Original subtitles

INVINCIBILII

Secolul IV î.Hr.

Cu căderea Atenei sub greutatea armatelor spartane

un vânt de teroare se răspândește spre Orientul Mijlociu

îndepărtând orice urmă de democrație.

Mulți oameni din Sidon se ascund în munți

continuând lupta pentru libertate.

Alarmă ! Alarmă !

Ne atacă mercenarii !

Axel ! Axel !

Axel !

Axel, nu avem nicio șansă. Mercenarii sunt acolo.

Pregătiți căruțele. Adunați femeile și copiii.

Grăbiți-vă, aproape au ajuns în tabără.

Sunt acolo. Trebuie să-i oprim.

- Plecați. - Axel.

Grăbește-te, mamă !

O să fiți în siguranță după ce ajungeți în satul Tor,

dar trebuie să traversați numaidecât râul.

- Prietenii noștri de acolo vă vor ajuta. - Te rog, vino cu noi Axel.

- Nu poți rămâne aici. - Nu-mi pot lăsa oamenii.

- Ario ! - Tată !

Ai grijă de băiatul meu.

Plecați !

Axel ! Axel !

Prindeți-i în viață !

Cel pe care-l vrem este printre ei.

Nu ai câștigat nimic, capturându-mă.

N-o să poți elimina niciodată, ura care te înconjoară.

Disprețul din ochii mei, e scris în sufletele oamenilor mei.

Axel...

Te asigur că, o să mă implori să te ucid.

Atunci o să citesc ce spun ochii tăi.

Vreau ca toată lumea să vadă ce li se întâmplă celor

care îndrăznesc sa se opună dorinței mele.

Rabirio, dacă-mi dai voie...

- Mi-e teamă că trebuie să-ți spun că... - Știu.

Mercenarii tăi vor dublu. Vor primi.

Dar mai întâi, ocupați-vă de Axel.

Știi ce ai de făcut.

- Rabirio, vrem să vorbim ceva cu tine. - Serios ?

Ce mai e acum ?

Ei bine, avem impresia că mercenarii macedoneni, au devenit prea scumpi

și că prezența lor aici provoacă neliniște.

Și ce propui ?

Să recrutezi soldați dintre oameni, ca să se poată revolta împotriva mea ?

Nu, dar Sparta poate veni să te ajute. De armata ei ai nevoie.

Sparta are și așa destule probleme.

Poate că sunt ei conducătorii țării,

dar nu o să-mi dea trupe, să lupt în Persia.

Și în afară de asta, nu am nevoie de sfatul tău.

Se pare că ai uitat că, dacă nu aș fi fost eu,

prietenii tăi aristocrați ar fi fost stârpiți de rebeli.

Trebuie să-l văd pe Rabirio.

Rabirio, scuză-mă, dar sunt oaspetele tău la palat ?

Sau prizoniera ta ?

Puteți pleca.

Din moment ce mi-ai furat inima, eu sunt prizonierul.

Mă ții aici, spunându-mi că e prea riscant să călătoresc.

Dar rebelii nu mai sunt o amenințare.

- Atunci, de ce ar trebui să rămân ? - Pentru mine.

Dar nu ca oaspete, ci ca regină.

Asta e interesant.

Faci o propunere formală.

Când propun ceva, nu trebuie să te îndoiești.

Serios ?

Nu se știe niciodată.

Văd o mică provocare în cuvintele tale.

Dar nu uita, nu sunt obișnuit să pierd.

Nu pot să-ți dau oamenii aceia. Sunt prizonieri politici.

O să trebuiască să mergem în cealaltă parte.

Dar te avertizez,

o să fii printre mai mari ucigași din aceste mine.

Ușurel. Ușurel.

La dreapta. Așa.

- Te învăț eu să înțelegi. - Ce faci ?

Încerca doar să-mi arate recunoștința lui.

Tu ești judecătorul, eh ?

Odată l-am salvat pe tânărul nătâng, când era pe cale să se înece.

Iar acum vrea să fie de ajutor. E corect.

Cum te cheamă ?

Mă cheamă Kadem și sunt și un bun marinar.

Nu-l crede.

Încarcă corăbiile ziua și le descarcă noaptea.

Nu aș face niciodată așa ceva. Sunt nevinovat.

Sigur că ești nevinovat.

Presupun că și tu ești nevinovat.

Băiatul nu poate vorbi. E mut.

Numele lui e Gular, d-le.

Cred că sunt în regulă. Îi cumpăr pe amândoi.

Hei, tu ! Cum te cheamă ?

- Dar pe tine ? - Numele lui e, Luzar !

E un hoț nemilos.

Nu e adevărat. Recompensa pe capul meu e mică.

Mă aflu aici din cauza câtorva bijuterii nenorocite.

- De ce dai vina pe bijuterii ? - Este vina lor.

Atunci, sigur, ești nevinovat.

Și eu sunt nevinovat. Vedeți dvs., totul s-a întâmplat din cauza numelui.

Numele meu e Rubio.

Sunt victima... unei coincidențe fatale.

Dă-te înapoi !

Bine, îi cumpăr și pe ei.

Cumpărați-mă și pe mine.

Dacă mă scăpați de sărăcia asta, o să fiu sclavul dvs. loial toată viața.

- Ce poți face ? - Totul, orice-mi cereți.

- Sunt acrobat, dar pot și munci. - Excelent.

El și ceilalți patru, o să vină cu mine.

Dar nu-i poți lua fără o escortă.

- Te plătesc, iar tu faci ce-ți spun. - E pe riscul tău.

Așteaptă-mă la tabăra macedonenilor.

O să-i aduc acolo.

Și tu o să-ți primești banii acolo.

- Unde-i Ario ? - În sat.

Du-te inapoi ! Te acopăr eu.

- Nu trebuie să renunți la speranță. - Treci înapoi ! Treci înapoi !

Pune să fie urmărită. Vreau să știu unde merge.

Aici, în fața tuturor celor pe care ai încercat să-i montezi împotriva mea,

și împotriva guvernului legitim al acestui stat.

Aici, să vadă toată lumea care e soarta celor

care se opun dorinței mele.

O să mori lent de sete și de foame.

Nici să nu vă gândiți. Haideți, continuați.

Și spălați-vă în spatele urechilor.

Avem destul timp.

Vreau să vă propun ceva.

Nu am obiceiul să repet, așa că, ascultați-mă cu atenție.

Nu v-am cumpărat să fiți sclavii mei, ci colaboratorii mei.

Aveți șansa să vă câștigați libertatea, dacă mă ajutați într-o anumită chestiune.

Aș putea să vă și garantez asta,

atâta timp cât nu aveți idei ciudate.

O să ne scoateți lanțurile ?

Da.

Și după ce mă ajutați să-mi îndeplinesc cu succes planurile

o să vă eliberez din robie.

Vă dau cuvântul meu.

Vă promit că vă dau și bani să începeți o viață nouă.

Dar fără trucuri, da ?

Pentru că, dacă vă vin idei ciudate,

nu o să ezit să vă trimit înapoi la mine. Ați înțeles ?

După cum spuneam, aveți multe de câștigat,

dacă veniți cu mine.

Idioți nenorociți.

Singura voastră abilitate este să cereți bani.

Nu vă plătesc să lăsați prizonierii să scape.

Îl vreau pe Axel, viu sau mort.

Am trimis deja un batalion.

- Acoperă fiecare rută de scăpare. - Axel are protecția poporului.

Prima dată l-au ajutat să scape,

iar acum se asigură că nu o să fie găsit.

Dacă oamenii nu au învățat să le fie teamă de mine, o să-i învăț eu.

O să le dau o lecție pe care nu o vor uita.

Și acum, ieșiți afară !

Nu stați așa acolo. Ieșiți afară !

Nu, tu rămâi.

Mi-e teamă că i-ai terorizat.

E singura cale să conduc acest oraș.

Nu pot avea încredere în nimeni.

Nici măcar în mine ?

Nu sunt atât de sigur. Tu ești îndrăgostită de avere.

Și acesta nu e un sentiment în care se vorbește de loialitate.

Ei bine, prieteni,

eu și fratele meu vă mulțumim.

Sunteți liberi acum.

Puteți merge oriunde doriți.

Nu puteai ajunge într-un moment mai potrivit.

Unde ai fost în toți acești ani ?

Știi, nu credeam că te mai întorci.

Credeai că o să rămân vâslaș într-o galeră ?

Așa o să sfârșești,

dacă nu-ți schimbi modul de viață.

Aventura, banii și iubirea, așa trăiesc eu.

Și nu aș schimba asta cu nimic.

Într-o zi, o să întâlnești femeia potrivită.

Atunci o să-ți schimbi părerea.

Am găsit-o odată,

dar mi-a fost frică și am fugit.

Știi, nu aș fi crezut niciodată că tu și Axel sunteți frați.

Asta pentru că fratele meu este un idealist.

Și tu ești proscrisul, care ai fost mereu.

Ei bine, ce mai așteptați ?

V-am spus că sunteți liberi. De ce nu plecați ?

Da, dar am hotărât să rămânem cu tine.

Cu mine ? Sunteți nebuni.

Nu, nu, fiecare merge pe drumul lui și are grijă de el.

Nu am fost obișnuiți niciodată cu atâta libertate

și știi că nu avem nici unde să mergem.

Și te putem ajuta mereu să scapi de probleme.

Las-o baltă.

Dacă căutați un lider, vorbiți cu fratele meu.

Are nevoie de oameni, care să-l poată ajuta să lupte.

Știți de ce lupt.

Am avut mereu oameni onești alături.

Așa ești tu recunoscător ?

Mercenarii !

Nu ne caută pe noi.

Și nu vin nici din oraș.

- Se întorc... - Priviți, acolo !

Este Tor. Satul nostru e în flăcări.

- Mamă ! - Ario !

Leslio, tu ești ? Axel.

Sunteți împreună acum.

M-ați făcut atât de fericită, încât...

Axel !

Axel ! Vino încoace ! E un băiat.

Încă mai trăiește.

Ario !

Fiul meu, băiatul meu.

Mercenarii...

Unde crezi că mergi ? Ai înnebunit ?

- Vrei să fii ucis ? - Lasă-mă în pace !

Nu, nu te las în pace.

- Lasă-mă în pace ! - Ascultă-mă.

Ai un fiu care are nevoie de tine mai mult ca niciodată.

- Ne-au ucis mama ! - Crezi că nu știu asta ?

Ce vrei să faci ?

Să mergi la Rabirio și să-i ceri să se sinucidă ?

Nu, o să ne răzbunăm, dar în felul meu.

Chiar dacă trebuie să te leg de bolovanii ăștia.

- Unde sunt ceilalți ? - Nu știu.

Cred că au mers să caute ceva de mâncare.

E o invenție nouă.

Lovești dușmanul și apoi o tragi înapoi.

Nu mă crezi ? O să-ți demonstrez.

Ce se întâmplă ? Grăbește-te !

Mai repede ! Grăbește-te !

Acolo !

Nu, Baxo ! Așteaptă.

O să regretați asta.

Rabirio o să afle despre acest ultragiu.

O, deci îl cunoști pe Rabirio.

Nu, dar mă așteaptă.

De ce mergi să-l vezi ?

Nu ești niciun ajutor în armată, niciun reprezentant.

Păcat.

Cine ești tu ?

Acum, ascultă-mă bătrâne.

Nu ți-am tăiat încă limba, pentru că trebuie să vorbești.

Dar dacă vrei să te conving pot oricând să-ți smulg unghiile, una câte una.

Să nu îndrăznești. Este mâna unui mare artist.

Dă-mi drumul !

Sunt arhitectul Panuzio, grecul.

Construiesc o nouă vilă pentru Rabirio.

Este adevărat. Aceste schițe sunt pentru vilă.

- Dar... nu sunt foarte clare. - Expertul.

- Știu despre aceste lucruri. - Dă-le încoace.

Îți spun eu, aceste planuri nu au niciun sens.

Ei bine, se pare că nu s-a zgârcit la bani.

Acestea sunt grădinile, fântânile și...

Ce sunt astea de aici ?

Sunt pasaje subterane.

Doar Rabirio o să știe de ele,

și nimeni altul, mai ales niște hoți ca voi.

De ce nu mă lași pe mine să-l interoghez ?

Suntem vechi prieteni.

Haide !

Ce faci ?

O, piciorul meu.

Nu o să mai pot merge.

Stai liniștit îl îndrept eu în timp ce cânți.

Tortura inutilă ? Asta-i calea ta ?

Poate că, la urma urmei, nu a fost atât de inutilă.

Arhitectul Panuzio, solicită să fie primit.

Să intre.

Rămâi aici, continuăm imediat.

Îmi cer iertare pentru întârziere, mărețule Rabirio,

dar din nefericire am fost atacați de niște bandiți.

Au fost cel puțin o sută.

- O sută ? - Da, poate și mai mulți.

Au venit din toate părțile.

O mulțime de hoți au apărut din senin,

ne-au alungat escorta și ne-au furat bunurile.

Ei bine, atunci tu cum ai scăpat ?

Nu au avut nevoie de un biet arhitect ca mine.

Au avut doar plăcerea și satisfacția să mă insulte.

- Iar apoi... în rest, ei bine... - În rest, ce ?

Când au aflat că o să fiu primit de d-ta,

mi-au spus să-ți transmit un mesaj care se referă la moștenirea d-ta,

și pe care nu pot să-l repet.

Dar nu știi ce părere au despre d-ta ?

Aceeași părere am și eu despre ei.

Poate că acum ești nerăbdător să arunci o privire,

peste schițele minunate pe care le-am creat pentru vila ta.

Nu, nu, nu acum.

Prefer să discuți această problemă cu arhitecții mei.

- Arhitecții d-tale ? - Exact.

Vreau să-i înveți arta construcției unei vile,

cum există doar în Atena.

De asta ești aici.

Lydia.

Vino, Lydia !

Vreau să-l cunoști pe unul din cei mai mari arhitecți ai Atenei.

Panuzio !

Panuzio !

V-ați cunoscut deja ?

O, da, am construit o vilă pentru tatăl ei.

Dar, vai, sunt foarte amărât...

Am auzit că a fost distrusă.

Războiul distruge tot și fără milă pentru ce este sacru,

demolează zidurile sfinte.

Sanctuarul care este casa unui om.

Dar durerea mi-este alinată,

văzând că viața ta a fost cruțată, nobilă Lydia.

Da, mulțumesc.

El o să-ți construiască noua vilă ?

Dacă arta lui Panuzio primește aprobarea ta,

o să fie vila noastră Lydia. Aștept doar decizia ta.

M-am hotărât.

Dacă nu mă înșel, cred că Lydia o să fie viitoarea ta mireasă.

Da.

Lasă-mă să fiu primul care vă felicită.

În acest caz o să-i cer Lydiei niște păreri, în ceea ce privește vila.

Cred că atingerea unei femei, este esențială în astfel de probleme.

Vreți să vizităm șantierul ?

Nu, puteți discuta voi despre proiect.

Am multe probleme de care trebuie să mă ocup.

Continuăm ?

Bine ai venit pe șantier, Panuzio.

- Noi suntem arhitecții lui Rabirio. - Sunt foarte încântat.

Aici sunt schițele mele.

Citiți-le, uitați-vă peste ele și învățați ce puteți, dar nu aici.

Hei, fii atent cu hârtiile alea.

Și asigurați-vă că le înapoiați numaidecât.

Acum, sunt foarte interesat să-ți aud ideile.

Dacă ai vreuna ?

In schimb, eu vreau să știu ce cauți aici.

Hei, hei, așa mă întâmpini, după atâția ani ?

- Nu am crezut că te mai întorci. - De ce ?

Nu e niciun pericol să te îndrăgostești din nou.

Sau e ?

Mi-am învățat odată lecția cu omul în care nu poți avea încredere.

Dacă nu-ți place acest gen, cum rămâne cu Rabirio ?

Mereu am vrut să am o siguranță.

Și nu voi renunța acum la asta.

Iar eu nu am de gând să-ți stau în cale.

Atunci nu mă băga, în jocul decepției tale.

- Ori pleci imediat, ori... - Ori ce ?

O să-i spui lui Rabirio adevărul ?

O să-i spui și despre vila frumoasă

care a existat doar în visele unui bețiv lipsit de speranță ca...

Și că ai fi murit în robie dacă nu te-aș fi eliberat ?

Nu.

Nu cred că Rabirio o să se bucure

când o să afle adevărul despre viitoarea lui regină.

Intrarea ultimei vile pe care am construit-o,

a avut doi stâlpi de aur, atât de groși.

- De aur ? - De ce aș minți ?

Panuzio, stăpânul meu, nu se zgârcește niciodată la bani.

Hei, ce s-a întâmplat ?

Nu crezi că Rabirio își permite o asemenea splendoare ?

Ai dreptate, e destul aur dacă-l storci de la popor.

Apropo, știi că de mâine începem să adunăm taxele

- din satul Kadra... - Asta ar trebui să acopere costurile.

- Este Kadra. - Kadra ?!

Vor strânge mai multe taxe de la oameni.

Grăbiți-vă !

Mișcați-vă !

Umpleți cufărul dacă vreți să rămâneți în viață.

Eu zic să vă grăbiți.

Nakassar, pleacă de lângă aurul ăla.

N-o să mai strângi taxe din acest sat.

Acum pleacă de aici și să nu încerci să te mai întorci.

Arată-ți fața și nu te mai ascunde în spatele cuvintelor.

Ți-a spus să pleci Nakassar.

Axel.

Poftim, poți lua și partea mea.

Poate o să o valorifici mai bine.

Vrei să spui că renunți la acest aur în favoarea poporului ?

Hai să spunem că, acum că-i cunosc pe Rabirio și pe mercenarii lui

încep să înțeleg mult mai bine.

Baxo, să plecăm înainte să fim dați dispăruți la palat.

Urmărește-i pe ăia doi.

Vreau să aflu unde se ascund.

Cum să-ți mai plătim mercenarii ?

Nu sunt în stare nici măcar să colecteze taxele pentru noi.

Nu ai niciun motiv să mă învinuiești pe mine.

Rebelii sunt de vină.

Astea sunt taxele adunate de aici din oraș și atât.

Dar nu mă mai întorc în sate, fără a fi plătit dublu.

Și o să fii plătit.

Dar nu o să tolerez aceste vorbe.

Du-l unde trebuie.

Hai, Nakassar.

Cred că în curând o să-i prindem pe rebeli.

Au fost urmăriți și până diseară o să aflu unde se ascund.

Doar mulțumită mie, o să ai, în sfârșit, șansa să scapi de rebeli.

Rabirio !

Rabirio.

Sper că-mi ierți deranjul, atotputernicule Rabirio,

dar am nevoie de părerea ta infailibilă

în chestiuni despre vilă.

Uimitor, continui să-mi tot ceri părerea, dar încă ești la fundație.

Ei bine, asta e metoda mea Rabirio.

E bine să fim pregătiți pentru neprevăzut.

- Așa o să evităm greșelile triste. - Foarte înțelept.

Și eu cred același lucru.

Hai să mergem să vedem cât de departe ai ajuns.

Nu sunt deloc satisfăcut de proiect.

O să trebuiască să construiești ceva nou.

Cum dorești.

Dar... o să cam dureze.

Ce nu-ți place la proiect ?

Nu cred că a fost desenat de el.

Asta nu mă face să mă îndoiesc de abilitățile lui Panuzio.

Vreau o vilă ca aceea, pe care ai construit-o în Atena pentru Chirone.

- Îți amintești de ea ? - Chirone ?!

Chirone.

Nu prea îmi amintesc de ea.

Vezi tu, am proiectat atât de multe vile, că-mi este aproape...

Nu mai contează.

Sunt sigur că o să-ți amintești.

În afară de asta nu mă grăbesc.

Cred că nici tu, nu-i așa, Lydia ?

Firește că nu, deși ai spus că vrei să fie gata pentru nunta noastră.

O să ne căsătorim, scumpo,

după ce-l elimin pe Axel și rebelii lui.

- Leslio. - Da, ce s-a întâmplat ?

Ei bine ?

Puterea mare a lui Rabirio se bazează pe aurul lui.

Fără el, este lipsit de putere.

Desigur.

Fără aurul lui,

nu ar putea să-l păstreze pe Nakassar și mercenarii lui.

Dacă l-am avea noi, i-am putea înarma pe oameni să lupte împotriva lui Rabirio.

Poți face asta, cu partea ta de aur, nu cu a noastră.

Jumătate din pradă o să fie împărțită între voi.

După aceea, ne despărțim pentru totdeauna.

Care e planul tău ?

Nu va fi ușor.

Sunt două gărzi, care blochează intrarea.

Iar apoi o sa trebuiască să spargem ușa.

Gărzile se schimbă în zori.

Și nu-ți face griji pentru ușă. Rubio o să se ocupe de ea.

Să presupunem că putem intra în palat,

cum o să cărăm toate cuferele alea ?

Asta e cea mai dificilă parte.

Din turn e o pantă abruptă spre mare

și nu mai există altă ieșire.

Avem un arhitect aici. Poate ne ajută el.

Sigur că o să ne ajute, moșneagul.

Mai ales când e-n joc bunăstarea mea.

Atunci mi-am spus că,

dacă aș putea instala un bazin enorm de apă,

într-un car cu patru roți,

aș încălzi apa din bazin,

apoi aș turna tot aburul din apa fiartă pe roțile carului...

Și carul ar merge de unul singur.

E foarte prostesc.

Pentru că, pentru a-ți urni micul car din loc,

ar trebui să-l conectezi la un ocean de apă.

Ai dreptate. Nu m-am gândit la asta.

Și asta...

Știi cum funcționează ?

Cu asta pot nimici o armată întreagă.

Acum privește.

Ai înnebunit ?

Este cea mai nouă invenție a mea.

A, Panuzio, s-ar putea să avem nevoie de ajutorul tău.

Dar mai întâi, aș vrea să știu dacă ai construit vreodată o vilă

pentru un anume Chirone din Atena.

Chirone ? Nu, nu am auzit niciodată de acest nume.

- M-am gândit eu. - S-a întâmplat ceva ?

Nu.

Apropo,

am aflat unde-și ascunde Rabirio tot aurul.

Dar există câteva probleme tehnice, și avem nevoie de sfatul tău.

- Asta dacă vrei să ne ajuți. - Nu, niciodată.

Spune că nu ai vorbit serios ?

Nu ai vorbit serios.

Totul este liniștit.

Cel puțin așa sper.

Ce vrei să spui ?

De ce ți-e frică ?

Cred că Rabirio începe să suspecteze ceva.

Când a întrebat de Chirone, e clar că a încercat să mă păcălească.

Și nu cred că a pus botul la ce i-am răspuns.

- Și acum ? - Poftim ?

Nimic.

O să continuăm conform planului.

Doar că n-o să vin cu tine.

Dacă Rabirio e suspicios,

atunci mai bine rămân aici cu el.

Și după aceea ?

După aceea o să am grijă de mine.

Continuă de parcă aș fi aici.

Noroc că au mers ei spre pisica aia, înaintea să dai tu peste ea.

Ascunzătoarea lor dă spre Pasul Vulturului.

I-am urmărit până unde am putut,

dar le-am pierdut urmele și când am ajuns aici...

Nu mai contează. Știu cine sunt.

O să fii condus la ascunzătoare. Atacă doar noaptea.

Trebuie să-i luăm prin surprindere.

Și nu uita...

Nu-i subestima.

- Unde e Leslio ? - E ocupat cu Rabirio.

A spus să continui conform planului.

- Hei, unde e Kadem ? - E pe plută.

Îmi pare rău că te-am târât în asta,

dar crede-mă, nu am avut altă alternativă.

Când am aflat că ești aici, a fost deja prea târziu să dau înapoi.

Și nunta mea minunată s-a dus pe apa sâmbetei,

pentru că vagabondul a constatat că cauza libertății, e noul lui ideal.

Te rog, Lydia, încearcă să înțelegi ceva.

Dacă Rabirio mă prinde o să te suspecteze și pe tine.

Trebuie să vii cu mine. Nu e timp de pierdut.

De ce m-ai lua cu tine. Cum să am încredere în tine,

când ție nu ți-a păsat nici măcar o dată, dacă sunt vie sau moartă ?

Ce mai contează acum ?

În clipa în care te-am văzut cu Rabirio,

mi-am dat seama cât de mult te iubesc

și că n-am mai iubit vreodată pe altcineva.

Aceste sentimente o să ne ruineze.

Haide. Trebuie să pleci acum.

Ne vedem la Pasul Vulturului.

- Tu rămâi aici ? - Trebuie.

Trebuie să mai rezolv unele chestii.

Dar stai liniștită, Lydia, nu va dura mult.

Nu-l arestați. Spuneți-i doar că vreau să vorbesc cu el.

Nu știam că pleci.

Sau ar trebui să spun că "fugi" ?

Nu aș fugi niciodată. De ce aș face asta ?

Deși sunt sătulă să aștept după o promisiune falsă,

nu mai sunt atât de sigură că vreau să mă căsătoresc.

Nu vei trăi suficient de mult să te căsătorești cu un cerșetor.

Jocul tău s-a terminat.

Dar asta e ridicol.

Știi foarte bine că omul acela nu e arhitectul Panuzio.

Credeai că mă poți păcăli ?

Tocmai l-am văzut ieșind din camera ta, iar acum încercai să pleci cu el.

Nu-i așa ? Răspunde-mi !

Da, voiam să scap de tine și de ura, care înconjoară acest palat mizerabil.

Mai bine mor decât să fiu cu tine.

Sunt mișcat de astfel de sentimente.

Iubirea ta, doar moartea o poate distruge.

Dacă asta este dorința ta, o să ți se îndeplinească în curând.

Dar este aproape ora de culcare !

Ce vrea Rabirio la ora asta ?

E o noapte frumoasă.

Luna strălucește.

Mergem ?

- Nu mai avem timp. - Pune-te cu spatele.

Bine.

E în regulă ?

Bravo.

Foarte bine.

Dar nu crezi că e o oră ciudată pentru astfel de demonstrații ?

Deloc.

Mai ales, dacă iei în considerare

că inamicii mei se mișcă mereu în toiul nopții.

Dar de data asta nu o să mă prindă cu garda jos.

Te plictisesc.

Asemenea chestiuni nu sunt deloc interesante pentru un arhitect.

Nu-i așa ?

Știi, mărețule Rabirio,

am bănuit mereu că...

nu ești prea inteligent.

E destul de clar că știi că nu sunt Panuzio.

Dar nu te-ai gândit că o anticipez această descoperire ?

Cât să mai continuăm cu această farsă ?

Atunci de ce te-ai întors ?

Îl vrem pe Axel și pe ceilalți ?

Vorbește !

Vorbește sau te ucid !

Vorbește !

Calmează-te, Rabirio, ești supărat.

Știu că, să fii un tiran e o treabă murdară,

dar nu ar trebui să-ți pierzi controlul.

În curând îți vei regreta cuvintele.

Unde este Axel și oamenii lui ?

Acum mi-e teamă că tu ești cel care glumește.

Doar nu crezi că o să-ți spun.

Sau crezi ?

Chiar și un tiran știe cum să-și controleze furia și să câștige timp.

Legați-l în camera lui și țineți-l sub supraveghere.

Dacă dintr-un motiv, planurile mele, nu merg așa cum vreau eu,

știu cum să fac oamenii să se supună.

Poate.

Dar sunt convins că lucrurile o să meargă, așa cum vreau eu.

Mercenarii !

Grăbește-te ! Scoală-te și vino cu mine.

- Ce s-a întâmplat ? - Ne-au găsit.

Mai bine ai veni cu mine, altfel o să trebuiască să te ucid.

Nu, nu va fi nevoie.

Nu putem lupta cu ei singuri.

- Mai bine ne predăm. - Nu !

Ascunde-te !

Acolo.

Dacă mă predau, există o șansă ca tu să fii salvat.

Curaj, băiete !

După ce pleacă, poți fugi la tatăl tău și la ceilalți.

Cât despre mine, nu voi vorbi.

Aici !

Aici ! Slăviți fie zeii ! Credeam că nu mai veniți.

Îți mulțumesc că mi-ai salvat viața.

- Viața cui ? - Lui Panuzio, arhitectul.

M-au ținut prizonier.

Arhitectul, Panuzio ?! Dar unde sunt ceilalți ?

Au fugit. Au părăsit tabăra azi-noapte.

Am auzit că se îndreaptă către graniță.

M-au lăsat singur, în această sălbăticie.

Începeam să renunț la speranță.

- Mulțumesc ! - O să-i repeți asta lui Rabirio.

Sunt sigur că dorește să te cunoască.

Dați-mi drumul ! Dați-mi drumul !

Mercenari mizerabili ! Dați-mi drumul !

Lașilor ! Neno...

Dați-mi drumul !

Dați-mi drumul !

Dați-mi drumul ! Panuzio !

Dați-mi drumul !

Este dimineață.

Ei bine, este deja ziuă.

Cum trece timpul, nu-i așa ?

- Să ne grăbim. - O s-o lansăm.

Hai să luăm asta.

E exact cum mi-am imaginat.

Bine că am pus pietre înăuntru.

Ratezi mereu la prima încercare.

Trebuie doar să ne reglăm puțin ținta.

Haide.

Dă-i drumul.

Să continuăm.

Bine. Acum !

Gata, e fixată !

Dă-i drumul !

Hei, vrei să...

Dar-ar dracii !

Bine tras ! Haide.

- Merg să-i chem pe ceilalți. - Bine.

Grăbește-te.

Haideți, grăbiți-vă ! Mișcați-vă ! Mișcați-vă !

Kadem vă așteaptă. Urcați-vă aici.

Stai nemișcat.

Și nu-ți fie frică. Haide, haide.

Pregătește-te, Rubio.

Haide.

Du-te.

E rândul tău, Luzar.

Gata ? Du-te.

- Unde e Leslio ? - Poftim ?

Îl aștept eu. Tu du-te înainte.

Nu, vin cu tine.

- S-ar putea să ai nevoie de mine. - Nu, doar vei complica lucrurile.

Du-te acum. Leslio nu are nevoie de nimeni.

- Și tu ? - Eu nu știu să înot.

Dă-i drumul.

- Poftim, s-ar putea să ai nevoie de el. - S-ar putea.

Haide. Urcă, nu-ți fie frică !

Hai, Rubio.

Să plecăm, înainte de a schimba garzile.

Ajută-mă cu vâsla.

Să plecăm.

- Și el cine este ? - Nu știu.

Probabil... un hoț mic, care a încercat să intre în ascunzătoare.

Cum te numești ?

- Te-am întrebat cum te numești ? - Haide, ucide-mă !

- Tatăl meu o să mă răzbune. - Tatăl tău ?!

Rabirio ! Rabirio !

A dispărut tot aurul !

Nu știu cum, dar au pătruns în trezorerie și au luat totul.

Acolo erau.

Trebuie să ajungi la ascunzătoare înaintea lor.

Nu se pot mișca prea repede cu aurul.

- Sunt sigur că acolo merg. - Ai dreptate.

Până când Majestatea sa Imperială își termină îmbăierea,

ne-ar plăcea să începem să împărțim prada.

Ario a dispărut. La fel și Panuzio.

Probabil că au mers să caute ceva de mâncare. Se vor întoarce.

Poate că bătrânul a scăpat, iar Ario încearcă să-l doboare.

Roata se învârte pentru ultima dată, Axel.

Unde este fiul meu ?

Fiul tău ?

Stai liniștit, e pe mâini bune.

În sfârșit...

aurul și-a găsit proprietarul de drept.

Acum, să scăpăm de mizerabilii ăștia.

Vreau să fie uciși până la asfințit.

Mișcați-vă !

- Macedonenii ! - Da.

Se pare că a fost un batalion întreg.

- Probabil că i-au capturat. - Să sperăm.

Pentru că, dacă i-au capturat, înseamnă că încă nu sunt morți.

Haideți, urmați-mă !

Privește ! O să-i ucidă !

Dar unde sunt Ario și Panuzio ?

Leslio, vino aici.

Este invenția lui Rubio.

Aproape ne-a ucis cu ea. Mai ții minte ?

- O să meargă ? - Sper.

Arcași !

Pregătiți-vă !

Vă spun eu că Rabirio, o să-i ucidă pe Ario și pe Lydia.

Asta e sigur.

Trebuie să găsim o cale să intrăm în castel,

chiar dacă e ultimul lucru pe care-l facem.

Trebuie să existe o cale să intrăm.

Este imposibil !

Sunt cel puțin 100 de gărzi în jur.

Nu o sa putem trece de apărarea lor.

Am încercat să-i conving că e o nebunie.

Noi mergem după fiul meu și după Lydia.

Voi nu aveți nimic de-a face cu asta.

- Adică, doar voi doi mergeți acolo ? - Da.

- Dar... dar o nebunie ! - Poate.

De asta și mergem doar noi doi.

Vin cu voi.

Nu, Baxo.

Am convenit că după ce punem mâna pe averea lui Rabirio,

fiecare merge pe drumul lui.

Și înțelegerea încă stă în picioare.

Voi mergeți pe drumul vostru, noi pe al nostru.

Succes, Baxo.

Puteți face totuși ceva

și sunt sigur că o să fie o plăcere.

Scăpați de animalul ăsta.

Încă mai pot să-ți fiu de folos și să te ajut să-ți salvezi fiul.

Toți mercenarii mei sunt luptători buni.

Nu am încredere nici în tine, nici în asasinii tăi.

- Ucideți-l ! - Nu, Axel !

Nu ne e de folos mort.

Dar în viață ar putea fi de folos.

Nakassar trebuia să fi ajuns deja.

Poate că rebelii i-au scăpat.

Chiar dacă rebelii au scăpat,

ei știu că Ario și Lydia sunt în mâinile mele.

Și sunt destul de idioți să încerce să facă ceva să-i elibereze.

Scuzați-mă dacă v-am făcut să așteptați,

dar aștept, niște "oaspeți de onoare",

cum ar fi Leslio al tău.

Tu și eu împreună, flancați de gărzile palatului.

S-ar putea crede că e vorba despre ceremonia noastră de nuntă.

Rabirio, vino !

Privește !

Tocmai au intrat în vale.

Sunt șapte !

Nu sunt destul de idioți să încerce un atac.

Nu aș avea încredere în rebelii aceia, dacă aș fi în locul tău.

Mai vedem noi.

Leslio !

Tată !

Sunt bine. Mi-ai salvat viața !

Hei ! Urmați-mă !

Haideți !

Înainte !

Atacați !

Aproape că îmi pare rău că trebuie să plec.

Să pleci ?! Unde vrei să pleci ?

De fapt îmi place acest loc.

S-ar putea să mă stabilesc aici și să-mi găsesc ceva de lucru.

- Tu, să lucrezi ? - De ce nu ?

În acest caz o să trebuiască să dublezi gărzile.

Duceți-vă naibii !

Traducerea: Cristian82

S F Â R Ș I T