Original subtitles

Traducerea şi adaptarea: Cristian82

Dumnezeule mare. O mitralieră !

Poftim, trimite asta.

Coloana mobilă reţinută. Inamicul foloseşte mitraliere.

Mitraliere ?

Nu au doar mitraliere, Excelenţă, dar ştiu şi cum să le folosească.

Când au sosit întăririle noastre, le-au scos din acţiune ca nişte experţi...

apoi s-au evaporat pe dealuri.

O surpriză neplăcută, nu-i aşa, Sanders ?

Nu e chiar în întregime o surpriză, Excelenţă.

Cpt. Carruthers a raportat acum câtva timp...

că sunt mitraliere în munţi...

dar mi-a venit greu să cred asta.

M-am înşelat. Carruthers are mereu dreptate.

Unde este acum ?

Undeva în trecătoarea Doro.

Hajjis, aţi venit din Mecca ?

Da, fiule.

Aţi dobândit un mare merit.

Nu vreţi să dobândiţi un merit şi mai mare dându-i mâncare unui om sărac ?

Fiule, este scris "munceşte şi-ţi vei primi răsplata."

Pleacă.

Mi-au furat catârul oamenii răi din Jandal.

Mi-au furat catârul. Nu mai am nimic. Mi-e foame.

Eşti un escroc şi un vagabond. Cere de muncă în sat. Nu cerşi.

Dar este scris din nou

"Cel care-i hrăneşte pe cei flămânzi dobândeşte merite."

Poftim, fiule.

"Cel care este compătimitor şi milostiv vă va răsplăti."

Pleacă.

Hajji, dacă-i daţi o bucată de pâine fiecărui cerşetor, veţi muri de foame.

Peshawar.

Vreau să merg în Peshawar.

- Opt anna. - Opt anna ?

Opt anna ?

- Grăbeşte-te. - Unu, doi, trei...

sunt mulţi călători, iar timpul e scurt.

Şase, şapte

şapte, opt.

- Opt anna. Mai bine mergeam pe jos. - Mişcă.

Jaipur.

Pari bucuros, prietene.

E o bucurie să fii plecat departe de soţii vorbăreţe.

Mergi în nord ?

Da. Sanders mi-a spus să te caut aici şi să te ascult.

Fii atent la caravanele din trecătoarea Doro.

Arme ?

Mitraliere.

Şi la caravanele cu muniţie.

Trebuie să plec în Peshawar să-i raportez guvernatorului.

Vei primi noile ordine pe calea obişnuită.

Eşti un câine norocos, Carruthers, să te întorci înapoi la civilizaţie.

- M-am săturat de barba asta blestemată. - Hmm.

Opt anna. Trebuia să merg pe jos.

A fost o barbă frumoasă, stăpâne.

Vreo veste, Zarullah ?

Excelenţa Sa doreşte să vă prezentaţi personal la el când ajungeţi.

Alte veşti ?

Mâine tânăra d-ră pleacă.

Există mai mult decât o tânără d-ră în Peshawar.

Este nepoata Excelenţei Sale d-ra Brook.

Excelenţa Sa dă o petrecere în această seară.

O petrecere de adio.

Uitaţi un card pentru dvs, d-le.

Aşa că dirijorul vine la mine şi-mi spune...

Bill Holder, tu eşti singurul bărbat toboşar în care pot avea încredere...

să joace în orchestra de dans.

Aşa că aş vrea să vii în această seară la palatul Excelenţei Sale, guvernatorul...

şi să le oferi ofiţerilor şi doamnelor lor ceva bun.

Hei, fă vânt !

Fă vânt,

sau vin şi-ţi aplic nişte lovituri de bici pe spatele tău leneş.

Văzând cum Excelenţa Sa, guvernatorul, îl reprezintă pe Majestatea sa, regele...

ai putea spune, că e acelaşi lucru,

ca şi cum mi-ar cere să merg la palatul Buckingham.

Bill Holder !

- Fumezi ? - Nu, d-le.

Îţi aminteşti ce ţi-am spus că-ţi fac dacă te prind fumând din nou ?

- Da, d-le. - Ei bine, îţi voi face ceva acum.

- Da, d-le. - Apleacă-te.

Da, d-le.

Apleacă-te.

Acum la paradă cu tine. Şi ţine minte

să nu mai încerci vreo sincopare, sau te biciuiesc la fund.

Da, d-le.

Mai bine-ţi pui asta sub kilt, Holder !

Aşteaptă numai să mă întorc.

- Bill Holder. - Da, d-le ?

Acum ţine minte o lovitură pentru foxtrot, două lovituri pentru vals.

O lovitură în plus şi te voi biciui la fund.

Da, d-le.

Da, d-le.

Mi-e teamă că vei lăsa în urmă multe inimi frânte, Marjorie.

Cred că-şi vor reveni repede, unchiule.

D-le este aici. L-am poftit în biroul dvs.

Bine.

Va trebui să-mi ţii locul timp de jumătate de oră.

Bine.

- Să pun trupa să cânte ? - Vrei ?

Puteţi să-mi acordaţi acest dans ?

Îmi pare rău.

- Deci e vorba de război ? - Dacă nu suntem rapizi.

Din China în Afghanistan, există o mişcare pentru a uni toate regatele mici...

într-o confederaţie mare împotriva noastră.

Câţiva preoţi fanatici visează la un război sfânt.

Câţiva preoţi fanatici nu formează echipe de mitraliori, d-le,

sau baterii montane antrenate.

- Atunci cine ? - Încă nu ştiu.

Dar mi se pare că ar trebui să ne folosim influenţa aici în Tokot...

chiar în mijlocul tuturor acestor state de la graniţă.

Nu va fi uşor, Carruthers.

Khan-ul este bătrân. Ceilalţi, oricine ar fi, s-ar putea să-l sperie.

Are un fiu, d-le.

Băiatul care este la şcoala noastră de prinţi din Ajmer ?

Da. Prinţul Azim. Bătrânul Khan îl adoră.

Va face orice să-l vadă că reuşeşte să urmeze la tron.

Înţeleg.

Cred că va fi bucuros de un tratat de protecţie cu noi.

Poate ai dreptate. Voi încerca să iau legătura

cu viceregele cât mai curând posibil.

Da, d-le.

Între timp, ar fi bine să mergi să joci.

- Să joc, d-le ? - Da, d-le.

O, mulţumesc, d-le.

Bună seara, oameni buni.

Marjorie, unchiul tău mi-a spus să vin să joc.

Ce fel de jocuri îţi plac ?

Răbdarea. Sunt destul de bună la asta.

Bună seara, Escott.

Bună seara, Carruthers. Ai avut o vânătoare bună ?

Da, a fost bună, mulţumesc.

- Ei bine. - Ce mai aştepţi - Pleci odată ?

- A, da. Da. - Îmi pare rău.

Deci măreţul vânător s-a întors.

Ce te-a adus înapoi ? Nu au mai rămas urşi în India ?

Doar eu. Vrei să dansăm ? Urşii dansează, să ştii.

Serios ? Credeam că se îmbrăţişează.

Fac ambele lucruri. Vrei să încerci ?

Să îndrăznesc ?

Riscă.

Bine.

De ce ai plecat atât de subit ?

A trebuit să plec.

Nu ai putut să-mi scrii ?

Nu, nu am putut.

Nu înţeleg toate astea.

Detest India.

Nu cunoşti deloc India, Marjorie.

India ta. India vizitatorilor, ţara monumentului Taj Mahal.

India mea de la graniţă.

Marjorie...

ai renunţa la viaţa ta de la graniţă, cu mine închis ?

Nu, dragul meu.

Dar aş renunţa la viaţa mea pentru tine cu graniţa închisă.

Dumnezeule, asta complică totul.

- Ăsta e un rămas bun destul de fierbinte. - Nu, d-le.

- Nu, unchiule. - Nu, unchiule.

- Rămân. - Te-am avertizat.

E un hoinar. Nu este genul de soţ pentru o fată drăguţă şi casnică.

Şi nici ea nu este o casnică. Este...

Răsfăţată, orgolioasă, arogantă şi egoistă. Ştie.

Nebunatică. Da, ştiu.

- Ăsta e Carruthers al meu. - Mulţumesc, d-le.

- Felicitările mele, draga mea. - Mulţumesc, unchiule.

Dar ar fi bine să te căsătoreşti cu el acum...

pentru că în câteva săptămâni va trebui să plece fără tine.

În Tokot, d-le ?

Aşa cred. Va trebui să conduci o misiune acolo.

Trupele britanice sunt în trecătoare, Alteţa Voastră.

- Sunt aici, Wafadar ? - Da, prinţe Azim.

Pot merge să le întâmpin, tată ?

Da, fiule.

Du-te şi salută-l pe căpitanul Carruthers în numele meu.

Mulţumesc, tată.

Asta e o zi de bucurie pentru Tokot, Alteţa Voastră.

Aşa e, Wafadar. Anglia ne-a oferit prietenia.

Dacă Anglia este prietena noastră, vom avea pace.

Pace.

- E al naibii de cald. - Ce ai spus ?

E al naibii de cald în Tokot.

Un poet ca tine, amice, nu ar trebui să cânte la tobe.

Ar trebui să cânţi la o harpă.

Uite-l. Ăla e Tokot.

Atrăgător, nu-i aşa ?

- Da. - Aşteaptă până-l vei mirosi.

Ascultă.

Tobele sacre din Tokot.

Bătrânul Khan vrea ca toată lumea să ştie că suntem oaspeţi bineveniţi.

Bineveniţi, ei ? Adăpostiţi-vă !

Adăpostiţi-vă !

Eu sunt printul Azim, fiul Khan-ului. Tatăl meu m-a trimis să vă întâmpin.

Dar vă rog să nu judecaţi căldura primirii sale prin mărimea mesagerului său.

Aş fi măsurat-o prin mărimea zâmbetului său...

dacă nu s-ar fi tras în noi, prinţe Azim.

Câinii vor plăti pentru asta.

Duceţi-i de aici şi împuşcaţi-i.

Văd că dreptatea este făcută repede în Tokot.

Sunteţi mulţumit, căpitane Carruthers ?

- La comandă. - Da, d-le.

Aş vrea să discutăm puţin. Coboară.

- Ia calul ăsta. - Bine, d-le.

Nu crezi că ar fi mai bine să găseşti un individ cu braţe puternice...

să le aplice cinci lovituri de bici acelor oameni ?

Dar sunt morţi.

Serios ?

Au fost împuşcaţi. Aţi auzit şi dvs.

De ce le-ai spus acelor oameni să tragă în noi ?

Ai vrut să ne ucizi ?

Nu.

Am vrut doar să văd dacă britanicii se sperie uşor.

Asta te-au învăţat că britanicii se sperie uşor ?

Nu !

- Cine ţi-a spus asta ? - Toată lumea din Tokot spune asta.

Ce mai spun ?

Că ar trebui să luptam cu britanicii...

şi că ar trebui să purtăm un război mare şi frumos.

Da. Ţi-ar plăcea un război mare şi frumos, nu-i aşa ?

Sigur.

Dar mai întâi le vom aplica cinci lovituri de bici acestor oameni.

O, nu.

O, da. Şi îţi vom aplica câteva şi ţie.

O, nu, căpitane Carruthers.

Ei bine, va trebui să-i spun tatălui tău despre acest truc al tău.

- Să-i spuneţi tatălui meu ? - Da.

Vă rog, nu-i spuneţi.

Dacă nu vrei să-i spun tatălui tău nimic, îmi promiţi ceva ?

Orice.

Îmi promiţi că-mi vei spune mereu adevărul ?

Mereu ? Asta va fi foarte greu.

Da, cred că va fi greu.

Dar, a, vrei să-mi promiţi că vei încerca ?

Să promit.

- În regulă. - Dar nimeni din Tokot nu o face vreodată.

O, ei bine, îi vei învăţa tu. Să mergem.

La stânga, înainte marş !

Britanicii mărşăluiesc la vale.

Fratele dvs Khan-ul îi aşteaptă cu smerenie la porţi.

Fiul său a mers în faţă să-i întâmpine.

Spre cine putem să ne îndreptăm ca lider ?

Spre mine, bunule Mullah.

Sunteţi legat de mâini şi de picioare de necredincios.

Încă nu.

Vocea Domnului strigă, "Ardeţi ! Ucideţi !"

Şi dvs vă jucaţi cu jucăriile şi cu hărţile astea.

Pot intra în război în această seară cu bărbaţi !

Vă pot trimite pe toţi la luptă, fiind invulnerabili împotriva gloanţelor !

Timp de patru ani am luptat cu turcii în Gallipoli şi Arabia.

În fiecare zi am auzit preoţii făcând aceeaşi promisiune.

Totuşi oamenii au murit răpuşi de gloanţe.

Asta e adevărat.

Victoriile nu sunt câştigate de o gloată ignorantă condusă de un fanatic hoge.

Sunt câştigate de o armată care mărşăluieşte la ordinele unui om...

luptând pentru planul unui om.

Luni de zile am călătorit prin Hamara, Motera, Khorasan, Yadak, Chiltistan.

Sunt una cu noi.

Vin din ce în ce mai multe arme prin trecătoarea Doro.

Şi oameni care să-i înveţe să le folosească.

În toate aceste luni, ce ai făcut tu, bătrâne Mullah ?

Am prevestit un război sfânt.

Eu l-am pregătit. Şi eu voi spune când începe.

Tu ai viziuni, bătrâne Mullah.

Poţi vedea viitorul ?

Trebuie să mă uit într-un castron cu apă curată.

Uită-te pe harta mea şi vezi cum visele mele prind viaţă.

Văd doar pete şi linii.

Iar eu văd un val, un val de oameni.

Slabi, duri, înfometaţi, oameni liberi de pe dealuri...

înşfăcând sclavii graşi, delicaţi şi confortabili de pe câmpii...

beregata lor albă fiind gata pentru cuţite.

O poveste atât de veche precum pământul.

Văd un râu, râul Jhelum.

Râul Jhelum, un străvechi Imperiu Mughal a înflorit.

Văd moschee şi domuri ridicându-se din nou.

Palatele lui Shah Jahan.

Khan-ul, fratele dvs se împrieteneşte cu britanicii.

Ziua în care britanicii vor părăsi Tokot...

voi face nişte aranjamente cu fratele meu, Khan-ul.

Şi Azim, fiul său ?

Aranjamentele mele îl vor include şi pe el.

Asta e distractiv, nu-i aşa ?

Haide, puştiule. Este rândul tău acum.

Mai urmează. Încă o dată.

Ai destul loc. Ai destul loc, băiete.

- Încă o dată. - Şi a terminat.

Mai e loc pentru încă una.

Hei, tu de colo, ce crezi că faci ?

- Bat la toba. - Nu, nu la toba mea.

Toba aia mi-a fost oferită de comandantul armatei britanice.

- Comandantul ? - Comandantul.

A fost cumpărată din propriile sale economii şi oferită mie cu mâinile sale.

Aşa că încetează dacă nu vrei probleme.

Aş vrea să fim prieteni.

O mulţime de oameni vor să fie prietenii mei. Vrei să laşi jos beţele alea ?

Spune "te rog" când vorbeşti cu mine.

Uită-te la el.

Văd că trebuie să pun piciorul în prag.

Haide, ridică mâinile.

Nu-ţi pot permite să mă loveşti. Sunt un prinţ.

Haide, ridică mâinile.

Wafadar, Rajab, lăsaţi-mi-l mie.

Poftim. Ia asta.

Acum suntem prieteni, nu-i aşa ?

Ei bine, dacă pui problema aşa.

Şi mă vei învăţa să cânt la tobă ?

- "Te rog." - Te rog !

Eşti distractiv. Haide. Acum uită-te, trebuie să ţii beţele aşa.

Alteţa Sa Mohammed Khan.

Bine. Să intre.

- Bună ziua, Carruthers. - Bună ziua, Mohammed. Ia loc.

Ce veşti ai ?

- Mai bune decât mă aşteptam. - Bine.

Khan-ul m-a trimis să-ţi spun că este pregătit să semneze tratatul...

în ciuda dezacordului.

Dezacordul fratelui său prinţul Ghul ?

Nu am spus asta, Carruthers.

Ţi-e frică ?

Nu prietene, dar sunt atent...

şi te sfătuiesc să fii şi tu atent.

Ghul este un nebun care are vise măreţe.

Bine, voi fi atent.

Şi mulţumesc, Mohammed Khan. Ne-ai făcut un mare serviciu.

Bună ziua, căpitane Carruthers.

O, prinţe Azim. Ce cauţi aici ?

Îl cunoaşteţi pe... Bill Holder.

Aa, da. Cred că am avut această plăcere.

Căpitanul Carruthers.

Ce mai faci ?

I-am cerut lui Bill să-mi compună un semnal personal la tobă...

cum are generalul unui regiment.

Bill, cântă-l pentru căpitanul Carruthers.

Cântă, Holder.

- Da. Excelent. - Ai avut puţin de muncă, Holder.

Îl voi folosi mereu la paradă sau oricând voi fi în pericol.

În pericol ? Da, aşa e. Şi mă bucur că l-am auzit.

Ei bine, nu trebuie să-ţi întrerupem lecţiile.

Aa, rămas bun, prinţe Azim. O după-amiază plăcută, Holder.

Ce s-a întâmplat, Bill ?

La naiba, în viaţa mea nu am mai fost pe muchie de cuţit.

Guvernul meu va înfiinţa o agenţie cu reşedinţa britanică în Tokot...

şi vă va proteja ţara împotriva inamicilor.

Pe de altă parte, cum ne-am înţeles...

veţi opri trecerea armelor prin statul dvs.

şi va fi vreo subvenţie pentru mine şi fiul meu ?

Una mare pentru dvs şi una mică pentru printul Azim.

Pentru că este mic. Da, înţeleg.

Dar nu va fi mereu mic...

aşadar, căpitane Carruthers, subvenţia va creşte odată cu el, nu-i aşa ?

Pas cu pas, Alteţa Voastră.

Şi acum trebuie să-mi iau rămas bun. Plecăm în Peshawar azi.

- Rămas bun, căpitane Morris. - Rămas bun, Alteţa Voastră.

- Haide. - Asigură-te.

Asta-i foarte bine. Pe curând, amice.

Cred că îţi stă bine.

- Nu atât de bine. - Îţi spun eu, Bill.

Într-o zi, mă laşi şi pe mine să-mi pun uniforma aia...

doar să văd şi eu cum îmi stă ?

Cred că va fi în regulă, eşti un aliat de-al nostru, doar că...

- Nu vrei să mi-o pun ? - Ba da, sigur că vreau.

Mă gândeam doar la regulament. Ştii că tot ce e al meu e şi al tău.

La fel şi aici, Bill.

Eşti un ştab, dacă înţelegi ce vreau să spun.

Şi tu eşti la fel, Bill, să nu ne certăm.

- Mult noroc. - Mult noroc, Bill.

Rămas bun, tinere.

Ai grijă de tine.

- Rămas bun, prinţe Azim. - Rămas bun.

Salim.

Acum.

Ţine minte, băiatul e în mâinile tale.

Să nu faci vreo greşeală.

Khan-ul este un trădător !

Taci din gură, sau vom fi prinşi.

Tatăl tău e mort, iar Ghul şi călăreţii lui ne caută să ne ucidă.

Gata, gata, prinţe.

Trebuie să fiţi un om mare acum.

Trebuie să plecăm repede şi să ne ascundem.

Dar unde, Wafadar ?

În Peshawar. Vom aştepta până va sosi vremea noastră.

Cât costă astea ?

Un anna.

Şi alea ?

- Doi anna. - Doi anna ?

Aha.

Nu le vreau.

Pantofar !

Pramatia ta este un drăcuşor.

Vino încoace, drăcuşorule.

Ruşine să-ţi fie că-mi faci probleme.

Crezi că pâinea cade din copaci ? Banii sunt adunaţi ca lichenii ?

- Vino aici, am spus. - Urechea mea, Wafadar.

Îmi pare rău, Alteţa Voastră.

Şi mie îmi pare rău.

Dar este periculos să avem probleme cu vecinii.

Acum vă rog, mergeţi şi livraţi pantofii ăştia.

Şi ţineţi minte, fiţi atent.

Nu-ţi fă griji, Wafadar. Voi fi atent.

Bill ! Bill !

Sunt eu, Bill. Sunt eu.

Putem vorbi undeva ?

Unde ? În afara cazărmii ?

La ora 7:00 ? Bine. Voi fi acolo.

Voi servi eu însumi ceaiul.

A-a. Te îngraşă.

Dumnezeule mare. Cred că sunteţi căsătoriţi de cel putin două luni.

Vino şi bea-ţi ceaiul.

Mulţumesc, draga mea.

Am veşti pentru tine, Tony.

- Da, d-le ? - Au fost probleme în Tokot.

Bătrânul Khan a fost ucis.

Şi băiatul ?

A dispărut, probabil la fel.

Bietul drăcuşor.

Noul Khan, Ghul, a trimis un mesager...

şi a promis să respecte tratatul pe care l-ai semnat cu fratele său.

Credeţi asta, d-le ?

Nu am niciun motiv întemeiat să nu cred.

Aşadar vei merge acolo ca rezident.

Printre altele drept recompensă pentru treaba bună,

dar mai ales pentru că eşti cel mai bun pentru această treabă.

Mulţumesc. Dar, Marjorie...

va fi singura femeie de origine britanică de acolo.

Asta nu e prima dată când se întâmplă în India.

Nu, nu-mi place asta. Ar putea exista pericole.

Cum le voi face faţă altor femei dacă fug de ele ?

Sunt foarte mândru de tine, draga mea.

Puteai să mă trânteşti la pământ.

Şi sufletul şi toba mea au ratat o bătaie când te-am văzut.

- Dar ai fost încântat, Bill. - Fii sigur că am fost.

Ce cauţi aici în hainele astea ?

Am veşti triste, Bill.

- Tatăl meu a fost ucis. - Ucis ?

Da. De unchiul meu.

Îmi pare rău, Azim. Dar de ce eşti aici ? Am crezut că dacă tatăl tău a murit...

a încercat să mă ucidă şi pe mine, aşa că a trebuit să vin aici cu Wafadar.

El face pantofi, iar eu strâng comisioanele.

Şi tu accepţi asta ?

Este voinţa lui Alah.

Eşti o minune, Azim.

Ai găsit mai multe în religie decât am făcut-o eu vreodată.

Aş fi vrut să mă poată ajuta şi pe mine.

S-a întâmplat ceva, Bill ?

Am probleme cu coordonatorul defilării.

Armata este în regulă, dar este un obstacol straşnic.

Dar tu ? Nu poţi continui să strângi comisioane.

Eşti un prinţ.

- Poate mă poţi ajuta, Bill. - Te voi ajuta dacă pot.

Vreau să fiu un toboşar în regimentul Pathan.

Ce s-a întâmplat, Bill ?

Tu mi-ai spus că sunt bun.

Ca prinţ, da, dar ca toboşar nu ai nicio şansă.

- Nu sunt bun, Bill ? - Eşti un amator, Azim.

Trebuie să fii profesionist să înţelegi oroarea acelui cuvânt.

Dar îţi spun ceva. De ce nu mergi să-l vezi pe căpitanul Carruthers ?

Locuieşte în prima casă elegantă de la capătul străzii ?

Nu pot.

Atâta timp cât sunt în viaţă, sunt un pericol pentru unchiul meu.

Trebuie să mă ascund.

Şi eu trebuie să plec. Caută-mă când doreşti şi voi avea eu grijă de tine.

Pe curând, cocoşelule.

- Azim. - Dă-mi drumul ! Dă-mi drumul !

Căpitanul Carruthers.

Nu este aici.

Eşti rănit.

Este cineva afară. M-a înjunghiat.

Ce doreşti ?

Băiatul ăla e al meu.

Da. L-am văzut alergând în casa ta, doamnă.

- Îl voi lua eu. - Rămâi pe loc !

Mahmud ! Zarullah !

Adu iodul şi nişte pansamente.

Lasă-mă să văd.

- Doare ? - Nu-mi pot mişca braţul.

Nu o face atunci.

Îl voi spăla şi îl voi pansa.

Nu te deranjează dacă te mai doare puţin, nu-i aşa ?

- Tu eşti omul prinţului Azim. - Da.

Este în siguranţă.

Să chemăm poliţia ?

Atunci, nu aici.

De ce te holbezi la mine ?

Sunt prima femeie pe care ai văzut-o în viaţa ta ?

Atunci de ce ?

Aţi fost curajoasă şi sunteţi bună cu mine.

Mama ta nu a fost bună cu tine ?

A murit la naşterea mea.

Bietul băiat.

De ce a vrut să te rănească omul ala ?

Este unul din duşmanii mei.

Bună seara, căpitane Carruthers.

Prinţe Azim.

Acesta este fiul Khan-ului din Tokot, draga mea.

- Ce mai faceţi ? - Ce mai faceţi ?

Aţi spus să vin la dvs, căpitane Carruthers, când sunt în pericol.

Am făcut-o. Şi d-na Carruthers mi-a salvat viaţa.

Prostii. N-am făcut decât să-i bandajez braţul...

şi să-mi amintesc că tinerilor le e mereu foame.

Ia loc şi mănâncă, dacă ţi-e foame.

Vă mulţumesc amândurora pentru ce aţi făcut.

Şi acum eu şi tânărul stăpân trebuie să plecăm.

Este loc în casa mea. Nu aţi fi mai în siguranţă aici ?

Ştiind că sunteţi prietenul nostru,

aici ar fi primul loc în care ar căuta inamicii noştri.

Acum va trebui să fim şi mai atenţi ca înainte.

Şi omul care l-a rănit pe print ar veni din nou după el.

Omul ăla, sahib, nu va mai încerca să-l rănească.

Presupun că ai dreptate.

Rămas bun, prinţe Azim.

Rămas bun, căpitane Carruthers.

Ţine minte, chiar dacă va trebui să mă întorc printre duşmanii tăi...

vom fi mereu prietenii tăi.

Mulţumesc, căpitane Carruthers.

Şi vă rog să mă iertaţi că spun asta...

dar în munţii noştri, ori eşti înţelept, ori mort.

Vă implor să fiţi înţelept.

Mulţumesc. Voi încerca să fiu.

Acum ţineţi minte, suntem într-o ţară prietenoasă...

şi trebuie să-i trataţi cu respect pe toţi, în special femeile.

- Ai auzit asta, Kelly ? - Da, d-le sergent.

Şi nu uitaţi că oamenii de aici au obiceiuri diferite faţă de noi.

Nu acceptă prietenos...

dacă le arătaţi cum poate fi doborât un om de o lovitură sub barbie.

Ai priceput, Kelly ?

Da, d-le sergent.

Şi în partea asta a ţării...

femeile au chipurile frumoase acoperite.

Şi trebuie să le lăsaţi acoperite. Mă urmăreşti, Kelly ?

- Da, d-le sergent. - Bine.

Atunci... pe loc repaus !

Alteţa Sa, Khan-ul a trimis vorbă că îi va face o vizită Excelenţei Sale la ora 1:00.

Spune-i atunci Excelenţei Sale.

De fapt, am auzit.

- Rămâi să bei ceva ? - Mulţumesc.

Aşadar ?

E o vizită clasică de politeţe, atâta tot.

În prima noastră zi când am ajuns aici ? Fii serios.

Bine. Atunci e un gest prietenos.

Dar asta nu-l va împiedica să-şi pornească războiul...

şi să ne taie beregata când soseşte clipa.

Dar de ce ar face asta ?

Dacă ăsta a fost planul lui, de ce ar fi acceptat tratatul...

şi să fie de acord cu înfiinţarea agenţiei ?

Este vechea poveste a visătorilor nebuni ai acestei lumi...

care sunt jumătate făuritori de Imperii şi jumătate bandiţi.

Dacă reuşesc, cărţile de istorie le va spune "atotputernici".

- Şi dacă nu reuşesc ? - Va fi un alt gangster dat uitării.

Omul a plătit un preţ mare pentru puterea lui.

Acum vrea să se bucure de ea, nu să o rişte.

În orice caz, în câteva clipe vei putea să-l saluţi.

Cu şarmul meu diplomatic obişnuit.

- Mai bei ceva ? - Nu, mulţumesc. Escott.

Alinierea ! Atenţiune !

Trupele acestea sunt escorta ta, căpitane Carruthers...

sau o armată de ocupaţie ?

Sunt o promisiune, Alteţa Voastră, că guvernul meu îşi va îndeplini tratatul...

de a vă proteja ţara împotriva inamicilor săi.

Acum am înţeles.

Alteţa Voastră îmi va face onoarea să inspecteze trupele ?

Este o onoare să inspectez forţele Rajahului.

Abdullah !

- Soţia mea, Alteţa Voastră. - D-nă.

În ţara noastră, avem multe livezi cu flori frumoase şi delicate.

Dar cea mai frumoasă dintre toate este acum în reşedinţa britanică.

Ce discurs fermecător.

De ce nu poţi spune şi tu lucruri din astea, d-le maior ?

Ştiţi că nu aş putea face niciodată asta.

Cred că ar trebui să înveţe, nu-i aşa, Alteţa Voastră ?

D-nă, lumea occidentală, refuză să înveţe marile noastre virtuţi...

printre cauzele principale fiind admiraţia recunoscătoare a frumuseţii.

Dar cred că avem ceva în comun, căpitane Carruthers.

Un meci de polo. Anglia împotriva Tokot.

Nu ne ridicăm la standardele ţării dvs, dar vă putem oferi un joc.

Ştii, în aceste văi s-a jucat prima dată polo, draga mea.

Serios ?

Un lucru pe care Anglia l-a învăţat de la noi, d-nă.

Am auzit mereu de dvs ca fiind regele jucătorilor de polo, Alteţa Voastră.

D-lor, trebuie să plec...

înainte ca gazda noastră amabilă să mă copleşească cu complimentele ei.

Doamnă.

Vă pup picioarele. Sunt sclavul dvs.

Alinierea ! Atenţiune !

Ţi-a plăcut de el, Zarullah ?

Nu mi-a plăcut.

A acceptat oferta noastră de prietenie şi protecţia din partea soldaţilor noştri...

şi totuşi nu a fost încântat când i-a văzut. De ce ?

Se pune ceva la cale acolo în palat.

Şi cu permisiunea dvs, d-le, aş vrea să aflu ce este.

- Cum ? - Din interiorul palatului.

O, nu, Zarullah. Este prea periculos.

Dacă amânăm, lucrurile ar putea deveni prea periculoase pentru noi toţi.

Mi-am făcut câţiva prieteni utili când am mai fost aici.

Lăsaţi-mă să merg acolo, d-le.

Bine. Dar ţine minte, nu avea încredere în nimeni.

Trebuie să fim amândoi la locul faptei, aşa că fii atent.

Mulţumesc, d-le.

Soarele străluceşte

deasupra lacului Lomond

unde eu ş iubirea mea adevărată,

nu ne vom mai revedea

pe malurile frumoase,

ale lacului Lomond

pentru că tu o vei lua pe drumul lung

şi eu o voi lua pe drumul scurt

şi voi ajunge în Scoţia înaintea ta

unde eu şi iubirea mea,

nu ne vom mai revedea

pe malurile frumoase,

ale lacului Lomond

pentru că tu o vei lua pe drumul lung

şi eu o voi lua pe drumul scurt

şi voi ajunge în Scoţia înaintea ta

unde eu şi iubirea mea

nu ne vom mai revedea

pe malurile frumoase

ale lacului Lomond.

D-nă Carruthers, sunteţi cea mai grozavă doamnă preşedinte

pe care am văzut-o în viaţa mea.

Sunt ? De ce ?

Porc după prima noastră cină la agenţie.

Este istorică.

- Simt că ar trebui să ţin un discurs. - Despre ce, despre porc ?

Nu, d-le. Despre soţia dvs.

Ascultaţi, ascultaţi.

D-nă Carruthers, propun să închinăm un pahar în cinstea dvs...

şi în cinstea tuturor celorlalte femei

care au venit cu soţii lor în avanposturile îndepărtate...

şi care au adus cu ele bunăvoinţa şi dulceaţa...

vieţii pe care au lăsat-o în urmă.

În cinstea d-nei. Carruthers.

În cinstea d-nei. Carruthers.

Stai pe loc ! Cine e acolo ?

- Un prieten. - Avansează prietene şi spune parola.

Tobe.

Poţi să treci prietene. Totul e în regulă.

14 mitraliere, ai spus ?

Asta mi-au spus ei, sahib.

Şi in timp ce veţi juca polo mâine...

un alt convoi va aduce muniţie prin trecătoarea Doro.

Da, înţeleg.

- Ai intrat în palat ? - Nu, sahib.

Trebuie să-mi fac mai mulţi prieteni să pot face asta.

Mai sunt o mulţime de oameni care-l văd pe Ghul Khan ca pe un uzurpator...

şi doresc ca printul Azim şi Wafadar să se întoarcă la putere.

Bine, Zarullah. Mulţumesc.

Şi ţine minte, ţi-am spus să fii atent.

Şi tu crezi că-i poţi păcăli pe britanici ?

Sigur.

Crezi că-i poţi cuceri pe britanici ?

Îţi spun eu, Imperiul este gata să fie rupt în bucăţi.

Nu vrei să-ţi fie bine ?

Refuz să ucid şi să devastez.

Refuz să-mi trădez prietenii.

Şi nu voi permite să fie măcelăriţi ca nişte vite.

Ascultă-mă, Mohammed Khan.

Tu şi oamenii tăi sunteţi liberi să mă urmaţi sau nu.

Dar dacă încerci să le spui ceva prietenilor tăi britanici...

despre planul meu la petrecerea Muharram...

vei muri înainte să sufli o vorbă.

Ai înţeles ?

Voi pleca acasă după meci.

Trebuie să ne vedem.

Da ? Când ?

La miezul nopţii, voi fi la ecluza din afara reşedinţei.

Bine. Voi fi acolo.

Ştii, doctore, până ieri...

nu am ştiut că jocul de polo este originar din India.

O, da. Este o invenţie indiană, un sport englezesc şi o profesie americană.

Să ne întoarcem !

Bună lovitura.

Acum înapoi !

Poate că nu vă place Khan-ul Ghul, dar trebuie să-l supravegheaţi.

Ai mare dreptate. Trebuie să-l supraveghem.

Bună lovitura !

Bunul meu prieten, ai alergat ca vântul azi.

Nu mi-am putut lua privirea de la tine când vorbeai cu prietenul britanic.

Prietenul mei britanic ?

Vino cu mine, Mohammed Khan.

Îţi voi spune tot planul meu.

Vezi tu, în timp ce tu jucai polo şi vorbeai cu prietenul tău Carruthers...

ultima mea caravană intra în Tokot.

Uite ce au adus.

Colonele Gregoff.

Sunt la dispoziţia dvs, Alteţa Voastră.

Ce ai adus în ultima caravană ?

Şase mitraliere, 400 de cartuşe şi muniţie, Alteţa Voastră.

Mitraliere să-ţi distreze prietenii, britanicii.

Şi o bucată de frânghie pentru tine, câine !

Duceţi-l de aici.

Bună ziua, draga mea.

Draga mea, s-ar putea să-ţi cer să pleci în această seară.

- Te superi dacă te îmbraci din nou ? - Să plec ?

Mi-e teamă că da.

- Unde plecăm ? - Nu “noi”, draga mea. Eu trebuie să rămân.

Dar s-ar putea să-i cer lui Mohammed Khan să te ducă în Chiltistan.

- Şi dacă refuz să te părăsesc ? - Nu face să-mi fie şi mai greu.

Totul depinde de ce îmi va spune Mohammed Khan.

Dar dacă îţi cer să pleci, mi-e teamă că va trebui s-o faci.

Nu.

Cel mai bun lucru pe care-l poţi face să mă ajuţi e să pleci.

Acum, vrei să te îmbraci ? Ayah.

Pantalonii de călărie.

Presupun că-l aşteptai pe, Mohammed Khan.

Alteţa Voastră.

Am aranjat să vin eu în locul lui.

Eşti atât de dezamăgit că nu-mi vei oferi ospitalitatea ta ?

Ştiţi că Alteţa Voastră e mereu binevenit.

Nu, nu. Vă rog luaţi loc.

Doamnă. Ce scenă pasnică.

O insulă britanică într-o ţară străină...

focul şi whisky-ul.

Alteţa Sa ne-a onorat cu prezenta în locul lui Mohammed Khan...

cum a spus-o cu amabilitate.

A fost destul de frig să aştept până la miezul nopţii

şi pentru ca ecluza să se deschidă.

Aa, doriţi whisky cu sifon ?

Mulţumesc.

Mă întreb dacă Mohammed Khan ar fi băut unul.

Dar totuşi, de ce nu ?

Cu educaţia lui englezească şi compasiunea.

Religia noastră interzice asta, dar asta nu l-ar deranja pe Mohammed Khan,

dacă ar fi fost sănătos.

- Ce s-a întâmplat, nu se simte bine ? - Nu.

Ce i s-a întâmplat ?

Poate că e vorba despre acel galop cot la cot cu Excelenţa Sa.

Aa, poate Dr. Murphy ar putea să-i facă o vizită.

Dr. Murphy ? Un necredincios.

Când suntem bolnavi sau avem dureri...

scriem câteva rugăciuni pe o bucată de hârtie şi o ardem.

Câteodată nu reuşim.

Din nefericire, murim.

Dar să închinăm un pahar în cinstea voastră.

Ce e asta ?

Semnalul !

Începe marea sărbătoare.

Timp de cinci zile şi nopţi, vor arde focurile.

Rugăciunile se vor ridica...

şi încă odată marea tobă va bate în turnul din Tokot...

şi marea sărbătoare se va sfârşi.

Pentru a face această ultimă noapte una memorabilă

în analele acestui mare festival...

e obiectivul meu să ţin un banchet în palatul meu...

care va fi binecuvântat de prezenţa ta, căpitane Carruthers.

Colonele Gregoff.

- Da, Alteţa Voastră. - E foarte bine.

Mulţumesc, Alteţa Voastră.

- Abdul Fakir. - Alteţa Voastră.

Du sacii de nisip şi ţintele de aici...

şi pune bănci în locul lor.

Da, Alteţa Voastră.

- Gregoff. - Da, Alteţa Voastră ?

Ce spui dacă pui o mitralieră acolo ?

Bine, Alteţa Voastră.

Şi trimite o altă mitralieră aici.

Imediat, Alteţa Voastră.

Puneţi-o aici.

Şi acum aduceţi sacii de nisip.

Vezi băncile alea, Abdul ?

Da, Alteţa Voastră.

Dar tu nu vezi ce văd eu.

Băncile alea pline de trupe britanice, Abdul.

Trupele Excelenţei Sale, căpitanul Carruthers.

Nu poţi explica

privirea îndepărtată din ochii tăi

un bănuţ pentru gândurile tale

nu poţi explica

urma de disperare din oftatul tău

un bănuţ pentru gândurile tale

s-a întâmplat ceva

atitudinea ta nu mai e aceeaşi

trebuie să fie cineva nou

în gândurile tale

menţionezi un nume nou

ăsta e un lucru crud

i-am auzit spunând

mărturisirea e bună pentru suflet...

Stingeţi luminile !

Nu mişcaţi.

Marjorie, lumânările.

Tony, nu tu.

Dragă, sigur eu.

Zarullah.

Zarullah.

Rajab !

Aduc veşti bune, Alteţa Voastră.

- Din Tokot. - Din Tokot ?

Ia loc.

Acum vorbeşte.

Triburile se adună în Tokot pentru sărbătoarea Muharram.

Se pregătesc pentru război.

Împotriva cui ?

A britanicilor.

Astea sunt veşti bune ?

Da, sunt veşti bune, Alteţa Voastră.

Semnalul pentru revoltă va fi masacrul oamenilor din reşedinţă.

- Căpitanul Carruthers ? - Da.

- Şi sotia lui ? - Cu toţii.

- De ce ? - Trebuie ucişi.

Triburile şi prinţii se vor ridica alături de Ghul...

doar dacă văd că nu le va mai fi frică de britanici.

Britanicii de aici din Peshawar se vor retrage în munţi să-şi răzbune moartea.

Da şi uzurpatorul, Ghul, care v-a ucis tatăl, va fi măcelărit.

Alteţa Voastră va fi pus pe tronul de drept.

Trebuie doar să aşteptăm.

Până când prietenii mei vor fi ucişi ?

- Sunt doar nişte necredincioşi. - Şi este voia lui Alah.

Sunt prietenii mei !

Când va fi dat semnalul ?

În a cincea zi de sărbătoare.

Peste şapte zile, Alteţa Voastră...

Peste şapte zile scurte, tronul din Tokot va fi al dvs.

Linişte !

Aşteptaţi aici, amândoi.

Azim ! Ce s-a întâmplat ?

Mai sunt cinci minute până la primul schimb de pază.

Bill, trebuie să-l văd pe guvernator.

- Pe cine ? - Pe Excelenţa Sa, guvernatorul.

Ce se întâmplă cu tine ? Te-a lovit soarele-n cap ?

Eşti tont.

Du-mă la guvernator. Trebuie să-l văd pe guvernator.

Aş putea să te duc până la...

sergentul Cox, dacă sunt norocos.

Mulţumesc, Bill.

Dar dacă mă fraiereşti, am pus-o.

- Şi spui că ăsta e prinţul din Tokot ? - Da, d-le sergent.

Trebuie să-l văd pe guvernator. Duceţi-mă la el.

Te pot duce până la căpitanul Carvill...

dar dacă mă fraiereşti, am pus-o, să ştii.

Haideţi. Să mergem.

D-le. Vice, în cinstea regelui.

D-lor, în cinstea regelui.

În cinstea regelui.

Îi pot spune colonelului...

dar dacă mă fraieriţi, am pus-o.

Pot încerca, dar dacă cerşetorul mă fraiereşte, am pus-o.

Sergent major, în cinstea regelui.

În cinstea regelui.

- Bine, căpitane. - Da, d-le.

- Aşadar. - Ucigaşul care conduce Tokot-ul.

Despre cine vorbeşti ?

Despre Khan, unchiul meu care mi-a ucis tatăl.

Bine. Continuă.

Îl va ucide pe rezidentul britanic.

Îl va ucide pe rezidentul britanic nimic mai puţin de atât.

De ce ar face asta ?

Să le arate oamenilor din munţi...

că nu trebuie să le mai fie frică de britanici.

A invitat toţi liderii triburilor în Tokot să vadă cu ochii lor.

- A trimis vorbă ? - Da.

- Bănuiesc că, în secret. - În secret.

Ţi-a trimis şi ţie vorbă ?

- Nu. - Atunci de unde ştii ?

Oamenii din Tokot îmi sunt loiali.

Unul din servitorii mei a venit cu veştile.

Şi dacă trimitem trupe în Tokot...

desigur, te vor proclama moştenitorul de drept al tronului.

Dacă aş fi vrut asta...

ar fi trebuit doar să aştept până când sunt ucişi.

Am venit pentru că vreau să-i salvez.

Dar asta ar fi împotriva intereselor tale, deci de ce ai face asta ?

Căpitanul Carruthers este prietenul meu...

şi d-na Carruthers a fost foarte bună cu mine.

Nu mă credeţi ?

Credeţi că sunt un mincinos ?

D-na Carruthers mi-a salvat viaţa.

Nu pot permite să fie ucisă.

D-na Carruthers îmi este foarte dragă şi mie...

dar trebui să înţelegi că nu mă pot lua doar după vorbe.

Trebuie să am o confirmare dacă dorim să trimitem o expediţie scumpă.

Ar putea provoca un război.

Şi dacă se dovedeşte că este inutilă ?

- Aţi fi de acord cu asta ? - Poftim ?

M-a auzit pe mine folosind aceasta expresie, d-le.

Aş fi de acord cu asta, băiete. Cu toţii vom fi.

De-a lungul liniei, de la vicerege la prietenul tău, toboşarul.

D-na Carruthers ar putea fi ucisă dacă aşteptaţi.

Ar fi bine să rămâi la cazarmă peste noapte.

Nu !

Îl voi trimite pe colonelul Adair cu tine

şi vom trimite după tine dacă avem nevoie de tine.

Atunci trimiteţi pe cineva în Tokot să mă găsească.

Hei ! Opreşte-te ! Întoarce-te ! Întoarce-te !

- Ai venit călare ? - Da, Alteţa Voastră.

Îţi voi lua calul şi voi pleca de îndată.

Vii şi tu. Ia nişte cai de la prietenii noştri şi urmează-mă.

- Doar nu vreţi să mergeţi în Tokot ? - Le-aţi spus celor de la guvern ?

Da, le-am spus...

dar nu m-au crezut.

- Cu atât mai bine. - Şi este voia lui Alah.

- Nu daţi cu piciorul la propria viaţă. - Unchiul dvs are mulţi spioni.

Da şi este un om crud şi vă va prinde şi vă va ucide.

E la fel de sigur cum răsare soarele.

Staţi aici şi aşteptaţi.

Nu, merg în Tokot.

Rămâneţi aici.

Nu vă putem permite să plecaţi.

Nu-mi puteţi permite ?

Când tatăl meu a fost ucis, de ce mi-aţi salvat viaţa ?

- Pentru că... - Pentru că...

sunteţi stăpânul şi moştenitorul nostru de drept.

Dacă sunt stăpânul şi moştenitorul vostru de drept...

supuneţi-vă.

Vreau să vorbesc cu ofiţerul de serviciu.

Nu-mi pasă pe cine căutaţi, nu puteţi intra aici.

Herrick. Este în regulă, caporale.

Trebuie să vorbesc cu guvernatorul de îndată.

- Ce s-a întâmplat, sunt veşti rele ? - Veşti rele, veşti foarte rele din Tokot.

Faceţi-mi legătura cu casa guvernatorului.

În a cincea zi a marelui festival...

căpitanul Carruthers va fi invitat la un banchet la palatul lui Ghul Khan.

Sfârşitul sărbătorii va fi semnalul pentru masacru...

şi masacrul va fi semnalul pentru revolta tuturor triburilor din munţi.

Cât de repede poate ajunge o coloană mobilă în Tokot ?

Patru batalioane, bateria montană.

Nu e zăpadă în trecătoare acum, deci dacă o luăm pe ruta aia...

ar trebui să ajungem acolo în patru zile, dacă suntem norocoşi.

Şi a cincea zi a marelui festival va fi peste patru zile.

- Când poţi începe ? - În zori, Excelenţă.

Deci ai acceptat invitaţia lui Ghul ?

Ce puteam face ? Ce puteam face ?

Poftim ?

Am reuşit să refuz invitaţia pentru tot detaşamentul...

şi sper că cei 250 de oameni care au rămas

vor avea grijă de cei 50 de oameni care merg.

Este o precauţie înţeleaptă.

Sigur, dacă ai fi refuzat complet invitaţia lui.

- Nu, nu am putut face asta. - Nu, asta ar fi o insultă.

În afară de asta, îi va oferi mai multă mâncare pentru propaganda lui.

Aşa-i. Următorul lucru pe care-l va spune va fi...

că britanicii sunt prea speriaţi chiar şi să mănânce.

Ştii, Carruthers...

în jocul politicii internaţionale...

escrocul este cel care are toate avantajele.

- În fine, vrei să ai grijă de Marjorie ? - Sigur.

Mulţumesc. Asta e tot ce am vrut să aud.

Sunteţi invitaţi la un banchet de Khan-ul din Tokot...

şi sunteţi responsabili pentru reputaţia bună a armatei britanice.

- Ai priceput asta, Kelly ? - Da, d-le sergent.

Încă ceva !

Nu veţi primi băuturi alcoolice.

Veţi primi apă, care e bună pentru voi.

Şi ceai, ceai verde şi alte chestii de genul.

Aşadar primul care spune, "Una dubla pentru mine, d-nă"...

va fi dus în faţa căpitanului...

şi va primi o pedeapsă dublă.

- M-ai auzit, Kelly ? - Da, d-le sergent.

Vom fi oaspeţii unui prinţ Mahomedan...

şi orice băgăcios...

care se va perinda pe la uşile haremului...

se va confrunta cu o pedeapsă...

severă şi dureroasă.

- Ai priceput, Kelly ? - Da, d-le sergent.

Şi în cele din urmă...

orice distracţii vi se vor oferi...

trebuie să păreţi mulţumiţi.

Indiferent că sunt şerpi sau burtă mişcătoare...

vreau să văd o privire extaziată pe chipurile voastre !

Ştii cum arată o privire extaziată, Kelly ?

Cum a avut Gunner Wilson când s-a forţat cu mortiera.

Linişte !

Pluton ! Drepţi !

Lasă-mă să arunc o privire.

Mulţumesc.

Cred că ar trebui să rămâi aici.

Eu spun că Escott este prea tânăr să preia comanda.

Nu suntem invitaţi acolo să fim ucişi.

Ar fi sfârşitul unui papion bun dacă am fi invitaţi să fim ucişi.

- Cum arată ? - Arată bine.

Nu e de mirare că te vor face colonel.

Dacă crezi că asta e o capcană, de ce ai cădea în ea cu ochii larg deschişi ?

- Îţi aminteşti de Sir Louis Cavagnari ? - Da.

A fost un rezident britanic în Kabul.

Da. Când a fost asta ?

- Acum aproximativ 60 de ani. - Cu puţin înainte de a mă naşte eu.

A fost ucis cu întreaga escortă, nu-i aşa ?

A intrat într-o capcană cu ochii larg deschişi, la fel a făcut şi Gordon.

Da, dar a scăpat din multe colţuri strâmte...

înainte să fie ucis la Khartoum.

Exact şi drept rezultat, Kitchener a cucerit Sudanul...

şi am avut pace acolo timp de două generaţii.

Un raport preliminar obişnuit pentru restabilirea legii şi ordinii noastre...

este asasinarea unuia din reprezentanţii noştri.

Fiind unul din reprezentanţii noştri, cred că eşti o companie amuzantă.

- Ştii şi alte poveşti amuzante ? - Cunosc un exemplu fericit.

Îţi aminteşti de campania din Chitral din anul 1895 ?

Da.

George Robertson, rezidentul britanic, a fost asediat luni de zile...

dar şi-a menţinut reşedinţa până când au sosit forţele de eliberare britanice...

şi de asta vreau ca tu să rămâi aici.

Da.

Eşti gata ?

Să mergem.

Voiam să spun...

eşti îmbrăcat cum trebuie pentru o cină ceremonială ?

Bine.

Vrei să mă aştepţi jos ? Trebuie să merg să-mi văd soţia.

Bine.

Nu, draga mea.

Peste câteva ore, festivalul se va termina şi totul va fi din nou tăcut.

Dar eşti sigur că totul va fi bine la palat ?

Sigur. Când am acceptat invitaţia...

am pus o condiţie ca drumul de la palat trebuie menţinut deschis până mă întorc.

Şi tot nu ştii ce s-a întâmplat cu Mohammed Khan ?

Nu, dar Khan-ul mi-a promis că-l voi vedea.

- Când ? După festival ? - Da.

Toba sacră va suna de trei ori înainte de miezul nopţii.

- Şi totul se va termina ? - Aha.

Vei vedea. Totul va fi bine.

Da. Voi vedea.

Bine ?

Noapte bună, draga mea.

Noapte bună.

Continuă, sergente !

Ştii care e cel mai important ordin al tău ?

Da, d-le. Sunetul goarnei.

De îndată ce aud goarna, voi conduce oamenii în curtea palatului.

- Fiţi atenţi. - Da, d-le. Distracţie plăcută, d-le.

- Bine. Mulţumesc. - Formaţi patru coloane !

La dreapta ! La stânga, marş !

Privirea spre dreapta !

Mulţumesc, Umra Beg.

Dar nu mai trebuie să faci niciodată aşa ceva în faţa prietenilor noştri britanici.

- Ei consideră acest obicei unul barbar. - Deloc, Alteţa Voastră.

Ştim că în Est, este considerat un omagiu graţios faţă de invitat...

un compliment care marchează sfârşitul unui divertisment perfect.

Nu e vorba de divertisment, abia am mâncat.

Divertismentul va urma.

Totul e sub control, Doctore.

Serios ?

Vino încoace.

- Nu e niciun servitor în casă. - Ce s-a întâmplat, au fugit ?

Cred că unul din ei a scos din funcţiune staţia.

- Poftim ? - Da. Va fi un atac în această seară.

- Marjorie ştie ? - Încă nu.

De ce oare când am fost în Londra şi Paris...

sala de dans m-a impresionat mereu...

ca fiind ceva de nedescris de vulgar şi barbar ?

Poate din cauză că Alteţa Voastră a simţit

că femeile nu ar trebui să danseze niciodată cu bărbaţii.

Ci doar pentru bărbaţi.

Credeţi că dacă dansează împreună, bărbatul, aa...

îşi pierde o mare parte din demnitate.

Şi femeia puţin din castitatea ei.

Credem în drepturi egale.

Drepturi egale ?

Ai auzit vreodată mielul convingându-l pe tigru

să-l lase să trăiască în pace cu el...

şi să-i respecte egalitatea în drepturi ?

Are muscheta drepturi egale cu mitraliera ?

Nu, nu. Nu, domnilor. Nu vă ridicaţi.

Asta a fost doar prima bătaie de tobe.

După cum ştii...

ultima lovitură e cea care contează.

Uau !

E drum lung până-n Oban...

şi poate că am fost puţin cam rapid...

când am câştigat locul întâi la jocurile din Scotia...

dar cred că le mai putem arăta acestor oameni ceva care să-i uimească.

Să mergem !

Ce sunt astea ?

Cimpoaie, Alteţa Voastră. Îi distrează pe cei care ne distrează.

Mergem să-i vedem ?

Vezi ce a făcut populaţia ta cu dansul şi muzica ta ?

- Nu vor înceta niciodată bătaia tobelor ? - Uşurel, uşurel. Foarte curând.

Ăsta a fost al doilea semnal.

Încă unul şi festivalul se termina şi toba sacră va amuţi.

Va fi atât de linişte că vei dori să mai bată.

Nu vreau să mai aud toba aia niciodată.

Azim.

Semnalul.

Mitraliera.

- Gornist, sună alarma. - Da. Acum !

Nu-l împuşca ! Abdul, pune mâna pe el !

Repede ! Repede ! Repede ! Retragerea !

Poftim !

Împărţiţi baioneta printre voi !

Mohammed Khan.

Ţi-am promis că-l vei vedea.

Vrei sa vorbeşti cu el ?

Mi-e teamă că nu este prea comunicativ.

Nu plângeţi, d-nă Carruthers.

Mi-aş fi dat cu bucurie viaţa dacă aş fi ajuns acolo la timp...

să-l avertizez pe căpitanul Carruthers.

Dar am ajuns prea târziu.

Dar ţi-am auzit semnalul.

Dacă nu ar fi fost acel semnal, pierderile noastre ar fi fost mult mai mari.

Ţi-ai riscat viaţa să vii aici, prinţe Azim.

Eşti foarte curajos...

şi bun cu mine.

M-aţi ajutat când nu aţi ştiut nici măcar cine sunt.

Acum vreau să vă ajut eu.

Aşa că nu plângeţi. Vă voi salva soţul.

Credeţi-mă, îl voi salva.

L-ai torturat. De ce nu ai avut decenţa să-l ucizi ?

S-ar putea să am nevoie de el.

Presupun că, nu m-ai ucis pentru că ai nevoie de mine. Pentru ce ?

Pentru o cuşcă de lemn pe care o am.

Te voi pune în cuşcă...

şi va fi cărată prin toate triburile din munţi...

ca oamenii să ştie cât de frică le este britanicilor.

Eşti un visător nebun, dar te vei trezi în una din zilele astea.

Înainte să fac asta, vei scrie un ordin, Carruthers

un ordin de evacuare al reşedinţei.

- Le promit trupelor tale liberă trecere. - "Liberă trecere."

Porcule, i-ai împuşcat în timp ce erau invitaţii tăi.

Scrie ordinul, Carruthers, dacă vrei să mai vorbeşti.

Cheamă-ţi torţionarul, fă orice-şi poate imagina mintea ta diabolică...

dar nu vei răni pe nimeni de acolo pentru că...

Alteţa Voastră ?

Nu-mi şopti în ureche. Vorbeşte !

A sosit un raport că trupele britanice au trecut graniţa.

Dă ordinul ! Dă semnalul de alarmă !

Repede ! Repede ! Repede !

Jur pe tot în cred

dacă trupele alea apar vreodată aici...

voi pune să-ţi fie aruncat capul în faţa copitelor cailor lor.

Foc !

Care sunt ordinele, Alteţa Voastră ?

Abdul, trebuie să mergi imediat...

prin poarta din nord în trecătoarea înaltă.

În două zile vom ajunge în Turkistan.

În curând ne vom întoarce mai puternici ca niciodată.

Ia cufărul ăsta. Păzeşte-l bine.

Dacă avem bani, avem putere, avem tot.

Voi câştiga mereu. Acum pleacă.

În regulă.

Mustapha.

Ia-ţi oamenii şi mergeţi în turn.

Tăiaţi capetele celor doi prizonieri acum.

Trupele britanice părăsesc Tokot-ul...

dar sunt foarte fericit să aflu...

că cei mai buni prieteni ai mei mai rămân puţin aici.

Prinţe Azim.

Alteţa Voastră, îmi faceţi onoarea de a inspecta trupele înainte să plece ?

Va fi o plăcere, Excelenţă.

După dvs, d-nă Carruthers.

Traducerea şi adaptarea: Cristian82