbi şi antilope zburdă împreună"

"Unde rar se aude un cuvânt descurajant."

"Unde stele apar brusc şi licăresc întreaga zi..."

Nu ştiu bine cuvintele dar o să le învăţ.

- Bine. - Fac şi ore de dicţie.

Învăţ să cânt şi să vorbesc frumos.

Păi, e de recomandat.

Costumul meu va fi gata pentru prima reprezentaţie?

- O să vi-l aduc personal. - Foarte amabil din partea ta!

De ce nu vii şi tu cu prietena ta să vezi spectacolul?

Rezervă-i două locuri.

- Oh, vă mulţumesc. - Pentru nimic.

Nu vă faceţi griji, d-le Carew, costumul vă va fi adus la timp.

La revedere.

Şi n-o să vă coste un penny!

Aah! O-ooh! Oh!

Ohh! Ohh! Ahh!

Judy!

Judy?

Sunt aici, Norman.

Am grijă de copilul d-nei Buxton.

Judy, ghici cine a venit astăzi la magazin.

- Cine? - Vernon Carew! În persoană.

- Nu! - Ba da.

- Ai vorbit cu el? - L-am servit.

Şi mi-a oferit două locuri la spectacolul de diseară. Mie şi prietenei mele.

- Nu-i aşa că e grozav, Judy? - Oh, nu pot veni, Norman.

Diseară trebuie să cânt la pian pentru d-şoara Dobson.

- Oh... - Îmi pare rău.

- Ce ai la spate? - Nu mare lucru.

Am cumpărat ceva deoarece mă gândeam...

...să mergem la spectacol în seara asta.

Probabil că a căzut.

Oh, n-are importanţă.

"D-ŞOARA DYMPHNA DOBSON MUZICĂ ŞI DICŢIE"

Un vultur stă pe pisc...

...cu un pix în plisc.

Ai zis bine! Ai zis chiar bine.

Acum să continuăm cu consoanele aspirate. Numărul trei.

Hattie, Henry...

Er... 'Enry, 'Attie... 'Enry... 'Attie.

Hattie, Henry...

...şi Onorabilul Horace îşi strâng mâinile pe Hampstead Heath...

...timp de o jumătate de oră.

'Attie, 'Enry şi Onorabilul 'Orace...

'şi strâng 'âinile pe 'Ampstead 'Eath, timp de o jumătate de oră.

Nu, nu, nu e deloc bine. De la început. Împreună cu mine.

Cupă cu capac, capac cu cupă.

Foarte bine. Excelent!

Trebuie să nu uităm niciodată să pronunţăm vocalele cât mai deschis.

Din nou.

Cupă cu capac, capac cu cupă.

Promiţător.

Acum să vedem dacă putem avea aceeaşi dicţie clară şi în cântec.

- Fredonează-mi o notă. - "Ooh, aaah..."

Nu, nu pot cânta fără Judy.

Oh, da? După cum poţi auzi, Judy dă lecţii de pian.

Trebuie să avem mai multă încredere în noi înşine...

...altfel nu ne vom vedea niciodată numele pe panourile luminate, nu?

În faţa oglinzii.

Încă o dată.

"Aaaaaahhhh".

Foarte bine!

Dar îţi ţii gâtul încătuşat. Trebuie să-l deschizi.

Uite aşa.

Oh, aşa-i mai bine, mai bine!

Acum încearcă să vezi dacă poţi ţine nota sus, pe cerul limbii...

...şi apoi s-o împingi afară, prin dinţii din faţă.

Aşa.

Foarte bine. Excelent!

Acum încearcă să-i dai şi o tentă nazală.

Cerul gurii, dinţi, nas. Dă-i drumul.

Oh! Oh, e acolo.

- E acolo! - E chiar acolo.

Vezi dacă poţi să o împingi până în creştetul capului.

Vezi, aici? Aşa.

- Ooh! - În creştetul capului!

Nu uita, cerul gurii, dinţii, nasul, creştetul capului. Hai.

Voi cânta cât de bine pot.

Sunt sigură că da.

Oh, nu, nu, nu.

Respiraţia ta e total greşită.

Atunci ce sugeraţi?

Respiri din piept. Ar trebui să respiri din stomac.

Nu de aici. De aici!

Acum, inspiră adânc...

...şi nu uita cerul gurii, dinţii, nasul, stomacul...

...şi creştetul capului!

Dă-i drumul.

Cum ţi-am spus eu să faci?

Aţi spus să respir adânc, să împing stomacul până în creştetul capului...

...şi să-l scot afară prin dinţii din faţă.

Te rog să faci aşa!

Cel mai important lucru este, însă, să ţii limba permanent plată.

A ta e toată răsucită. Se aude de parcă ai avea o prună în gură.

Aşa.

Şi stomacul şi capul. Stomacul şi capul...

Asta e tot. Mulţumesc, Nicholas. Vino miercurea viitoare, la aceeaşi oră.

Acum, cântecul tău.

Oh, nu, nu pot. Nu fără Judy.

Oh! Foarte bine, vino.

- Vom repeta cântecul d-ului Truscott, Judy. - Da.

Nu uita să-ţi faci o intrare elegantă,

să zâmbeşti publicului...

...şi abia după aceea începi să cânţi.

Da, Judy.

"Dimineaţa devreme, când soarele tocmai răsărea..."

- Dinţi, nas şi stomac. - "Am auzit o menajeră cântând...".

- Zâmbeşte-le oamenilor, nu mie! - "Oh, să nu mă părăseşti niciodată,"

"Cum poţi trata aşa o biată menajeră?"

Şi iar, iar...

"... soarele strălucea..." Gură, dinţi, nas, creştetul capului.

Trebuie să ţii mereu limba plată.

"Dimineaţa... Dimineaţa devreme..."

Scuze.

Zâmbeşte, priveşte spre public. "Dimineaţa devreme, când soarele tocmai..."

- Ce doreşti, tinere? - Am adus costumul d-ului Vernon Carew.

În josul holului, a treia cameră pe dreapta.

Mulţumesc.

La naiba...

O actriţă.

Doamne! E aşa de cald în seara asta.

Da. Voi fi tare bucuroasă să scap de haine.

Intră.

- Bună seara, d-le Carew. - Oh, tu eşti. Foarte punctual.

- Vreţi să-l îmbrăcaţi acum? - Nu, agaţă-l acolo.

D-le Carew...

...pot să rămân şi să văd cum vă pregătiţi?

Da, bine.

Pariez că nu sunteţi deloc emoţionat.

Eu emoţionat? De ce aş fi?

Toţi oamenii aceia ar putea râde de d-voastră.

De mine sigur ar râde.

Păi, nu prea facem parte din aceeaşi clasă, d-le...?

Aveţi grijă la guler. Truscott. T-R-U-S-C-O dublu T.

Ştiu să pronunţ pe litere, Truscott.

- Trebuie să mai daţi cu puţin roşu acolo. - Te rog, te rog.

Am mai făcut asta de multe ori.

Mi se pare că sunteţi puţin palid. Poate pentru că sunteţi emoţionat.

Nu sunt emoţionat. Nu voi fi niciodată emoţionat.

Trebuie să fiţi măcar puţin. Uitaţi, aveţi câteva fire albe în părţi.

Pardon? Părul meu...

- Se observă? - Nu-l puteţi ascunde cu ceva?

Păi...îl mai vopsesc din când în când.

Lăsaţi-mă să vă ajut. Mă pricep. Am lucrat într-o frizerie.

Eşti sigur că ştii ce faci?

Desigur! O să vă fac un masaj şi o să vi-l împrospătez puţin.

Părul d-voastră o să arate adorabil.

Eşti foarte amabil.

- E prea tare? - Nu, nu, nu, e perfect.

- Vă face bine, să ştiţi. - Da, sunt sigur. Mă relaxează foarte mult.

- Vreţi să mă opresc? - Să te opreşti?

- Te rog, nu freca aşa de dur. - Va fi bine.

N-ar fi mai bine să te duci în sală?

Nu vreau să pierzi nimic din spectacol.

Scuze, d-le Carew. O să iasă uşor.

- O să aduc nişte benzină. - Nu! Nu, nu.

- Nu voi lipsi decât un minut. - Pleacă!

- Pleacă! - Bine. Mă duc să văd spectacolul.

- Nu vă faceţi griji şi să nu aveţi emoţii. - Te rog!

- Voi fi acolo! - Te rog să ieşi odată.

- Ne vedem după spectacol şi cu Judy. - Da!

Mulţumesc, d-le dirijor. Bună seara, doamnelor şi domnilor.

Întorcându-mă în acest vechi teatru e ca şi cum aş reveni acasă.

Şi acum, vă rog, vreau să-mi spune-i ce doriţi să vă cânt.

O dedicaţie din partea casei, cum se spune. Poate unul din vechile mele cântece.

Toate sunt vechi!

- O dedicaţie. - Vernon! Hei, Vernon.

- Ah, d-le? - Şuviţele d-voastră albe nu se văd.

Să cânte muzica.

Nu-i aşa că e minunat?

"Daţi-mi o noapte de iunie"

"Daţi-mi o lună argintie"

"O fată care să fie a mea"

"Daţi-mi o străduţă-nfrunzită..."

"Un mic refren drăgăstos..."

"Unde să fim, pentr-un moment, doar noi doi."

"Daţi-mi fata pe care s-o iubesc, şi stelele ce licăresc"

"Şi nu va fi nevoie să-i mai spun ce gândesc..."

Opreşte microfonul. Opreşte-l.

Nu vei mai putea să-l auzi.

Ce-aveţi cu toţii? Hai, Vernon, impune-te!

Huliganilor! Nu cunoaşteţi muzica bună când o auziţi?

"Daţi-mi o lună argintie"

"Şi o fată doar a mea".

Mănuşile au fost aruncate, amice. Hai să nu ne pierdem cumpătul.

Dacă vreţi să faceţi zgomot, de ce nu cântaţi împreună cu Vernon?

Haideţi să-l ajutăm. Haide, Vernon, dă ritmul.

"...stelele licăresc, o fată pe care s-o iubesc"

- "...căreia nu va fi nevoie să-i spun..." - Haide, toată lumea.

"Aşa că daţi-mi o noapte de iunie,"

"Daţi-mi o lună argintie"

- "Şi ea va fi a mea..." - Ţine-o tot aşa!

- "Doar a mea..." - Nu te emoţiona.

Acum îl acoperiţi. Nu cântaţi atât de tare.

"... Iubesc cerul de deasupra"

"Şi nu va fi nevoie să-i mai spun ce gândesc..."

"Aşa că daţi-mi o noapte de iunie..."

- Haideţi! - "Daţi-mi o lună argintie..."

"...şi ea va fi a mea..."

"Doar a mea."

Repetă. Din nou! Din nou!

Cântă de la capăt! Haide, grăbeşte-te.

Ce-i cu el? Bine. Preiau eu atunci.

Haideţi, d-le Carew.

"Daţi-mi o noapte de iunie"

"Daţi-mi o la la la..."

Ce s-a întâmplat? Aţi uitat cuvintele?

Nici o grijă. Doar lălăiţi.

"La-la la la la..." V-am spus că o să fiu aici! Că o să-i pun să vă ajute.

Şi acum, împreună.

"Daţi-mi o noapte de iunie"

"Daţi-mi o lună argintie..."

Pune reflectorul pe omuleţ.

"...o fată care să fie a mea"

"Daţi-mi o străduţă-nfrunzită..."

"Un mic refren drăgăstos"

"Unde să fim, pentr-un moment, doar noi doi."

"Daţi-mi fata pe care-o iubesc"

"Stelele ce licăresc"

"Şi nu va fi nevoie să-i mai spun ce gândesc..."

"Aşa că daţi-mi o noapte de iunie..."

"Daţi-mi o lună argintie"

"Şi ea va fi a mea"

"Doar a mea."

"Şi ea va fi a mea"

"Doar a mea."

Da. Şi acum, doamnelor şi domnilor, aş dori să îmi pot continua numărul.

Boo! Boo!

Du-te şi fluieră în altă parte!

Dispari! Boo!

Vorbim mai târziu.

Dacă voi credeţi că sunt terminat, o să vă arăt că nu e deloc aşa.

- Nu te mai păcăli singur. - Nu renunţ aşa uşor.

Am muncit din răsputeri ca să realizez ceea ce am şi nimeni nu-mi va lua asta.

Tot ce ai este o reprezentaţie de doi bani şi o grămadă de datorii.

Pe care le voi plăti. Tot ce am nevoie este...

O voce! Dacă ai putea cânta ca omuleţul acela de aseară!

Dacă ai avea o voce ca a lui!

Vocea lui.

Mă întreb...

Ştii, Harold...

...combinaţia dintre vocea lui şi incontestabilul meu farmec...

...ar fi ceva extraordinar.

Care e ideea?

- Spuneai ca am nevoie de o voce nouă. - Uh-huh.

Şi voi avea o voce nouă. Pe a lui.

- Ce?! Vrei să-i furi vocea? - Nu. Nu, nu, nu.

Doar o împrumut.

- Harold, hai mai repede cu magnetofonul ăla. - Gata.

- E o bandă nouă? - Da.

- Unde s-o pun? - În spatele barului?

Nu. În spatele acelui scaun.

Ia asta.

- Nu vei reuşi niciodată asta. - Ba da, voi reuşi.

Nu-şi va recunoaşte propria voce. Oamenii nu şi-o pot recunoaşte niciodată.

În plus, va fi pe un disc original şi cu numele meu pe copertă.

Aşa. Întârzie.

D-le Truscott, foarte amabil din partea dumitale că ai venit.

Unde vă este acompaniatorul?

- Afară! - Afară?

Judy!

Păziţi-vă picioarele că nu ne jucăm.

- D-le Carew, ea este Judy. - Îmi pare bine.

- Judy, d-ul...? - Franklin.

Pe aici, vă rog.

Ah, da, intraţi chiar aici.

Foarte, foarte amuzant. Aveţi partitura?

Mulţumesc. Harold, condu-o pe această încântătoare tânără la pian.

Desigur.

Ah, da. Văd că este unul din cântecele recente.

Interpretează bucata asta.

Îmi voi face astfel o părere despre potenţialul tău muzical.

Dacă nu te deranjează, poţi să cânţi la acest microfon,

ca să te obişnuieşti cu el.

Relaxează-te. Mulţumesc.

"Când te-am văzut prima oară"

"Nu te-am putut ignora"

"Ochii tăi străluceau"

"Şi păreau pierduţi, departe undeva"

"N-am încercat să plănuiesc nimic"

"Apoi m-am întrebat dacă e posibil..."

"...ca inima mea să mă fi trădat?"

"Dar ceea ce găseşti e-al tău"

"Aşa că vreau să păstrez..."

"...dragostea care m-a învăţat"

"...ce e bine şi ce e rău"

"Urmăresc o stea..."

"Dar sunt în rai deja"

"Acum îţi voi fi credincios..."

"...la bine şi la rău"

"Vei fi universul meu"

"Viaţa mea va gravita în jurul fiinţei tale"

"Voi încerca să-ndeplinesc"

"Toate calităţile pe care vrei să le găseşti..."

"...la bărbatul visurilor tale"

"Ştiu că nu sunt pretendentul cel mai bun"

"Dar farmecul tău personal"

"...este cu adevărat suveran"

"Îmi voi lua diploma"

"...şi voi studia din ce în ce mai susţinut"

"Ca să-ţi dovedesc cât de sincer te iubesc"

"Urmăresc o stea"

"Dacă steaua ce-o urmăresc..."

"...eşti tu."

Nu e deloc rău pentru un novice.

- Tot vreţi să mă ajutaţi? - Sigur că vreau.

Vă mulţumesc, d-le Carew.

- Oh, mulţumesc, Judy. - Nu veţi regreta.

De asta, draga mea, sunt sigur.

Dar, bineînţeles, va trebui să cânţi la microfonul ăla timp de 6 luni zilnic.

- Va fi nevoie să locuieşti aici. - Să locuiesc aici?

Este esenţial pentru cariera ta.

Du-te repede şi adu-ţi lucrurile.

- Ştiu că pare important... - Să fii înapoi la 6:00, da?

- Derulează înapoi. - Aşa.

- Nu pot să exersez aici şi apoi să plec? - Nu.

- Dar... - Aici nu poate exista decât un stăpân.

Ne vedem la 6:00. La revedere.

În regulă. Hai să-l punem de la început.

"Voi urmări o stea"

"Dar sunt în rai deja..."

C-C-Crezi că te vei descurca fără mine?

Desigur. Îmi va fi bine acasă la d-na Dobson.

Mi-a dat o cameră foarte drăguţă.

Aş fi vrut ca d-ul Carew să nu mă invite să locuiesc la el. Ce belea.

Asta dovedeşte că te respectă. Şase luni de muncă serioasă, a spus.

Ştiu.

Vrei să ajungi un cântăreţ de succes, nu-i aşa?

Judy, nu...nu voi reuşi niciodată fără tine.

Trebuie să înveţi să răzbeşti prin propriile tale forţe.

Ai dreptate, Judy. Trebuie.

T-T-Trebuie să devin un star şi să câştig mulţi bani, nu?

Ca să poţi pleca undeva într-o zi.

Undeva unde este cald şi însorit...

...şi, poate, într-o zi, vei putea să...

Cămăşii ăsteia îi lipseşte un nasture, Norman.

Roma n-a fost clădită într-o zi.

Ai nevoie de o pregătire serioasă. Te voi numi secretarul meu personal.

- Aţi spus că voi fi cântăreţ. - Trebuie să-ţi câştigi acest drept.

Şi îţi voi preda o singură lecţie de muzică pe zi.

Chiar veţi face asta?

Oh, cred că nu sunt destul de rezonabil.

Sunteţi, într-adevăr, un om drept.

Eşti foarte amabil. Păi, vino cu mine. Nu lenevi.

Şi stai pe aproape.

Simte-te ca acasă. Nu vrei să iei loc?

Nu acolo. Aşază-te pe scaunul acela.

Şi acum, d-le Truscott, să vorbim de salariul dumitale.

Păi, d-le Carew, la ultima slujbă, am fost plătit cu 6 lire.

6 lire? Indignant.

Făceam multe ore suplimentare şi munceam de-mi săreau capacele!

Eu îţi voi da 20 de lire.

20 de lire!

D-le Carew! Oh, vă mulţumesc.

Vor fi deduceri, bineînţeles.

Să zicem 2 lire pentru lecţiile de muzică. De acord?

De acord.

O lecţie de muzică zilnic, timp de 6 zile...

- Asta face 12 lire. - Dar dacă trebuie să...

Îţi mai rămân 8 lire.

Alte 6 lire se vor duce pe cazare şi masă. De acord?

Îmi vor mai rămâne 2 lire. Clar.

Nici un 'clar', Truscott. Uiţi lenjeria, pagubele...

D-le Carew! Nu voi face nici un fel de pagube.

În caz că vor fi. După care urmează asigurarea, impozitul pe venit...

Toate astea fac încă 3 lire.

Vă rămân dator cu 1 liră.

Toţi trebuie să ne adaptăm situaţiei.

Cu cât câştigăm mai mult, cu atât avem mai puţin.

Da.

- Du-te şi deschide uşa, Truscott. - Eu?

Face parte din atribuţiile tale de secretar particular.

Trebuie să-ţi meriţi salariul.

- Nici măcar nu l-am primit! - Uşa, Truscott.

O să fie o distracţie pe cinste, nu?

- Salut! - Haide odată. Mă grăbesc.

Oau, oau, oau.

Trebuie să-ţi anunţ prezenţa.

Pălăria.

D-ul Harold Franklin.

D-le Franklin?

Harold?

Vernon?

Vernon!

Vrei să te dai la o parte? Ei bine?

Cei de la Jock-O Records s-au îndrăgostit, realmente, de cântec.

Ştiam eu.

Spun că e cel mai bun cântec pe care l-ai făcut vreodată.

Atunci trebuie să sărbătorim. Truscott, băuturile.

Pendlebury îl imprimă acum şi prezice cel mai mare succes al tău.

E un lucru pe care aş vrea să-l discut cu tine. În particular.

Voi aranja asta.

Familiarizează-te cu bucătăria, Truscott.

- Pardon? - Spală vasele.

E una din atribuţiile unui secretar particular.

Trebuie să faci ceva pentru cele 20 de lire ale tale.

La bucătărie, Truscott.

Cred că-ţi dai seama că cel pe care-l împingi de colo-colo e viitorul tău profit.

Ştiu asta. Cu cât este ţinut mai din scurt, cu atât va gândi mai puţin.

Nu-i da prea multe de făcut.

Diseară trebuie să înregistreze un cântec pentru tine.

Diseară?

Astea o să-mi ia o veşnicie.

Săpun.

Şi ştergător.

Asta e.

D-voastră le uscaţi şi eu le pun în raft.

- Tu... - Ah-ah.

Truscott, vom ţine o lecţie de muzică.

După ce termin de spălat lotul ăsta.

Nu te obosi. Vino cu mine.

- Dar mai sunt atâtea de făcut. - Pe aici!

Încă mai sunt multe de făcut.

Oh...

Oh...C...Ce...

S-a întâmplat ceva, Truscott?

Păi, eu...

La microfon, dacă eşti amabil.

"De ce aşa de...frig"

"Ş...şi cald..."

"Cald"

Ce, Doamne iartă-mă, ai păţit, Truscott? Ţi-e frig?

Nu...

Emoţionat... Întotdeauna emoţionat când cânt...când Judy nu-i cu mine.

Oh, prostii. Eşti cu prietenii şi binefăcătorii tăi.

Dacă te simţi mai bine aşa, spune-mi Vernon.

Şi lui, Harold.

Mulţumesc... Vernon. Vernon. Ha... Harold.

V... Vernon, şi... şi, desigur, Harold,

dacă-dacă-dacă...doriţi... îmi-îmi puteţi spune Norman.

N-am nici o dorinţă să mă angajez în asemenea familiarităţi.

Să reluăm cântecul.

"D-De ce eşti atâ-atât de rece şi apoi atât de f-fierbinte"

"Y-sh..."

V-Vernon, Vernon, mă duc... Mă duc acum!

Harold, trebuie să mă ajuţi! Harold. Harold!

Cred că voi...

Nu, Norman.

Nu e bine deloc. Va trebui să chemăm fata.

Foarte bine. Dacă trebuie să facem asta...

Telefonează-i prietenei tale acum şi cheam-o aici.

Şi spune-i, dacă e necesar, că îi voi plăti şi ei o mică sumă.

- Nu poate să vină. - De ce?

A plecat cu d-na Dobson la Bromley.

- Bromley! - Bromley.

Va trebui să anulăm lecţia.

- Du-te la culcare, Truscott. - E abia ora 7:00.

Nu-mi pasă. Du-te la culcare.

Şi n-ai voie să citeşti în pat.

Curentul electric e foarte scump. Noapte bună!

Noapte bună, Ve... H-Harold.

"D-De ce eşti atâ-atât de rece..."

Ce facem? Nu ne putem duce cu magnetofonul la Bromley.

Nu-ţi face griji. Mă gândesc eu la ceva.

O să-l fac să cânte chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l fac.

- Hei, trezeşte-te. - "De ce oare ţi-e..."

Taci. Spune-mi, unde cântă omul tot timpul?

- În biserică. - Nu, nu în biserică. În cadă!

- Vrei să spui că tu... - Da, adică eu... Adu magnetofonul.

Hai, grăbeşte-te.

Pune magnetofonul în... Pune-l acolo.

De ce mergi... De ce mergi în vârful picioarelor?

- Nu poţi face asta. - Nu pot?

Hai, sus. Trezeşte-te.

Nu e încă dimineaţă, nu?

Dumneata ai obiceiul să te duci la culcare fără să te speli?

- M-am spălat! - Ai făcut baie?

- Nu e sâmbătă. - Dezgustător.

Începând din acest moment, vei face baie în fiecare seară.

Vino. Dezbracă-te.

Uite, Truscott, totul e pentru tine.

E apă din belşug. Foloseşte cât de multă vrei dar ţine minte. Nu stropi.

- N-o să scot un sunet. - Oh, te rog!

Nu-ţi reprima vitalitatea naturală. Poţi să faci vocalize dacă vrei.

- Aburul face bine corzilor vocale. - Deci, nu trebuie să-mi ţin limba în frâu?

- Pot s-o las slobodă? - Într-adevăr.

- Poţi să urli şi să strigi... - Să te abandonezi total.

Splendid. Dar nu e timpul să intri în...

Păi, după astea, ştiţi, trebuie să dau jos...

Ştiu ce vrei să spui. Da, da. Haide.

Fir-aş să fiu...

- Ce face? - Şşş!

Oh, bine.

- N-ai terminat, nu? - Vreau doar să iau săpunul.

Doar îşi ia săp...

Truscott?

Truscott?

Truscott! Eşti bine acolo înăuntru?

- Truscott! - Truscott!

Haide.

Truscott!

- Este sub uşă. - Ştiu că este sub uşă!

Noi vrem să fie în cadă.

Haide.

- Nu pe partea aia, ci invers. - Hotărăşte-te!

Idiotule.

- Adu puţină apă. - Ap...

- Cântă! - Uşa.

Ieşi de-acolo, idiotule.

"...toate oile pe care le ducea..."

Nu e bine. Cântă alt cântec.

Trebuie să-l încurajăm să-l cânte pe cel corect. Vino.

Las-o jos un minut.

- Bine. - Ooh!

- Ce e? - Piciorul meu.

- Trage. - Da.

- Trage! - Da.

"La la..."

- Ridic-o. - S-a înţepenit.

Bine, las-o. Ieşi de acolo.

În linişte. Şşş!

Vino odată. Grăbeşte-te.

Hei! Verifică magnetofonul.

E în regulă? Bun.

Încearcă din nou.

"Oh, de ce mai întâi eşti rece şi apoi fierbinte?"

"Acum eşti ca lutul în mâinile mele, apoi la fel de dur ca înainte"

"Oh, de ce oare eşti atât de îndrăzneţ şi apoi, atât de sfios cu mine?"

"Îmi scapi printre degete şi te ascunzi de mine"

"Ador atingerea care mă-nfioară şi mă face să mă zvârcolesc, ooh!"

"Urăsc sâcâiala care pune capăt fiorului şi mă face să chicotesc"

"Sunt conştient că îmi vei rezista dac-aş vrea să te-nhaţ"

"Dar îţi jur că pe tine, mic pătrăţel, o să te înşfac"

"Te voi urmări şi te voi găsi, n-ai cale de scăpare"

"Îţi ştiu parfumul şi-ţi ştiu şi forma"

"Unde-ai dispărut?"

"Stau pe un vulcan..."

"...cu un turban în cap"

"Încerc să mă calmez ca să nu izbucnesc"

"Din cauza temperamentului tău pătimaş şi drăcesc"

"S-au dus toate speranţele pe care le aveam"

"M-aş bucura ca atunci când mă voi ridica-n picioare,"

"...să capăt o mică îmbrăţişare"

"...de la acest foarte evaziv..."

"...ce mă face abuziv"

"...calup..."

"...de săpun"

'...eluziv, ce mă face abuziv"

"Calup..."

"...de săpun."

Ce-i cu tine, Carew?

- Nu ţi-a plăcut? - Dacă mi-a plăcut? A fost grozav.

Va fi hitul de top al paradei într-o săptămână.

- Poţi să-l înregistrezi astăzi? - Păi, am laringită...

Nici o grijă. Vom face discul pe baza acestei înregistrări.

Când este următoarea ediţie a emisiunii lui Bill Bart?

Joi. Dar agenda lui e deja ocupată.

Asta crede el. Vreau ca Vernon să cânte în emisiunea lui.

Nu-ţi face griji în legătură cu laringita.

Tot ce trebuie să faci este să imiţi şi să te prefaci că interpretezi cântecul.

Toţi fac aşa. Nu te deranjează, nu?

Aş fi preferat să nu fac asta.

Nu mi-a plăcut niciodată să-mi înşel publicul.

Bun, bun. Reînregistrează asta cu orchestraţie completă.

Hei!

"Oh, de ce mai întâi eşti rece şi apoi fierbinte?"

"Acum eşti ca lutul în mâinile mele, apoi la fel de dur ca înainte"

"Oh, de ce oare eşti atât de îndrăzneţ şi apoi, atât de sfios cu mine?"

Ai cântat vreodată cântecul ăsta pentru el, Norman?

- Nu. - Eşti sigur?

Da. Păi, l-am cântat odată, în cadă.

Era şi el cu tine?

Nu, d-şoară Dobson.

"...să chicotesc"

"Sunt conştient că îmi vei rezista dac-aş vrea să te-nhaţ"

"Dar îţi jur că pe tine, mic pătrăţel, o să te înşfac"

"Te voi urmări şi te voi găsi, n-ai cale de scăpare"

"Îţi ştiu parfumul şi-ţi ştiu şi forma"

"Unde-ai dispărut?"

"Stau...pe un vulcan..."

"...pe un vulcan, cu un turban..."

Eşti sigur că nu l-ai cântat niciodată la vreun microfon?

Păi, nu l-am cântat. De ce?

"Din cauza temperamentului tău pătimaş şi drăcesc"

"S-au dus toate speranţele pe care le aveam"

"M-aş bucura ca atunci când mă voi ridica-n picioare,

"...să capăt o mică îmbrăţişare"

"...de la acest foarte evaziv..."

"...ce mă face abuziv"

"Calup..."

"...de săpun."

Hei!

Minunat. Realmente minunat.

- Trebuie să plec. - Unde te duci?

D-ul Carew, adică Vernon, dă o petrecere şi vrea să fiu prezent...

...în calitate de prieten intim al lui. Trebuie să ajung devreme.

Pa, Judy. La revedere, d-şoară Dobson.

Mi-am dat seama că e ceva necurat la mijloc încă de la început.

Ce vreţi să spuneţi, d-nă Dobson?

Nu ai avut impresia că parcă ar cânta Norman?

Păi... De fapt, da, mi s-a părut că ar semăna cu vocea lui Norman.

Era vocea lui Norman.

Acel Romeo antic cânta cu o voce furată!

Dar nu poate face aşa ceva! Asta...asta înseamnă că a trişat.

Şi trişorii trebuie demascaţi.

- Frumoasă petrecere, nu? - Într-adevăr.

- D-nă. - Mulţumesc.

- Truscott! - Vin, d-le Carew.

- Aprinde-i ţigara lui Lady Finchington. - Da, d-le.

Îţi mulţumesc, Truscott.

Ospătar.

Şi, pot să întreb, ce se petrece aici?

- Poftim? - Sunt ţigările d-ului Carew.

Sunt conştient de asta.

D-le! Cineva de aici vă fumează ţigările.

D-le Ca...

Nu doresc absolut deloc să par nepoliticos...

...dar, în calitate de angajat al d-lui, vă spun,

...pe un ton amiabil, desigur...

...să aveţi grijă, asta-i tot. Doar aveţi grijă.

Ştii, ce nu pot să înţeleg este...

...că, în ciuda succesului fantastic, sunteţi incredibil de modest.

Nu daţi deloc impresia că vi s-ar fi urcat la cap.

Exact. Ce mai doriţi?

Şampanie, Truscott.

Vechiul spumos, hei?

E o petrecere tare veselă.

Cum îţi permiţi?!

Lady Finchington, m-am născut, practic, în şa.

E minunat.

Ţineţi cont, însă, că n-am mai călărit de mult timp.

Mi-e teamă că eu n-am primit un loc foarte bun.

Sunt sigur că vi s-a acordat cel mai perfect loc.

Nu, serios. Aş da orice să fiu în locul d-voastră.

Ei bine, Truscott?

Păi... N-Nu-mi place să fiu nerecunoscător dar cred că ea l-a primit pe cel mai bun.

- Ospătar. - Eşti strigat.

Pentru vânătoare.

Truscott! Truscott, mai multă şampanie.

Da, d-le. Ajută-mă cu cei de pe lista asta, vrei?

Doamne, oh, Doamne, n-aţi dat pe gât nici jumătate de duşcă.

Şi văd că suferiţi. Hai, dă-i drumu-n jos.

- Ai pregătit băuturile alea? - Vreau nişte gheaţă!

Unde găsesc puţină gheaţă? Ospătar, vreau puţină gheaţă.

Ce mai petrecere... Ah!

Poftim...

Foarte alunecoase, nu?

- Nu sunteţi normali! - Draga mea Arabella.

Păstraţi-vă calmul. Cântă nişte muzică, te rog. Toată lumea la dans.

- Truscott, rulează covorul. - Eu...

Rulează covorul!

Scuzaţi-mă, îmi daţi voie?

- Da? - Aş vrea să vorbesc cu Vernon Carew.

- E imposibil. Dă o petrecere. - Evident.

- De ce vreţi să vorbiţi cu dumnealui? - Intenţionez să-l demasc.

A furat vocea protejatului meu.

Plecaţi de-aici!

Oh! O orgie!

Unde este Vernon Carew?

Aşa.

Te simţi bine?

În numele cerului, Harold, linişteşte-te.

Am o idee.

Ce faci cu covorul ăla?

D... Doar exersam un pic. N-am găsit o parteneră.

Ospătar, vrei să fii amabil...

...să-mi mai aduci o tavă cu aceste băuturi minunate?

Ospătar, şi băuturile noastre?

- Ospătar?! - Da, d-nă.

Deci te foloseşte şi pe post de ospătar.

E monstruos!

Scuză-mă un moment, Arabella.

Iertaţi-mă, nu cred că am avut plăcerea să vă cunosc.

Vă garantez că nu va fi o plăcere.

Şarlatanule! lmpostorule! Hoţule!

Doamnelor şi domnilor, mă aflu aici în această seară ca să demasc un escroc.

Vocea cu care a cântat Vernon Carew în seara aceasta nu îi aparţine lui...

...ci este vocea protejatului meu, Norman Truscott.

Şi tu, Truscott, crezi această acuzaţie prostească?

- Păi, d-voastră... - Bineînţeles că o crede.

Aşa. Prieteni...

...aţi auzit cu toţii acuzaţiile ce-mi sunt aduse.

Acest flăcău, căruia i-am oferit prietenia şi confortul căminului meu,

m-a acuzat că i-am furat vocea.

- Eu n-am scos un cuvânt! - Ţi se apropie ceasul, Truscott.

Se înţelege de la sine că nu pot lăsa această acuzaţie gravă...

...fără răspuns.

Dacă unii dintre voi cred că e ceva adevărat...

...în toată povestea asta, vă spun că nu este.

Aşa că ce cale mai bună am de a-mi dovedi nevinovăţia...

...decât să-l rog pe el să cânte acum, în faţa voastră?

Şi să trageţi concluziile singuri.

Haide, Norman, arată-le ce poţi.

- Nu pot cânta fără Judy. - Nu te teme. Te acompaniez eu.

Cântă aşa cum n-ai cântat niciodată.

"Voi urmări o stea"

"Dar sunt în rai deja"

"Îţi voi fi credincios numai ţie..."

"La bine şi la rău"

Eu zic să cânţi să te auzim şi noi.

"Tu vei fi universul meu"

"Viaţa mea va gravita în jurul tău..."

Oh, daţi-i un diapazon!

Tăceţi cu toţii! Linişte, vă rog. Nu vedeţi că este emoţionat?

Daţi-i o şansă.

"Voi urmări o stea"

"Dar sunt în rai deja..."

Vă rog! Vă rog, doamnelor şi domnilor!

Cred că s-a mers destul de departe.

Am arătat ceea ce vroiam, nu?

Îndrăznesc să afirm că mă credeţi a fi un prost generos şi milos,

dar deşi sufletul mi-e rănit,

nu îl voi da afară pe Truscott.

Dimpotrivă, voi continua să-i predau lecţii de muzică,

şi, cine ştie, poate că într-o zi, va ajunge la fel de renumit ca mine.

Condu-mă acasă, Norman.

Deci, dansăm?

Îţi spun că era vocea ta.

- Ei nu păreau să creadă acelaşi lucru. - M-ai dezamăgit.

Dacă vrei să ajungi cântăreţ, nu vei putea depinde de Judy tot timpul.

Trebuie să-ţi învingi emoţiile.

N-are rost. Am încercat.

Trebuie să mergi la un psihiatru de vârf.

- La un ce? - Mâine,

te vei prezenta la d-rul Chatterway, în Strada Harley.

- Strada Harley! De pe "Sănătate Naţională"? - Nu, nu.

D-ul doctor Chatterway îmi este prieten.

- Şi ce-mi va face el? - Îţi va examina complexele ascunse.

Atunci ar fi mai bine să fac o baie.

Noapte bună, d-le Truscott.

Noapte bună, d-şoară Dobson.

Norman.

Trebuie să hotărăşti clar ce vrei şi să-ţi atingi scopul propus.

Ceea ce-mi doresc cu adevărat este ca Judy să poată merge din nou.

- Nu a mers, nu-i aşa? - Nu.

L-am făcut de râs.

N-a putut să cânte o notă fără tine.

Oh, nu ştiu de ce depinde de mine aşa de mult.

Judy, dacă aş reuşi să-l vindec de nevoia asta de a te avea lângă el...

...m-ai ierta vreodată?

V-aş ajuta şi eu, d-şoară Dobson.

Norman nu poate trece prin viaţă legat de mine.

V-aş ajuta.

Eşti sigură?

Absolut.

- D-ul Norman Truscott. - Mulţumesc, Soră.

Oh, da, dumneata eşti pacientul care nu poate cânta.

- Nu! Pot să cânt. - Oh, poţi să cânţi?

- Nu pot să cânt. - Oh, nu poţi...să cânţi?

Ia loc, te rog.

Acum, d-le Trusc...

Evident avem un scaun bun în partea asta.

Vrei să te ridici, d-le Truscott? Ridică-te în picioare. Vino încoace.

Ai fost vreodată hipnotizat?

- Nu, d-le. - Vino spre canapea, te rog.

N-are de ce să-ţi fie teamă.

Aşază-te pe canapea, te rog.

- Sus pe...? - Da.

- Oh, ar fi mai bine să-mi scot pantofii. - Nu, nu e nevoie.

- Şi.. - Da. Aşază-te confortabil.

Vreau să te concentrezi asupra ochilor mei.

Priveşte spre ochii mei. Gândeşte-te numai la ochii mei.

Concentrează-te asupra ochilor mei.

Purtaţi ochelari.

Da, adevărat.

Nu vreau ca voinţa mea să se ciocnească cu a ta...

Nu, nu, nu, nu.

Concentrează-te asupra ochilor mei.

Nu trebuie...

Nu trebuie să-ţi opun rezistenţă. Nu trebuie să fac asta.

Facem cum vreţi. D-voastră ştiţi mai bine.

Pleoapele îţi sunt din ce în ce mai grele...

Da, sunt.

- ...şi mai grele... - Doamne, ia te uită.

...şi mai grele.

Te afli acum în transă hipnotică.

Bun. Acum deschide ochii.

Răspuns excelent. Excelent.

Vreau să te întorci înapoi în timp, în copilăria ta,

cât de departe îţi poţi aminti.

Ai doar 1 an şi jumătate. Doar 1 an şi jumătate.

Vino la tăticul tău.

Agresiv.

Cred că ar fi bine să mai creşti puţin.

Acum ai 5 ani.

Este ziua ta de naştere. Ce ai făcut de ziua ta?

- Am dat o petrecere. - Şi cine era acolo, cu tine?

Era... Era...

Era Freddie şi Reggie...

...şi...şi...şi mai era Ruth.

Şi ce ai făcut la petrecere?

Am... Am cântat un cântec.

Era un cântec frumos?

Oh, dea!

Ai vrea... Ai vrea să-l auzi?

Oh, dea. Adică da.

"Vreau să mă duc în weekend în rai"

"Vreau să mă duc unde îngerii cântă cu toţii"

"Am însă numai cinci ani"

"Iar până în rai e atâta drum de mers"

"O să mă ducă puff-puff pân-acolo sus?"

"Mi-am strâns toţi bănuţii mei pentru târg, d-le"

"Şi mămica nu ştie c-am fugit"

"Pot să stau toată ziua de duminică"

"Şi luni să mă-ntorc la grădiniţă"

"Pentru că vreau să-l văd pe tăticul..."

"...din nou."

Ai reuşit să-l vezi pe tăticul tău?

- Nu. - De ce nu?

Pentru c-am pierdut nenorocitul ăla de tren.

Nepunctual.

D-le Truscott, întoarce-te la vârsta ta de acum.

Ce-a fost asta? Cred că am adormit.

Uite! Mi-ai făcut-o cu ochii dumitale, nu-i aşa?

Aşa am făcut. Şi te-ai descurcat minunat.

Cred că am depistat rădăcina problemelor tale.

Suferi de "laryngismus stridulus".

Până acum, nu puteai cânta decât cu ajutorul femeii iubite.

Oh, adică, sunt dependent de Judy?

Exact. Nu ai nevoie decât să-ţi recapeţi încrederea în tine însuţi.

Trebuie să ieşi din scoica ta.

Socializează cu oamenii de pe o poziţie de egalitate...

...şi atunci vei putea să cânţi cu adevărat.

- Chiar voi putea? - Cu siguranţă.

Soră, vrei să intri pentru o clipă?

'Da, d-le doctor.'

Mai întâi de toate, îţi vom închiria nişte haine decente. Haina face pe om.

Da, da, o luăm de la capăt.

Norman Truscott, eşti o persoană importantă.

Ai deplină încredere în tine. Nu trebuie să depinzi de nimeni altcineva.

Înţeleg. Sunt cineva important.

Puternic, influent, impunător.

Ca un soldat neînfricat, ca un ofiţer al gărzii regale.

Soră, anulează-mi toate întâlnirile de astăzi până la ora 4:00 după-masă.

Mă duc cu d-ul Truscott la club.

Oh, serios?

E al naibii de decent din partea ta, bătrâne.

Ce mai aştepţi, Chatters, campionule? Să mergem.

- V-au sosit scrisorile, Înălţimea Voastră. - Ah, mulţumesc.

- Bună dimineaţa, d-le general. - Oh.

- Bună dimineaţa, d-le general. - Oh, bună dimineaţa.

Ia să vedem. Eşti tânăr... Nu, nu-mi spune. Nu uit niciodată o figură.

- Tânăr... Cine eşti? - Sunt Truscott, d-le.

Truscott, desigur. Da.

- Spune-mi, mai eşti tot cu...? - Nu, nu mai sunt, d-le.

Acum cu cine eşti?

Ah. Oh, cu ceilalţi.

Ei bine, băiete, a fost o plăcere să te revăd.

Transmite-i salutările mele, te rog, lui...?

Îţi dai seama cine este?! Generalul, Ducele de Aldershot.

E în regulă, bătrâne. Mă simt teribil de democrat în dimineaţa asta.

- Bună dimineaţa. - Pentru două persoane, d-le?

- Da. Pe numele de Birkett, dacă se poate. - Aveţi rezervare?

Sincer să fiu, nu am, dar...

Păcat. Doriţi să rezervaţi pentru ziua de mâine?

Pentru mâine, Birkett? Nu putem aştepta până mâine ca să mâncăm.

O să ne joace şoarecii în burtă. Dar astăzi?

Vom lua cele două locuri de acolo. Vino, Chatters.

- Aceea este masa Înaltă, d-le. - Atunci adu scaune Înalte.

Sper că fac ceea ce trebuie.

Chatters!

Vă degustaţi cu plăcere prânzul, generale?

- Veţi începe cu sardine, d-le? - Nu vom începe cu aşa ceva.

Vom începe cu ceva la libera noastră alegere, mulţumesc.

Caviar, cred.

- Şi.. Birkett... - D-le?

Ai grijă să fie gătit cum trebuie, da?

Încerci să mă distrugi?

Nu-l mai tachina pe Birkett. Îşi va vărsa mânia pe ceilalţi.

- Mulţumesc, Birkett. Mulţumesc! - D-le.

- E groaznic de gentil din partea dumitale. - Absolut deloc.

Nu ne jucăm cu mostre aici. Serveşte-mi o porţie.

- Aceasta este o porţie. - Aceasta, Birkett, nu e o porţie.

Este încălcarea unui drept.

Continuă.

Oh, o să ne ia toată ziua în ritmul ăsta.

Dă-mi mie.

Auzi, cred că Truscott a stat prea mult timp prin Orient.

A căpătat nişte obiceiuri ciudate.

Şi dacă tot eşti aici, dă-i puţin caviar şi generalului.

- Fir-aş... - Încearcă nişte felii de ceapă.

Birkett. Birkett!

BIRKETT!

- Birkett! - D-le.

- Cepe, Birkett. Felii de ceapă. - Feliile de ceapă sunt foarte bune.

Oh, am o idee mai bună. Să fie "franjurate".

- Franjurate, d-le? - Franjurate. Cu un ou în vârf,

câteva boabe de mazăre fierte dedesubt, pâine tot franjurată,

şi, dacă mai rămâne loc pe farfurie, nişte cartofi prăjiţi.

- E prea mult. - Atunci adu-le pe o farfurie mai mare.

Dacă aş putea...

Nu sta în loc mormăind, Birkett. Treci la treabă!

Bravo, băiatul meu. Era şi timpul ca tipul ăsta să ştie care-i este locul.

D-lor, aş dori să propun un toast...

...în cinstea tânărului nostru prieten, aici de faţă,

care, în faţa duşmanului nostru comun,

a dat dovadă de un curaj dincolo de chemarea datoriei.

"I-auziţi! I-auziţi!"

"Reuşit show, eşti un erou"

"Ce mai, ce mai flăcău"

"Tiranul de Birkett a fost decapitat, Pentru asta ar trebui să fii decorat"

"Eşti cel mai celebru erou pe care îl avem"

"În armată n-am excelat prin cine ştie ce valoare"

"Actele mele de bravură au început după eliberare"

"De atunci mi-am dat seama că ceea ce pot face..."

"...e să lupt contra opresiunii în vreme de pace."

"Am început cu o agitaţie, într-un autobuz"

"Spunându-i aprigei conductoare că nu sunt de acord cu un abuz."

"Spusese unei biete doamne ce dădea să urce, într-o staţie,

"Autobuzul e plin, mai e un loc în spate, aşa că fă-ne, mamă, o demonstraţie!"

"Oare cine strigă atunci ursuz: Mai sunt 20 de locuri libere sus?"

"Cine, hei? Cine? Hm?"

"Tu?"

"Nu!"

"Oh, meriţi o medalie pentru gestul făcut"

"Reuşit show, eşti un erou"

"Ce mai, ce mai flăcău"

"Deşi şoferiţa n-a aşteptat, lăsând-o pe bătrâna doamn-a nimănui"

"Tu tot un elevat Galahad rămâi"

"În următoarea dimineaţă, mă aflai la frizerie dar..."

"Dumnealui încercă să-şi încerce propriul har"

"10 guinee pentru o tunsoare a la Tony Curtis vreţi"

"I-am dat cinci pentru o scurtare la spate şi în părţi"

"Oh, o să vă spun exact cum mi-ar plăcea să m-aranjaţi."

"Il tai în spate, în partea asta"

"...iar pe partea asta, îl piepteni în sus şi peste cap..."

"...într-un enorm, norm, norm coc închegat,"

"Ascultaţi ce vă spun?"

"După care-mi faci o cărare lungă până aici"

"...şi odată ce ai terminat cu toate astea..."

"...îl tai pe tot."

"Când cumpăr fructe din stand, Sunt foarte, foarte grosolan"

"Dacă oamenii le-aduc în lăzi, le spun..."

"Nu prin noroiul ăla jegos, Pe-a mea n-o vreau dată pe jos!"

Desigur, niciodată, niciodată, niciodată nu mi se face pe plac.

"Meriţi o medalie pentru asta"

"Reuşit show, eşti un erou"

"Ce mai, ce mai flăcău"

"Pentru că o curmală poate fi delicioasă, dacă nu e refrigerată."

- "E atât de devotat" - "Ce flăcău!"

"Merg curajos pe o trecere zebrată"

"Îmi cunosc drepturile, traficul trebuie să se oprească de-ndată"

"Dacă, exact ca un toreador, sunt aruncat cât colo"

"Şi sfârşesc prin a muri, cel puţin vina nu-i a mea"

"La cinema, reduc la tăcere plasatoarele care nu vor să tacă"

"Şi care acoperă vocile actorilor cu cotcodăceala lor"

"Da, ştii, era atât de bătrân şi îmi zice..."

"îmi zice, zice, "Ce spui dacă am merge acasă la tine după film?"

"Iar eu i-am spus, "Ce? Hm! Nu sunt genul acela de fată,"

Iar el zice, "Nu fi prostuţă!"

"De ce doar cei şmecheri să aibă parte de toată distracţia?"

"Meriţi o medalie pentru asta"

"În fiecare zi, citeşti despre jafurile asupra poştei"

"Păi, eu făceam asta în trecut"

"Dacă ţii în mână un pistol având 6 la calibru,"

"Ei bine, e posibil să-ţi cumperi timbre cât ai zice cucurigu."

Chatters. Hei, Chatters.

Zoreşte ospătarul. Hei!

Eşti atât de amabil? Ai să-mi dai un timbru?

"Meriţi o medalie pentru asta"

"Reuşit show, eşti un erou"

"Ce mai, ce mai flăcău"

"Te mai întrebi de ce am jubilat pentru felul în care ne-a demonstrat..."

"...că un orgoliu inflamat poate fi, foarte uşor, perforat."

"Flăcăul, realmente, ne-a captivat"

"Cel mai celebrat, venerat, decorat, elevat..."

"...erou"

"...pe care îl avem."

N-am ştiut niciodată că există un asemenea leac. Sunt realmente uimit.

Ai încredere de a cânta asemenea unei privighetori.

Nu te teme, Chatters. Sigur voi cânta.

- Şi îţi mulţumesc din toată inima. - N-ai pentru ce. Taxi!

Ooh. D-re Ch-Chatterway!

D-re Chatterway. D-re Chatterway!

D-re... Ooh!

S-a întâmplat ceva, tinere?

Mi-am... Mi-am pierdut încrederea de sine.

Nu-i nimic. Te ajut eu să traversezi.

Truscott.

Deci, ai decis să te întorci.

Nu ştiu pe unde-ai umblat...

...dar mă gândesc că ar trebui să fii mai recunoscător.

Hotărăşte-te odată dacă vrei sau nu să devii o vedetă ca mine.

- Bineînţeles că asta îmi doresc. - Foarte bine. Să începem.

- Nu pot să cânt fără Judy. - Atunci adu-o şi pe ea.

- N-o să vină. - V-aţi certat?

Crede că mi-ai furat vocea.

Oh, Norman, doar nu crezi asta, nu-i aşa? Bineînţeles că nu.

Trebuie să ne gândim la un mod de a o aduce pe Judy aici.

O...o iubeşti pe fata asta, nu?

Atunci însoară-te cu ea! Adu-o aici să locuiască cu noi.

Cine are inima slabă nu va câştiga niciodată femeia iubită.

Va trebui să-ţi dau lecţii şi în privinţa asta.

Ieşim în oraş.

- Unde mergem? - Să învăţăm câte ceva despre femei.

Nu trebuie să te emoţionezi niciodată în faţa sexului opus.

Ameţeşte-le cu farmecul tău înainte să-şi dea seama ce se întâmplă.

Ah, fii atent la mine.

Scuză-mă, drăguţă. Este cumva batista dumitale?

Nu, mă tem că nu. Este batista unui bărbat.

Ce prostie din partea mea să cred că o d-şoară încântătoare ca dumneata...

...ar folosi o batistă grosolană ca aceasta.

- Ce căţel adorabil. - Îl cheamă Poochie Pie.

Mi-ar plăcea să-l cunosc mai bine. Ce-aţi zice să sun la Flaxman 9451?

- De unde ştiţi numărul meu de telefon? - Poochie Pie mi-a spus.

- În acest caz, nu vă pot opri. - Nu.

La revedere.

Vezi, Norman? E simplu.

Dacă poţi face asta, sigur îi vei putea cere mâna şi lui Judy.

Următoarea fată care va trece este a ta. Ah, uite-o că vine.

Acum... Ce naiba...?

Păi, chiar aşa, Truscott?

Haide, ţine asta.

Las-o să cadă. Hai, repede!

- D-şoară, e batista d-voastră? - Ai face mai bine să mori.

Mai încearcă.

Cum am putut fi atât de prost încât să cred...

...că o d-şoară ca tine ar folosi o astfel de batistă!

De ce nu pleci şi nu încetezi să te mai ţii după mine?

- Norman, Norman! - Da, d-le Carew.

Ce amic drăgălaş.

Maniac sexual ce eşti.

Vă mulţumesc, d-le Carew.

Eşti fără speranţă! Nu mă mai miră că relaţia ta cu Judy merge aşa cum merge.

Hei, voi doi...

- Da, d-le ofiţer? - Cui aparţine batista asta?

Este...este a lui Judy.

Judy. Judy, citeşte asta.

"Vernon Carew, cap de afiş la London Palladium." Oh, nu!

Oh, da! Citeşte mai departe.

"Noul stil l-a propulsat din nou în topuri pe veteranul cântăreţ."

- Va folosi vocea lui Norman! - Exact. Este strigător la cer.

- A venit timpul să acţionăm. - De această dată, acţiune concertată.

- Vrei să spui... - Am spus că vă voi ajuta, nu-i aşa?

- Când dăm atacul? - Luni seara, primul spectacol.

"La da-da, Visez..."

Vezi cine este, Truscott.

- D-şoară Dobson! - Închide uşa, Norman.

Călătorie sprâncenată, Carew.

- Ce înseamnă toate astea? - Recunoaşte că îi foloseşti vocea sau trag.

- N-ai îndrăzni! - Oh, ba da, aş îndrăzni. Număr până la 3.

- 1... - Bine! Recunosc.

- Continuă. - I-am furat vocea.

- Puneţi-l deoparte, d-şoară Dobson. - Oh!

Femeie fără minte. Crezi că m-ai păcălit cu jucăria aia prostească?

Vocea este a mea. Acum, ieşi afară. Truscott, fracul meu.

Ohh!

- D-le Carew! - Leagă-l.

- De ce? - Îmbracă-te cu hainele lui.

N-am timp să-i scot şi cămaşa.

Păi, taie partea din faţă a cămăşii lui şi îndeas-o în vestă.

Oh, grăbeşte-te şi ieşi din cameră imediat ce te îmbraci.

- A mers? - Nu chiar cum am plănuit...

...dar Norman se pregăteşte.

Ce faceţi voi două aici?

- Suntem invitatele d-ului Carew. - Da. N-a fost o delicateţe din partea lui?

Dacă se duce să vadă dacă Carew este gata?

Mai bine mă duc şi-i spun lui Norman să se grăbească.

- Cât mai este până începem? - Un minut.

Eşti pregătit, Norman?

- Nu v-vreau s-o fac. - Haide.

Şi acum, momentul pe care îl aşteptăm cu toţii,

o stea fără pereche, ducele discurilor,

aristocratul cântecului în persoană.

Vernon Carew.

- Unde naiba este Carew? - Nu ştiu să citesc asta.

Dă-mi-l prin intercom.

D-le Carew. Grăbiţi-vă, vă rog. Ar trebui să fiţi pe scenă. Se cântă muzica.

Judy!

D-şoara Dobson a spus că trebuie să mă duc.

Să nu ai emoţii.

Reia muzica.

Din nou aceeaşi, din nou aceeaşi.

- Acum. - Nu pot! Am uitat cuvintele.

Se cântă muzică la pian.

Dar...

Ooh! Oooh!

Nu uita. Încredere, ţinută...

...zâmbeşte spre public, fă-ţi o intrare de gală.

Aşa.

- Fă ceva! - Da.

Ce?!

- Ieşi de pe scenă. Ieşi de pe scenă. - Să nu îndrăzneşti!

N-are rost, d-şoară Dobson.

Sunt un ratat. Nu pot să fac asta.

Stai unde eşti.

Haide, Norman, cântă.

Da...

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

Trebuie să-l dai jos de pe scenă cumva!

"...pentru mine"

"Cuvintele..."

Voi cânta un cântec, un cântec din suflet!

Voi cânta un cântec, un cântec din suflet!

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

"Cu cuvinte de dragoste..."

Voi cânta un cântec, un cântec din suflet!

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

"Cu cuvinte de dragoste şi un ritm..."

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

Oh, voi cânta...

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

Lăsaţi-mă!

Au! Lăs...mă...

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

"Îţi voi... Îţi voi cânta un cântec"

"Un cântec din suflet, Un cântec care mi te va aduce aproape"

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape, cu cuvinte de dragoste..."

- Luminile. - Ce-i cu ele?

Stinge-le!

" Un cântec care..."

"Îţi voi cânta un cântec, un cântec din suflet..."

"Un cântec care mi te va aduce aproape"

"Cu cuvinte de dragoste si un ritm care se îmbină de minune..."

În regulă. Să facem puţină lumină.

Ridicaţi cortina.

Încă încerci să demonstrezi că ştii să cânţi?

- Pot cânta dacă mi se dă o şansă. - Asta este părerea ta.

Vezi să nu!

Doamnelor şi domnulor, v-a plăcut cum a cântat acest tânăr?

Îmi pare rău, Judy.

Şi acum, am plăcerea de a vă cânta melodia de succes de pe ultimul meu album,

"Să Urmăreşti O Stea."

"Voi urmări o stea"

"Dar sunt în rai deja"

"Acum îţi voi fi credincios..."

Norman! Opreşte chestia aia.

Nu, nu!

"La bine şi la rău..."

Vă rog să mă scuzaţi, doamnelor şi domnilor. Am o mică laringită.

În numele cerului, să-mi dea cineva ceva.

Norman, du-te înapoi pe scenă.

Da. Repede, Norman, până nu e prea târziu.

Judy, nu pot. Vor începe să râdă de mine.

D-le Franklin, spune-i adevărul, te rog.

Recunoaşte că dumneata i-ai furat vocea.

Oh, în fine, e adevărat.

- Ce facem? - Lasă-l să se ducă pe scenă.

- Eşti nebun? - Lasă-l să cânte!

Bine. Intri prin partea centrală. Eu îţi voi asigura muzica.

- Aşteaptă un minut. - Huh?

- Acum, Norman. - Haide, fiule.

"Aş urmări o stea"

"Dar sunt deja în rai"

"Acum îţi voi fi credincios..."

"...numai ţie"

"La bine şi la rău"

"Vei fi universul meu"

"Viaţa mea va gravita în jurul fiinţei tale"

"Voi încerca să ating"

"Toate calităţile pe care le vrei..."

"De la bărbatul visurilor tale."

"Ştiu că nu sunt pretendentul cel mai bun"

"Dar farmecul tău personal..."

"...e cu adevărat suveran"

"Îmi voi lua diploma"

"Şi voi studia din ce în ce mai susţinut..."

Acum nu mai are nevoie de noi.

"...ca să-ţi dovedesc cât de sincer te iubesc"

"Voi urmări o stea"

"Dacă steaua pe care-o urmăresc..."

"...eşti tu."

Judy.

Alt apel telefonic!

Judy?

Traducerea şi adaptarea Claudia75