Original subtitles

V-am prins!

Fiţi atenţi...

Dar doamnă!

Închide fereastra, John.

Pentru Sherlock Holmes, ea a fost întotdeauna "femeia,"

frumoasa Irena Adler a cărei amintire e dubioasă şi discutabilă.

La momentul implicării noastre în cazul Irenei Adler,

Holmes şi cu mine locuiam împreună în Baker Street de ani buni.

Din cauza muncii mele am lipsit din ţară pentru câteva zile.

Ca de obicei, după ce-l părăsesc pe Holmes pentru o perioadă,

m-am întors plin de nelinişti din cauza stării sale de spirit.

Bună seara, dnă Hudson.

Dr. Watson, ia uitaţi-vă, sunteţi ud leoarcă!

Da, nu sunt surprins,

tocmai am stat 20 de minute in ploaia torenţială

să aştept un taxi.

Nu e deloc bine pentru rana aia veche a dvs

să vă udaţi, doctore.

Ştiu.

O să vă iau haina şi pălăria

şi o am grijă să fie uscate cum trebuie.

Dnă Hudson, nu am mâncat nimic toată ziua.

Sper că cina se va servi curând.

Mă îndoiesc. Nu ştiu ce e cu dl. Holmes,

pare să fie furios.

Nu pot servi cina până nu sunt chemată.

Astea-s ordinele.

Mulţumesc, dnă Hudson.

Dragul meu Holmes...

Ce ai luat în seara asta, morfină sau cocaină?

Îţi recomand 7% soluţie de cocaină.

Vrei să-ncerci?

Bine-nţeles că nu!

Nu ţi-o spun doar ca prieten, ci şi ca medic.

Cum poţi risca să faci rău marilor puteri cu care ai fost înzestrat?!

Nu-ţi pot spune

cât de mult îţi limpezeşte şi-ţi stimulează mintea.

Da, şi o distruge cu timpul!

Mintea mea se revoltă împotriva statului pe loc.

Dă-mi probleme, de lucru,

dă-mi cea mai confuză criptogramă,

cea mai complexă analiză, şi sunt în largul meu.

Atunci mă pot lipsi de stimuli artificiali.

Dar detest rutina plictisitoare a vieţii.

Râvnesc după bucuriile mentale.

De asta mi-am ales profesia asta,

sau mai degrabă, am creat-o,

căci sunt singurul din lume.

Unicul detectiv neoficial.

Unicul detectiv neoficial de consultanţă.

Nu-mi asum meritul pentru cazurile mele.

Munca în sine,

plăcerea de a găsi un domeniu pentru puterile mele speciale,

e cea mai mare recompensă a mea.

Poţi închide sertarul.

Ai greşit diagnosticul, doctore!

Stimulentul meu e aici.

Sper că ţi-a plăcut săptămâna petrecută la ţară.

Mi-a făcut bine pentru apetit.

Că veni vorba, sper să suni să pregătească cina.

Ce e asta?

Trebuie să mă pregătesc pentru vizitator.

A venit cu poşta de dimineaţă.

Spune-mi ce crezi.

Nu are nici dată, nici nu e semnat şi adresa lipseşte.

Bun, citeşte-l cu voce tare.

"Dragă dle Holmes,

Vă va căuta în această seară la opt fără un sfert

un domn..."

Dumnezeule, mai sunt câteva minute, Holmes.

Continuă.

"Un domn care doreşte să vă consulte

într-o problemă foarte apăsătoare.

Serviciile recente aduse unei case regale din Europa

au arătat că sunteţi de încredere în privinţa chestiunilor importante

şi care cu greu pot fi exagerate.

Am auzit asta despre dvs de peste tot,

fiţi în camera dvs atunci."

Dumnezeule, e un mister într-adevăr.

Ce crezi că înseamnă?

Încă nu am date.

E o greşeală capitală să faci teorii înainte de a avea date.

Dar mesajul în sine,

ce deduci din el?

E scrisul unui bărbat.

Bun.

Probabil înstărit, asta e o hârtie scumpă.

E ciudat de tare şi aspră.

Ciudat, ăsta-i cuvântul.

Nu e în niciun caz hârtie englezească.

Ţine-o la lumină.

“E” mare, “g” mic, “P” mare, şi “G” cu un “t” mic reliefat în textură.

Şi ce e asta?

Monograma producătorului.

Excelent, Watson!

Haide!

Să citim gazeta de pe continent.

Trabucul tău. Am fost atent la întoarcerea ta, vezi?

Holmes!

Vrei whiskey?

Poate mai târziu, după ce mâncăm.

Monograma e o abreviere pentru Papier Gesellschaft,

care vine din germană şi înseamnă "companie de hârtie."

Şi Eg, Eglow, Eglonitz, Egria,

un district unde se vorbeşte germana, din Boemia

cunoscut pentru numeroasele sale fabrici de sticlă

şi de hârtie.

Boemia, Regatul Boemiei.

Şi mesajul e scris de un neamţ.

Vezi, "am auzit asta despre dvs

de peste tot,"

doar un neamţ poate vorbi atât de grosolan.

Deci trebuie să ne aşteptăm la un neamţ din Boemia.

Uite-l,

venit într-un mic cupeu cu două locuri.

E vorba de bani aici, Watson, dacă nu de altceva.

Holmes, cred că vizitatorul tău nu mă va vrea aici.

Ba deloc, doctore, stai pe loc!

Sunt pierdut fără Boswell al meu.

Dar părea aşa secretos.

Am nevoie de ajutorul tău, la fel şi el.

Stai în fotoliul ăla, şi acordă-mi toată atenţia.

Vine.

Îmi pare rău, dle,

dar nu poţi veni aici aşa neanunţat!

Dl Holmes nu primeşte pe nimeni fără programare!

Îmi pare rău, dle Holmes!

Nu am putut face nimic!

E în ordine, dnă Hudson!

Te rog să ne laşi.

Da.

Şi închide uşa.

Desigur.

Mulţumesc.

Aţi citit mesajul meu?

Da. Vă rog să luaţi loc!

Acesta e prietenul şi colegul meu, dr. Watson,

care deseori mă ajută la cazuri!

Încântat, dle.

Cui am onoarea de a mă adresa?

Îmi puteţi spune contele Von Kramm, un nobil din Boemia.

Aş prefera să vorbesc doar cu dvs.

Nu, ori cu amândoi, ori cu niciunul.

Puteţi spune în faţa acestui domn

orice doriţi să-mi spuneţi mie.

Atunci, am să vă cred pe cuvânt

că e un om onorabil şi discret.

Trebuie să încep prin a vă cere amândurora să păstraţi secretul

pentru doi ani.

Cum aşa?

La sfârşitul celor doi ani

problema îşi va pierde importanţa.

În momentul de faţă are o asemenea greutate

că poate influenţa istoria întregii Europe.

Vă promit.

Şi eu.

Vă rog să scuzaţi masca.

Persoana de renume căreia îi servesc

nu-şi doreşte ca agentul său să vă fie cunoscut.

De fapt, trebuie să vă mărturisesc că titlul pe ca vi l-am dat

nu e chiar al meu.

Mi-am dat seama de asta.

Circumstanţele sunt foarte delicate;

toate precauţiile trebuie luate ca să nu se işte un imens scandal

care ar compromite cât se poate de serios

una din casele regale din Europa.

Să vă spun drept,

problema priveşte marea Casă de Ormstein,

regii ereditari ai Boemiei.

Şi de asta mi-am dat seama, Maiestate.

Aveţi dreptate...

Eu sunt regele.

De ce să încerc să ascund asta?

Într-adevăr, de ce?

Maiestatea sa nu a vorbit

înainte să-mi dau seama că mă adresez

lui Wilhelm Gottsreich Sigismond von Ormstein,

marele Duce de Cassel-Felstein, şi regele de drept al Boemiei.

Şi în treacăt, cel mai bun duelist din Europa.

V-aţi ucis oponenţii.

În mod onorabil.

Desigur.

Faptele pe scurt sunt astea:

Acum zece ani, în timpul unei lungi vizite la Varşovia,

am cunoscut o celebră aventurieră,

Irena Adler.

Sunt sigur că numele vă e cunoscut.

Te rog s-o cauţi în registrul meu, Watson.

Să-nţeleg că Maiestatea Sa a avut o legătură cu această doamnă,

i-aţi scris nişte scrisori compromiţătoare,

şi acum doriţi să le recuperaţi.

Aşa este.

De unde ştiţi asta?

Oamenii generalului italian...

Adler, Irena, născută la New Jersey, 1858.

Ea este doamna?

New Jersey, staţi să văd.

Cântăreaţă, soprană

a apărut în La Scala, operele din Petersburg şi Varşovia,

s-a retras de pe scena operei,

acum locuieşte în Londra,

ocazional are câte un concert.

Ea este.

Aţi fost căsătoriţi în secret?

Nu.

Nu există hârtii legale sau certificate?

Nu.

Atunci nu-mi dau seama ce urmăriţi, Maiestate.

Dacă această femeie se foloseşte de scrisori

să vă şantajeze sau pentru alt scop,

cum poate dovedi autenticitatea lor?

Scrisul meu.

Falsificat.

Hârtia personală de scris.

Furată.

Sigiliul meu.

Imitat.

Fotografia mea.

Cumpărată.

Amândoi apărem în fotografia aia.

Doamne.

Da, e foarte rău.

Maiestatea Ta a comis o indiscreţie.

Era frumoasă, atrăgătoare, inteligentă, îndrăzneaţă.

Pe vremea aia era Prinţul încoronat.

Eram tânăr!

Acum am 30 de ani.

Desigur, Maiestatea Ta

a încercat să recupereze fotografia?

Am încercat şi am dat greş.

Atunci trebuie să plătiţi.

Trebuie s-o cumpăraţi.

Nu o s-o vândă.

S-o furaţi, atunci.

Au fost cinci încercări.

De două ori hoţii plătiţi de mine i-au răscolit casa.

O dată i-am luat bagajele când călătorea.

De două ori am atras-o în cursă.

Nu am găsit nimic.

Râdeţi?!

E foarte serioasă treaba!

Da.

Da, foarte serioasă, într-adevăr.

Ce vrea să facă cu fotografia asta

dacă nu să vă ceară bani?

Să mă ruineze.

Cum?

Mă căsătoresc în curând.

Am auzit.

Cu prinţesa Clotilde Lothman von Saxe-Meningen,

a doua fiică a regelui Scandinaviei.

E o partidă foarte bună.

Desigur.

Trebuie să ştiţi principiile stricte ale familiei ei.

Ea însăşi e foarte delicată.

O umbră de îndoială din partea mea

şi s-ar termina totul.

Şi Irena Adler?

Ameninţă să le trimită fotografia.

Şi o va face.

Are un suflet de oţel.

E mai frumoasă ca orice altă femeie pe care am întâlnit-o,

mai dârză ca orice alt bărbat.

Şi nu există limită pe care să n-o depăşească, niciuna,

ca să împiedice căsătoria mea cu o altă femeie!

Maiestate,

de ce e femeia asta aşa răzbunătoare?

S-a vorbit odată de căsătorie.

Nu a văzut că era imposibil!

Sunteţi sigur că nu a trimis încă fotografia?

Sunt sigur.

De ce?

Se poate să fie pe drum acum.

Pentru că a spus că o va trimite

în ziua în care logodna va fi afişată public.

Adică lunea viitoare.

Dar trebuie să plec din Londra vineri

ca să fiu acasă pentru ceremonie.

Asta înseamnă că avem trei zile la dispoziţie.

Asta e foarte bine,

căci am şi alte lucruri de care trebuie să mă ocup.

Unde vă pot găsi în Londra, Maiestate?

La hotelul Langham,

sub numele de contele Von Kramm, nu uitaţi.

Da, desigur.

Şi cheltuielile?

Aveţi aici 300 lire în aur, şi 700 în bancnote.

Adresa dnei Irena Adler?

Noapte bună, Maiestate,

şi sper să avem veşti pentru dvs repede.

Holmes, putem lua cina la Romano,

dar mai avem doar trei zile, până vineri.

O s-o rezolvăm până vineri.

Compozitorul Tchaikovsky

îşi dirijează propriile lucrări la St. James's Hall.

Nu, nu!

Trebuie s-o rezolvăm până vineri.

Dragul meu Watson, aş vrea să rămân singur.

Ţi-e foame?

Da.

Sunt sigur că dna Hudson îţi va aduce un sandviş.

Un sandviş?

Nu o să discutăm despre caz până mâine după amiază.

Noapte bună.

E mai bine decât să munceşti, nu?

Ce e?

Să te uiţi.

Fac schimb oricând.

Şi ce ordin ai?

Opt săptămâni, un mire de primă clasă.

Nu-i aşa?

Poţi să mă ajuţi dacă vrei.

Văd că te descurci.

De ce nu?

Dă-mi banii pe băutură.

Credeam că pe băutură.

Leagă mârţoagă, arată-ne ce poţi să faci.

Am petrecut câteva ore cu un taximetrist şi prietenii lui.

Dna Irena Adler

cu siguranţă a făcut furori în rândul bărbaţilor prin părţile alea.

E ce mai minunată fiinţă de pe lume,

aşa spun ticăloşii ăia din breaslă unui bărbat.

Duce o viaţă liniştită,

pleacă de acasă la cinci seara,

se întoarce la şapte fix la cină.

Rar iese la alte ore, exceptând atunci când cântă.

Are doar un vizitator bărbat, dar îl vede destul de des.

Nu vine niciodată mai mult de o dată pe zi, poate de două ori.

Numele lui e dl Godfrey Norton, de la Şcoala de Avocatură.

Astea-s avantajele dacă ai confident un taximetrist.

Dl. Godfrey Norton e avocat, asta e important.

De rău augur, poate.

De ce o vizitează în mod repetat?

Îi e clientă, prienă, amantă?

Dacă e avocatul ei,

ar putea ţine el fotografia.

Dacă-i e iubit, e posibil să nici nu ştie.

Tocmai începuse să cânte,

are o voce de înger, Watson,

când m-a cuprins un surprinzător lanţ de evenimente,

începând cu venirea

celui pe care-l cred să fie dl Godfrey Noble.

Aşteaptă-mă.

Adu trăsura stăpânei tale.

Repede ca vântul,

Biserica St. Monica, Edgeware Road.

Trebuie să ajung cu cel puţin cinci minute înainte de 12:00.

Îţi ia 20 de minute. O jumătate de guinee dacă faci asta.

E o femeie încântătoare, Watson,

cu un chip pentru care bărbaţii şi-ar da viaţa.

Un chip pentru care bărbaţii şi-ar da viaţa...

un limbaj neobişnuit pentru tine, Holmes.

O metaforă, Watson, nimic mai mult.

Tocmai voiam să fug după landou şi să mă aşez în spate

când un alt taxi a trecut pe stradă.

S-a uitat de două ori la pasager,

dar am sărit în el înainte să aibă timp să obiecteze,

i-am arătat o mână de monede

şi i-am promis una

dacă m-ar duce la biserica St. Monica în 20 de minute.

Nu cred că am fost dus mai repede de un taxi.

Ajunseseră acolo înaintea noastră.

Îmi pare foarte rău, dle Norton, dar...

Pentru numele lui Dumnezeu, e aproape prânzul.

Legea nu permite mai târziu de atât.

Aş fi chemat unul din oamenii bisericii

dar nu am văzut de ce ar trebui ei să ştie treburile noastre

şi i-am trimis după ceva de băut.

Dumnezeule!

Godfrey.

Tu, vino-ncoace!

Da, cu tine vorbesc!

Mai avem doar câteva minte şi nu va mai fi legal!

Vino!

Ţine asta şi fă cum ţi se spune.

O să fii plătit.

Avem un martor.

Ceremonia poate începe.

Dragii mei, ne-am adunat aici în faţa Domnului

să-i unim pe acest bărbat şi această femeie în taina sfintei căsătorii

onorabil instituită de Dumnezeu

în timpul purităţii omului,

însemnând pentru noi uniunea mistică

dintre Hristos şi Biserica Sa.

Irena.

Te-am lăsat să mă convingi,

acum trebuie să mă laşi să te conving şi eu.

O să te văd mâine.

La prima oră.

Te iubesc.

John.

Tu!

Vino aici, omule.

Vino.

Godfrey, lasă-mă pe mine.

Dle, vreau să vă mulţumesc

că aţi fost prezent când am avut nevoie de dvs.

Ce noroc că ai rămas în apropiere.

Nu mă grăbesc, dnă.

Sper că vei accepta asta.

Nu am nevoie de bacşiş, dnă.

Hai să-i spunem un mic suvenir.

Mi-a dat o monedă.

Uite.

Ce întorsătură extraordinară!

O s-o port la lanţul ceasului

în memoria ocaziei.

Şi acum?

În timpul ceremoniei

m-am gândit că planurile mele au fost date peste cap.

Dacă ar fi plecat imediat,

ar fi fost nevoie

de cele mai prompte şi energice măsuri din partea mea.

Dar el s-a întors la Şcoală, şi ea a plecat acasă,

astfel, ne-a dat timp să acţionăm.

Cum?

Doctore, o să am nevoie de tot curajul şi atenţia ta.

Voi fi încântat!

Nu-ţi pasă că încalci legea?

Chiar deloc.

Nici posibilitatea de a fi arestat?

Nu şi dacă e pentru o cauză bună.

Cauza e excelentă.

Atunci, sunt omul tău.

Splendid.

Acum, întrebarea rămâne...

Holmes, arăţi remarcabil de bine!

Problema e, unde găsim un fotograf.

Adică, asa a fost de două ori spartă.

A fost prea deşteaptă pentru ei.

O femeie remarcabilă.

Sigur au căutat amănunţit.

Nu ştiam unde să se uite!

Şi tu ştii unde?

Nu o să mă uit.

Atunci?

O s-o las pe ea să-mi arate.

Dar va refuza.

Nu va avea cum.

Ne apropiem de locul acţiunii.

Mai bine mergem pe jos de aici.

Îţi ştii instrucţiunile.

Când ridici mâna, acţionez.

Şi ne întâlnim în 10 minute.

Uite că vine.

Ba nu.

Eu am fost primul aici.

Eu am deschis uşa, dnă.

Ba nu, eu am fost!

Plecaţi, amândoi!

Dă-mi drumul!

Să deschizi uşile unei trăsuri

e un adevărat mod de a trăi.

N-o să opreşti un om să-şi câştige traiul.

Lasă-mă să trec.

Tu de colo, dă drumul vizitiului!

Îmi iei pâinea de la gură, nu-i aşa?

Îţi umplu eu gura, prietene.

Nu, vă rog,

vă rog!

Doamnă, trebuie să vă protejez!

Opriţi-vă, amândoi.

Dă-te înapoi!

Vezi ce ai făcut!

E mort!

Fugi, amice, înainte să vină poliţia!

Încă respiră, dar a fost lovit rău.

Îmi pare rău, dnă.

Ai făcut tot ce ai putut, John.

E rănit rău?

E doar superficial, dar are nevoie de îngrijiri repede.

Nu poate sta în stradă.

Adu-l în casă.

Bine, dle.

Sunteţi conştient.

Slavă Domnului, sunteţi curajos.

Aici, Willot.

Nu, dă-te înapoi,

o să am grijă de prietenul meu nevoiaş.

Dle, uitaţi-vă la mine.

Nu e o privelişte pentru o doamnă.

Am nervii tari, domnule.

Nu, nu vă pot lăsa.

Mulţumesc.

Un bandaj.

Cum doriţi.

Sunt atât de uşurată că rana dvs nu e gravă.

E superficială şi contuzia va trece.

Formidabil.

Doamnă?

Atât de mulţi oameni

să se adune pe o stradă mică.

E o bandă, doamnă,

totul fusese pregătit dinainte să vă jefuiască.

Toţi oamenii ăia să fure o poşetă.

Nu, prietene scump, nu era pentru asta.

Vocaţia mă duce printre cei săraci

şi chiar printre răufăcători, doamnă.

Cum se mai uită oamenii ăia,

curiozitatea e atât de urâtă, dar mă tem că e universală.

Îmi pare atât de rău, cred că o să leşin.

Am nevoie de aer!

Willot, fereastra!

Apă de băut.

Săruri aveţi?

Doamnă, cred că simt miros de foc.

Ce?

Foc!

E foc, nu?

Doamnă, veniţi aici repede!

O să am grijă de bătrânul domn!

Nu pot să respir.

E o alarmă falsă!

E un şitelic, spune-le!

Foc!

E o alarmă falsă, nu ai auzit?

Nu avem nevoie de pompieri!

Ce e?

E dispozitivul unui instalator, doamnă,

cineva din turma mea e instalator.

Se aprinde la un capăt,

şi răspândeşte fum în ţevi ca să iasă la iveală spărturile şi găurile.

Nu, e în regulă.

Se va dispersa.

Ai spus că e un şiretlic.

Cine mi-ar face asta?

Cineva din bandă, dnă.

Dar cu ce scop? Am scăpat de ei.

Să se răzbune.

Să se răzbune?

Sunt oameni aşa răi?

Sunt oameni pe lume, dnă,

pentru care răzbunarea în sine e o răsplată.

Nu-mi pot imagina aşa ceva.

Sunt sigur că nu, dnă.

Eu îmi pot imagina.

Trebuie să plec.

Vă rog, mai rămâneţi, să vă mai reveniţi.

Oamenii mă aşteaptă.

Lăsaţi trăsura mea să vă ducă?

Nu, aerul îmi va grăbi însănătoşirea.

Cel puţin daţi-mi numele dvs, adresa,

ca să vă pot mulţumi cum trebuie.

Sunt doar un servitor umil, dnă,

al providenţei atotştiutoare.

Noapte bună.

Noapte bună.

Ai făcut tocmai bine, doctore.

Ai fotografia?

Nu, dar ştiu unde e.

Cum ai aflat?

Mi-a arătat ea, după cum ţi-am spus.

Problema e că încă rămâne în posesia ei.

Ţi-ai pierdut poate ultima şansă, Holmes.

Nu.

O să sun mâine devreme.

O să suni aici?

Ca mine însumi şi alături de Rege.

Rege?!

Şi cu tine, Watson!

Trebuie să fii martor la sfârşitul căutării noastre.

Sper că vei dormi bine la noapte, Holmes.

Nimic nu se compară cu succesul ca să vindece insomnia.

Noapte bună, dle Sherlock Holmes,

şi Watson.

Holmes?

Nu are cum să-l iubească.

Eu sper că da.

De ce?

Pentru v-ar scuti, Maiestate,

de frica unor viitoare neplăceri.

Dacă-şi iubeşte soţul, atunci nu vă iubeşte, Maiestate.

Şi dacă nu vă iubeşte,

de ce s-ar amesteca în căsătoria Maiestăţii Sale.

Dl. Sherlock Holmes, presupun.

Eu sunt dl Holmes.

Stăpâna mea a spus că veni suna.

A plecat azi dimineaţa cu soţul său cu trenul de 5:15

de la Charing Cross spre continent.

A părăsit Anglia?

Nu se va mai întoarce, dle.

Totul e pierdut.

Ia-o, atunci.

Nu e asta!

Holmes, asta e o altă fotografie!

Mă auzi, omule?!

Scrisoarea.

Mi-e adresată.

"Dragul meu domn Sherlock Holmes: Ţi-a reuşit întrutotul.

M-aţi înşelat cu totul.

Până după alarma de incendiu, nu am bănuit nimic.

Dar când mi-am dat seama că m-am trădat singură,

mi-am adus aminte

că am fost avertizată în privinţa dvs cu luni înainte.

Mi s-a spus că, dacă Regele va angaja un agent,

cu siguranţă veţi fi dvs.

Cu toate astea,

m-aţi făcut să dezvălui ce voiaţi să aflaţi.

Chiar înainte, cu prezenţa atâtor oameni în stradă

instinctul îmi spunea că e o alarmă,

nu puteam să gândesc de rău un cleric atât de bun.

Dar, ştiţi,

am fost actriţă la rândul meu,

şi costumul masculin nu mi-e necunoscut.

Într-adevăr, eu v-am rmărit până la uşă,

ca să mă asigur

că eraţi faimosul domn Sherlock Holmes.

Eu am fost cea care, oarecum imprudent, v-a urat “Noapte bună”.

Apoi am pornit spre Şcoală să-mi văd soţul.

Ne-am căsătorit în secret

în caz că era nevoie să fugim din ţară ca să-l ocolim pe Rege.

Apariţia dvs a însemnat plecarea noastră.

Sunteţi un adversar formidabil.

Veţi găsi cuibul gol când veniţi mâine.

Cât despre fotografie, clientul dvs poate sta liniştit.

Iubesc şi sunt iubită de un om mai bun decât el."

"Regele poate face ce vrea

fără vreun obstacol din partea celei căreia i-a greşit.

Am păstrat-o doar ca măsură de precauţie,

să deţin o armă care mă va ţine în siguranţă mereu

de orice ar întreprinde el."

Mai e ceva.

"Las o altă fotografie dacă-şi doreşte să o aibă;

şi rămân, dragule domn Sherlock Holmes,

a dumneavoastră, Irena Norton, fostă Adler."

Ce femeie!

Ce regină ar fi fost!

Nu e păcat că nu s-a ridicat la nivelul meu.

Din câte am văzut la dânsa,

într-adevăr, e la un alt nivel faţă de Maiestatea Ta.

Îmi pare rău doar că am dat greş.

Dimpotrivă, domnul meu,

nimic nu poate fi mai de succes.

Ştiu că nu-şi încalcă cuvântul.

Fotografia e în siguranţă de parcă ar fi arsă.

Mă bucur că gândiţi aşa, Maiestate.

Vă sunt pe deplin îndatorat.

Vă rog, spuneţi-mi cum să vă răsplătesc.

Cu inelul ăsta?

Maiestate, aveţi ceva

pe care l-aş aprecia mai mult.

Doar spuneţi-mi.

Asta.

Fotografia Irenei?

Desigur, dacă asta vreţi.

Atunci am onoarea

să vă urez o dimineaţă foarte bună, Maiestate.

Şi aşa s-a întâmplat ca un mare scandal

să ameninţe Regatul Boemiei,

şi cum cele mai bune planuri ale dlui Sherlock Holmes

au fost dărâmate de inteligenţa unei femei.

Obişnuia să fie sacastic la cât de deştepte sunt femeile,

dar nu l-am mai auzit să facă asta în ultimul timp.

Când vorbeşte de Irena Adler,

sau când se referă la acea femeie,

o face mereu sub onorabilul titlu de "femeia."

În ochii lui, ea eclipsează întregul ei sex.

Nu e ca şi cum ar fi trădat vreun semn de iubire

pentru Irena Adler,

toate sentimentele ca şi acela

se opun gândirii sale reci, precise.

Se uită la femeie doar patologic,

ca sursă a motivelor, indicii.

Şi totuşi, îi păstrează fotografia deoparte, încuiată.

Doar o femeie a contat pentru el,

frumoasa Irena Adler a cărei amintire e dubioasă şi discutabilă.

Traducerea şi adaptarea: Relic Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro