Original subtitles

PURSÂNGE

Aşteaptă aici!

Lily!

Lily!

Lily!

Lily!

Bună, Lily!

- Bună! Scuze, m-ai... - E sabia ta?

Nu, e a tatălui meu vitreg.

Arăţi altfel.

Da?

Arăţi bine.

Mulţumesc. Şi tu.

Bine. N-ar trebui să începem?

CAPITOLUL UNU

În ciuda lipsei de experienţă în domeniu,

contribuţiile lui Jared la proiect au fost spectrale.

- Şi asta are sens? - Jared e o fantomă?

Nu.

De unde ştii? Nu zice că nu e.

Aşadar, răspunsul e "B, semnificative"

- Testul ăsta e intolerabil. - Te descurci grozav.

Sunt mai bună la aplicaţii.

- Mă pricep la afaceri. - Desigur.

Opţiunea mea cea mai bună acum e să renunţ la colegiu şi să fac

cam ca Steve Jobs.

- E o idee. - Te pricepi.

Mai bine decât tutorele meu. Cât mă costă?

Despre ce vorbeşti? Nu te costă nimic, doar petrecem timp împreună.

Bine, să trecem la înţelegerea pasajului.

- Vrei să citeşti tu sau eu? - Începe tu.

Bine.

"De la Paul Revere la bărbatul Marlboro,

"o imagine deţine controlul asupra imaginaţiei americane.

"Legat de noţiunea de libertate ca orice steag sau vultur, calul..."

Ştii ceva? E mai lung decât ne trebuie.

Să citim unul scurt.

Ai mâncare pe aici?

Da. Am norocul să fiu la o şcoală care preţuieşte învăţarea în afara orelor.

Ai terminat toate temele devreme?

- Da. - A fost greu?

Nu.

Partea cea mai grea a fost să-mi bat capul cu fonduri mutuale şi asigurări de credit.

Oricum...

Mergem?

Las-o!

Îmi pare rău dacă m-am purtat ciudat la pasajul ăla.

E ciudat dacă îl faci tu aşa.

M-am gândit că poate nu vrei să discutăm despre asta.

- De ce? - Păi...

Cred că simţi multe...

sentimente acum, chestiunea e recentă.

Asta e partea ciudată. Chiar nu.

Ce "nu"?

Nu simt nimic.

Adică eşti indiferentă?

Adică nu ai sentimente negative?

Adică n-am sentimente. Niciodată.

- Sigur că ai. - Adică...

Uneori mi-e foame sau sunt obosită.

În ce priveşte bucuria sau vina, nu simt aşa ceva.

- Nu înţeleg. - Da, e greu de explicat.

Abia de curând am reuşit să recunosc acest lucru.

Am ajuns să privesc şi să imit emoţiile celorlalţi aşa bine,

încât m-am păcălit pe mine că le am, dar nu le am.

- Aşadar, e o... - O ce?

O boală sau...

- Cam aşa ceva. - Psihologă şi-ar dori să fie.

Întâi i-a zis tulburare de personalitate, apoi, depresie severă.

Ieri i-a zis comportament antisocial cu tendinţe schizoide.

Pur şi simplu răsfoieşte manualul de psihiatrie

şi-mi tot dă medicamente.

Dar am un creier perfect sănătos.

Doar că nu conţine sentimente.

Iar asta nu mă face o persoană rea.

Trebuie să muncesc mai mult decât ceilalţi ca să fiu bună.

- Două ore? - Da.

Ai pus alarmă că să te asiguri că nu stăm mai mult împreună.

Nu, adică...

- Am stabilit cu mama... - Am parola de e-mail a mamei.

- Poftim? - Îi citesc corespondenţa zilnic.

Am văzut ce v-aţi scris.

Că a trebuit să ridice preţul de la 100 la 200 pe oră, ca să o faci.

Pe viitor nu mai spune că nu mă costă.

Era disperată să stabilească o întâlnire.

Încerca de două săptămâni.

Puteai să primeşti 500 de la ea dacă te ţineai tare.

PARIAZĂ TOT

CÂŞTIGĂTOR 180 DE DOLARI

"Dar America descoperită la aterizare

"nu era ca în poveştile mamei.

"Maşinile formau cozi pe autostrăzi prost întreţinute

"şi grupuri de indivizi cu umerii lăsaţi se jucau zaruri pe alei.

"Nu ştiam dacă să mă simt trădată de mama mea

"sau să mă simt tristă. Oricât de imperfect era acest pământ,

"nu era aici să îl vadă"

Bine. Cum ai rezuma pasajul acesta?

E prost.

Nu.

Nu să-l evaluezi. Să-l rezumi.

Aţi pus-o la cale la telefon?

- Despre ce vorbeşti? - Nu i-ai mai dat mamei e-mail cu preţul.

De data asta nu mai sunt plătită.

Nu mai vreau bani.

Dar ce vrei?

Nimic. Voiam doar să te văd.

Lily?

Les să fac o tură. Spune-i mamei tale...

Amanda, el e Mark. Mark, ea e Amanda.

Încântată de cunoştinţă.

Da.

Aveai nevoie de ceva?

- Nu. - Bine.

Bine.

Bine, întrebarea numărul nouă.

Atitudinea autoarei fată de cutia mamei ei

poate fi descrisă ca...

- Ce e? - Îl urăşti.

Deci, e "A, solemnă".

- "B, dispreţuitoare" - Îl deteşti.

Nu...

Avem divergenţele noastre, dar...

Mă străduiesc să am o relaţie plăcută şi mătura cu el.

- Deci, "C, sardonică. D, ambivalentă". - Fiindcă e bogat?

- Poftim? - Fiindcă îţi lasă plicuri cu bani?

Erau pentru laptopul meu stricat.

Nu-mi lăsa plicuri cu bani de obicei.

Dar tu şi mama ta ştiţi

că vă e bine să fie fericit.

- De fapt, cred că am terminat. - Ce s-a întâmplat?

Nu ştiu.

Fii sinceră cu sentimentele tale!

Altfel, ies la suprafaţă în moduri pasiv-agresive,

de exemplu, începi să-ţi inviţi prietena ciudată ca să-l enervezi.

- Nu de asta eşti aici. - Ba da.

Dacă asta crezi, de ce nu-ţi rogi mama

să-ţi cumpere altă prietenă?

Sunt sigură că ai multe opţiuni.

Răspunsul e "D, ambivalent".

Aşa e.

O prietenă m-a învăţat

că, de câte ori scrie "ambivalent" la teste,

ăsta e răspunsul.

Nu eşti supărată?

Nu mi-ai mai zis ceva onest dintr-a şasea.

Eşti incredibil de deranjantă şi mă sperii.

Zi mai departe!

Într-un mod cumva fascinant.

Ca un clip de pe YouTube cu un buboi mare care e spart

sau ca un bebeluş fără fată.

- Îmi plac clipurile alea. - Mirosi cam...

- Ciudat. Da. - Serios?

- Îţi faci duş? - Doar la două zile,

dar nimeni n-a zis nimic şi am crezut că am scăpat.

N-ai scăpat.

Nu-mi pare rău că am încercat.

Cum ţi s-a părut?

- Grozav. - Aşa pare.

Probabil că ar trebui să ne întoarcem la lucru.

- Scuze. - Nu.

Scuze, a fost brusc.

A părut că un atac.

- Nu, încercam să... - Bine.

Vino încoace!

De ce-mi faci asta, Frank?

- Scârbos! - Ce?

E cel mai groaznic plâns fals pe care-l văd.

- Ea... - Se străduieşte.

Uite, e mai bine.

- De fapt, s-ar putea să nu fie fals. - Ba este.

Nu, uite, sunt lacrimi adevărate.

- Foloseşte tehnica. - Ce?

Poate chiar s-a îndrăgostit de actor.

Poate că şi-o trag între filmări

şi e ultima săptămână de filmări,

iar ea ştie că trebuie să se întoarcă la mariajul ei fără iubire din anii '40...

Tehnica.

- Sfinte Sisoe! - Da.

- Poţi să faci asta la comandă? - Exersez de ani de zile.

Poţi să mă înveţi?

Trebuie să înveţi toate procesele automate

care au loc când plângi şi apoi să le generezi manual pe fiecare.

Trimit semnale creierului, iar lacrimile apar natural.

În martie termini şcoala. Nu te preface că nu înţelegi.

Bine, unde începe?

Aici.

Înghite câte puţin aer!

E ca şi cum te îneci.

Din interior.

- Funcţionează? - Nu.

- Bună, Mark! - Bună, Mark!

Unde e maică-ta?

- La petrecere cu firma. - Ce petrecere?

Nu ştiu.

- La petrecere cu firma. - Nu ştiam că lucrează.

- Vii să discutăm sus, te rog? - Bine.

După următoarea pauză de reclame.

Acum.

N-aş lăsa-o singură pe Amanda.

- Amanda va fi bine singură. - Mi-e frică de întuneric.

De când eşti aici, Amanda?

Mă ia mama pe la miezul nopţii.

E cam târziu pentru noi.

Lily te poate duce acasă acum.

Două adolescente, în maşină, noaptea?

Sigur vom face accident.

Da, mereu dăm radioul foarte tare.

- Dăm mesaje la volan. - O sun pe mama ta.

- Poate să te ia acum. - E ocupată.

- Cu ce? - Face chimioterapie.

Noapte bună!

Vorbeşti vreodată cu mama ta?

- Despre ce? - Despre el.

- Ce să-i spun? - Despre cum te face să te simţi.

Nu crezi că o interesează?

Aşa crezi tu.

Mi-am luat sucul.

Sucul lui?

Face detoxifiere.

Trei săptămâni pe lună mănâncă friptură,

iar în ultima săptămână doar bea suc.

E un lucru sănătos?

Cred c-ar trebui s-o facă doar o dată pe an.

Sper să moară de la atâta suc în una din zile.

- Ce e? - Ergometrul.

- Ce? - Ergometrul.

E ca un aparat de fitness.

Lucrează la el tot timpul.

Cred că e un efort deliberat de a mă face să-mi pierd minţile.

Hai să-i furăm nişte vin!

Te gândeşti vreodată să-l omori?

- Nu. - Poţi lua varianta asta în considerare.

- Nu. - Să găseşti argumente pro şi contra.

- Nu. - De ce nu cântăreşti toate opţiunile?

Nu şi crima.

Da, sigur că nu e o idee obişnuită, dar nu ajungi prea departe

gândind că toţi ceilalţi.

- De exemplu, Steve Jobs. - Poftim?

Continui gândirea ta. E o analiză costuri-beneficii.

Se pare că poţi avea multe beneficii de la mulţi oameni.

Dar mi-aş petrece restul vieţii în închisoare.

De ce crezi că ai fi prinsă?

N-ar trebui să explic aşa ceva.

Asta i-a zis lumea şi lui Columb când a zis:

"Poate că lumea e rotundă, nu înconjurată de dragoni"

I-au spus: "Nu, fraiere, nu ar trebui să explicăm aşa ceva"

Şi lui Steve Jobs, când a zis:

"Acest MP3 player e şi..."

Bine, putem termina discuţia despre Steve Jobs?

Steve Jobs nu a ucis pe nimeni.

Majoritatea normelor morale din ţară are la bază prostia aia puritană.

Viaţa omului nu e ceva sacru.

Ce e sfânt la o puţă şi un vagin

care se combină şi fac un mititel?

Dacă mititelul ăla face mai mult rău decât bine, e o...

Ştii tu...

O maşinărie stricată.

Un cal şchiop.

Nu-i aşa?

Trebuie scos afară şi exterminat.

- Ai înţeles. - Ştii cum vorbeşti?

- Cum? - Ca un nazist.

N-am studiat Al Doilea Război Mondial,

dar cred că aveau o problemă cu rasă.

Ar trebui să pleci.

- De ce? - Aşa cred.

- Nu înţeleg. - Nu e nevoie.

Eşti sigură?

Bine.

Anticline Capital Partners.

Salut, ce mai faci?

Bine, doamnă. Cu ce vă pot ajuta?

Sun în legătură cu programul de stagiu.

Din câte ştiu, nu avem program de stagiu.

Dar Lily?

Cine?

Recepţia.

Salut, Şcoala Andover?

Da, cu ce vă pot ajuta?

Sunt Rhonda, de la Edible Arrangements.

Am avut o problemă cu o livrare

şi voiam să confirm adresa unei eleve.

În regulă.

Aveţi o elevă pe nume Lily Reynolds?

Vreţi să repet întrebarea?

Eleva este...

Aşteptaţi puţin! O să vă transfer apelul.

Bine.

Cum ziceaţi că vă numiţi?

Doamnă?

CAPITOLUL DOI

Mamă?

Lily?

Nu ţipă în casă.

Scuze.

Unde e mama?

- Bună! - Ce e asta?

Mark l-a montat miercuri.

Vreau cheile maşinii tale.

Sigur. Sunt în pantalonii mei.

Care sunt pe undeva.

Apropo, am rezervat o ieşire la spa peste două săptămâni. Sper să vii.

De când stai aici?

Nu de mult.

Lui Mark îi place să fiu bronzată.

Les în oraş.

... persoana asta nebună şi zice: "Cum ai putut face asta?"

Era calul ei. Glumeşti? Ce nebunie!

Poate ţi se pare o nebunie,

fiindcă aţi fost prietene. Şi e...

Da, am fost, acum un milion de ani...

Dacă vrei să vorbeşti cu cineva...

Ai văzut pozele?

Nu.

Tatăl lui Zack Friedrich deţine grajdul.

El a găsit pozele.

Tatăl lui le-a trimis la avocat, iar Zack le-a trimis lui Connor,

iar Connor, altor doi tipi.

Are 15 ani!

Da, e destul de mare să decidă cu cine vrea să iasă.

Aşa că îmi pare rău că iubita ta preferă...

Nu e iubita mea. E sora mea!

Bine, orice ţi-ar fi.

E o fiinţă inteligentă,

care poate decide singură cu ce oameni vrea să iasă.

- Greşesc? - Ce naiba caută ăsta aici?

Ce naiba caut aici?

Vă ofer tuturor experienţe timpurii cu droguri

pe care le veţi preţui mereu.

Asta fac. Tu cine eşti?

- Ai fost coleg cu vărul meu. - Cum îl chema?

Tipul ăsta a fost la închisoare.

Pentru sex cu o minoră.

L-a tras-o uneia de vârsta noastră când avea 25 de ani.

Bine. Aveam 23 de ani, faţă de gorilă!

Pune telefonul ăla jos!

Ştii ceva? Refuz... Pune telefonul ăla jos!

Refuz să fiu judecat de tribunalul ăsta nedrept...

La dracu'!

- Du-te dracului! - Ai dracului copii răi!

La naiba! Ai dracului copii! Fir-ar să fie!

Asta e maşina ta?

Stai să mă dau la o parte!

Dacă nu cumva...

- Vrei asta? - Nu.

Am văzut sclipirea.

- Nu te ruşină! - E în regulă. Mulţumesc.

Eu sunt Tim.

O să chem poliţia.

Bine.

Te-am văzut mai devreme acolo, stăteai singură.

Ceva te frământă.

- Hai să discutăm! - Nu.

- Haide, ştiu să ascult. - Chiar trebuie să plec.

La ce şcoală mergi?

La internat.

Şi te face să te simţi îngrozitor.

E ca o închisoare frumoasă.

Te-ai gândit să renunţi la şcoală?

- De ce? - Eu aşa am făcut.

Mi-am urmat...

Instinctul de antreprenor.

A fost cea mai bună decizie a mea.

În mod clar.

Ştii, problema cu oraşul ăsta e

că rumeguşul miroase minunat.

Dar tot într-o cuşcă de hamster te afli.

Între timp, afară,

sunt mai mulţi miliardari sub 30 de ani

decât în orice alt moment al istoriei...

E vremea noastră, nemernico.

AMANDA bună - ce faci

- Bună ziua! - Bună!

Ea a...

Ai venit să...

A făcut ceva?

Nu, am venit să o salut.

Bine. Intră!

E afară.

Ce face acolo?

Nu ştiu.

... dar lăsaţi mult din tulpina delicioasă,

care are aceeaşi aromă ca bulbul florii şi care arată bine.

- Pocneşte-l! - Poftim?

Pocneşte-l!

- Douăzeci şi cinci. - Ba nu! Au fost 30.

Bine, 30.

Aşadar...

Chestia aia pe care ai zis-o aseară...

- Care chestie? - Despre Mark.

Da.

Ai zis ceva de genul...

De ce presupui că vei fi prinsă?

Aşadar, ipotetic,

dacă ai face-o,

cum ai...

face-o?

N-aş face-o.

Asta vrei să-ţi spun.

Nu vreau să spui nimic.

Doar întrebam.

În atenţia: Consiliului Directorilor din 2016

Răspuns: Reînscriere semestrul întâi

Cred că ar trebui să fii mai cinstită.

"Presiunea crescândă a muncii mele la curs

"combinată cu suferinţa emoţională de a-mi pierde tatăl..."

Nu trebuie să o citeşti cu voce tare.

"... m-au făcut să încalc limita dintre cercetare şi plagiat"

Ce-ar fi să zici: "M-au făcut să intru pe internet şi să caut..."

Chiar nu am nevoie de indicaţiile tale.

Şi de ce îmi ceri să o citesc?

Am nevoie de semnătura unui părinte pe formularul de reînscriere.

- Bine. Dar... - Ce e?

Am avut o conversaţie despre anul viitor şi...

Ne place Brookmore.

Are un prieten în consiliu şi sunt foarte buni...

Brookmore e o şcoală pentru fete cu probleme grave de comportament.

De ce ai adus vorba de asta?

- Nu e adevărat. - Dacă nu sunt readmisă,

o să rămân în zonă.

Noi...

Credem că te-ai descurca foarte bine într-un mediu care te susţine.

- El nu mă vrea aici. - Nu e aşa!

Nu e vorba despre asta.

Ştii cât efort depune în fiecare zi să se apropie de tine.

Am fost admisă la Andover. Dacă...

Ai fost admisă la Andover fiindcă tatăl tău le-a scris un cec.

Asta nu e conversaţie.

Deja am plătit avansul.

Am auzit că ai poze cu calul?

- Sunt bine. - Dragă, nu poţi intra arătând aşa.

- Sunt bine. - Stai să rezolv asta.

Mă faci să repet?

Nu face asta...

Mă faci să repet? Am zis că sunt în regulă.

- Încercam doar să fiu de ajutor. - Înţelegi engleza?

Sau trebuie să stau aici toată ziua

ca un robot şi să repet?

Sunt bine. Sunt bine.

Iisuse Hristoase!

Am văzut pozele.

Nu vrei să zici nimic?

Ce vrei să spun?

Nu mi-am dat seama că ai făcut-o aşa.

- Nu aşa am vrut să iasă. - Ce ai vrut...

Voiam să o facă un veterinar.

Nu mai putea să meargă.

Dar o ştii pe mama.

E genul de persoană care plânge

la gândul că îi va adormi calul şi nu se va mai trezi.

Când un caracter slab ca acesta îţi conduce casa...

Totuşi, nu trebuia...

Dacă clorhidratul de midazolam ar fi avut efectul scontat...

- Ce? - Clorhidrat de midazolam.

Dacă ar fi avut efectul scontat, ar fi fost...

Din păcate,

controlul calităţii e slab pe piaţa neagră.

Honeymooner a intrat în convulsii.

Se zbătea tare şi a rupt atelă.

Apoi şi-a rupt şi celălalt picior.

Dar nu vrei să auzi asta.

Atunci, a fost clar că trebuia să se termine cât mai repede,

şi am căutat metode de ucidere pe internet.

Nu aveam armă, deci ieşea din discuţie, dar...

În Mexic, se foloseşte ceva numit puntilla.

- Ce anume? - Un puntilla.

E ca un cuţit curbat, ca un piolet.

Îl bagi în vertebră cervicală şi se prăbuşeşte.

Şi aveai un puntilla?

Ceva de genul ăla.

A oprit convulsiile, dar problema la execuţia cu puntilla

e că nu omoară calul, ci doar îl paralizează.

Evident, nu asta voiam pentru Honeymooner.

Aşa că m-am suit pe el, era la pământ deja,

şi am început să tai carnea de pe gât.

Scopul era să ajung la coloana vertebrală repede,

dar mi-a luat ceva timp.

Muşchiul avea multe cartilaje, iar cuţitul s-a tocit repede,

dar am ajuns la coloană.

Apoi m-am ridicat şi mi-am pus piciorul

într-o poziţie în care puteam lovi în jos şi...

Scuze!

Nu, e...

Cred că a fost bine.

Că am făcut-o eu, după toţi anii petrecuţi cu calul ăla.

M-am concentrat şi am considerat-o o îndeplinire a unei sarcini de lucru.

Cred că trebuie să o facem.

Serios?

Serios.

Şi te uiţi la mine.

Eşti singura persoană de aici.

Dar cred că ai face-o foarte bine.

Adică, stăpânirea pe care ai arătat-o...

Amanda!

Amanda, unde te duci?

De ce zici asta?

O zici fiindcă eşti sentimentală.

- De ce aş fi? - Nu ştiu.

Nu-mi spui nimic despre viaţa ta.

- Ba da. - Dar tot mi-ai cerut

- să ucid pentru tine. - Nu asta-ţi cer.

Ştii că sunt cea mai nepotrivită pentru asta.

Voi fi judecată pentru cruzime faţă de animale.

Dacă are loc ceva violent.

- Eu sunt prima căutată. - Bine, înţeleg.

Dacă o facem, trebuie să fim departe,

cu alibiuri solide.

CAPITOLUL TREI

Am venit să-l vizităm pe unul dintre oaspeţii dvs.

Numele, vă rog.

- Al meu? - Al persoanei rezidente.

- Este... - Dra Jones.

Mulţumesc.

- Cum m-ai găsit? - Am întrebat.

Ai întrebat...

E foarte neprofesionist.

Ştii, eu n-aş face,

în mod normal, o vânzare în aceste împrejurări.

Dar ai nevoie de afacerea asta.

- Nu am nevoie. - Bine.

- E o chestie temporară. - O distracţie.

A trebuit să mă zbat pentru tot ce am.

Nu ştii de unde vin.

- Din Westchester. - Amanda!

Du-te naibii! Habar nu ai.

Dacă-mi dai cinci, maxim zece ani,

o să fiu cel mai tare în branşa.

În toată zona, o să fiu şeful.

- Ai o prietenă ciudată. - Ştiu.

- Am terminat? - Ai o armă?

De ce-ţi pasă dacă am armă?

Eram curioasă.

Dacă vrei să fii şef în câţiva ani,

îmi imaginez că asta ar implica violenţă.

Doar n-o să implice dineuri de afaceri şi golf!

Deci trebuie să ai o armă.

Nu e treaba ta. Ce, vrei să-mi faci probleme?

- Fac pariu că nu are. - Da, dar sigur are...

-... o furculiţă de plastic. - Ai?

Nu, la naiba! Nu am o furculiţă de plastic.

Ce naiba e cu tine? Da, am armă.

- Mai multe? - Mai multe? Nu, doar una.

- Crezi că sunt Rambo? - O ai la tine?

- De ce îţi pasă? - Minte.

Am armă.

Bine.

De ce e bine?

Lily are o propunere de afaceri pentru tine.

Tim!

Ce e?

Aşadar, vei intra pe aici.

O spargi. Foloseşti o cărămidă sau o piatră grea.

Eşti sigură că se va sparge?

Da, o creangă de copac a spart-o pe cealaltă vara trecută.

Da, dar va face zgomot.

Da, asta e şi ideea. Se va trezi şi probabil va veni aici.

Apoi îl...

Corect? Sau mi-a scăpat ceva?

- Nu, ai înţeles. - Nu credeam că o aduci aici.

Nu-ţi place?

- Te rog, nu o îndrepta spre mine. - E încărcată?

- Vrei să o ţii? - Nu, mulţumesc.

Haide!

Oricum, vei trage, vei lua ceva,

vei face să pară un jaf, apoi fugi pe unde ai venit.

- Şi mă duc la maşina mea. - Da.

- O să declanşez alarma? - Nu ai avea de ce.

Vecinii vor suna poliţia.

Nu cred. Nu e niciunul foarte apropiat.

Ai auzit vreodată un foc de armă?

În plus, sunetul se propagă peste apă.

- Apoi pleci rapid. - "Apoi pleci rapid".

În toiul nopţii, în zona asta liniştită,

ce să fac, să mă pierd în trafic?

Conduci cu viteză moderată, cu farurile stinse.

Maşina nu va putea fi identificată.

Da, şi intru într-un copac pe şoselele astea întortocheate.

Eu cred în tine.

Ştiţi ceva? Cred că voi nu înţelegeţi ce înseamnă.

- Nu vrei 100.000. - Dacă nu vorbiţi serios?

Vorbim serios.

Ştiu că tu vorbeşti serios.

Dar de unde ştiu

că ciudata asta nu se va răzgândi?

Vorbim serios.

Sigur vrei să te laşi târâtă în asta?

- O ai cu tine? - Da.

Sigur?

- Da. - Unde?

- Aici. - Bine, un gram sau două?

- Două. - Bine, face 120.

De ce ai înregistrat-o?

O să mă şantajezi să-ţi ucid tatăl vitreg?

- Nu, asta e... - Ba da, exact. Ai înţeles.

Nu o târî în asta!

Ştii ceva? Nu mă târî nici pe mine.

Fiindcă, spre deosebire de tine, noi avem vieţi de trăit.

- Aveţi? - Da.

Nu ştiu dacă ea are, dar eu am.

Lucrezi într-un azil.

În plus, vinzi droguri copiilor.

- Asta e viaţa? - Amanda!

Orice afacere începe de jos.

Serios? Şi ce urmează?

E clar că vinzi minorilor

ca să n-ai treabă cu traficanţi.

Nu mă cunoşti.

Nu mă cunoşti.

Dă-mi zece ani şi voi conduce o maşină exact ca aia din faţa casei.

O să-mi mut familia într-un cartier ca ăsta.

Fiindcă am motivaţie.

Da. Şi tenacitate.

Şi locul permanent de infractor sexual în Connecticut.

Bănuiesc că după ce te muţi, vei merge cu o maşină scumpă

de la un vecin la altul, ca să te prezinţi şi să îi convingi

că ai făcut sex cu un copil

pentru că-ţi era frică să vorbeşti cu cineva de vârsta ta.

Dă-mi telefonul!

N-ai să-l foloseşti!

Nu în casa asta, nu în cartierul ăsta.

Poliţiştii vor fi aici imediat.

Dă-mi telefonul!

Chiar dacă am fi în mijlocul pustietăţii,

tot nu ai trage.

Chiar dacă nimeni nu ar afla...

Nu ezita!

Mai rău decât să fii incompetent,

rău sau diabolic

este să fii indecis.

Ai făcut o prostie şi te-ai rănit la cap.

Dar am oprit sângerarea şi eşti în stare stabilă.

- Trebuie să merg la spital. - Ba nu.

Trebuie să merg la spital.

Uite medicamentul mamei pentru dureri.

La maxim două deodată,

curăţ-o şi se va vindeca natural.

Ce-o să-i spun lui tata?

De ce i-ar păsa?

Fiindcă locuiesc cu el.

Poartă o şapcă!

Îl păstrăm noi, apropo.

Îl punem în grătar.

În ce?

În al doilea grătar. E cel mai depărtat de casă.

- Mark nu-l foloseşte. - Poţi veni să-l iei sâmbătă seară.

Asta e în...

- Trei zile. - Da.

Nu-i daţi timp găurii din capul meu să se vindece?

Trebuie să fie sâmbătă.

Eu voi fi plecată cu mama,

iar Amanda va fi la programul de psihoterapie.

Dacă spui cuiva despre asta

sau dacă nu-ţi faci treaba, vom trimite înregistrarea, care e on-line,

la poliţie.

Eu ies din afacere.

Eu ies. Voi...

Dacă încercaţi ceva, mergeţi la închisoare.

Scuze, cine merge la închisoare?

Suntem două minore cu avocaţi incredibil de bine plătiţi.

Dar, tu dacă mai comiţi o infracţiune,

una minoră, cu droguri,

iei 15 ani.

- Crezi că o s-o facă? - Da.

Tu bucură-te de weekendul la spa. Ne vedem când se termină.

Vrei o...

Ştiu şi eu? O îmbrăţişare sau...

Nu.

Bine.

Mulţumesc!

Mersi!

E foarte bună.

Vai, Doamne!

- Ce faci aici? - M-am gândit să vă iau.

Ca să nu veniţi cu trenul.

Laşul naibii!

Probabil că e în drum spre poliţie.

- Ba nu. - Nu ştii asta.

Nu vrea să-şi facă probleme legale.

Înseamnă că va veni după noi. Şi-a luat arma.

Nu are nimic de câştigat făcând asta.

Ne va lăsa în pace. Şi noi, la fel.

Nu merită.

Vrei să-l căutăm şi să-l omorâm şi pe el?

Să ucidem jumătate de stat?

O facem noi.

Nu eşti în starea necesară să o planifici.

- Dar în ce stare sunt? - Fumezi în casă.

- În starea asta eşti. - E casa ta?

- Sau e casa mea? - Spun doar

că, dacă o facem, o facem pentru că aşa trebuie.

Nu fiindcă eşti supărată şi treci prin momente grele.

Prin ce momente grele trec?

Mă refer la tot.

La tot? Ce înseamnă tot? Viaţa mea e în regulă acum.

Ai fost exmatriculată de la Andover

şi m-ai minţit despre stagiu.

E Mark?

Ce e asta?

Doamne!

De unde le-ai luat?

De la magazin.

Asta faci acum? Eşti fumătoare?

Dacă tata m-ar găsi fumând în casa lui,

m-ar fi bătut cu catarama curelei.

Asta vrei să faci?

Aruncă pachetul! Nu-i spun mamei tale.

Spune-i!

Nu e nevoie s-o mai îngrijorezi şi cu asta.

- Ar trebui să ştii asta dacă... - Părăseşte-o!

Poftim?

Dacă vrei ce e mai bine pentru ea,

părăseşte-o!

Nu poţi înţelege punctele de vedere ale altora, nu?

Nici pe al meu, nici pe al prietenei tale.

Nici măcar pe al mamei tale.

- Du-te dracului! - Fiindcă, în creierul tău,

toţi oamenii sunt doar

mici ramificaţii ale conştiinţei tale.

Suntem toţi slugile tale, nu-i aşa?

Servitoarele tale,

antrenorii tăi personali.

Ştii ceva?

Bagă-ţi câte tâmpenii vrei în plămâni.

Vom înceta să te protejăm.

Viaţa trebuie să-ţi dea o lecţie.

Iar singurul motiv pentru care te trimit la Brookmore

e că am plătit totul.

După asta,

nu mai primeşti bani,

prinţesă.

Nu ai făcut nimic!

Nu ai fost în pericol.

Deci îţi convine că-mi vorbeşte aşa?

E un nemernic. E o noutate?

Cinstit vorbind, nu greşeşte prea mult. Empatia nu e calitatea ta.

Dar ştii asta.

Eşti bună în alte privinţe.

- Ia te uită! - Ce e?

Tehnica. Ai exersat-o.

Nu folosesc tehnică, Amanda.

Pot să te întreb ceva?

Da.

Îţi aminteşti că, în clasa a nouă,

când mergeam spre casă de la înmormântarea tatei,

tu mă ţineai de mână şi plângeam?

Da.

Foloseai tehnica?

Da.

A fost bine, nu?

CAPITOLUL PATRU

La dracu'!

Sara, el e dl Geoffrey Hamilton. Micuţa dră Crewe e noua noastră elevă.

Ce mai faceţi?

Ce mai faci? Cred că trebuie să te învăţ să călăreşti.

Când te gândeşti că toată lumea din filmul ăsta a murit!

Sau, măcar, sunt foarte bătrâni.

Probabil că el are scaun cu rotile.

Ea are scutece.

E o povară pentru familia ei.

O vizitează cu rândul şi...

Şi când stau lângă patul ei

şi e filmul ăsta la televizor, ea spune: "Vai! Ce tânără drăguţă!"

Mă enervezi.

Te simţi bine?

Sunt în regulă.

De ce?

Trei zile nu mi-ai dat mesaje, iar apoi îmi dai un mesaj urgent.

Dacă vrei să revenim la plan...

Nu vreau să vorbesc despre plan.

Mai ştii ce i-ai zis lui Tim?

Ce?

Chestia aia cum că

viaţa lui

nu merită trăită.

Da.

Îţi pui aceeaşi întrebare despre tine?

Despre noi toţi? Aşa, în sens filozofic?

Referitor doar la viaţa ta.

Vreau să zic,

dacă nu poţi simţi nimic, fericire sau...

Îmi pare rău. N-am...

N-am vrut asta.

Nu, e...

E în regulă. Nu m-am gândit niciodată la asta.

Opreşte-te!

Am pus medicamente.

Ce ai făcut?

Am pus Rohypnol în el.

M-ai drogat.

Da.

- De ce? - Fiindcă eu...

Voiam să-ţi pierzi cunoştinţa, să te duc sus,

apoi să-ţi pun cuţitul în mână

şi să fac să pară că tu...

Îmi pare rău...

Nu ştiu la ce mă gândeam...

Dă-mi paharul să le arunc.

Opreşte-te!

Opreşte-te!

Ce ai făcut?

L-am băut.

Ţi-am zis să nu-l bei. Tu...

- Trebuie să vomiţi. Haide! - Nu, mersi.

- Ştii ce face drogul? - Da. Îţi...

Doamne! Ai pus destul.

De ce o faci?

- Trăiesc o viaţă fără sens. - Ba nu.

Eşti... Eşti o prietenă minunată.

Sunt...

Sunt o imitatoare cu talent.

Tim?

Urci pe scara vieţii!

- Ce faci aici? - O întâlnire de afaceri.

E ciudat dacă aşa vrei tu.

Ce întâlnire ai?

Un interviu pentru colegiu.

Se iese la masă pentru aşa ceva?

De obicei nu, dar

tipul care mă intervievează e... A fost prieten cu tatăl meu vitreg.

Am auzit.

Am auzit de asta.

Îmi pare rău

pentru pierderea ta.

Familia mea a trăit momente grele.

Dar trecem peste ele.

Cred că ăsta e pentru tine.

Să ştii

că mă bucur că nu ai venit.

Bine.

Eu am vrut să uit totul,

dar ea a simţit altfel.

Ai vorbit cu ea după aceea?

Mi-a scris o scrisoare lungă,

cam acum o săptămână.

Ce zicea?

Nu e rău aici.

Mâncarea e bună.

Personalul e drăguţ, în general.

Terapeuţii lucrează cu mine să-mi reamintesc

orele acelea lipsă.

E amuzant.

Le pot spune orice, iar ei scriu şi dau din cap.

În plus, chestia cu medicamentele la grămadă

se aplică iar.

Cele mai noi mă fac să dorm 14 ore pe zi

şi să visez constant.

Pe tine te visez mult.

În visul care se repetă, suntem la tine

şi tocmai am băut sucul cu droguri,

iar tu ţipi

şi mă întrebi de ce.

Mă întrebi de ce am o fată de cal în loc de fata mea.

Şi vreau să-ţi spun că nu am.

Dar mă întorc şi deschid gura, dar tot ce iese e...

Şi mai am un vis care se repetă,

care nu e cu tine.

Şi e cam aşa:

Sunt Honeymooner

şi sunt pe moarte.

Mă ridic din trupul meu

şi mă holbez la tot cartierul,

iar timpul curge mai repede.

Şi văd generaţii de oameni venind, plecând şi construind case mai mari.

Apoi, în cele din urmă,

oamenii încep să-şi petreacă mai mult timp

holbându-se la telefoane.

În curând, vor uita să-şi cureţe casele,

să-şi tundă gazonul

sau să mănânce.

În cele din urmă, casele putrezesc şi se prăbuşesc, iar oamenii dispar,

se risipesc total în internet.

Apoi, iar asta chiar e partea frumoasă,

caii preiau puterea.

Şi tot cartierul e plin de armăsari frumoşi fără stăpâni,

nu-şi amintesc de stăpâni şi nu ştiu cât valorează,

doar se împerechează şi galopează printre ruine.

Ce zicea?

Nu ştiu.

Am aruncat-o.

Traducere: Retail

Brrip by okota_99

Salvare în Unicode UTF-8 R.O.D.

Sincronizare R.O.D.