Original subtitles

Asta indică faptul că fragmentele simetrice sunt cauzate de...

trecerea nucleului fisionabil printr-o celulă asimetrică...

Iar acum, doamnelor, vom repeta acest exerciţiu.

Dră Margaret Bell, fii atentă !

- Mai doriţi ceva pentru weekend ? - Nu, mulţumesc !

Vreau să trimit zece şilingi prin mandat poştal, vă rog !

OXFORD MAIL - ULTIMA ORĂ: JAFURI LA OFICII POŞTALE

Aeronavei care a bombardat Hiroshima

i-au dat numele mamei pilotului, Enola Gay Tibbets.

Iar bomba, acea monstruozitate din pântecul ei, au botezat-o "Băieţelul".

Oare dna Tibbets a fost mândră de "băieţelul" ei în acea zi ?

- Spune-i noapte bună bunicului. - Noapte bună, Bob ! Somn uşor !

CRIMINALULE

FATA

LEGISLAŢIA POLIŢIEI Ediţia a XVIII-a

Avea chipiu şi tot restul.

- Nu i-aţi cerut o legitimaţie ? - Nu m-am gândit, dacă tot avea chipiu...

- Nu vă tăiau chitanţă la citirea contorului ? - Mi-a zis că o voi primi prin poştă.

- Deci sunt bun de plată ? - Nu prea cred.

Compania de gaze e înţelegătoare în astfel de situaţii. Dacă asta-i tot, dle Greaves...

N-aveţi nicio şansă să-l prindeţi, nu ?

- Sunt jefuite şi oficiile poştale... - Cu siguranţă ne vom strădui.

Sunt comisarul-şef Bright.

În primul rând, vreau să-i mulţumesc inspectorului Thursday

pentru modul admirabil în care a condus secţia până la venirea mea.

În al doilea rând...

...vă avertizez că voi fi cu ochii pe voi.

Nu mi-am propus să-l denigrez pe predecesorul meu.

Dar unde nu se respectă procedurile sau se utilizează practici nelegale,

voi lua cu totul altfel de măsuri.

Consideraţi venirea mea o "tabula rasa". Tot ce-a fost, s-a şters cu buretele.

Dacă sunteţi corecţi cu mine, o să fiu corect cu voi. La treabă !

"Capra calcă piatra, piatra crapă în patru."

A fost un discurs cam ieftin, nu ?

Tu o să te înţelegi perfect cu el. "Răposata Tabula", ca mătuşă-mea Flo.

Dacă n-ai de lucru, Jakes, îţi găsesc eu ceva de făcut !

Nu te lua după ei !

- Nu s-a întâmplat nimic. - Ba e insubordonare, indirect !

Eşti asistentul meu. Ştiu ce se bârfeşte pe la cantină.

Postul trebuia să fie al unui sergent, dar l-ai ocupat tu. Ai ajuns aici pe merit !

Nu s-ar zice, la cum arăţi. Mai pune mâna pe fierul de călcat.

Cămaşa arată de parcă ai dormit în ea. Prima impresie contează, Morse !

Aşadar...

Avem o moarte subită pe strada Southmoor. Vezi dacă n-a fost vorba de altceva.

Mulţumesc, domnule !

Nu trebuia să stai la uşă ?

Scuze, abia am ieşit din tura de noapte. M-am stricat puţin la stomac şi...

Pot trăi şi fără detaliile programului d-tale digestiv, mersi !

- Dar dumneata cine eşti ? - Puteam fi un spărgător...

Dacă o iei aşa, amice, ia să-ţi văd legitimaţia ! Iute !

Deci tu eşti Morse... Ciudatu.

- Ce anume ? - Eu sunt.

Aşa mă cheamă, Jim Ciudatu.

Legistul e aici, dacă vrei să vorbeşti cu el.

E în regulă, vă puteţi uita. Nu-i nimic de speriat.

- Nici măcar sânge. - Din ce cauză...

După cunoştinţele mele, aş zice că a suferit un infarct.

Nu-i cam tânără pentru asta ?

Ar trebui să-l întrebi pe medicul ei curant, dar...

Digoxina sugerează că suferea de o afecţiune cardiacă.

Ora morţii ?

Rigiditatea a dispărut complet... Aş zice că sâmbătă, înainte de amiază.

- Ştim cine era ? - Margaret Bell.

Familia ei e în Rhodesia, conform drei Byng.

Proprietăreasa. Bea un ceai dincolo, ca să se calmeze.

Mai stau două fete aici,

dar au plecat vineri dimineaţă pentru o săptămână la Rhyl, pe litoral.

- Asta-i tot ce-ai aflat ? - Nu. Cred că era studentă undeva.

Astea-s culorile Colegiului Beaufort, nu cred că studia acolo.

- De ce nu ? - Nu acceptă femei.

- Mai degrabă la şcoala de secretare. - I-am verificat deja poşeta.

Treizeci de şilingi şi un prezervativ nefolosit.

Speranţa încolţeşte De-a pururea în suflet,

Deşi omul tot speră, Ea piere-ntr-un răsuflet. (Alexander Pope)

Morse, să-mi zici şi mie ce afli de la medicul ei.

Aşa, să mergem !

Bravo, Bobby ! Uite-aşa !

- Îţi place să conduci, nu ? - Da.

Nu te supăra, sunt doar în trecere.

Nu mai vorbi prostii, Pamela. Ştii bine că nu de asta ai venit.

- I-am adus nişte schimburi curate. - Eşti drăguţă, dar nu era nevoie.

- Curând vine şi Frank la prânz. - Pot să prepar o budincă.

- Mă ajută şi Bobby, nu scumpule ? - Trebuie să încetezi cu asta !

În ultimele două luni au fost jefuite cinci oficii poştale, pe o rază de 30 km.

- Dar niciunul în jurisdicţia noastră, nu ? - Nu încă, dar e bine să fim pregătiţi.

Aş prefera să vă concentraţi pe cazul cu contoarele de gaz.

Se pare că una dintre victime e mătuşa adjunctului şefului poliţiei.

I-am promis că rezolvăm cazul cât mai repede.

Prea bine, domnule !

- Dacă asta-i tot... - Ar mai fi ceva !

- Înţeleg că ai ca asistent un agent. - Pe Morse, e băiat bun.

Toţi sunt băieţi buni, dar şi ierahia are rostul ei.

- Ăla e un post de sergent. - E un poliţist excepţional, dle !

N-avea decât doi ani vechime şi l-au transferat la Criminalistică.

- Cred că n-au ştiut ce să facă cu el. - Poate are altfel de aptitudini.

Poate pe unii îi impresionează un bursier la litere fără diplomă...

- Adevărul e că n-are experienţă. - Îl ajut eu s-o dobândească !

Mai cu seamă, Thursday, n-aş vrea să începem cu stângul !

- Nici eu, domnule ! - Răspunzi de el !

Pentru o perioadă de probă.

Cum am văzut brambureală, se întoarce la munca de birou.

Am înţeles, domnule !

În camera d-rei Bell am găsit un flacon de Digoxină.

E un derivat al digitalinei, deci e destul de periculoasă, nu ?

- Nu, dr Prentice ? - Da, poate fi letală.

Nu degeaba e numită "umbra mortală".

Dar, în anumite cazuri,

precum afecţiunea cardiacă congenitală a lui Margaret,

ajută la contracţia miocardului, astfel încât inima să-şi facă treaba.

- De-asta sunt... surprins. - Surprins ?

Că a suferit un infarct. Nu trebuia, dacă-şi lua tratamentul.

- Mă anunţaţi şi pe mine ce aflaţi ? - Desigur !

Bună, bătrânico !

- Prânzul e gata imediat. - Dă-l încolo de prânz !

Nu acum, Frank, te rog ! Am o migrenă...

Poate în weekend...

A venit şi Pamela. Face o budincă, dacă ai chef.

Mi-aş dori să nu mai apară pe aici nepoftită !

- Poate dacă vorbeşti tu cu ea... - Sigur, dacă aşa vrei...

I-am spus că o duci tu în oraş când te întorci la cabinet.

Poate găseşti momentul să-i spui pe drum.

Ultima dată când ne-am văzut, i-am împrumutat eşarfa.

Când a fost asta, Denis ?

Trebuia să ieşim în oraş vineri, dar ea n-a mai ajuns.

- Poftim, ia o ţigară. Te calmează. - Nu, mulţumesc. Nu fumez.

- Dra Bell fuma ? - Nu, nu cred.

Voi...

- Relaţia ta cu dra Bell era... completă ? - Nu era genul acela de fată.

- Dar cum era ? - Cumsecade.

Nu râdea de tine şi nu te umilea doar pentru că nu erai băiat de bani gata.

Să-nţeleg că eşti bursier ?

Nu-i nicio ruşine în asta !

Nu multe fete ar ieşi cu unul care-şi cârpeşte singur hainele.

Dumnezeu ştie ce-a văzut la mine...

Aşa ! I-a să vedem ce avem azi...

Luni, brânză şi murături, marţi, mezeluri.

Nu-mi strica surpriza ! Aşteptarea e toată distracţia.

Brânză şi murături ! De unde-ai ştiut ?

Ce-ai aflat despre moartea aia subită ?

Margaret Bell, 20 de ani, studia la şcoala de secretare.

- Pare să fi murit din cauze naturale. - Doar pare ?

Era cardiacă, dar medicul ei mi-a zis că trebuia să fie bine cu tratamentul.

- Poate a uitat să-l ia ! - Poate, dar era cu cineva atunci.

- Cu iubitul ei ? Nu-i nimic ilegal. - Ceva nu se leagă, el e nefumător.

Erau nişte chiştoace într-o scrumieră pe pervaz.

Vineri seara a plouat, dar scrumiera era uscată.

- Dr DeBryn are dubii ? - Nu, dar...

Alergi după cai verzi pe pereţi. Vezi de cazul cu contoarele de gaz.

Să pui şi tu cătuşele cuiva...

Şi ai grijă cu dl Bright. Se pare că-i foarte strict în privinţa regulilor.

Mie îmi poartă sâmbetele, nu ţie.

Ţine-ţi capul plecat şi nasul curat. Şi vezi-ţi de treabă, bine ?

Mă întâlnesc la clubul "Moonlight" cu ştii tu cine.

- Aveţi idee la cine se referea ? - Poate la Derek.

Vorbea de un anume Derek, care lucrează la poştă.

- Mulţumesc, Wallace ! - Mulţumesc mult şi eu !

O ştiai pe Margaret Bell ? A murit vineri.

Mă intrebam dacă o cunoşteai...

N-o ştiam prea bine. Doar ne salutam.

Zău ? Notase în carnetul de stenografie că are întâlnire cu "ştii tu cine" la "Moonlight".

- Prietenele ei cred la tine se referea. - Nu ştiu de ce-or crede asta.

I-oi fi zis că ne vedem acolo, dacă-mi fac drum.

Până la urmă, m-am dus la "Legiune", clubul veteranilor de pe Edgecombe.

La "Legiune" ?

- Nu-i cam plictisitor acolo ? - Mă duc pentru babacu', e membru.

- Nu te-ai întâlnit cu ea nici mai târziu ? - V-am mai spus că n-am văzut-o.

- Ştii că avea un iubit ? - Pe cine, vreun student ?

Nu de asta vin la şcoala de secretare ?

Aşa au şanse să-şi găsească un soţ şi să-şi facă un viitor mai bun.

- N-am zis că era la şcoala de secretare. - Ea aşa mi-a lăsat impresia.

Salutare, Wally !

- 'Neaţa, scumpo ! - Dle Clark...

Derek...

- Ca de obicei, dră ? - Da, vă rog !

E totul în regulă, dle poliţist ? N-are necazuri, nu ?

E doar o anchetă de rutină, domnule Clark.

- E băiat bun ! - Sunt convins.

- Mulţumesc ! - Am pus şi afişul ăsta.

Ni l-a lăsat agentul Nixon, un tânăr tare cumsecade.

Dar ne facem griji, Kidlington e la doi paşi !

Dacă vedeţi pe cineva suspect care dă târcoale pe afară...

Adică pe cineva care verifică locul ?

Da, se pare că au comis jafurile după ce au studiat terenul.

Când vin banii şi ce-aveţi pe aici.

Dacă vi se pare cineva suspect, sunaţi la secţie şi trimitem un om.

SPĂLĂTORIE

Despre ce-a fost vorba ?

Nimic, a murit o fată pe care o ştiam.

- Cum adică ? Ce-a păţit ? - Ştiu doar că a murit.

Poliţia stă de vorbă cu toţi cei care au cunoscut-o.

Dl Truby de la regională vine la 20:00. Vreau să-i prezinţi datele trimestriale.

- Ştii că lunea ies în oraş. - Ieşi în fiecare seară !

- Mă mir că mai ai bani. - Iisuse !

Vezi cum vorbeşti !

- Dacă te-ar vedea maică-ta... - Dar nu poate, nu ? E moartă !

A murit şi-am rămas doar noi doi, crochetele de peşte şi cupoanele de pensii...

Şi tot aşa pe vecie ! Amin şi aleluia !

M-am străduit cât am putut ! Ce mai vrei ?

Altceva ! Ceva mai mult ! Nu asta !

ROSALIND CALLOWAY

- Ştim cine era ? - N-avea portofel, dle.

Dar maşina e înregistrată pe numele dr Cartwright.

Are un cabinet în Florence Park, împreună cu dr Prentice.

- Prentice ? - Da, de ce ?

Am fost ieri la cabinetul lui. E medicul lui Margaret Bell.

A fost ucis între ora 21:00 şi miezul nopţii.

O singură împuşcătură, trasă de lângă uşă.

Glonţul a pătruns în craniu cam la 1 cm deasupra arcadei stângi.

Şi-a văzut de drumul lui şi a ieşit...

pe la jumătatea suturii lambdoide dintre parietalul stâng şi occipital.

Şi şi-a încheiat drumul...

Ca să zic aşa... repede.

- Dacă n-avea portofel, a fost un jaf. - Posibil, domnule.

În orice caz, ar fi bine ca sergentul Jakes să se ocupe de coordonarea anchetei.

- Detectivul Morse e asistentul meu. - Pe el îl poţi folosi ca şofer şi secretar.

Un caz ca ăsta necesită la coordonare un om cu experienţă, sau mai mare în grad.

Văd că v-a atras atenţia această bicicletă. Aşa şi trebuie !

Îmi amintesc de un caz asemănător în Freetown.

Asta ca să pălăvrăgim niţel... Ucigaşul şi-a lăsat bicicleta la locul faptei.

Ar trebui să găsiţi proprietarul după seria de pe cadru.

Zău ? În Oxford ?

Morse vrea să spună că nicăieri în ţară nu sunt atâtea biciclete ca în zona Oxford.

Iar bicicletele se mai pierd, se împrumută, se fură... Nu ?

Da, domnule.

Dar dacă proprietarul nu-i stângaci, probabil că nu e omul nostru.

Stângaci ?

Dacă aveaţi ocazia s-o examinaţi, aţi fi observat că frânele au fost inversate.

Probabil e a cuiva mai în vârstă, cu posibilităţi limitate.

- Cum ai dedus asta ? - Păi, e o bicicletă veche.

Dar e bine întreţinută, ceea ce denotă cumpătare.

- Ţinând cont că era şi puţin uituc... - Asta de unde ai scos-o ?

Mai uita să-şi prindă partea de jos a pantalonilor cu agrafe, dle.

Sunt resturi de material prinse în pinion.

Ţesătură din stofă şi in, ambele de culoare neagră.

- Se îmbracă de obicei în robă... - Deci e profesor universitar ?

Posibil, însă având în vedere resursele limitate de care vorbeam...

- Aş zice că-i un om al bisericii. - Un popă, să împuşte pe unul la budă ?

Sper că vei exclude din cercul suspecţilor infractorii cunoscuţi, înainte să deranjezi clericii.

Iar dumneata, detectiv Morse, trebuia să te faci actor !

Ţi-am zis să ai grijă cu el, nu ?

De cât timp împărţeaţi cabinetul cu dr Cartwright ?

De 18 luni. Am fost colegi la Radcliffe.

Ştiţi cine i-ar fi vrut răul ? Avea neînţelegeri cu cineva ?

Nu, cu nimeni.

Dr Cartwright purta verighetă. Pesemne era căsătorit.

Da, pe soţia lui o cheamă Helen. Stau în conacul Sloan, în Cumnor.

Aparţine tatălui ei, Edmund Sloan. E profesor de fizică la Beaufort.

- Sir Edmund Sloan, atomistul ? - Da, despre el e vorba.

Aş dori să-l pun la curent, dacă n-aveţi nimic împotrivă.

FATĂ DIN OXFORD GĂSITĂ MOARTĂ

Ce coincidenţă, nu credeţi ? Ieri o găsim moartă pe Margaret,

iar azi îl găsim împuşcat pe partenerul medicului ei curant.

Dacă o fată drăguţă a murit subit, nu înseamnă că a fost ucisă.

- N-am spus asta. - Cartwright a fost împuşcat, nu Prentice.

Şi ce-ai avut mai devreme cu domnul Bright ?

Ştiu că te duce capul. Dar în relaţia cu el,

un poliţist mai umil şi fără aere de mare detectiv, ar uşura lucrurile.

Despre ce este vorba ?

- Mai bine luaţi loc, dnă Cartwright. - Nu-l aşteptăm şi pe sir Edmund ?

- De ce să-l aşteptăm pe tati ? - Mă tem că am veşti proaste.

- Cine sunt domnii, Helen ? - Sunt de la poliţie.

E sora mea mai mică, doamna Walters.

- A păţit ceva tăticul ? - Nu, doamnă.

E vorba despre soţul dv, dnă Cartwright.

Îmi pare rău, dar azi-dimineaţă i-am găsit cadavrul la Godstow.

- A fost împuşcat. - Dumnezeule !

Helen, eu...

Doamne, s-o prindă cineva !

Nu-i nimic, are o criză. Îşi revine repede.

Trebuie doar să vorbim cu ea. Pamela, suntem toţi aici !

Aşa, bravo !

Doar să continuăm să-i vorbim. Aşa, respiră ! Bravo !

Bine, gata ! E totul în regulă !

Veţi avea nevoie de cineva care să identifice cadavrul.

- Dacă-i pot scuti pe membrii familiei... - Îi ştiţi de mult ?

De vreo patru ani. I-am cunoscut prin Frank.

Înainte de a muri, lady Sloan a fost tratată la Radcliffe.

Aşa i-a cunoscut Frank.

Aveau un mariaj fericit ?

Doar cel care încalţă pantofii ştie dacă-l strâng sau nu.

Aş zice că se înţelegeau bine. Helen e o fată minunată.

Ştiţi dacă sunt arme de foc în casă, dnă Cartwright ?

Mama avea un pistol. Pentru veveriţe şi alte rozătoare.

Nu l-am mai văzut de ani de zile.

- Helen ! - A murit !

- Ştiu, ştiu... - Vai, tati !

- Era aici, cu o cutie de muniţie. - Când l-aţi văzut ultima dată ?

N-am mai deschis sertarul de ani buni. L-o fi împrumutat Frank pentru ceva.

Aveţi idee cine i-ar fi vrut răul ? Poate vreun pacient nemulţumit...

- Nu, trata pacienţii cu profesionalism. - N-avea probleme la cabinet ?

- Se înţelegea bine cu dr Prentice ? - Da, din câte ştiu.

Ştiu că trebuie să vorbiţi cu toţi, dar încercaţi s-o menajaţi pe Pamela.

A trecut prin multe. Soţul ei, Gerald, a murit.

Mă tem că nenorocirea asta o să-i reînvie amintirile.

- Cum a murit ? - Accident de maşină.

Celălalt şofer a fost de vină. Era băut.

- Când s-a întâmplat ? - Acum doi ani. A apărut şi în ziare.

- Erau căsătoriţi de mult timp ? - Abia veniseră din luna de miere.

O iubire fulgerătoare.

L-a cunoscut la Institutul Internaţional de Cariere din Londra, unde lucra ca dactilografă.

Au făcut cununia civilă... Nimeni din familie n-a fost invitat.

Cam pierdusem legătura cu ea... Cum Pamela e şi bolnavă...

Oricum, relaţiile dintre noi n-au fost mereu cordiale.

- Puteţi fi mai grijuliu cu ea ? - Desigur, domnule !

Rămâi şi vezi ce spune şi soră-sa, când îşi revine.

Am înţeles !

Doar cine, ce, unde şi când. Asta-i tot ce ne interesează acum.

Trimit o maşină s-o duci pe dna Cartwright la morgă, pentru identificarea oficială.

- Ştie ce căuta soţul ei la Godstow ? - Cică era un pescar pasionat.

Se mai ducea la pescuit când termina lucrul.

Nu c-ar fi ceva în neregulă, dar sezonul de pescuit e închis.

Nu ştiu ce făcea soţul ei aseară în Godstow, dar sigur nu era la pescuit.

- Dumneata cine eşti ? - Agentul Morse.

- Te-am mai văzut undeva. - M-am plimbat ieri prin Cowley.

Unde e Bobby ? Băieţelul meu...

Helen !

Îmi pare atât de rău !

Nu cred că-i corect ca Helen să aibă grijă acum şi de Bobby.

Ce-ar fi să-l iau la mine acasă ?

Măcar până reuşeşti să treci peste această situaţie.

- Azi chiar nu pot face faţă... - Pamela !

- Încerc doar să fac cum e mai bine. - Te rog, draga mea...

Dar mi-ai promis că te mai gândeşti, dacă sunt cuminte.

Nu-l mai poţi ţine aici ! Spune-i şi tu că nu poate !

Helen ! E copilul meu, îmi aparţine !

Tati, te rog !

Mereu îi ţii partea...

Mă duc să chem un taxi.

Dacă lucrurile lui Bobby nu sunt pregătite când mă întorc, veţi da socoteală !

- Mi-aţi putea plăti dv cursa ? - Te pot duce eu acasă !

Nu ! Nu merg nicăieri cu tine, eşti mână în mână cu ei.

- Vă rog, zece şilingi ar fi de ajuns. - Vă rog să nu-i daţi niciun ban.

- Bineînţeles ! - Prostul ! Crede că...

- Helen ! - Crede că o ajută !

Să nu credeţi că aşa o ajutaţi. N-o cunoaşteţi !

Conform declaraţiilor, dna Cartwright a luat un somnifer şi s-a culcat la ora 22:00.

Şi fata cu epilepsie ?

Dr Cartwright a dus-o acasă în Florence Park înainte să-şi facă vizitele.

Sir Edmund a lucrat în cabinetul său de la Beaufort.

- Zice c-a ajuns acasă pe la 23:00. - E o personalitate, nu ?

A fost înnobilat fiindcă a lucrat cu americanii la bomba atomică.

- Nimeni din familie n-are un alibi solid. - Din familie ? Credeam c-a fost un jaf !

I-a dispărut portofelul, dar avea ceasul, verigheta şi acul de cravată.

Câţi hoţi le lăsau în urmă ?

E leucoplast, dle. A fost de gardă aseară.

A vizitat ultimul pacient la 20:30, în Summertown.

Şi de ce-a bătut atâta drum până la Godstow ?

- Poate avea o amantă acolo ? - Mai e o variantă, ţinând cont de fapte.

- Adică să fi avut "un amant" ? - Păi n-au copii, nu ?

O întâlnire imorală ?

Sper că veţi rezolva cazul fără a-i distruge reputaţia.

Dr Cartwright era însurat, ce Dumnezeu !

Nu ! Helen...

Cred că ne consideraţi nişte oameni fără suflet.

Trebuie să punem copilul pe primul plan.

Ea nu e potrivită ca mamă. Dacă s-ar întâmpla ceva...

- Când au început crizele ? - Avea cam 12 ani.

Frank zice că e vârsta când se manifestă cel mai adesea.

- Helen ! - Urcă în taxi !

Pamela a fost mereu un copil dificil.

Spunea tot felul de basme. Minciuni, bănuiesc.

Ascundea lucruri... Noi îi spuneam la gazza ladra (coţofana hoaţă).

- Era violentă în timpul crizelor ? - Şi foarte puternică.

Soţia mea s-a împotrivit, însă noi am internat-o.

L-am pus la culcare. Plângea, sper că va adormi.

- Când a fost externată ? - Vorbeam despre Pamela.

- Doamne, chiar şi azi ? - Helen !

După ce-a împlinit 18 ani.

Deşi nu ştiu ce legătură are asta cu faptul că soţul meu a fost împuşcat.

Te rog !

Când a murit mama, i-am promis că o aducem acasă pe Pamela.

Frank ne-a zis că făcuseră progrese mari cu medicamentaţia,

încât putea fi capabilă să se descurce singură.

Atunci s-a mutat la Londra ?

Dl inspector mi-a zis că s-a angajat la ICI.

Frank lucra atunci la Spitalul "Sfânta Maria" şi putea avea grijă să-şi ia tratamentul.

După ce el s-a întors în Oxford,

ea nu ne-a mai răpuns la telefon, iar scrisorile ni se întorceau nedeschise.

Într-o zi, ne-am trezit cu ea aici. O tânără văduvă cu un copil în braţe.

Da, e Frank Cartwright.

Soţul meu vedea întotdeauna partea plină a paharului.

"Fericirea aduce noroc".

Poate că asta m-a atras la el.

Asta nu înseamnă că acasă lucrurile erau tot timpul roz...

Cred că v-a fost greu ca soră, în copilărie.

Am învăţat să nu mai folosesc numele care începe cu "P".

Dar mi-era dor de ea, deşi era... Îmi lipsea foarte mult.

- Cât timp a fost internată ? - Şase ani. N-a fost la ospiciu.

Lumea îşi dă mereu cu presupusul. Mama n-ar fi acceptat asta niciodată.

Era... foarte frumos acolo. O colonie pentru cei ca Pamela.

- O colonie pentru epileptici ? - Exact.

PIONEZE

- Alo, e cineva acasă ? - Cred că e grea geanta aia.

- Locuiţi aici ? Sunt de la gaze. - Îmi puteţi arăta o legitimaţie ?

- Cred c-am lăsat-o în ceilalţi pantaloni. - Păcat ! Eu o am la mine !

- Aţi sunat la bază ? - E în afara orelor de program.

Am sunat la numărul de urgenţă, dar nu vă au în evidenţă.

Probabil nu-s gata actele. Lucrez doar de trei săptămâni.

Agentul Spencer va avea grijă să primiţi ceai şi o masă caldă.

Aşadar, ai făcut o arestare ?! O să arborăm drapelul afară !

Bietul Frank !

- Nu cred c-am fost o soţie prea bună. - Sigur nu e cazul să-ţi reproşezi ceva.

Nu cred că l-am iubit vreodată. Oricum, nu aşa cum se cuvenea.

Aşa cum citeşti prin cărţi.

"El a luat-o în braţe şi totul s-a învăluit în ceaţă."

Dar a fost drăguţ cu mine, după ce a murit mama.

M-a scos în oraş de vreo două ori.

Când m-a cerut în căsătorie, părea o impoliteţe să-l refuz.

- Trebuie să fi fost mai mult de atât. - Crezi ?

Poate dacă am fi avut copii...

Unele fete se resemnează, cred. Of, Bill...

Eu nu vreau să ajung bătrână şi singură. N-o să laşi să se întâmple asta, nu ?

Helen, eşti cea mai minunată fată din lume !

Ştii că dintotdeauna te-am considerat aşa, nu ?

Îl tachinam pe Frank în privinţa asta. "Eu am văzut-o primul", îi spuneam.

"Împieliţat norocos, dacă n-ai grijă, ţi-o fur de sub nas !"

Şi-o vei face ?

- O greşeală nevinovată, domnule. - Nu e şi părerea companiei de gaze.

Păzea, vine tipul de la gaze !

Am stat două ore aseară la telefon ca să îndrept situaţia. De acasă !

S-a ales praful de seara de bridge a soţiei !

Un muncitor cinstit, arestat când îşi făcea treaba ?

Nu-i bine deloc, Thursday !

Mai bine te faci nevăzut !

"Omul născut din femeie are viaţa scurtă şi plină de necazuri."

"Creşte şi e secerat apoi ca o floare."

"Fuge întruna ca o umbră, Fără să stea o clipă locului."

"Şi asupra lui priveşti..."

"...şi pe mine Tu mă sileşti să vin la judecată cu Tine !" (Iov, 14)

Aţi reclamat furtul bicicletei, părinte Monkford ?

Nu, e limpede că cineva avea mai multă nevoie de ea.

- Când s-a întâmplat ? - Acum câteva săptămâni.

Da, presupun că trebuia s-o leg cu lanţul.

A fost găsită lângă o toaletă publică pe malul râului, la Godstow.

- Cunoaşteţi zona ? - Mă tem că nu.

Îl cunoaşteţi pe dr Frank Cartwright ? Are un cabinet în Florence Park.

Sigur că-i ştiu pe toţi medicii din parohie, dar asta-i tot.

Vă interesează ştiinţa ?

Da, am studiat chimia la Beaufort înainte de război.

Mi-a rămas pasiunea de cunoaşte adevărata natură a lucrurilor.

Cred că avem asta în comun.

- Şi eu sunt pasionat de rebus. - Da.

Mereu am avut o slăbiciune pentru puzzle-uri.

- Dar azi nu prea sunt în formă. - Ar trebui să vă uitaţi la 11 vertical.

"Efort la trecerea unei dune", 9 litere. Vă ajută în colţul stânga jos.

Răspuns: ENDEAVOUR ("OVER A DUNE" anagramat)

Nu păreţi a fi un poliţist obişnuit, dacă nu vă e cu supărare !

Aici m-a purtat viaţa. Dar am trecut prin facultate şi am făcut armata la transmisuni.

- Am fost bun la toate. - Aţi fost la transmisiuni ?

- Şi ce făceaţi ? - Eram criptograf.

Criptograf... Serios ?

Am remarcat o piatră funerară... Lady Daphne Sloan, 1903-1960.

Era rudă cu familia Sloan din Cumnor ?

Da, familia Sloan e legată de multe generaţii cu biserica St Eligius.

Acum câţiva ani am oficiat cununia religioasă a cuiva din familie.

- Poate a lui Helen ? - Posibil. Îmi scapă numele.

Din pură curiozitate, unde aţi fost luni seară ?

Luni seară ?

Am fost aici. Mi-am pregătit predica de duminică.

Descrie capitolul 7, versetul 7, din "Evanghelia după Matei".

Vreau să vă întreb ceva... Cum m-aţi găsit ?

Prin eliminare. Nu sunt prea mulţi preoţi stângaci în eparhie.

O să am grijă să primiţi înapoi bicicleta la terminarea anchetei. Mulţumesc !

În semn de recunoştinţă, pentru că m-aţi ajutat la rezolvarea anagramei...

"După ce te sâcâie barba..." (After beard teased...)

"...un strigăt de uimire te va aduce acasă." (...an exclamation of surprise will bring you home.)

Anagramă din 11 litere. Răspuns: BREADCRUMBS (FIRIMITURI)

Acum aveţi la ce vă gândi pe drumul de întoarcere în oraş.

- Scuze, durează mai mult ultimul capitol. - Cât poţi tu de repede, Denis.

- Mi-am uitat... - Du-te, nu face nimic !

Sir Edmund, putem vorbi o clipă ?

Mă duc să iau masa la cantină. Aş fi încântat să-mi ţii companie.

- Sunteţi foarte amabil ! - Nicio problemă.

- Era Denis Bradley, nu ? - Unul dintre studenţii mei străluciţi.

E un tânăr fizician promiţător şi un dactilograf desăvârşit.

Mă ajută să-mi scriu memoriile. Le bate la maşină, am un scris cam ilizibil.

De unde-l ştii ?

Iubita lui, Margaret Bell, a murit pe neaşteptate în weekend.

Dumnezeule, n-am ştiut ! Sărmanul băiat !

- Desigur ! Aşa se explică ! - Ce anume ?

Ultimele pagini erau pline de greşeli de redactare.

Mă tem că am fost cam dur cu el.

- A fost şi la dv acasă ? - De vreo două ori.

Să-mi ia notiţele şi să-mi dea copiile dactilografiate.

- Înseamnă că-l ştia pe dr Cartwright. - Pe Frank ? Da, cred că l-a văzut pe acolo.

- Te rog ! - Mulţumesc !

Am tot ezitat să te întreb, dar acum trebuie să-mi povesteşti.

Înţeleg că ai studiat la Lonsdale.

- De unde aţi dedus asta ? - Se vorbea prin cancelarie...

Oxfordul e ca o insulă, un loc egocentric.

Nu poţi nega că-i greu de crezut

că cineva care a studiat clasicii, lucrează ca agent de poliţie.

Aş putea încerca.

Căsnicia fiicei dv cu dr Cartwright... Era pe deplin fericită ?

Aş zice că niciun mariaj nu e pe deplin fericit.

Dar Helen şi Frank se înţelegeau mai bine ca majoritatea.

Dv cum vă înţelegeaţi cu dr Cartwright ?

Indiferent ce rezerve am avut, Frank mi-a devenit ca un fiu.

- Deci eraţi o familie fericită... - Fericirea e subiectivă, nu crezi ?

Uită-te la mine. Am fost adulat, înnobilat...

Însă am avut şi necazurile cu soţia, cu Pamela.... Acum şi cu Frank.

Aş zice că-i judecata Domnului, dacă aş crede în astfel de lucruri.

Pentru ce ?

Am ajutat la eliberarea unei forţe care poate distruge omenirea.

Şi asta vă deranjează ?

Trebuie să dau socoteală pentru un sfert de milion de suflete.

Şi se pare că nu sunt singurul care vede astfel lucrurile.

CRIMINALULE

- De când durează asta ? - De vreo şase luni.

Dar nicio ameninţare directă ?

Nu, un singur cuvânt, cu variaţie pe aceeaşi temă:

"Monstrule", "Ucigaşule", "Criminalule".

- Fiindcă a lucrat la bomba atomică ? - Aşa credea. Dar acum, cu uciderea ginerelui...

L-a cam speriat asta, nu ? Vezi dacă n-o fi şi altceva.

- Ai avut noroc cu bicicleta aia ? - Da şi nu.

E a reverendului Monkford de la Biserica St Eligius.

Dar zice că i-a fost furată acum ceva timp.

- Deci nu el a pedalat până la Godstow ? - Cică luni noaptea a lucrat la o predică.

Poate avem mai mult noroc cu pistolul.

Dl Bright vrea să dragăm râul, mă duc să-mi iau cizmele de cauciuc.

- Vreţi să vă duc eu ? - Nu, mă duce Jakes.

A făcut rost de lista pacienţilor lui Cartwright.

Vezi dacă are vreunul cazier, mai ales pentru infracţiuni cu arme de foc.

Ar mai fi ceva. Denis Bradley, iubitul lui Margaret Bell...

Credeam c-am terminat cu asta !

Îl ajută pe sir Edmund Sloan să-şi scrie memoriile.

Dacă arma crimei e revolverul luat de la conac, Bradley a fost acolo.

De unde să ştie unde-l găseşte ? Mai degrabă l-a luat cineva din familie.

Oricine îşi poate da seama că e o adunătură de ciudaţi.

A sunat dr DeBryn, vrea să treci pe la morgă.

- Fata moartă, Margaret Bell... - Ce-i cu ea ?

Avea un conţinut al stomacului destul de interesant.

Una sau două tablete parţial dizolvate.

- De digoxină ? - Nu, erau mov-albăstrui.

Uite, colorantul s-a răspândit pe mucoasa stomacului.

- Te simţi bine ? Îţi vine să... - Nu !

- Să-ţi dau un pahar cu apă ? - Mai bine-mi spui care-i problema.

Problema e că tocmai am primit rezultatele de la laborator.

- E Drinamyl. - Amfetamine ?

- E ilegal, nu ? - De anul trecut.

Din păcate, nu înseamnă că lumea a încetat să-l ia.

Eu nu !

Îmi place o băutură bună, dar acolo trag linie.

Derek nu s-ar băga în aşa ceva !

N-a avut niciodată necazuri. Munceşte din greu.

Îl aşteaptă un viitor decent...

- Dacă se străduieşte ! - Adică dacă mă supun.

Mă înţelegeţi ? Du-te şi fă un ceai !

- Nu vă deranjaţi, dle Clark. - Du-te odată !

Nu-i băiat rău, dar... Îi e greu de când a murit Ivy.

I-am promis că-mi voi da toată silinţa, dar... Băiatul ar fi avut nevoie de maică-sa.

Unde vrei s-o pun ?

Poate să-ţi pleznească o venă doar cărând chestia asta.

- La ce-ţi trebuie maşina ei de scris ? - Vreau să verific ceva.

EFORT

O să-ţi fie greu de-acum să scrii totul singur.

Cum adică ?

În afară de ultimele două, scrisorile primite de sir Edmund

au fost bătute la o maşină Remington Model 5.

Mai exact, la maşina de scris a lui Margaret Bell.

- De ce crezi asta ? - Litera "E" nu-i aliniată.

Cred că memoriile lui sir Edmund prezintă aceeaşi anomalie.

Margaret a bătut şi scrisorile de ameninţare, sau doar memoriile ?

Doar memoriile.

Scrisorile le-am bătut eu, când ea făcea baie.

Dacă anunţ facultatea, vei fi exmatriculat.

Dacă ?!

Ai muncit din greu, nu arunca totul la gunoi pentru nimic.

Pentru nimic ?

Am crezut că poate are remuşcări, că îl mustră conştiinţa.

Dar sobrietatea şi remuşcările sunt doar de ochii lumii.

- Adică joacă teatru ? - Pleacă în America.

Are un post călduţ la Stanford.

Îi ia pe toţi cu el: Helen, dr Cartwright, copilul...

Doar doctorul nu era prea încântat, din câte am aflat. Nu înţelegi ?

Îl plătesc ca să găsească noi moduri de a ucide oamenii.

Dumnezeule ! Pentru tine nu contează ?

Nu asta-i treaba ta, să prinzi ucigaşii ?

- Ai mers cam departe. - Zău ?

Dacă omori un om, te închid şi aruncă cheia.

Dacă omori 300.000, îţi dau un titlu nobiliar.

Te-a trimis tati să mă spionezi ?

Nu, voiam să văd dacă eşti bine după tot ce s-a întâmplat ieri.

Ce ţi-au spus despre mine ?

Că am fost internată şi sunt un pericol pentru Bobby ?

Nu sunt.

Nu mai făcusem convulsii de peste un an.

Dar am avut un şoc când am aflat de Frank.

Ştii cine ar fi vrut să-i facă rău ?

Nu, bineînţeles !

Era... bunătatea întruchipată. Fără Frank, eram încă închisă acolo.

Probabil crezi că asta şi meritam, după ultima mea reprezentaţie.

- Nu te pot ţine departe de fiul tău. - Nu-mi cunoşti familia.

Îl pot vedea doar în vizită. Şi să mă prefac că nu-mi pasă.

Fără ceartă, altfel mă internează iar şi n-o să-l mai pot vedea deloc.

Aşa măcar ştiu că e la câteva staţii de autobuz.

Cred că e o mică alinare.

Vrei să te culci cu mine ?

Nu trebuie să-mi cumperi ceva sau să-mi spui că mă iubeşti, doar...

Te rog, doar pentru o vreme.

- Am venit în calitate oficială. - Adică nu sunt genul tău.

- Ar trebui să plec ! - Nu, te rog rămâi !

Ea coiful cu panaş zări, Când înspre Camelot privi.

Atunci vălul i-a zburat, Şi-oglinda în două a crăpat.

"Blestemul m-a ajuns" a suspinat, Ea, doamna de Shalott. (Alfred Tennyson)

TONY BAMTON, ALEEA MARTYRS 12 FEBRĂ, AGITAŢIE, ERUPŢIE

"Nu vorbi pe drum !"

Mulţumesc mult ! Îi transmit !

Ce drepturi are poliţistul faţă de un agent de pariuri ?

Poate să...

Îi poate cere titularului să-i prezinte licenţa.

Actul normativ ?

Legea "Pariurilor, jocurilor şi loteriilor" din 1963, articolul 2.

Haide, amice ! Asta o fost una uşoară.

- Mai încercăm una ? - Ce rost are ?

- Tu ai vrut să te testez. - Nu-mi stă mintea la asta.

Îmi scapă ceva la cazul Cartwright !

E vorba de fata asta...

E frumoasă, chiar din cale afară. Dar e ceva trist la ea...

Nu mai are nicio speranţă. Însă rezistă, cumva.

Eşti un tip de treabă, nu ?

Cei mai mulţi colegi te consideră cam excentric.

- Zău ? - Unul distant şi nepoliticos !

În meseria asta trebuie să colaborezi cu lumea, dacă vrei să faci carieră.

Nu-ţi bate capul, o să reuşeşti.

Trebuie doar să continui să înveţi, până se lipeşte de tine.

Mai luăm un rând ?

Ce-ai găsit ?

- Amfetamine ? - Fata aia, Margaret Bell...

DeBryn zice că infarctul i-a fost provocat de amfetamine, cel mai probabil.

Când luptam în deşert, armata ne dădea benzedrină.

- Ca să ne ţină treji. - Zău ?

Destul de nostim, fiindcă oricum se îngrijeau nemţii de asta cu tunurile de 88 mm.

Derek Clark, de la poşta din East Cowley, e implicat în cazul Margaret Bell.

Neagă, dar cred că el o aproviziona cu droguri pe Margaret.

- Şi crezi că el le lua de la Cartwright ? - Ar trebui să-l întrebăm pe el.

Poate s-a panicat şi l-a ucis ca să-şi acopere urmele.

DIRECŢIA CAZIERE POLIŢIA OXFORDSHIRE

Să încercăm prin spate.

- Dle Clark, mă auziţi ? - Trăieşte ?

Wallace Clark a auzit spargerea pe la 21:15 şi a coborât să verifice.

- Şi-atunci au sărit pe el, presupun. - Băiatul l-a urmat şi a păţit la fel.

Au furat mult ?

Verifică Morse. La prima vedere, lipsesc vreo 800 de lire în numerar.

Plus ceva timbre, obligaţiuni Premium, mandate poştale şi viniete.

Zici că au fost trei agresori ?

Nelegiuiţii i-au tăiat bătrânului două degete, ca să-l facă să deschidă seiful.

Acelaşi mod de operare ca la Kidlington şi celelalte oficii poştale.

Dar voi ce căutaţi pe acolo ?

Derek, ştiu că ai vorbit deja cu inspectorul Hillian de la Furturi.

Dar eu vreau să te întreb despre treaba cu amfetaminele.

Vă jur pe viaţa tatălui meu, dle ! N-am avut nimic de-a face cu asta.

I-ai dat lui Margaret Bell amfetamină obţinută de la dr Frank Cartwright.

- Ăla cine mai e ? - El !

A fost la poştă, dar nu-l cunosc. Doar l-am servit.

- Nu ştiam că-l cheamă Cartwright. - Dar ai fost în camera lui Margaret.

Ale tale erau chiştoacele din scrumiera de pe pervaz.

Doar ne-am sărutat şi ne-am giugiulit puţin.

Era teafără când am plecat, jur !

Unde-ai fost luni seara ?

Am lucrat până târziu la poştă cu dl Truby, directorul regional.

Am verificat registrele trimestriale până după miezul noţii. Îl puteţi întreba.

Bine, Derek. Ţinem legătura !

Înţeleg. Da, într-adevăr. Mulţumesc !

Furnizorii mi-au confirmat.

În ultimele şase luni, Frank a comandat Drinamyl peste nevoile noastre obişnuite.

- Sigur nu e vreo greşeală ? - Nu, domnule.

Am găsit pe pachet amprentele lui Cartwright.

Nu-mi vine să cred ! Frank era... Nu-i stătea în fire să facă aşa ceva !

Alo ? Da, e aici !

Thursday la telefon.

Dr Prentice, nu cumva recunoaşteţi acest scris de mână ?

- Care dintre ele ? - Cel cu roşu.

- Când s-a întâmplat ? - E al lui Frank.

Îl recunosc de la o poştă. Scria chiar mai urât ca mine.

Se pare că şi-a notat o vizită la un pacient. De ce ?

- Amândoi ? - Ca să-mi clarific ceva. Mulţumesc !

Am plecat !

Mulţumim pentru ajutor, dle doctor ! Păstrăm legătura. Morse...

Domnule...

E reverendul Ranulph Monkford. Slujea în parohie de vreo cinci ani.

Morse s-a întâlnit ieri cu el. A lui era bicicleta de la Godstow.

- Cine l-a găsit ? - Dra Scoby, menajera.

Casa parohială era întoarsă pe dos, iar Monkford lipsea.

I-am luat o declaraţie preliminară. Zice că ieri n-a fost deloc în apele lui.

Era foarte distras. O ţinea întruna cu "Nu vorbi".

- "Nu vorbi" ? - "Nu vorbi la masă."

"Nu vorbi pe drum." Mai erau, dar pe astea le-a reţinut dra Scoby.

Mă întreb dacă n-o fi vreo chestie religioasă...

Ca la călugări !

Mulţumesc, dnă Scoby !

Cică nu era în apele lui de câteva luni.

De când a găsit un tânăr dormind în pridvorul bisericii.

Aşa, şi ?

L-a găzduit peste noapte şi el l-a jefuit. L-a lăsat fără colecţia de monede.

A fost ucis aseară, între 20:00 şi 23:00.

Trei împuşcături. Două în spate, care l-au doborât de pe scară.

Lovitura de graţie a fost trasă de aproape.

- E acelaşi ucigaş ca în cazul Cartwright ? - Las speculaţiile în seama profesioniştilor.

Voi putea vorbi despre similitudini după ce termin autopsia.

- Morse a avut dreptate, era preot. - Dar nu şi în alte privinţe !

Din câte se pare, cumnata lui Cartwright are cazier.

O simplă verificare a trecutului ei i-ar fi dezvăluit acest lucru.

A agresat un biet infirmier din sanatoriul în care era internată.

- Grav ? - L-a înjunghiat în vintre !

Nu contează cât de grav ! Morse trebuia să afle că are cazier !

- O să stau de vorbă cu el. - Nu ! L-am cocoloşit destul !

Morse ?

Cineva a căutat ceva anume.

Dacă reverendul Monkford a minţit în legătură cu furtul bicicletei ?

Dacă era acolo şi l-a văzut pe ucigaşul lui Cartwright ?

- Atunci de ce nu ne-a spus ? - Nu ştiu...

Poate era cineva cunoscut şi încerca să-l protejeze. Dacă ştia...

Văd c-ai prins zăbala în dinţi, dar au apărut informaţii noi.

Hai să bem ceva !

- N-a fost ea ! - Poate da, poate nu.

- Dar trebuia să verifici. - Nu era nevoie !

De ce ?

Fiindcă era o domniţă la ananghie ?

Nu mai vezi nimic în jur dacă-i vorba de o porumbiţă cu aripa frântă.

N-a mai observat nimeni că există un copil care-i ţinut departe de mama lui ?

Dacă asta înseamnă că-s orb, atunci aşa să fie !

Derek Clark minte, domnule ! Sunt convins că e implicat cumva.

Poate nu ne-a spus tot adevărul în legătură cu Margaret Bell.

Dar când a fost împuşcat Monkford,

Derek Clark era legat cobză şi bătut măr la oficiul poştal.

- Ştiu şi eu ? - Eu ştiu !

Momentan, te întorci la munca de birou.

- Cine v-a cerut asta, Bright ? - Domnul Bright !

Nu, e decizia mea şi e mai bine s-o afli de la mine.

Vreo şase luni, un an... Ia-ţi examenele şi mai vedem.

- Şi ce să fac între timp ? - Învaţă meserie !

Mulţumesc pentru băutură !

- Să ştiţi că sunt un bun detectiv ! - Dar un poliţist slab !

Nimeni nu te poate învăţa să fii detectiv, dar orice prost poate învăţa să fie poliţist !

Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu era o şcoală.

Dar semăna puţin cu una, mai ales că ploua...

M-a lăsat într-o cameră la primul etaj, am crezut că-i biroul directorului.

După ce am aşteptat o veşnicie, m-am dus şi m-am uitat pe fereastră.

L-am văzut pe tati, dar nu mi-am făcut griji, fiindcă n-avea umbrela.

Ştiam că n-ar fi plecat fără ea.

Apoi a ieşit un infirmier şi i-a dat-o.

Şi atunci mi-am dat seama...

Am bătut şi am lovit în geam.

Probabil m-a auzit. Trebuie să mă fi auzit....

Dar n-a ridicat privirea.

S-a urcat în maşină şi a plecat.

L-am revăzut abia după trei ani.

A ieşit la iveală că... ai atacat acolo un infirmier.

Unii erau de treabă, alţii nu prea.

Eram o fată de 15 ani, îţi poţi închipui...

Dacă nu venea Frank să mă scoată...

Am găsit plicul ăsta aseară.

De ce ţi-a scris dr Cartwright ? Vă vedeaţi destul de des.

Ce nu ţi-a putut spune faţă în faţă ?

Colegii mei te consideră suspectă de crimă. Eşti conştientă de asta ?

Cred că se înşală, dar ca să te ajut, trebuie să-mi spui adevărul !

Aveaţi o aventură ?

Pamela ? Pamela, lasă capul pe spate !

- Cum se simte ? - Doarme, am pus-o în pat.

Aţi făcut bine că ne-aţi sunat.

Soţul dv se vedea des cu Pamela la Londra, dnă Cartwright ?

Cred că v-am mai spus.

Frank avea grijă să-şi ia medicamentele.

- Deci erau apropiaţi ? - Apropiaţi ? Cred că da.

Mai mult decât apropiaţi ?

Dumnezeule ! Chiar sunteţi din cale afară !

O insinuare atât de dezgustătoare nici nu merită un răspuns !

- Cum se întreţine Pamela ? - Soţia mea i-a lăsat o mică rentă.

Nu are alte venituri ?

Nu-i mai trimite nimeni bani, o altă rudă sau vreun prieten ?

Poate familia lui Gerald, răposatul ei soţ. De ce întrebaţi ?

Am văzut-o încasând un mandat poştal.

- Dar dv nu i-aţi trimis nimic ? - Nu !

Unii colegi sunt de părere că Pamela e implicată

în moartea soţului dv şi a reverendului Monkford.

Nu vă deranjează deloc ? Se potriveşte cu planurile dv ?

Ce planuri ?

Când voiaţi să-i spuneţi că plecaţi în SUA ?

Sau poate nici n-aveaţi de gând ? Plecaţi în America, sir Edmund ?

Tăticule ?

- E adevărat ? - Agentul Morse se înşală.

Am primit o ofertă de la Stanford, însă n-am acceptat-o.

Minţiţi !

Nu te potoleşti ? Ce-i cu tine ? Trebuia să revii la munca de birou.

Ce cauţi aici ?

Cred că Pamela avea o aventură cu cumnatul ei.

Da ? Îţi sunt îndatorat !

Voiam s-o interoghez ca să-i fac pe plac d-lui Bright,

dar până acum nu găsisem niciun motiv.

- Ce motiv ? - Crimă pasională !

Pentru ea n-a contat că-i era cumnat.

De ce nu vorbiţi şi cu dna Cartwright, dacă tot căutaţi un motiv: gelozia !

Ea n-are condamnare pentru agresiune şi nici istoric de labilitate psihică.

Când veţi percheziţiona apartamentul, veţi găsi o armă şi ceva muniţie.

- E revolverul dispărut de la conac ? - Aşa cred !

Şi când aveai de gând să-mi spui ?

- Trebuie să vă spun... - Nici nu vreau să aud !

Te avertizez, pentru binele tău. Nu te mai băga în caz ! Vorbesc serios !

Dacă te apropii sub o milă, zbori din secţie de nici n-atingi podeaua !

Nu-i a bună, nu ?

N-o să găseşti nicio potrivire !

Să-i lăsăm pe cei de la balistică să-şi facă treaba.

E cleptomană, am văzut-o !

Ai ei o porecleau încă de mică "la gazza ladra", coţofana hoaţă !

- Revolverul nu înseamnă nimic. - Ba înseamnă condamnare pe viaţă.

N-are alibi nici pentru Cartwright, nici pentru Monkford.

Bătrânul stoarce chiar acum totul de la ea.

Ar trebui să se uite şi la încheieturile ei. A mai încercat să se sinucidă.

Cred că a luat arma ca să încerce din nou. Se numeşte "îndoială rezonabilă".

7 şilingi şi 6 penny, săptămânal...

Morse... Morse !

Te rog, nu-i lăsa să-l ia pe Bobby ! Dă-mi drumul !

- N-o bruscaţi ! - Nu-i lăsa să-l ia !

- Morse ! Nu, lasă-mă ! - Gata, linişteşte-te !

M-ai auzit, Morse ?

Centralist, e un apel al poliţiei !

Sunt detectiv Morse, Poliţia Oxford, legitimaţie seria 175392.

Îmi faceţi vă rog legătura cu Somerset House,

la oficiul de stare civilă ?

BĂRBAT UCIS ÎN ACCIDENT DE MAŞINĂ

Vă rog să-mi spuneţi dacă aveţi înregistrată o căsătorie între următoarele persoane:...

Mulţumesc !

Stai !

Vino-ncoace !

Te-am prins, amice !

Întoarce-te la stânga !

Agentul Ciudatu l-a arestat pe tipul cu contoarele de gaz.

Mai bine te apuci de numărat, avea ceva şilingi asupra lui.

Asta-i munca de poliţist, Morse !

Ştiu că nu-i ca în serialul "Calea lui Gideon",

dar aşa avansezi în grad.

Să ştii că l-am arestat pe cel care v-a furat banii din contorul de gaze.

- Nici nu ştiam c-au fost furaţi. - Era un impostor, un hoţ.

Mulţumesc foarte mult !

Printre monedele recuperate erau şi unele rare.

I-au aparţinut lui Ranulph Monkford, vicarul bisericii Sfântul Eligius.

Omul a fost bun cu tine şi aşa l-ai răsplătit ?

Bun ?!

Te-a găsit pe prispă şi ţi-a oferit adăpost.

Aşa v-a zis ? Cu poponarii faci uşor nişte bani.

Le faci ochi dulci, găseşti un loc retras şi gata. Treaba-i rezolvată !

Nu prea vin să se plângă la voi, nu ?

Ce naiba face pe aici ?

Mai bine o ştergi, amice !

Dacă te pârăşte Jakes, atât ţi-a fost !

Îmi faci o favoare ?

Ce cauţi ?

În noaptea când a fost ucis Monkford, cineva a cotrobăit pe aici.

Crezi că a revenit hoţul de monede ?

Nu, cred că a fost altcineva. Şi căuta ceva anume.

NU VORBI LA MASĂ NU VORBI ÎN AUTOBUZ

NU VORBI CÂND CĂLĂTOREŞTI NU VORBI ÎN CANTONAMENT

NU VORBI LA GURA SOBEI AI GRIJĂ ŞI ÎN COLIBA TA

Dumnezeule !

Asociaţia de Golf, Brânză şi Şah ?

- Ce naiba mai e şi asta ? - Am făcut armata la Transmisiuni.

Instructorul meu lucrase în altă unitate în timpul războiului.

La sediul "Golf, Cheese and Chess Society".

G C & C S, Şcoala Guvernamentală de Coduri şi Cifruri.

Monkford a fost criptograf.

- Ce-a fost ? - Spărgător de coduri !

I-am zis c-am făcut armata la Transmisiuni.

- Ce prost am fost ! - Zău ?

- Firimituri. - Firimituri ?

Când Hansel şi Gretel s-au dus în pădure,

au lăsat în urmă firimituri de pâine, ca să găsească drumul spre casă.

- Astea-s "firimiturile" ? - Soluţia unui rebus.

E ultimul lucru pe care mi l-a zis Monkford, asigurarea lui în caz că păţea ceva.

A fost modul lui de a mă anunţa că-mi va lăsa un mesaj.

Morse, tocmai am aflat ! O să dai de belea, Bright e pe drum !

Morse... Mă asculţi ?

Dacă te găseşte aici, o să fie în elementul lui !

Ce-ai spus ?

Poate vrei să-mi explici ce faci aici !

Cred că ştiu cine i-a ucis pe Cartwright şi Monkford.

- Doar crezi, sau chiar ştii ? - Ştiu !

Ce-i asta ? Altă scamatorie răsuflată ?

Ar fi bine să ascultăm ce are de zis.

Dar voiam s-o punem sub acuzare pe Pamela Walters, nu ?

În fiecare vineri, dr Cartwright mergea la poşta din East Cowley.

Trimitea prin mandat poştal suma de 10 şilingi.

În fiecare luni, mandatul era încasat de Pamela Sloan.

Şi ce contează că-i trimitea bani cumnatei lui ?

Mulţumesc !

Acum trei ani, Pamela Sloan a încercat să se sinucidă.

Frank Cartwright o supraveghea, de când ea se mutase la Londra.

A găsit-o la timp.

- Pamela, nu ! - Pleacă !

Având o căsnicie eşuată, Cartwright a înţeles bine disperarea Pamelei.

Doi oameni singuri, într-un oraş mare şi departe de casă...

Şi-au ţinut companie şi s-au consolat reciproc.

- A lăsat-o însărcinată ! - M-am interesat la Starea Civilă.

Chiar a fost un Gerald Walters la ICI care a murit într-un accident auto,

dar între el şi Pamela Sloan n-a fost nicio poveste de dragoste.

Şi nici căsătorie.

Şi-au ascuns aventura timp de doi ani.

Pamela făcea pe tânăra văduvă şi încasa săptămânal banii de la Cartwright.

- Mulţumesc ! - Cu plăcere !

Până la urmă, cineva şi-a dat seama că doctorul trimitea bani unei amante.

A încercat marea cu degetul şi a dat lovitura !

L-a ameninţat pe Cartwright că-i va dezvălui totul soţiei.

A încercat să profite de situaţie.

Cartwright îl plătea pe şantajist livrându-i regulat amfetamine.

Şi reverendul Monkford ? Cum explici implicarea lui ?

A dat peste ucigaşul lui Cartwright la locul crimei.

Din păcate, criminalul l-a recunoscut şi el pe Monkford.

Poate pe tine te-a convins, Thursday, dar mie îmi par doar presupuneri şi aiureli.

Dacă ştia cine-i ucigaşul, de ce nu l-a reclamat la poliţie ?

Şi să explice de ce-a pedalat până la o toaletă publică,

departe de propria parohie, într-o seară de vară la ora 22:00 ?

- Nu poţi dovedi nimic cu asta ! - Ba cred că pot, domnule.

Cum ? Scoţi un martor ocular din joben ?

De fapt, chiar avem un martor. Pe reverendul Monkford.

- Trimit după o masă de spiritism ? - Termină, Jakes !

Ne-a lăsat un mesaj pe care l-am avut mereu în faţa ochilor.

Ce mesaj ?

- Numerele imnurilor ? - Nu, sunt cel mai puţin relevante.

Prima dată, mi s-a părut ciudat că a ales trei imnuri consecutive: 17, 18 şi 19.

Monkford mi-a dat de înţeles că vrea să lase un mesaj.

Ceva care să vorbească pentru el.

Chiar dacă scria ce ştia pe un bilet şi îl ascundea prin casă, putea fi găsit.

În noaptea crimei, cineva a scotocit prin casa parohială exact după aşa ceva.

Temându-se ca adevărul să nu piară odată cu el,

Monkford a ascuns numele ucigaşului în numerele imnurilor.

L-a ascuns ?

Monkford a fost criptograf în timpul războiului.

Adică numerele imnurilor reprezintă o codificare ?

Exact, dle ! Dar până acum nu găsisem cheia.

De fapt, Ciudatu a găsit răspunsul.

Înainte să îmbrace sutana, reverendul a studiat chimia la Colegiul Beaufort.

Veţi găsi la el acasă o copie a tabelului lui Mendeleev.

Nu-i o listă a elementelor ? Hidrogen, carbon, heliu...

Ba da, desigur !

Ciudatu, e o tablă acolo. Vrei să...

Fiecare element are un simbol, de obicei o abreviere a numelui,

împreună cu un număr atomic din una sau două cifre.

Le scrii tu cum ţi le dictez ?

Deci, 74 e numărul atomic al Tungstenului.

17, Clor.

18, Argon.

19, Potasiu.

- Elementele formează un nume. - T-C-A-P ?

- TUCAP ? - Nu, dar sunteţi pe drumul cel bun.

Simbolul Tungstenului nu e "Tu", ci "W", de la nemţescul Wolfram.

Iar al Potasiului nu e "P", ci "K" de la latinescul kalium.

Luate împreună, formează: Tungsten (W)...

Clor (Cl)...

Argon (Ar)... şi Potasiu (K).

W-C-L-A-R-K.

Wallace Clark.

- Doamne sfinte ! - Tatăl lui Derek ?

Dar cum de-l cunoştea pe preot ?

Ivy Clark, soţia lui Wallce, e înmormântată în curtea bisericii.

Chiar lângă Lady Daphne Sloan. Reverendul Monkford a oficiat slujba.

Fir-ar să fie, amice ! Asta-i...

Elementar !

I-am promis lui Ivy că voi avea grijă de Derek,

ca să n-o ia pe cărări greşite.

Derek ştia să se descurce, Wallace.

Chiar dacă-l prindeam cu amfetamine, lua cel mult o amendă de 10 lire.

Acum riscă închisoarea pe viaţă. La fel şi dumneata.

Voiam doar să vorbesc cu Cartwright, să-l lase în pace pe Derek.

Dar apoi a apărut dumnealui...

A venit să întrebe despre fata aia moartă.

Mai luase amfetamine înainte şi nu păţise nimic. Jur !

Însă atunci...

S-a întâmplat atât de repede, încât n-am avut ce face.

Murise o fată, poliţia îşi băga nasul...

Nu puteam risca să-l apuce remuşcările pe Cartwrigt şi să vă spună tot.

Dar nu ştia cine îl şantaja.

Nu-l putea acuza pe Derek, fiindcă nu ştia cui dă amfetamina.

- Nu puteam să risc ! - Unde-i arma, Wallace ?

În pod.

Un suvenir din război, când eram în Garda Naţională.

- Ştii cum era pe atunci. - Şi spargerea de la poştă ?

Din noaptea morţii lui Monkford ?

Al naibii mod de a-ţi procura un alibi !

Am întors oficiul poştal cu susul în jos ca să pară că a fost un jaf.

Ca să aibă un alibi... pentru moartea preotului.

I-a oficiat lui Ivy o slujbă frumoasă.

Dar mă văzuse !

N-am avut încotro.

A făcut-o doar ca să mă ferească de necazuri.

Niciodată nu i-a plăcut serviciul de la poştă.

- Unde-i sir Edmund ? - În camera aceea, domnule !

Am hotărât să accept catedra de fizică de la Stanford.

Plecăm după înmormântarea lui Frank.

- Helen o să vină cu mine. - Şi Bobby ?

- Locul lui e lângă mine. - Ba e lângă mama lui.

- N-aveţi dreptul să i-l luaţi. - El e tot ce am !

Îl iubesc la fel de mult ca ea, de parcă ar fi al meu.

- Dar nu e al dv. - Nu-i corect ! De ce...

Ea de ce poate să aibă un copil, iar eu...

Ce-i în neregulă... Vă rog, nu-i corect !

Am alertat porturile şi aeroporturile.

Dacă încercaţi să-l scoateţi din ţară, veţi fi arestaţi.

- Nu poţi face aşa ceva ! - Vă pot pune sub acuzare.

Pentru ce ? Sunt bunicul lui !

Dar nu sunteţi mama lui.

Se consideră infracţiune reţinerea unui copil sub 14 ani

cu intenţia de a-i ţine pe părinţi departe de copilul lor.

Articolul 56 din "Legea privind infracţiunile contra persoanei", promulgată în 1861.

Ce-o să faci ?

O să-mi găsesc un loc.

Undeva departe, unde să nu ne poată da de urmă.

Acum, că l-am recuperat pe Bobby, n-o să mai fac prostii.

Mulţumesc !

O să ne descurcăm ! Să nu-ţi faci griji !

Chiar l-am iubit pe Frank.

- Asta contează, nu ? - E tot ce contează.

Mulţumesc !

Auzisem eu că pleacă din oraş...

Ai făcut un lucru bun, Morse !

Aşa sper !

Te duc înapoi la secţie ?

Mulţumesc, dar trebuie să ajung la tribunal.

Sunt audierile la cazul contoarelor de gaz.

- Azi sunt, nu ? - Da, după-amiază.

Îl ajut pe Ciudatu să verifice dacă dosarul e în ordine.

Muncă de poliţist...

Atunci, ne vedem mai târziu la secţie.

Traducerea şi adaptarea: vonRichthofen