Original subtitles

„Hotarele care separă Viața de Moarte

sunt, în cel mai bun caz, obscure și vagi.

Cine știe unde se sfârșește una și unde începe cealaltă?” E. A. Poe

OCHIUL ALBASTRU DESCHIS

Bună dimineața, domnilor!

- Sunteți Augustus Landor? - Da.

Dv. cine sunteți?

Căpitanul Hitchcock, comandant-adjunct al Academiei.

Sunt aici să vă informez

că dl comandant Thayer solicită o întrevedere urgentă.

- Cu ce scop? - O să vă spună dl colonel.

- Și când o să aibă loc? - Cât de repede puteți.

Și dacă hotărăsc să nu o onorez?

E problema dumneavoastră, sunteți civil.

E o zi bună pentru o plimbare.

VALEA HUDSON, NEW YORK - 1830

Guvernatorul spune că sunteți o legendă printre polițiștii newyorkezi.

Când v-a recomandat serviciile, a subliniat realizările impresionante,

inclusiv capturarea liderilor bandei Daybreak Boys,

destrămarea temutei bande Shirt Tails

și rezolvarea oribilei ucideri a unei tinere prostituate în Elysian Fields.

ACADEMIA MILITARĂ A STATELOR UNITE WEST POINT

Vă pricepeți la spargeri de coduri, controlul mulțimilor

și interogatorii fără mănuși.

Sunteți fiu de preot din Glasgow,

v-ați mutat la New York în adolescență.

Și sunteți văduv, dle Landor.

De trei ani.

- Să trimit după o cafea? - O bere ar pica mai bine.

Țineți…

Țineți notițele astea prin niște firide, pe undeva prin spate, nu-i așa?

Ce mai scrie?

Scrie că n-am mai călcat într-o biserică

de multă vreme?

Scrie că fiica mea a fugit acum ceva timp?

Suntem la curent cu dispariția fiicei dv.

Vă oferim compasiunea noastră.

Cu tot respectul, sper că nu v-am jignit.

Nu.

Nu, eu ar trebui să-mi cer scuze.

Iertați-mă! Continuați!

Dle Landor, suntem obligați să acționăm cu discreție maximă.

Căutăm pe cineva.

Un civil ale cărui sârguință și tact sunt bine-cunoscute

și care să conducă o anchetă în numele Academiei.

O anchetă extrem de complexă și delicată,

legată de unul dintre cadeții noștri.

Un student din anul doi, din Kentucky, pe nume Fry.

- Leroy Fry. - Să spunem lucrurilor pe nume!

Fry s-a spânzurat aseară.

Îmi pare rău să aud asta.

Mare nenorocire! Dar trebuie să înțelegeți în ce postură ne aflăm.

Acești tineri au fost lăsați în grija noastră,

ca să facem din ei domni și soldați, iar pentru asta suntem duri cu ei.

Dar ne place să credem că știm când să ne oprim.

Un băiat s-a spânzurat.

- E treabă de legist. - Mă tem că asta nu e tot.

Cadavrul cadetului Fry a fost profanat noaptea trecută în spital.

Profanat? De către cine?

Dacă am fi știut, nu mai aveam nevoie de dv.

Sunt sigur că sunt destui farsori în Academie.

Asta n-a fost o farsă, dle Landor.

Lui Leroy Fry i-a fost scoasă inima din piept.

Dle doctor Marquis, cum face cineva așa ceva?

Cu bisturiul. Sau cu orice cuțit bine ascuțit.

Dar să ajungi la inimă e partea dificilă.

Spintecăturile de pe plămâni și ficat

au fost făcute înclinând lama, ca să nu atingă inima.

Și cum ar conserva cineva inima?

Într-un recipient.

Învelită în muselină sau într-un ziar.

Probabil împachetată în gheață.

Ce fel de om poate face asta?

Unul puternic.

Deci nu o femeie?

Eu n-am avut plăcerea să cunosc o asemenea femeie.

Are cunoștințe medicale?

Trebuie să fie cineva cu educație și experiență, ca dv.?

Nu neapărat.

Are nevoie de multă lumină și să știe unde să taie,

dar nu e obligatoriu să fie doctor sau chirurg.

- Trebuie să fie… - Nebun!

Și e în libertate.

La piept arm'!

Vă rog să mă iertați, dle Landor!

Ne găsim într-o situație foarte delicată.

Sunt senatori puternici la Washington

care își doresc să dăm greș, ca să ne închidă.

Vă cer să ne ajutați să salvăm onoarea Academiei Militare a Statelor Unite.

O să mă străduiesc.

Erați de gardă aseară, dle Huntoon.

Da, domnule.

De la 21:30. La miezul nopții am plecat spre camera de gardă.

Unde e?

Clădirea numărul patru. Lângă Fort Clinton.

Recunosc că nu cunosc zona,

dar cred că locul unde ne aflăm

nu e pe drumul de la Fortul Clinton la Cazarma de Nord.

- Nu, domnule. - De ce te-ai abătut?

Pe drum, am auzit ceva.

Am crezut că e un animal.

Părea să fie pe moarte sau într-o capcană și am vrut să-l ajut.

Iubesc tare mult animalele.

Veneam încoace, când mi-a apărut în față cadetul Fry.

- Cum arăta? - Nu prea bine.

Nu stătea drept.

Parcă stătea pe un scaun.

Nu pricep.

Picioarele lui atingeau pământul.

- Picioarele atingeau pământul? - Da, domnule.

Bine. Și ce ai făcut?

Am fugit direct către Cazarma de Nord.

Încă o întrebare și nu te mai deranjez.

Mai era cineva pe aici?

Nu, domnule.

Dle Huntoon!

Gâtul…

Asta m-a șocat.

Vedeți?

Nu e o urmă curată. Funia s-a strâns,

apoi i s-a tot frecat de gât, căutând să se fixeze.

De parcă…

De parcă… opunea rezistență.

Uitați-vă la degetele lui!

Are bășici proaspete de la cât a tras de funie,

încercând să se elibereze.

Pot să întreb ce se petrece aici?

E complet neregulamentar.

Sunteți amabil să pipăiți ceafa dlui Fry?

L-ați examinat pe dl Fry, nu?

Firește, doar asta mi-e meseria.

Am discutat deja asta.

E o contuzie.

În regiunea parietală.

Măsoară cam opt centimetri.

Mi-a scăpat.

Cineva l-a ucis pe dl Fry.

Asta susțineți, dle Landor?

S-ar putea să aveți dreptate, dle căpitan Hitchcock.

Oricui putea să-i scape asta, dle doctor.

Dle Landor!

Dacă ați acceptat sarcina,

e important să stabilim niște reguli de bază.

Îmi dați raportul zilnic, iar eu îi raportez dlui colonel.

Și nu suflați nicio vorbă nimănui de la Academie sau din altă parte.

- Asta e tot? - Mai e o condiție.

Nu beți pe parcursul anchetei.

Reputația vă precede.

Scuze!

- Sunteți Augustus Landor? - Da.

Dacă nu mă înșel, sunteți însărcinat cu rezolvarea misterului

legat de Leroy Fry.

Întocmai. Cu ce te pot ajuta?

Mă obligă datoria și onoarea instituției

să vă divulg unele concluzii la care am ajuns.

Concluzii?

Referitoare la răposatul domn Fry.

Sunt foarte interesat.

Omul pe care-l căutați

e poet.

Soldat Cochrane.

Când cadavrul lui Leroy Fry a fost dus la spital,

ai fost însărcinat cu paza sa?

Da, domnule.

- S-a întâmplat ceva pe parcursul gărzii? - Nimic până la ora 2:30.

- Atunci am fost înlocuit. - Cine te-a înlocuit?

- Soldat, cine te-a înlocuit? - Nu pot să vă spun, domnule.

Doar că era ofițer.

- Nu s-a prezentat? - Nu, domnule.

Dar e ceva normal pentru un ofițer.

Ce ți-a spus ofițerul ăsta?

A zis: „Mulțumesc, soldat. Asta e tot. Te înlocuiesc eu.”

- Era o solicitare bizară, nu? - Da, foarte bizară.

- I-ai văzut fața? - Nu, domnule.

Aveam doar o lumânare și era beznă.

Atunci, de unde știi că era ofițer?

După tresele de pe umăr. Dar recunosc că era tare ciudat!

- Cum așa? - Tresele…

Cele de pe umărul stâng lipseau.

Iată-l pe omul zilei!

Benny recunoaște un om care are nevoie de un pahar.

Ajunge să-l văd și m-am și încălzit.

- Benny! - Domnule!

- Pentru reguli. - Dă-le în mă-sa!

Patsy!

Ce te supără?

Ai auzit de bietul cadet?

- Se spune că i-a luat ore bune să moară. - Cine spune?

El.

Nu trebuia să fii la recital?

Bună seara! Recital?

Nu, n-o să-mi simtă lipsa.

Sunt ignorat la Academie.

Și am învățat mai multe în locuri ca ăsta decât în orice sală de curs.

Nu mă îndoiesc.

Așezați-vă, vă rog! Luați…

- Loc? - Loc. Mulțumesc.

Cadet clasa a IV-a Poe. E. A. Poe.

Edgar A. Poe.

Văd că ți-a fost sete.

Alungă liliecii tristeții.

Spune-mi, cum ai aflat de Leroy Fry?

De la Huntoon, desigur.

Duce vorba de parcă ar fi crainicul târgului.

Poate o să-l spânzure și pe el cineva.

Sugerezi cumva că cineva l-a spânzurat pe dl Fry?

Nu sugerez nimic.

De ce crezi că omul care i-a scos inima lui Leroy Fry

e poet?

Păi…

Inima e un simbol, fără doar și poate.

Dacă eliminăm simbolul, ce mai rămâne?

O mână de mușchi la fel de neatrăgătoare ca o vezică.

Să scoți inima unui om înseamnă să faci ceva necurat.

Și cine e mai potrivit pentru așa ceva

decât un poet?

Un poet care ia totul în sensul propriu…

Nu vă puteți preface că sălbăticia asta

nu a tulburat rezonanțele literare din străfundurile minții dv.

Cântul fermecător al lordului Suckling:

„Rogu-te, trimite-mi inima îndărăt Căci pe a ta n-o pot avea”

Sau chiar și Biblia:

„Inimă curată zidește întru mine.

Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”

Atunci, e foarte posibil să căutăm un fanatic religios.

Am neglijat să vă spun că și eu sunt poet,

de aceea gândesc ca unul.

Nu prea citesc poezie.

Nici n-aveți de ce. Sunteți american.

Și tu?

Sunt artist. Adică sunt apatrid.

Ce e, dle Landor?

Mi-ai fost de mare folos.

Ar trebui să-l studiați cu atenție pe cadetul Loughborough.

A fost colegul de cameră al lui Leroy Fry, până să aibă o dispută.

Motivele rămân necunoscute.

Dle Loughborough!

Spune-i dlui Landor cum l-ai cunoscut pe dl Fry!

Da, domnule. Am fost colegi de cameră.

A existat vreo dispută?

Nu i-aș spune „dispută”. Doar…

am ales drumuri diferite.

Din ce motiv?

Fără motiv, doar…

s-a întâmplat.

Dacă știi ceva referitor la dl Fry,

ești obligat să divulgi imediat!

Uitați cum stau lucrurile…

Aș spune că s-a înhăitat

cu niște netrebnici.

Cel puțin așa le spunea el.

Și „netrebnicii” ăștia erau tot cadeți?

Nu mi-a spus, dar am presupus că da.

De ce n-ai spus nimic până acum?

Nu mi s-a părut că ar fi avut vreo importanță.

S-a întâmplat demult, domnule.

Ești liber.

Dle Stoddard!

Ai fost ultimul care l-a văzut în viață pe dl Fry.

Da, domnule.

- Vorbește mai tare! - Sunt un pic bolnav.

L-am văzut pe Leroy în noaptea respectivă.

Ne-am intersectat când mă duceam spre cazarmă.

Ai vorbit cu el?

M-a oprit și m-a întrebat dacă e vreun ofițer prin zonă.

Cum arăta dl Fry?

Era foarte întuneric. Nu-mi amintesc foarte clar.

Ai văzut dacă avea cumva o funie la el?

Nu, din câte am văzut eu.

Dar m-a uimit ceva.

Când Fry se îndepărta, l-am întrebat unde pleacă la ora aia.

Și?

A spus: „Treburi obligatorii.”

Ce crezi că voia să zică?

Nu știu.

Ești liber.

- Iertați-mă, dle căpitan! - Da.

Sfinte Hristoase!

„O vacă și o oaie au fost ucise și mutilate în Cold Spring.

Pieptul le-a fost spintecat cu cruzime și inimile le-au fost scoase.”

Nicio făptură nu e în siguranță cu omul ăsta?

Nu știm dacă e același individ.

Poftim?

Adică e o coincidență?

Începând de mâine, de la ora 06:00,

toți cadeții se vor duce doar la cursuri, la masă și la slujbă.

Atât!

Dacă întreabă vreun coleg,

n-am făcut decât să discutăm legătura ta cu Leroy Fry.

Nu era nicio legătură. Nu l-am cunoscut.

- Poftim? - Nu l-am cunoscut.

- Te-am înțeles greșit. - Nu sunteți primul.

Dacă asta nu e o discuție, ce e?

O ofertă de angajare.

N-ai fi plătit.

Colegii tăi nu trebuie să afle ce faci

decât după ce termini treaba.

Dacă ar afla, te-ar blestema.

Ce ofertă irezistibilă!

Nu, vă rog, mai spuneți-mi!

Excelent! Vreau să descifrezi ăsta, e un fragment dintr-un bilet mai mare.

Trebuie să lucrezi în secret și cât mai corect cu putință.

Mă bucur să vă raportez că am reușit să descifrez mesajul.

E scris de mână, e ceva personal.

Fry îl avea la el când a murit.

Asta ne sugerează că a fost suficient

ca să-l atragă din cazarmă în noaptea cu pricina.

Cum restul mesajului i-a fost smuls din mână,

putem presupune că biletul îl identifica pe expeditor.

Utilizarea primitivă a majusculelor

arată că expeditorul dorea să-și ascundă identitatea.

Era o invitație sau, mai precis, o capcană.

O capcană?

Ținând cont de asta… Îmi dați voie?

Să ne concentrăm asupra celui de-al treilea rând,

despre care știm că e complet.

„Nu”. Dar ce?

Ceva ce începe cu „Δ.

„Înțepi”? „Înlocuiești”?

Nu. Nu s-ar potrivi cu invitația.

„Nu împiedica”? Nu. E o construcție prea stângace.

Dacă prezența lui Leroy Fry era dorită la o anumită oră și într-un anumit loc,

nu există decât o posibilitate: „Întârzii.”

„Nu întârzii.”

Analizând al treilea rând,

primul cuvânt e aproape jignitor de simplu

de ghicit: „Să.”

Deci: „Să nu întârzii.”

Priviți cu atenție, dle Landor!

Candidații potriviți nu sunt departe.

Dacă Fry se duce într-un loc dinainte stabilit,

din perspectiva autorului vine.

Deci: „Vino, dle Fry!”

Dacă avem și propoziția asta, e extrem de simplu

să deducem următorul cuvânt. Poate fi altceva decât „repede”?

Introducem cuvântul și iată!

„Să nu întârzii. Vino repede!”

Aceasta e soluția micuței noastre enigme,

prezentată cu tot respectul.

Excelentă treabă! Mulțumesc.

- Dar ar fi o problemă. - Da?

Ai reușit să deslușești primele rânduri?

Am fost obligat să mă dau bătut.

Scrii corect?

Impecabil. Lucru stabilit de un expert,

reverendul John Bransby, din Stoke Newington.

Înțeleg că n-ai făcut ce fac mulți dintre noi.

Să scrii greșit cuvinte care sună similar.

De exemplu, „i-ar” și „iar”.

O eroare frecventă.

Da, e o invitație. „Ne vedem acolo.”

Sigur, încă nu știm unde anume, nu?

Ceva cu „E-R” în coadă.

Debarcader!

- Mai precis, golful de lângă debarcader. - Excelentă alegere!

„Aștept în golful de lângă debarcader.

Ne vedem acolo la 23:00.

Să nu întârzii. Vino să mă vezi.” Cred că e mai potrivit.

Asta îți sugerează ceva?

De ce s-ar întâlni cu un cadet la debarcader,

când se puteau vedea oriunde?

Pentru că nu e un cadet, ci o femeie.

Cunoșteați soluția de la bun început, dle Landor.

Aveam o bănuială.

Dacă într-adevăr căutăm o femeie,

cred că am meritul de a o fi zărit.

În dimineața de după moartea lui Leroy Fry, înainte să aflu ce s-a întâmplat,

m-am trezit și am început să rostesc primele versuri ale unei poezii,

versuri despre o femeie misterioasă aflată într-o mare suferință.

Apoi, chiar lângă popotă a apărut cea mai frumoasă ființă

din câte am avut plăcerea să privesc.

Cine era?

N-am nici cea mai vagă idee.

Dar de ce crezi că poezia sau tânăra au legătură cu dl Fry?

Din cauza aerului de violență tăinuită.

O agresiune cumplită.

O femeie necunoscută.

Puteai să scrii versurile astea în orice altă zi.

Dar nu le-am scris eu. Mi-au fost dictate.

Dictate?

De către cine?

De mama mea.

E moartă.

A murit acum 20 de ani.

Vorbește-mi despre acest Poe!

Poey…

Simpatic băiat!

Foarte manierat. Vorbește mult.

Cu siguranță. Și e ceva straniu la el.

Pentru că vorbește mult?

Nu, pentru că are numeroase fantezii fără sens.

Mi-a spus despre o poezie

care cică ar avea legătură cu moartea lui Leroy Fry.

Susține că i-a fost dictată în somn de mama lui moartă.

Știi foarte bine că cei pe care i-am pierdut…

ne sunt mereu aproape.

Oamenii ar face orice ca să păcălească moartea, nu?

Într-un recipient.

Învelită în muselină sau într-un ziar.

Probabil împachetată în gheață.

NE VEDEM LA GHEȚĂRIE. CURAJ

Ce bine! Ai găsit biletul meu.

- Ai fost urmărit? - Urmărit?

Ce lipsă de profesionalism! Sigur că nu.

- Ce-i asta? - Locul infracțiunii.

A doua infracțiune.

Unde a fost adusă inima lui Fry.

Spuneai că scoaterea inimii lui Fry ți-a amintit de Biblie.

Recunosc că deja înclinam în acea direcție.

Nu către Biblie,

ci către religie.

Pare să sugereze o anumită ceremonie.

Sânge și lumânări așezate după un anumit tipar.

- Un cerc. - Și un triunghi.

Și e foarte probabil ca inima lui Fry să fi fost la mijloc.

Am un vechi prieten care ne-ar putea ajuta.

Profesorul Jean Pépé e expert în simboluri…

- Pépé! - …ritualuri și ocultism.

- Profesore! - Pépé poate fi

- …cel mai bizar om… - Intră! Sunt aici.

- Scuze de deranj. - …pe care am avut plăcerea să-l cunosc.

Am adus ceva ciudat și vreau să-ți aflu părerea.

Nu poate fi decât un cerc magic.

L-am văzut în Le Véritable Dragon Rouge.

Dacă-mi amintesc eu bine, magicianul stătea acolo,

în triunghi.

Singur?

E posibil să fi avut asistenți.

Lumânări și torțe pe fiecare latură, lumină peste tot,

era un festival al luminii.

Gus, caută pe al treilea raft…

Al doilea de sus în jos.

Cartea de deasupra.

Da.

Pierre de Lancre, un redutabil vânător de vrăjitoare.

- Știi franceză, dle Poe? - Da.

Citește în gând! E la mijlocul cărții.

De Lancre a executat 600 de vrăjitoare basce

și a lăsat în urmă volumul remarcabil pe care-l ai în față.

Dar cartea pe care aș vrea să v-o ofer, Discours du Diable, de Henri Le Clerc,

care a executat 700 de vrăjitoare,

se presupune că a fost distrusă.

Se zvonește că a lăsat două sau trei volume

identice cu cel distrus.

Găsirea lor a devenit o obsesie pentru mulți pasionați de ocultism.

- De ce? - De ce?

Le Clerc a lăsat instrucțiuni pentru atingerea…

nemuririi.

Doamne!

„E un lucru știut în cadrul frăției îngerilor malefici

că festinul sabatului vrăjitoarelor

e limitat la următoarele bucate:

Animale spurcate, cum sunt cele neconsumate de creștini,

inimi de copii nebotezați

și inimi de oameni spânzurați.”

Vreau să te infiltrezi discret printre cadeți,

să încerci să afli care dintre ei are legături cu ocultismul.

Explică-mi!

Mi-au fost făcute unele propuneri,

propuneri întunecate și necreștine.

- Necreștine? - Da.

Am fost îmboldit să mă îndoiesc de temelia credinței mele.

Și să apelez la ritualuri misterioase și ezoterice, cu origini străvechi.

- Ritualuri ezoterice? - Magie neagră. Cine a fost?

- Trebuie să știm. - Onoarea mă împiedică să spun.

Cine a fost?

N-o să aflați de la mine

nici dacă Dumnezeu mă amenință că mă trăsnește.

- Dacă vrei să te rogi cu noi… - Mi-am dat cuvântul.

- Ți se cere să te îndoiești… - Nu pot să spun.

A fost Marquis?

Hamilton, ține-ți gura!

Da, am un nume, dar nu știu cum arată.

Vertij?

Se învârte totul cu mine.

Pulsul e accelerat.

Bine, dle Poe, rămâi în camera ta azi

și ai grijă de tine!

Du-le scutirea asta locotenentului Locke și comandantului cadeților,

Artemus, fiul meu.

O să aibă el grijă să scapi de îndatoriri.

Vrei să fii scutit de cursuri pentru că sufereai

de vertij?

Mai e o boală mai gravă, care nu e notată.

O criză de mare tracasare.

„Mare tracasare”?

Una deosebit de gravă.

Ai grijă, Poe!

Puteți să-l întrebați pe doctor.

Așa e, dle locotenent.

Tata mi-a spus că n-a mai văzut așa ceva.

Prea bine.

Dar te acuz de impertinență.

Scad trei puncte.

Du-te imediat în camera ta!

Și să fii acolo când vin ofițerii în inspecție!

- Poe? - Da.

Artemus Marquis.

Impertinența ta e admirabilă.

Diseară, la ora 23:00. Cazarma de Nord 18.

Scuze pentru întârziere! Sper că n-ați așteptat prea mult.

E minunat!

Cărți!

Sunteți mai interesant ca oricând!

Cu ce să încep?

Deplorabilul Fenimore Cooper. Se pare că e în fiecare bibliotecă.

Ce colecție!

Istoria Egiptului și altele.

V-ați dat de gol.

Ați sugerat că nu citiți poezie.

Așa și e.

Byron!

- Preferatul meu, dle Landor… - Te rog!

…a fost intens citit.

E al fiicei mele.

Și fiica dv. nu mai e aici?

Nu. A fugit cu cineva.

Îl cunoșteați?

În trecere.

Și nu se mai întoarce?

Nu prea cred.

Atunci, suntem amândoi singuri pe lume.

Dar tu o ai pe mama ta.

Încă îți vorbește.

- Chiar și așa. - Da.

Da, uneori.

Și toate calitățile mele sufletești i se datorează.

Cum o cheamă pe fiica dv.? Dacă nu e cu supărare.

Mathilde.

Mattie.

Nu e nevoie să mai spuneți nimic.

- Spuneai că ai găsit ceva. - Nu. Și mai și!

Pe cineva pe nume Marquis.

Doctorul.

Nu. Fiul lui, Artemus.

Și mi-am asumat sarcina de a pătrunde în grupul său impenetrabil de prieteni.

Uite altă făptură a Domnului.

De la divina Patsy.

O să ne raportezi pentru că am ignorat stingerea, Poe?

Micile noastre infracțiuni te jignesc?

Nu doar că nu sunt jignit, dle Ballinger, dar…

mai e nevoie de un rând.

Bea!

Până la fund, femeie!

Ballinger, ești foarte agresiv în seara asta.

Încă unul, vă rog!

Mulțumesc.

O țin așa toată noaptea.

Mai ușor, Ballinger!

A fost greu să fac rost de whisky.

Poe!

Am auzit că ești un poet publicat.

Mi s-a spus că aș avea un modest talent.

Atunci, solicit o lectură publică!

Fă-ne pe plac!

Am cunoscut o golașă perversă în Bermuda

Care se credea șireată

Eu eram mai șiret

I s-a părut o mojicie S-o curtez când n-avea nici lenjerie

Am urmărit-o Am supus-o și am călărit-o

- Excelent, Poe! - Bravo!

Bravo!

Cartea pierzătoare e șapte.

Cartea câștigătoare e valetul.

E ziua ta norocoasă, Poe.

Mulțumesc.

E adevărat că detectivul Landor te-a interogat în legătură cu Fry?

Avea impresia greșită că eu și Fry eram apropiați.

Și erați?

Nu.

Mi se pare normal că Fry n-a putut să se remarce

decât spânzurându-se.

Cred că s-a spânzurat din disperare, după ce a fost părăsit de o femeie.

Care femeie, Stoddard?

Ce zici de sora ta, Artemus?

Nu-l cucerise pe Fry?

Haide, Randy…

Erai mai apropiat de Fry decât oricare dintre noi.

Cred că tu-i erai mult mai apropiat

decât mine.

Bine. Unde rămăseserăm?

Poe!

Stingerea nu e valabilă și pentru tine?

Explică-mi!

Lumânările ar fi trebuit stinse acum trei ore.

Îmi pare rău.

Scuzele tale mi s-au părut mereu vorbe goale.

Leroy Fry a murit umblând pe afară după stingere.

Du-te imediat la cazarmă!

Ai noroc că nu-ți sapi propria groapă!

Mulțumesc, domnule.

Grăbește-te!

Mattie?

„După mila Ta pomenește-mă Tu pentru bunătatea Ta, Doamne.”

„Că nu este întru moarte cel ce te pomenește pe Tine

și în iad cine Te va lăuda pe tine?”

„După mila Ta

pomenește-mă Tu pentru bunătatea Ta, Doamne.”

„Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu.”

Sunteți dl Landor, nu-i așa?

Da.

Sunt mama lui Leroy.

Vreau să luați ăsta.

E jurnalul lui.

Îl ținea de cel puțin trei ani.

Nu-mi amintesc…

Îmi pare rău.

Ce pierdere groaznică!

Nu-mi amintesc să fi fost un jurnal printre obiectele lui personale.

Dl Ballinger mi l-a trimis.

- Dl Ballinger? - Da.

Imediat ce a aflat ce s-a întâmplat,

s-a dus în camera lui Leroy, să vadă ce-i de făcut.

Dragul de el mi l-a trimis.

Înțeleg.

Iar acum… imediat ce m-a văzut

a spus: „Am vrut să aveți jurnalul lui Leroy cu dv. în Kentucky.

Dacă vreți să-l ardeți, n-aveți decât.”

Ce frumos din partea lui!

Dar nu pricep nimic.

Numere și litere…

Cum armata își pune baza în dv.,

mi se pare normal să ajungă la dv.

O să vin să te vizitez deseori.

- Să-i port de grijă… - Înțeleg.

…suntem toți în aceeași tabără.

Dle doctor!

Dle Landor, ce surpriză plăcută!

V-o prezint pe soția mea, Julia.

Am auzit multe despre dv.

Îmi pare bine.

Nu dv. anchetați moartea dlui Fry?

Ba da.

Chiar despre asta discutam.

Soțul meu mi-a spus că, în ciuda eforturilor sale eroice,

cadavrul dlui Fry era prea descompus pentru a ține sicriul deschis.

Bieții lui părinți!

Într-adevăr.

Toată chestiunea asta ne-a tulburat.

Vă asigur că n-o să am odihnă până nu-l prindem.

Mi-a părut bine de cunoștință.

Draga mea!

Înțeleg că sunteți văduv, dle Landor.

Așa e.

Condoleanțe!

Soția dv. s-a dus la ceruri de curând?

Acum doi ani.

La câteva luni după ce ne-am mutat în regiune.

O boală rapidă a răpus-o?

Nu suficient…

de rapid.

Vă apreciez sacrificiile.

- Condoleanțe! - Mulțumesc.

Bravo!

Edgar, nu ți-am spus că sora mea e genială?

Magnific, draga mea! Mi-au dat lacrimile.

Da.

Frumoasă fugă, dră Marquis!

- Așa e. - Da.

Ți-ai asigurat nemurirea.

Nu știu nicio femeie care să-și dorească nemurirea, Randy.

Îmi amintesc de vorbele lui Sir Thomas Gray:

„Multe flori Se nasc să înflorească nevăzute”

„Și-și risipesc dulceața În aerul pustiu”

E preferata mea.

Ce părere ai despre micul meu protejat?

Cred că dl Poe nu e protejatul nimănui.

Nu se lasă corupt de cei ca tine.

Gata, Lea!

Ajunge! Trebuie să te odihnești înainte de cină.

- Scuzați-mă, domnilor! - Mulțumim, Lea.

Randy, scaune!

Stoddard, hai să jucăm șah!

M-am plictisit.

Nu-mi pasă!

E bolnavă.

În starea ei n-ar trebui să primească oaspeți…

Dră Marquis!

Iertați-mă!

Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât să vă pot vizita sâmbătă.

Nu mă îndoiesc, dle Poe, dar… Mă tem că sâmbătă sunt ocupată.

Înțeleg.

Sugerați să ne vedem sâmbătă?

Sau duminică, dacă preferați.

Sau luni.

Unde propuneți să ne întâlnim?

Să ghicesc… Vârful Gee? Promenada Flirtului?

Nu.

Mă tem că nu acolo.

Mă gândeam la cimitir.

La cimitir?

Ce interesant!

Da, așa mi se pare și mie.

Vă doresc o seară plăcută!

E atât de pustiu acum!

Ca să poți admira dealurile în toată gloria lor,

trebuie să le vezi imediat după ce se scutură frunzele.

De ce?

Vegetația nu îmbunătățește,

ci obstrucționează creația inițială a Domnului.

Sunteți romantic.

Vă place să vorbiți despre Dumnezeu și moarte, nu?

Consider moartea cea mai înălțătoare temă poetică.

Luăm loc?

- Minunat loc! - E preferatul meu.

Morbiditatea vi se potrivește.

Vă prinde mai bine decât uniforma.

Doar Artemus s-ar compara cu dv.

Nu l-am văzut niciodată cuprins de mrejele melancoliei.

Zăbovește în lumea noastră pentru răgazuri lungi.

Cred că poți dansa pe cioburi

pe perioade lungi.

Dar nu veșnic.

Văd că aveți multe în comun.

Sper că nu vă e frig.

Clima rece s-a instalat de-a binelea.

Vă rog, nu!

N-am venit să discutăm despre vreme. E atât de prozaic!

Iertare, îmi făceam griji pentru starea dv.

Atunci, dați-i drumul!

Declarați-vă iubirea nemuritoare, să ne întoarcem acasă neafectați.

- Spuneam doar… - Iertați-mă!

Mă port groaznic și nu știu de ce.

Vă e frig.

Dră Marquis, vreți să vă împrumut mantia mea?

- Nu-i nevoie. - Nu e…

Am…

- Ce? - Dră Marquis!

Lea!

Lea! Ce se întâmplă?

Lea!

Lea!

Dumnezeule!

Te simți bine?

- Lea? - N-am nimic.

Sigur ești teafără? M-ai speriat.

Se mai întâmplă. Nu-ți face griji!

Spiritul…

Spiritul tău mă încurajează să mărturisesc

că mama încă e prezentă în viața mea.

În somn și în trezie.

Da.

Uneori cred că morții ne bântuie pentru că nu-i iubim destul.

Îi uităm. Nu vrem, dar îi uităm.

Cred că se simt abandonați, așa că ne strigă.

Poate că e bine să nu ne gândim prea mult la asta.

Să știi că am fost recunoscătoare…

să deschid ochii și să te văd.

Să privesc în sufletul tău

și să găsesc ceva ce nu m-aș fi neașteptat.

Nici într-o mie de ani.

Mulțumesc.

Încetează!

Ticălosule! Cunoaște-ți lungul nasului!

Nu te apropia de Lea!

Încetează!

Încetează, Ballinger!

Altfel, te paște Curtea Marțială!

Pocitanie!

Te simți bine?

Sălbaticul știe că Lea mă preferă pe mine.

- Și dacă vrea să mă sperie… - Să te sperie?

- Părea hotărât să te ucidă. - Să mă ucidă?

Înainte să-l las să mă țină departe de aleasa mea,

îl omor eu pe el.

Așa a fost mereu. Oamenii mă subestimează.

Prieteni, colegi, binefăcătorul meu.

- Mulțumesc, Patsy. - Toți.

Toți…

mai puțin mama.

Mulțumesc pentru ajutor.

De obicei nu sunt luat prin surprindere.

Și tu surprinzi. Nu, Landor?

Nu vreau să te jignesc,

dar ești mult mai sofisticat decât pari.

E adevărat că ai obținut o mărturisire

folosind doar o privire pătrunzătoare?

Dacă ai destulă răbdare,

deseori suspecții se interoghează singuri.

Ești o companie încântătoare, Landor.

O să scriu o poezie cândva.

Ceva care să-ți facă numele nemuritor.

Nici după atacul ăsta nu-l suspectezi pe Randy Ballinger?

Cum rămâne cu tine?

Cu ancheta ta?

Mă interesează Artemus Marquis.

Îl cunoști?

Cine nu-l cunoaște?

Arată minunat.

Aproape că e obligatoriu să moară tânăr, nu?

Dar nu l-aș fi crezut genul violent.

E mereu stăpân pe sine.

Poate că nu e vinovatul.

Dar are ceva anume… Toată familia e așa.

Se poartă de parcă ar fi vinovați de ceva.

Nu toate familiile sunt vinovate de ceva?

- Dle căpitan! - E vorba de dl Ballinger.

Mă tem că a dispărut.

Dle căpitan! Aici sus!

Doamne!

Disecarea dlui Ballinger n-a fost la fel de curată ca a lui Fry.

Asta sugerează că a realizat-o altcineva.

În privința castrării…

Ei bine…

Castrare?

Doamne, Landor!

Nu suntem mai aproape de găsirea făptașului

decât eram acum o lună!

Suntem mai aproape.

- E o chestiune de timp. - Spuneți!

Ați găsit dovezi de ritualuri satanice?

Cum rămâne cu așa-zisul ofițer care l-a convins pe Cochrane

să părăsească trupul lui Fry?

Și jurnalul lui Fry?

Ați găsit vreun indiciu util?

Un dement umblă liber pe dealurile astea, eviscerându-mi oamenii.

Oameni care abia-și mai fac treburile, nu pleacă din cazarmă și nu dorm.

Iar când dorm, țin muschetele aproape!

Încep să cred că nu mă mai considerați destul de competent

pentru a finaliza ancheta.

Mulțumesc, doctore.

Nu de competență ne îndoim, ci de loialitate.

E posibil ca asta să fi fost opera dlui Poe?

- Poe? - Ieri își desfăta prietenii

cu povestea eroică a încăierării sale cu dl Ballinger,

declarând că intenționează să-l ucidă,

dacă se ajunge iar la bătaie.

L-ați văzut pe Poe.

Chiar credeți că l-ar putea învinge pe Ballinger?

Nu ar fi nevoie de așa ceva. Ar fi folosit o armă.

Indiferent ce relație are cu Ballinger,

nu există nicio legătură între Poe și Leroy Fry.

- Nici nu se cunoșteau. - Ba da.

S-au bătut vara trecută.

N-a mărturisit asta, nu?

Atunci, arestați-l!

Arestați-l, dacă sunteți convinși.

Avem doar motivul.

Așteptăm ca dv. să ne oferiți dovezile!

Dle Landor, resimțiți cumva ostilitate față de Academie?

Asta e?

Îmi risc viața în numele prețioasei dv. instituții.

Dar da.

Cred că Academia răpește voința tinerilor.

Îi îngrădește cu regulamente și reguli.

Îi lipsește de rațiune. Îi face mai puțin umani.

Sugerați că Academia e de vină pentru aceste crime?

Cineva care are legătură cu Academia. Deci și Academia însăși.

E absurd!

După criteriile astea,

orice infracțiune comisă de un creștin se răsfrânge asupra lui Hristos.

Așa și e.

Când te-am invitat să accepți slujba asta,

mi-ai spus că n-ai avut de-a face cu Leroy Fry, așa că…

Să începem cu asta. Deci?

- Deci nu e chiar adevărat… - Deci!

De ce nu e nimic simplu cu tine, Poe?

Unde sunt realitățile simple?

Da sau nu!

Adevărul!

Îl cunoșteai pe Leroy Fry?

Da.

Te-ai certat cu Leroy Fry?

Da.

L-ai ucis pe Leroy Fry?

L-ai ucis pe Randolph Ballinger?

Ai vreo legătură cu pângărirea cadavrelor?

- Nu. Să mă trăsnească dacă… - Dar nu negi

că i-ai amenințat pe amândoi?

În privința lui Ballinger…

N-am vorbit serios.

- Și Fry? - Nu l-am amenințat. Doar…

Apare un tipar tulburător, Poe.

Oamenii care te supără ajung în laț,

cu organe importante îndepărtate din piept.

Dle Landor…

dacă ar fi să ucid toți cadeții

care m-au agresat în scurta mea ședere aici,

cred că din întreg corpul de cadeți

n-ar mai rămâne nici o duzină.

Dacă vrei să știi, am fost bătaia lor de joc

din prima zi.

Purtarea mea, vârsta mea, personalitatea mea…

aspectul meu.

Nici să am o mie de vieți,

și tot n-aș reuși să răzbun toate relele

care mi-au fost făcute.

Da, sunt vinovat de multe lucruri, dar nu și de asta.

Nu de crimă.

Mă crezi?

Cred că ar trebui să fii mai atent la ce spui și faci.

Deocamdată îl pot calma pe Hitchcock.

Dar, dacă mă mai minți vreodată,

n-o să mișc un deget să te ajut nici dacă te leagă cu lanțuri.

Ai înțeles?

Scuză-mă, sunt așteptat la cină.

Mulțumesc că ați venit să deplângem moartea prematură a lui Randolph.

Bietul băiat făcea parte din familie.

Nu vi se pare că fiul meu e excepțional de chipeș, dle Landor?

Aș spune că ambii dv. copii au fost binecuvântați în privința asta.

Da, e o trăsătură ereditară.

Dar vă consider o raritate.

Un om extraordinar de inteligent.

O calitate extrem de rară pe aici.

Sper să folosiți inteligența asta

după ce vă terminați treburile oficiale

ca să mă ajutați cu un mister al meu.

- Un mister? - E tare ciudat!

În timpul recitalului de luni,

se pare că cineva mi-a umblat prin lucruri.

Păi…

- Sunt oameni groaznici peste tot. - Serios, tată?

Eu înclinam către teoria că individul a fost doar mojic,

dar, desigur, nu știu cine a fost.

Chiar și așa, trebuie să fii precaut.

- Chiar trebuie. - Mamă…

Probabil că era un bătrân plictisitor

care n-avea nimic mai bun de făcut și care n-avea o viață proprie.

Unul care stă într-o cabană.

Nu credeți, dle Landor?

- Dv. aveți cabană, nu? - Artemus!

Poate că aveți persoane apropiate care se potrivesc tiparului.

Vreun prieten drag căruia îi place să bea în tavernă.

Încetează! Te rog, urăsc asta!

Urăsc atitudinea asta a ta!

- Nu știu ce vrei să spui. - Da, nu mă îndoiesc.

Pot să îndrug verzi și uscate, nimeni nu mă ascultă.

Nimeni nu mă înțelege.

- Nu-i așa, Daniel? - Fiule, te rog!

Trebuie s-o iertați pe soția mea.

Moartea dlui Ballinger

a adus un nor întunecat asupra micului nostru clan fericit.

Mă însoțiți în birou, dle Landor?

Cu plăcere.

Iertare, dle inspector.

Traiul ăsta încordat ne-a afectat pe toți.

- Nu-i nevoie de scuze. - Da.

E și perioada asta, izolarea…

E de înțeles.

Am remarcat ceva, dle doctor.

Fiica dv. e bolnavă?

Sunteți perspicace.

Da.

Da, a…

A avut o viață grea.

De mică suferă.

O boală nenorocită pune stăpânire pe ea când nu se uită nimeni,

îi oprește creierul și o scutură ca pe o tărtăcuță.

Copilă frumoasă!

Făcută pentru căsătorie, statut, copii.

Dar, în același timp, și pentru boală.

E înfiorător.

Domnilor, Lea cântă fantastic, vă rugăm să veniți.

Mulțumesc, fiule.

Mergem?

Dacă nu vă supărați, o să ies un pic la aer.

Sigur că da.

Tată, hai să jucăm o partidă!

Să încerc iar tacticile maeștrilor sau ceva mai dificil de data asta?

- Remarcabil! - N-aș spune.

Acceptabil, poate.

Nu știi ce efect are interpretarea ta asupra mea.

Asupra tuturor, de fapt…

- Da? - Nu…

Nu știu cum altfel s-o spun, dar… mi-am dat seama

că aș face aproape orice pentru tine.

Edgar!

Vă ajut să găsiți ceva, dle Landor?

V-ați revenit. Ce repede!

Iertați-mă!

M-am temut că o să am o migrenă oribilă,

dar se pare că n-aveam nevoie decât de un pic de odihnă.

Mă simt vindecată.

Hai să punem vechitura aia la loc!

Sigur nu vă vine.

Eu și doctorul o căutam.

Și am găsit-o.

Uite ce a găsit inspectorul în garderoba noastră!

Mai știi că Artemus o purta prin casă când era flăcău?

- Îți amintești, dragule? - Da, mamă.

- E haina fratelui meu. - Fratele dv.?

E tot ce ne-a mai rămas de la el.

Ce faceți cu ea?

Poate ne răspunde Artemus.

Ethan!

Ce te aduce aici?

A mai dispărut un cadet.

Am pregătit o echipă de căutare, plecăm într-o oră.

Căutăm și în gaură de șarpe.

Doamne ferește! Nu vreau să mă gândesc…

Domnilor!

Am fost în camera dlui Stoddard.

Cufărul lui e gol. N-am găsit haine civile nicăieri.

Cred că a fugit.

A fugit?

În jurnalul lui Fry scrie

că Stoddard și Ballinger erau prieteni buni cu Leroy Fry.

De teamă că el ar putea urma, a fugit.

Tot ce se poate, dar cum rămâne cu Artemus și cu haina de ofițer?

Dacă e implicat, de ce nu-l arestăm pe loc?

E prea stăpân pe sine pentru asta. Ajunge să nege.

Explorez o ultimă pistă.

Doi dintre prietenii lui au murit

și trebuie să-l anunț urgent pe președinte că am prins făptașul.

L-am prins, Landor, nu-i așa?

Edgar.

Profesore?

Pépé.

Ultima oară când am fost aici, ai pomenit un vânător de vrăjitoare și o carte.

Da. Discours du Diable.

Henri Le Clerc.

Le Clerc era preot?

Și a fost ars pe rug.

Am visat-o.

Jos, jos, jos

A coborât agitația din inimă

Bolnav de inimă, am rugat-o să se grăbească

„Lenore”

Se abținu să răspundă

Noaptea nesfârșită A prins-o în mocirla ei

I-a scăpat doar ochiul albastru deschis

Noapte întunecată, neagră ca iadul

Furie mortuară

Care iartă doar

Ochiul albastru morbid

Înțelegi?

Lenore.

Lea.

Vorbește despre chinul tău groaznic.

Un final pentru ce… te prigonește.

Poezia…

ne vorbește.

Mai știi când ai spus că ai face orice pentru mine?

Ăsta-i satanistul tău.

- Mulțumesc, Pépé. - Cu plăcere.

Dle Landor!

Familia dv.

Familia dv… a fost

un adevărat mister.

Nu-mi dădeam seama cine e liderul.

V-am bănuit, pe rând, pe toți.

Nu mi-a trecut prin cap

că ar putea fi cineva mort.

Poftim?

Părintele Henri Le Clerc.

Cel mai bun vânător de vrăjitoare,

până să devină el vânatul.

Ce vreți să spuneți?

Fiica dv. suferă de boala prăbușirii, nu-i așa?

Rezistă pentru că ține legătura cu cineva.

Cineva care-i dă ordine.

El.

Nu mă faceți să mă întreb dacă sunteți în toate mințile, dle Landor.

Ce sugerați?

Incredibil de rarul Discours du Diable al lui Le Clerc.

Ei bine... comunicarea cu diavolul

nu e una dintre pasiunile mele.

N-am citit nici măcar o pagină din cartea asta.

Fiica dv. vorbește cu morții?

De-a lungul anilor, crizele s-au agravat.

Am…

Am încercat toate tratamentele la care m-am putut gândi.

I se mai dăduseră trei luni de viață.

Știți cum e să te culci

fără să știi dacă fiica ta apucă dimineața?

Dar într-o zi a venit la mine

și mi-a spus că a cunoscut pe cineva.

Pe stră-străbunicul ei.

Le Clerc?

Henri Le Clerc nu era malefic.

Era neînțeles.

Mi-au jurat că dl Fry era deja mort.

Au jurat că n-ar putea să ucidă.

I-ați crezut.

N-aveam de ales.

Sunteți medic! Om de știință!

Cum îndrăzniți să credeți asemenea nebunii?

Pentru că…

Pentru că eu n-am putut s-o salvez.

Cunoștințele mele n-au fost de folos.

Am sacrificat totul pentru Lea.

Cum să o împiedic să caute un leac altundeva?

Dle doctor!

Comunicarea cu morții…

nu e ceva normal. Dar crima…

distrugerea de vieți inocente…

e ceva inuman.

Cineva trebuie spânzurat pentru asta.

I-am făcut pe plac doar pentru că… în mod miraculos,

părea să-și revină.

Dle doctor, unde e familia dv.?

Unde vă sunt copiii?

Dl Poe era aici mai devreme.

A plecat cu… Cu Artemus.

De ce haina lui e pe hol?

Dle doctor, unde e Lea?

Unde vă e familia?

Începe să-și piardă efectul.

Lea!

Continuă!

Ce se întâmplă?

Nu mai durează mult.

Nu mă simt prea bine.

- Credeam… - Nu.

În câteva minute o să fiu liberă.

Liberă?

Da.

Te rog, Lea! Sunt…

Trebuie s-o fac.

Înțelegi.

Sacrificiul e cea mai mare dovadă de iubire.

Am știut de cum te-am cunoscut că ești alesul.

Lea!

- Da? - Te iubesc!

Opriți-vă!

- Afară! - O să fiți spânzurați!

N-ai ce căuta aici.

Lea, încheie!

Dnă Marquis, vreți să vă vedeți copiii spânzurați?

- Nu-l asculta, e o cacealma! - Continuă!

- Lea! - E inima lui Fry, nu?

- Landor. - Lea, continuă!

Ballinger ar fi făcut orice pentru tine, ar fi și ucis.

Artemus, tu l-ai ucis pe el.

Lasă-ne în pace, aproape am terminat.

- Lea, încheie! - Lea, s-a terminat!

Tu ai fost.

Tu l-ai atras pe Fry cu un bilet…

A fost ideea mea, nu a ei!

- Eu am făcut-o. - Nu, Artemus!

- Nu! - Încetați!

Opriți-vă!

Lea!

Lea!

- Lea! - Lea!

Artemus!

Mamă, nu te apropia!

Artemus!

Lea!

Artemus, nu!

Dă-mi drumul! Nu!

Artemus!

Artemus, nu!

Lea!

Nu!

N-a pierdut mai mult sânge decât i-ar fi luat un doctor

la o recoltare obișnuită.

S-ar putea să-i fi făcut bine.

Viața are secretele ei, Landor. Recunosc.

Sunt de acord.

Ce se întâmplă cu dna Marquis?

Jelește cum numai o mamă poate.

Judecătorul a hotărât că a suferit destul.

Dar o să te bucuri să afli

că doctorul și-a înaintat demisia.

Nimic din toate astea nu mă bucură.

Landor!

Suntem cât se poate de diferiți în comportament și filozofie.

Dar vreau să înțelegi

că, dacă în chestiunea asta am fost…

Dacă vreodată, din impertinență, ți-am contestat…

competența…

îmi cer iertare.

Mulțumesc, căpitane.

Cum am putut să iau masa și să fraternizez cu el atâția ani?

Îi știu familia aproape la fel de bine ca pe a mea,

dar n-am bănuit profunzimea tulburării lor.

Ăsta a fost planul lor.

Să-mi fie rușine!

Bănuiesc că Artemus l-a ucis pe dl Ballinger

ca să nu anunțe autoritățile

și dl Stoddard a fugit ca să nu devină următoarea victimă.

Da, puteți presupune asta.

Landor,

ți-ai îndeplinit obligațiile contractuale în întregime.

Declar contractul încheiat.

Sper că nu te deranjează asta.

Sper că ești dispus să accepți mulțumirile noastre.

Sper că șacalii de la Washington o să se retragă în curând.

Cred că am obținut o păsuire.

Nu. Dle colonel!

Pari să te fi întremat complet.

Știu de fiica ta.

Foarte bine.

Ce legătură are Mattie cu asta?

Una foarte mare.

După cum prea bine știi.

Mi-am dat seama în vis.

Biletul din mâna lui Leroy Fry.

Biletul care l-a atras pe nefericit din cazarmă.

Ai făcut imprudența să mi-l lași.

Ăsta e celălalt bilet pe care l-ai lăsat.

Îți amintești?

Am fost

surprins de forma literelor tale.

Majusculele sunt la fel de importante ca și literele mici.

A, R, G și E

sunt identice cu cele din biletul lui Leroy Fry.

Îți dai seama cât de uimit am fost.

Oare același om a scris ambele bilete?

Ce motive ar avea Landor să corespondeze cu Leroy Fry?

Norocul a făcut să dau peste divina Patsy.

Ea mi-a spus toată povestea.

Când se întorcea de la Balul Academiei…

Prinde-o!

- Ține-o! - Nu!

Mattie a ta a fost violată…

Nu!

…și lăsată să moară de trei brute necunoscute.

Liniște!

Apuc-o de picioare!

- Nu! - Prinde-o!

- Îndepărtează-i picioarele! Ține-o! - Nu!

- Vă rog! - Țineți-o!

Niște netrebnici, într-adevăr.

Exact cum a spus Leroy Fry.

Mattie?

Doamne! Mattie!

Doamne! Vino încoace!

Mattie!

Îmi pare rău.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

O să fie bine.

O să fie în regulă.

Mattie, nu te poate ajuta.

Te rog, scumpa mea, dă-mi voie să te ajut!

Dar n-a fugit, nu?

Mattie?

Mattie!

Mattie!

Mattie, te rog! Vino încoace!

Te rog, scumpo, vino încoace! Vino, te rog!

Nu face asta!

O să fie bine.

Te rog, Mattie! Întoarce-te!

O să fie în regulă.

Nu!

Te iubesc!

De ce nu mi-ai spus?

Nu e o poveste

care să-mi placă.

Dar te-aș fi alinat.

Te-aș fi ajutat, cum m-ai ajutat și tu.

Nu cred că pot fi alinat în privința asta.

Ce am făcut după aceea?

Ce ai fi făcut și tu.

Am analizat toate pistele, începând

cu ce șanse erau ca două părți

să fi avut planuri cu același cadet în aceeași seară?

Mici!

Mici, într-adevăr.

Dacă nu cumva o parte a dat întâmplător peste cealaltă

sau o parte, Artemus și Lea, să zicem,

căuta un cadavru.

Și șansa li s-a oferit ca prin magie,

așa că nu le păsa cine era mortul, câtă vreme avea inimă.

Singurul lucru pe care n-o să-l facă e să ucidă.

Cealaltă parte e dispusă să ucidă.

Să-l ucidă pe acest om.

De ce?

Să fie vorba de răzbunare, Landor?

Patsy?

- Ajutor! - Cu cine mai erai?

E cineva acolo?

Hei!

A doua parte e întreruptă,

dar nu înainte să-și îndeplinească misiunea.

Se întoarce la cabana sa din Buttermilk Falls,

fără să fie văzut de cineva.

Dar e șocat să descopere că e chemat la West Point a doua zi

și află că între timp

cadavrul a fost mutilat în mod oribil.

Astfel, crima lui are parte de o acoperire extraordinară.

Se gândește că Dumnezeu e de partea lui.

E angajat să rezolve crima pe care el însuși a comis-o.

Ca urmare, Artemus și Lea o să fie considerați pe vecie criminali.

Nu există vecie în povestea asta.

O să fie uitați ca noi toți.

Eu n-o să-i uit!

Mai ales pe Lea mea!

Urma să fie soție, Landor, mamă!

N-o să uit nici cum ne-ai prostit pe toți.

Ne-ai prostit.

Dar eu am fost prostul cel mare.

- Nu-i așa? - Nu.

Tu erai cel căruia urma să mă predau de la bun început.

Am știut de cum te-am cunoscut. Și iată-ne!

Eu…

Dacă vrei să-mi cer iertare, o s-o fac.

N-am nevoie de scuzele tale.

Nu. Vreau răspunsuri.

Cum ai știut că Fry a violat-o pe Mattie?

Tu ai ucis oile și vacile?

- Desigur. - Și Ballinger?

Ballinger.

A trebuit să-i scot inima.

Să fac să pară opera sataniștilor.

Nu e o treabă ușoară pentru un bătrân.

Cum ai aflat de implicarea lui Ballinger?

Din jurnalul lui Fry.

A mărturisit și el?

- Da, torturat. - Nu, te rog!

Cine mai era cu tine?

Julius Stoddard.

Julius.

Îmi pare rău.

Amândoi…

Amândoi și-au amintit numele ei

și am avut grijă să-și amintească ce purta.

Fiecare detaliu al rochiei ei.

Se pare că doar Stoddard a scăpat de răzbunarea ta.

Nu am… puterea sau voința să-l urmăresc.

Sper doar…

că o să-și petreacă tot restul… vieții mizerabile cu teamă în suflet.

Fapta lor a fost de o sălbăticie îngrozitoare.

Dar puteai să te duci la Thayer, să obții mărturisirea.

Nu voiam să mărturisească.

Voiam să moară.

Și acum ce urmează?

Ce urmează?

Depinde de tine.

Am două bilete…

care te-ar trimite la spânzurătoare.

Foarte bine.

Edgar, deseori mi-am dorit

ca Mattie să te fi întâlnit pe tine

în noaptea balului.

Cine știe?

Poate că am fi devenit o familie.

Prețuiesc…

ce…

Rămas-bun, Landor!

Odihnește-te, iubirea mea!

INSPIRAT DE ROMANUL LUI LOUIS BAYARD

OCHIUL ALBASTRU DESCHIS