Original subtitles

Domnule, vreţi timbre de tuberculoză?

Tuberculoză.

Sunt împotriva tuberculozei.

Sunt pentru cancer.

Nu sunteţi deloc rapizi, băieţi din Longeverne.

Cei din Velrans mi-au dat deja 2 carnete.

Acum cel puţin o oră.

Două carnete? Da.

De ce le-aţi cumpărat de la cei din Velrans? Sunteţi din Longeverne.

Pentru că bolnavii, nu aşteaptă.

Cu boala nu este de joacă.

E ceva important.

Când te simţi bine, totul este bine.

Dar când eşti bolnav...

Cu boala nu este de joacă.

Nu este de joacă, totul este bine atunci când eşti sănătos,

şi când eşti în putere, cu boala nu este de glumă.

Pe cine să mai rugăm?

Preotul, el nu va putea să ne refuze.

Domnule L'abbé. Vreţi nişte timbre?

Oh la naiba, şi el are deja unul.

Mai mult, din cauza lui l-am ratat pe Nestor.

Hai să fugim după el, urcă dealul pe jos.

Ei bine, asta e ceva. Vreţi să-mi vindeţi timbre?

Vă arăt eu vouă. Ticăloşilor, este poştaşul nostru,

Nu este al vostru. A trecut pe la preotul nostru,

dar Nestor este din Longeverne.

Nestor e din Longeverne? Să lăsăm gluma.

Poştaşul este al statului. Nu este al nimănui.

Ia mai spuneţi şi acum cine sunt ticăloşii?

Ticăloşilor, ticăloşilor. Hoţi de postaşi.

Şi voi din Longeverne, sunteţi nişte coaie moi.

Ce înseamnă asta?

Toţi din Longeverne sunt nişte coaie moi.

Vă spun lui...

Vă voi spune lui Lebrac.

Hei băieţi, se aude primul clopoţel.

Eu înţelesesem, las...

Salut, băieţi. Salut.

Dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit. De ce?

Aia din Velrans ne-au bombardat cu pietre.

Ne-au poreclit cu nume de păsări.

Nu cu nume de păsări, doar ţi-am spus. Atunci cu ce fel de nume?

Ce nume?

Nu ştim prea bine ce vrea să însemne asta.

Hai să-I întrebăm pe Lebrac. Oh, da.

Ce nume, Tigibus, ce nume?

Iată-i pe fraţii Gibus.

Ce vrei?

Ia spune?

Domnule, câte înjurături încep cu litera c?

Pe mine mă întrebi asta?

Eu nu ştiu înjurături.

Oh, ba da, ştiţi.

Cea mai rea înjurătură care începe cu "c", care este?

Ştim ce este dar de ce, moale?

Pentru că este o mare insultă? Hei, băieţi.

Nici măcar profesorul nu ştie ce este.

I-ai povestit tu tot?

Da, dar nu i-am spus-o în faţă.

Nu-i deloc prost, Tigibus. Daţi-vă la o parte puţin.

Gaston, vino puţin.

Unde este tatăl tău? Acolo.

Du-te la el şi spune-i: Tati, coaie moi.

O să vezi că îţi va da o bomboană. Vrei să ţi-o aduc ţie?

Nu, păstrează-o tu. Haide, fugi, nu o să uiţi nu-i aşa?

Coaie moi, coaie moi.

Tati, tati, tati.

Haideţi, linişte.

La Crique, ţi-a ieşit socoteala?

Da, nu este deloc complicat.

Îl vezi ieşind?

Nu.

- Colas, 0 vândute. - Tintin, 0 vândute.

Camus, una vândută. Asta va afecta media socotelilor.

Iată-I!

Toată lumea să se aşeze pe scaunele lor.

Camus stai jos. Lebrac.

Ei bine, Velranii,

or să vadă ei diseară dacă, dacă suntem coaie moi.

Haideţi, băieţi.

Ah, spune aşa, ne-am oprit puţin. Pornim imediat.

Nu ai uitat să aduci creta aşa cum ţi-am spus? Am buzunarele pline.

Băieţi, băieţi.

- Aşteptaţi-mă. - A trebuit să aflu cum să-I scot.

Arăţi bine aşa. La drum.

Haideţi.

De ce nu o luăm pe drum? Pe aici este mult mai scurt.

O să ne rupem pantalonii. Eu nu o iau pe aici.

O să o iei pe aici ca toată lumea. Cine comandă aici?

Nu am spus că nu vin, Lebrac.

Dar nu este adevărat că pentru a avea şefi trebuie să votăm.

Glumeşti?

Cine cunoaşte gradele, aici?

Eu, vreau să fiu căpitan, e puternic, căpitanul.

Eu cunosc un tip care este sergent, şi e chiar deştept.

Şi are şi certificat.

În orice caz, cel mai puternic este clasa I.

Soldat clasa I.

Înseamnă că există şi soldaţi de clasa a II-a

şi soldaţi de marfă.

Atunci, ce facem, votăm sau ne alegem fiecare gradul?

Noi alegem. Eu aleg.

Colonel clasa a II-a.

Nu, motorul cu aburi al colonelului. Nu, colonelul,

vagon de bagaje.

Ne deranjezi cu prostiile tale de doi bani.

Trebuie să avem şefi.

Ştiţi ce vă spun, şeful este cel care are pitpalacul cel mai mare

şi cu asta basta.

Nu trebuie decât să te uiţi la câini la capre, la berbeci.

La toţi, de fapt.

Haideţi, scoateţi-vă încălţările.

Ce o să facem? Vei vedea.

Haide, ia-o înainte.

Cine? Eu?

Cineva aşa ca tine care cară o sticlă nu va da de bănuit nimănui.

Se va întoarce în casa lui.

Şi ce-o să-i spun? Nimic, trebuie doar să treci pe acolo.

Eşti colonel sau nu? Trebuie să te supui.

Dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit.

Tu eşti cel care ai făcut câinii să latre în halul ăsta?

E fratele meu. Ce ne facem?

Bietul de tine.

Stai jos, micuţule, stai aici.

Ţi-ai pierdut limba? Este din cauza căzăturii.

Acum îl mai sperii şi tu, nu mai ţipa la el.

Nu ţip, vorbesc. Mai bine taci.

Nu înseamnă că dacă eu voi tăcea el o să înceapă să vorbească.

- Tu I-ai şocat. - Trebuie să-i dăm să bea o picătură.

Dă-i să bea o picătură, nu putem să stăm aici şi să nu facem nimic.

Coaie moi.

Calva nu a făcut niciodată rău nimănui.

Cu asta, vei fugi ca un iepure, o să vezi.

Asta e. Aşa.

Coaie moi.

Tocmai în casă la Aztec trebuia să ajungă. Cu atât mai rău pentru el, noi plecăm.

Voi staţi la pândă în toate cele patru colţuri.

Daţi-mi creta.

Rămâi cu mine, câteodată fac greşeli de ortografie.

E mai bine? Cum te simţi?

Bub, bu...

Ce zice? Ce zici?

Mi-am vărsat laptele.

Îşi face griji pentru lapte.

Nu-ţi face sânge rău pentru lapte, îţi dăm noi laptele înapoi.

O să-ţi dăm lapte. Henri.

Ia-i gamela şi du-te să o umpli

la grajd. Ce?

Îmi fac temele.

Îţi spun să mergi să iei lapte. Nu vreau să-i fac niciun serviciu.

Asta o să mai vedem noi. Poftim.

Doamne, atunci.

Mai fă doar puţin zgomot şi îţi arăt eu ţie.

Este bună, băutura.

Huh? I-ai prins gustul.

Nu cu s.

Hei!

O maşină. Nu-mi pasă, am terminat.

Nu i-am trimis noi să ne facă aşa. Şi acum, mai ştergeţi asta, băieţi.

Pantalonii mei sunt descusuţi...

Dacă ne văd aşa cum suntem, asta o să-i sperie.

Velranii!

Arătaţi-vă să vă vedem puţin. Prostănacii naibii, căcăcioşilor,

Răhăţeilor. Iată-mă aici,

Nu este nevoie să urlaţi aşa.

Cretinule. Ba tu eşti cretin.

- Încercaţi să vă apropiaţi. - Nu este nevoie.

Vă simţim mirosul împuţit de aici.

- Iar... sora ta? - Sora mea,

se pişa albastru.

Şi casa ta este plină de ipoteci!

- Ipotechează-te şi tu. - Mai coborâţi din barcă azi?

O să vedeţi voi dacă vă daţi jos din barcă?

Aşteptaţi puţin, gaşcă de căcăcioşi din Velrans.

O să vă scăldăm noi pe toţi, coaie moi, căcăcioase din Longeverne.

Toţi în spatele umbrelei, băieţi.

Ah, la naiba. Asta nu era prevăzut.

Să o ştergem băieţi, este tatăl lui Schaeffer, şi e miop.

Camus, ia vâslele. Tigibus, capul la cutie.

Hei, ce faci?

Gaşca!

Aşadar, ai calculat preţul pentru un kilogram de mere?

Da, 150.000 de franci

3333 şi virgulă.

Aşadar, este război?

Este război?

La La Sabliere.

- Deci, este război? - În seara asta toată lumea vine la La Sabliere.

Unde se duce?

De ce să nu se ducă la closetul lui? Nu are de ce să o facă.

MOBILIZARE GENERALĂ MOARTE VELRANILOR.

Moarte Velranilor.

Ce naiba te-a apucat?

Moarte Velranilor.

Nu mi-aţi văzut ochelarii?

Ascundeţi-vă acolo, vom încerca să luăm câţiva prizonieri.

Tecal, Migue la Lune, duceţi-vă să blocaţi retragerea.

Atenţie băieţi, vin...

Am prins unul.

Eşti terminat, Migue la Lune.

LA POST, MIGUE LA LUNE.

E adevărat că torturaţi prizonierii?

Nu ai văzut încă nimic. Camus, dă-mi cuţitul tău.

Ce vrei să-mi faci?

Haideţi, daţi-vă înapoi, toată lumea trebuie să vadă.

- Aşadar băieţi, ce îi tăiem? - Urechile.

Limba. Cocoşelul.

Mai rău, pitpalacul.

Dacă mă atingeţi am să-i spun preotului şi primarului.

Dar nu o să mai ai limbă.

Nici pitpalac.

Băieţi, începem de sus?

Urechile mai întâi, ţineţi-l bine.

Nu! Nu! Nu face asta, Lebrac.

Trouillard, cu partea asta nu taie.

Toţi sunteţi la fel, nu-i aşa? Nici măcar nu sângerează.

Ar trebui să-l închidem într-o peşteră şi să ne băşim toţi,

şi o să ajungă o cameră de gazare.

Şi acum, să mergem mai departe. Nu.

La probleme serioase.

Nu-mi pasă de cocoşelul tău şi nici de pitpalacul tău.

Doar un singur lucru contează pentru un om,

şi acela este onoarea. Şi în 5 minute, o să te ruşinezi ca un hoţ.

Nu, Lebrac, nu face asta.

Dar oare cum se gândeşte la toate astea?

URAAAA!

Acum, întoarce-te la preotul şi la primarul tău.

VICTORIA O CÂNTĂM‚

EA NE VA DESCHIDE TOATE PORŢILE

LIBERTATEA NE ÎNDRUMĂ PAŞII

ŞI DIN NORD PÂNĂ ÎN SUD,

TROMPETA DE RĂZBOI

SUNĂ ADUNAREA

În al patrulea rând,

trebuie să fii înregistrat pe lista electorală

a comunei tale.

Hei, Lebrac. Ce?

Velranii au spus că se vor întoarce.

Vor mai primi încă o lecţie, avertizează-i pe ceilalţi.

Lebrac! De ce este nevoie pentru a fi alegător?

- În seara asta la La Sabliere. - Te-am avertizat Lebrac.

- În seara asta la La Sabliere. - Ai grijă la consemnare.

Atunci, răspunde? De ce este nevoie pentru a fi alegător?

- Cetăţenia... - Trebuie să-i cunoşti geografia.

Nu este rău să cunoşti geografia.

Dar asta nu este suficient pentru a fi alegător.

Ah! Trebuie să fii din ţară. Care ţară?

Franţa. Trebuie să fii din Franţa.

Da, dacă vrei tu. Mai departe?

Doar nu o să-l pedepsească chiar în noaptea asta când avem bătaia.

Până la urmă, ia spune, Lebrac,

Tu poţi fi votant? Nu, domnule.

De ce?

Pentru că încă nu ţi-a crescut păr pe fund.

Ce părere ai, La Crique? Eu spun că... că... că...

Că, ce?

Pentru că este prea tânăr.

Răspuns corect.

Grangibus în detenţie patru ore. Oh, nu domnule.

Lebrac, şi tu de asemenea.

Nu este vina lui eu i-am suflat.

Vei rămâne şi tu cu ei.

Suntem cu trei mai puţin. Voi prelua comanda.

În al patrulea rând să fiţi înscrişi pe lista electorală a comunei unde locuiţi.

În al cincilea rând...

O să întârziem, trebuie să ne mişcăm.

- Ce faci aici? - Văd mai clar.

Văd mai clar. Văd mai clar.

- Bandajul meu. - Ce faci aici?

Ah, bătrâne, Dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit.

Au fost cu cel puţin zece mai mulţi decât noi.

Ceilalţi unde mama dracului sunt? Aproape peste tot.

Oh, aoleu!

Am fost mai puţini decât ei.

Nu suntem niciodată mai puţini decât căcăcioşii ăia.

ANTOINE, PIEPTENE-N CUR.

Credeţi că sunt o pară. Veniţi să mă culegeţi.

Mai devreme sau mai târziu tot o să cazi în ghearele noastre.

Când o să-mi vină să mă piş o să cadă undeva.

Alertaţi-i pe băieţi,

Vine Lebrac.

Să nu-l lăsaţi să coboare.

Ceilalţi cu mine, haideţi.

Ai grijă, Lebrac.

Lebrac!

Aşa deci, este adevărat că voi torturaţi prizonierii?

Ai vrut să-mi tai pitpalacul...

Eu nu am de gând să-l caut pe primar, Mă apăr singur.

În 5 minute, nu vei mai fi aşa de mândru.

Cum nu sunteţi buni de nimic, ne-aţi copiat pe noi.

Gura!

Mă vedeţi că plâng? Mă vedeţi că mă văicăresc?

Nu vrei să fii onorat? Lasă-l.

Zici tu, Longeverne, nu e acolo?

Domnişorul încă nu a ajuns şi uite cât este ceasul?

La ora asta se vine acasă.

De ce nu-i răspunzi mamei tale?

Da, la ora asta se vine acasă.

De unde vii?

Te-am întrebat, de unde vii?

Închideţi nasturii la geacă şi la cămaşă.

Aşa îţi închizi nasturii?

De fiecare dată faci praf totul. Am rămas cu el în mână.

La fel ai făcut şi cu farfuria azi dimineaţă. Nu o fac intenţionat.

Sunt prea puternic. Şi eu trebuie să repar toate oalele sparte.

De ce trebuie să vă certaţi de fiecare dată, era deja rupt dinainte.

Mai mult, mi-am rupt şi butonierele.

Butonierele.

Pentru că nu îmi mai foloseau la nimic, devreme ce nu mai am nici nasturi.

Ce mama dracului, pentru numele lui Dumnezeu.

Cum de ai putut să ajungi în halul ăsta?

Nu am nimic de spus. Încăpăţânatule.

Ştiu că merit o săpuneală zdravănă, aşa că poţi să-i dai înainte, ce mai aştepţi?

Şi-o mai şi cere, o mai şi cere.

Aoleu! Oh, scaunul!

Acum ai distrus şi scaunul.

Cămaşa, nasturii iar acum, scaunul.

Drept cine ne iei? Crezi că sunt regele Chinei sau Cresus?

Te voi face eu să-ţi bagi minţile în cap.

O să vezi că nu-ţi va mai arde niciodată să mai încerci să faci porcării.

Ticălosule.

Linişteşte-te Eugene, linişteşte-te.

Spune-i că-l vom trimite la şcoală în pielea goală.

Stai aşa, nu îl mai bate.

Spune-i că-l vom trimite în pielea goală la şcoală.

Nu vrei să-mi spui ce este acela un metru?

Ba da, domnule profesor, metrul, e mare cam aşa, aproape cam aşa.

Asta nu-ţi va uşura deloc situaţia, într-o zi am să mă enervez cu adevărat.

Nu este vina mea, domnule, mă gândeam la o glumă.

Bine, atunci, vom vedea asta mai târziu, toată lumea afară. Recreaţie.

Şi eu, domnule? Şi tu.

Nu sunt pedepsit şi nu pot să ies în recreaţie? Nu.

O să-i spuneţi tatălui meu? Vei vedea.

Nu trebuie să-i spuneţi, domnule.

Ai mâncat iar bătaie aseară, nu-i aşa?

Bătăile nu mă deranjează, dar vrea să mă trimită la internat.

Asta este lucrul cel mai rău.

Vrea să trimită la internat? Da domnule, e chitit să facă asta.

Păi dacă vei continua să faci pe idiotul şi să nu-ţi pese de nimic.

Dacă nu mă mai ascultaţi, promit să stau liniştit în banca mea şi să nu mai deranjez.

Hei, aici nu suntem la cariera de nisip.

Generalul, aici, sunt eu.

Dumneavoastră aţi mai stat la internat? Da.

Şi nu am mai murit. Pentru dumneavoastră nu este la fel.

Eu pot învăţa. Cunosc deja câteva lucruri folositoare.

Ţi se pare suficient?

Ca să nu mori de foame este de ajuns aşa pescuieşti şi să vânezi.

Învaţă-ţi lecţiile,

iar în ceea ce priveşte internatul am să vorbesc eu cu tatăl tău.

Ia spune-mi, de ce râdeai în timpul orei?

Mama a vrut să mă trimită la şcoală în pielea goală

ca să nu mai ia praf îmbrăcămintea de pe mine.

E amuzant, nu-i aşa? Nu, dar cea mai amuzantă parte

este ideea pe care mi-a dat-o.

Ce vezi?

Nu-i decât Camus în copac,

S-au dezumflat.

Exact ceea ce voiam. Daţi-i drumul, înainte.

Haide băieţi, cu toţii pe Camus.

Predă-te Camus.

La atac. La curul gol!

Velranii.

Haideţi, înainte!

Mă duc şi eu.

Hei băieţi! Lebrac!

Lebrac!

Hou hou!

Hou hou!

Ah, la naiba, dacă aş fi ştiut, nici nu mai veneam.

Laşilor, dacă aş fi ştiut, nici nu mai veneam.

Nu-mi mai găsesc pantalonii.

Nu sunteţi deloc amuzanţi, nu s-ar zice că am câştigat bătălia.

Nu ar fi trebuit să îi urmărim până acolo jos. E vânt.

Camus are dreptate, nu te mai plânge, de data asta i-am luat prin surprindere.

Dar acum ei sunt deja la căldurică.

La naiba, am un melc în pălărie.

Bun şi ăla decât nimic.

Haideţi, cântăm sau ce facem?

VICTORIA NE VA DESCHIDE‚

TOATE UŞILE

LIBERTATEA NE VA ÎNDRUMA PAŞII

ŞI DIN NORD PÂNĂ LA SUD,

TROMPETA DE RĂZBOI RĂSUNĂ

Ce idee bună să ne luăm la bătaie în curul gol pe vremea asta...

Eu nu mă mai bag. Nici eu.

Eu, dacă aş fi ştiut, nici nu aş fi venit.

Eu am traversat, traversat este la participiu trecut...

satul ca să îmi continui

a continua, infinitiv, drumul meu.

Gambette, dă-mi hârtia aia.

Ce hârtie, domnule?

Nu ştii că ai o hârtie în mâna stângă?

Vezi că ai fost dezinformat. Adu-o aici.

Lebrac!

Tu ai scris asta? Nu am făcut-o intenţionat, domnule.

Marş la tablă, cel puţin aşa îţi vei corecta greşelile.

Scrie.

Asta, domnule, pe tablă? Da.

Dar înainte de a scrie, citim cu voce tare.

Să citesc asta, domnule? Eşti surd sau ce?

"Am găsit" Participiul trecut.

Pentru hainele noastre, trebuie să găsim... Infinitiv.

Bani pentru a cumpăra... Infinitiv.

"Nasturi,

şireturi, bretele, curele, aţă,

"ace, toate lucrurile de care este nevoie.

Toată lumea este obligată să... Participiu trecut.

Să plătească taxa de 20 de parale pe săptămână.

Ah, nu, atunci, dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit.

Ce s-a întâmplat?

Am colici.

Du-te afară.

- Grăbiţi-vă. - Ce faci?

Haide, Tigibus.

Eu nu mai vin. Ce te-a apucat?

Lebrac este un nenorocit, dacă vine să facă pipi, îi spun eu câteva.

Este o idee bună?

Nici nu mai încape vorbă! Aşa putem pune mâna pe o comoară de nasturi, şireturi.

Şi unde o s-o ascundem? În pădure, într-o cutie.

Depinde cât este de mare, comoara.

Ne-ar trebui o grotă să o ascundem sau o colibă făcută din ramuri.

Trebuie să facem o groapă în pământ.

O colibă! O colibă din ramuri.

Cu scânduri şi cuie.

O colibă doar pentru noi, în care să ne batem joc de toţi.

Lebrac, hai!

Vino mai aproape dacă nu eşti laş.

Ce s-a întâmplat?

De unde vrei tu să găsesc eu douăzeci de parale?

O să faci ca toţi ceilalţi.

Într-o republică, suntem cu toţii egali.

Fraternitate şi egalitate.

Dar sunt unii care sunt bogaţi şi alţii care nu au nici bani de mâncare.

Eu nu voi putea plăti. Nici eu.

Atunci dacă este aşa sunt mai multe feluri de a face egalitate şi fraternitate.

Nu mai este republică, este regalitate.

Pe regi eu îi ghilotinez.

Şi noi la fel. Egalitate, este uşor de spus, dar...

Egalitate, este atunci când nimeni nu plăteşte.

Nu este adevărat, este atunci când toată lumea plăteşte la fel.

Şi cu săracii cum rămâne? Săracilor le este ruşine, Lebrac.

Nu aşa se comportă un republican.

De fapt La Crique, ce este egalitatea?

Egalitatea este atunci când toată lumea este la fel.

Vezi!

Atunci înseamnă că nu suntem toţi egali?

Ei bine, atunci dacă nu pot plăti toţi. La să vedem.

Cei care pot plăti, în jurul meu cei care nu pot plăti în jurul lui Tigibus.

Haideţi! Haideţi!

Ieşiţi de acolo,

Nu vreau că săracii să se ascundă în toaletă.

Săracii pe acolo iar bogaţii pe acolo.

Uitaţi ce vă propun,

După părerea mea banii pe care îi avem în buzunar, nu trebuie să conteze.

Nu sunt bani pentru gaşcă, sunt bani

pentru viaţa de zi cu zi.

Cei pe care îi vom ascunde în coliba noastră...

Ce colibă?

Îţi voi explica şi ţie. Banii noştri, comoara noastră,

va fi pentru toată lumea şi o vom câştiga noi înşine.

Aşa va fi egalitate, La Crique?

Da.

Atunci, ştiam eu că vom ajunge acolo.

Da, dar cum vom face să câştigăm bani?

Nu trebuie decât să culegem ciuperci. Aţi văzut, v-am spus eu.

Vom vâna, vipere. Şi broaşte.

- Vipere. - Fac câte zece parale, fiecare.

Vulpi. Cât fac vulpile?

La Crique, tu te vei informa de preţul ciupercilor, de preţul vulpilor, de tot.

Vom avea câte o sarcină pentru toată lumea, asta este egalitatea.

Inspecţia. E în regulă?

Câte aţi strâns?

De 14 ori 2,

adică 28 de picioare de broască a câte 50 de parale duzină.

Adică 100 de parale, o treime.

Încercaţi să rotunjiţi asta. Dă-i drumul.

Velranii!

- E unul în copac. - Haide, dă din pedale.

Ce naiba faceţi? Duceţi-vă să staţi de pază.

Am găsit un cuib de vipere.

Viperele nu sunt treaba voastră. Fugiţi la posturi.

Şi cu astea ce facem?

3 vipere vii, 30 de parale.

Le-aţi scos veninul? Da.

Daţi-mi astea. Treceţi la posturile voastre.

Câte kilograme aţi găsit? Nu găsim nimic.

Eu simt mirosul de ciuperci de aici. Nu sunt de alea bune.

Am nevoie de 2 kilograme pentru seara asta.

Velranii? Nu sunt pe partea asta!

Ţine-le ca să văd ce se întâmplă.

La Crique, o vulpe!

Este mascul sau femelă? Nu am văzut.

Femelele, se plătesc dublu faţă de masculi.

Le văd, le văd. La dreapta!

Acolo, acolo, acolo!

Acolo acolo!

A intrat în vizuină.

Nu o lăsaţi să scape. O să o afumăm.

Repede, băieţi, pietrele, după mine.

Tigibus, fă ca un câine, latră în vizuină.

Latră în vizuină.

Găsiţi-mi o bucată de sârmă.

Sârmă? Sârmă.

Poftim.

O vom speria cu asta.

Daţi-vă la o parte, este aprins.

Plecaţi de-aici.

Cu fumul ăsta va fi obligată să iasă.

Şi vlan, o lovitură bună peste coccis.

Nu peste coccis, peste occiput.

Se mişcă,

Simt că se mişcă.

Prima, plus încă o primă dacă este o femelă,

pentru că are mai multă piele.

Iat-o!

La naiba, e un mascul!

O să mai vedeţi voi peste 5 minute dacă va mai fi tot mascul.

Ce ai de gând să faci? Ce nu am făcut cu Migue la Lune.

Oh! Este o femelă.

La Crique, am adunat cel puţin 2 kilograme.

Sunt doar de un singur soi. Nu avem câte puţin din toate.

Cui ai de gând să vinzi astea? Stai liniştit, mulţi nici măcar nu le cunosc.

Mai ales că le pun pe cele bune deasupra...

Sunt toate bune.

Bravo, eşti o soră adevărată. Am deja de toate.

La naiba!

Slavă Domnului că vom avea o colibă mare.

Nu li s-a părut deloc de amuzant?

Am fost acolo de mai multe ori. Odată am ajuns până la Perrin...

Am spus că este nevoie pentru Biserică.

E plină. Vrei să mă aşez peste ea?

Nu, te-ai obosit deja prea mult.

Poţi pleca, la revedere şi mulţumesc.

Vom pune patru stâlpi la colţuri ca să ţină tavanul şi pereţii.

Zidul deja este început. Avem vreun loc de masă?

Da, vom pune scânduri pe podea.

Acolo, şemineul, acolo, uşa.

Va trebui să o decorăm, ca să ne simţim ca acasă.

Acasă, am o pendulă care nu mai merge de ceva vreme.

Să o aduci aici.

Noi avem o ramă cu fotografia tatei de la nuntă.

Noi avem o fotografie cu tata îmbrăcat în soldat şi cu o blondă lângă el,

Este cu o găină. Este cu mama.

S-o crezi tu că e mama! Atunci cine este?

Da, s-o crezi tu! Jur că este mama mea.

Nu ne pasă.

Pentru comoară trebuie să găsim un loc care...

Comoara, iată comoara!

Atenţiune, staţi deoparte şi nu atingeţi nimic.

Tu nu ai dreptul să te uiţi. De ce? Din cauza viperelor.

Le-ai scăpat. Nu este vina mea. Eram speriat.

Ne-ai făcut să pierdem 30 de parale.

- Luaţi-I de aici. - Şi noi?

Veţi vedea mai târziu. Nu e corect. Nu este drept.

Asta nu este egalitate. Jos republica, să trăiască regele.

- 50 de nasturi de cămaşă. - Oh, la naiba.

24 de nasturi de chiloţi.

18 nasturi de flanel.

11 agrafe.

3 perechi de bretele.

2 papiote de aţă albă.

Să le băgăm în buzunare, le numărăm mai târziu.

Nu-mi pasă, am să spun nasturi, nasturi, nasturi, toată ziua.

Şi dacă profesorul mă va întreba de ce, am să-i spun.

Taci din gură. Nasturi.

- Haide, linişte. - Nasturi.

Ce s-a întâmplat? Spun: nasturi.

Ce ai spus? Spun: nasturi.

Înseamnă că trebuie să te duci să te controlezi la cap, băiete. Haideţi!

Nu, mai bine ieşi la aer vreme de 5 minute, îţi va face bine.

Trăiască regele, trăiască regele, trăiască regele, atunci, dracu' să-i ia.

Trăiască regele, trăiască regele, să-i ia dracu.

Tu alergi la colibă, te aşezi peste nasturi şi nu te ridici de acolo.

- Acum nu au decât să vină. - Şi să ne taie nasturii.

Să ne facă găuri în pantaloni. Nici că ne pasă.

Marie Tintin ni-i va coase la loc.

Ni-i va coase.

Ne va curăţa hainele. Ni le va şi spăla.

Ia să vedeţi ce fac cu pantalonii mei.

Şi eu!

Să-i ia dracu pe Velrani.

Nu pot să mai merg mă dor cotoaiele.

Mă duc la infirmerie.

M-am săturat de războiul vostru, Eu sunt regalist.

Staţi aşa, staţi aşa! Steag alb.

Staţi aşa, cer un armistiţiu, avem un rănit.

E o capcană. Vino să vezi dacă este o capcană.

Nu te duce, Lebrac.

Vorbesc cu Lebrac. Atunci, retrageţi toţi oamenii.

Vor sta nemişcaţi, îţi jur.

Nu vă mişcaţi, băieţi.

Este o capcană sau ce? Din cauza prăştiilor voastre de rahat.

Praştiile noastre nu sunt de rahat ca ale voastre.

Are piciorul rupt. Vezi?

Nu am făcut-o intenţionat.

La vârsta lui, trebuie să-şi revină. Asta e sigur.

Trebuie să-i pui o atelă, o bucată de lemn în jurul piciorului.

Cu şiretul meu de la ghete? Cu şiretul meu, al tău este de piele.

Du-te să tai o ramură pentru mine. De şoc?

Nu, de stejar, de acolo.

Ce faci?

Pregătesc locul unde vom pune comoara. Nu eşti la război?

Sunt rănit, ai grijă de mine, oblojeşte-mă. Ce să oblojesc?

Piciorul meu trebuie masat.

Mai sus lângă coapsă. Nu, este dezgustător.

Ba nu, doar puţin să mă facă să mă simt mai bine.

Este dezgustător.

Cum adică, dacă ar fi Lebrac, lui nu i-ai spune asta.

Şi mă rog, ce i-aş spune? Altceva.

Lasă-mă în pace sau îi voi spune.

Ce îi vei spune? Ce mi-ai spus tu.

Nu ai ce să-i spui lui Lebrac.

O să vezi ce o să-i spun, eu sunt cea care ţi-a spus.

Haide, du-te, că o să plângă bătrânii tăi după tine.

Bine, şi acum ce facem?

Depinde. Cine ştie cât este ceasul?

Este şapte fără zece, seara.

Se face târziu. Atunci, o amânăm pentru mâine.

Bine.

Retragerea, dar să nu le întoarceţi spatele.

De ce? Noi nu suntem trădători.

Vă ştim noi pe voi Velranii.

Şi noi pe voi cei din Longeverne!

În orice caz nu noi am cerut armistiţiul.

Nu a fost armistiţiu, a fost doar un răgaz.

A fost un vicleşug, ca să nu luaţi bătaie.

Bătaia o luaţi voi.

Astăzi eram invincibili.

ŞI NOI LA FEL!

CĂCĂCIOŞILOR!

Ştiţi prea bine de ce suntem noi în stare.

COAIE MOl.

ÎN CUR!

În cur!

Lui Graffin nu i s-a părut deloc amuzant că tu îi aduci înapoi calul?

Când le facem un serviciu babacilor, li se pare natural.

Nici măcar mulţumesc nu mi-a spus Îl vezi?

Nu, el a luat-o pe altă parte. Urcă!

Ajută-mă!

Şi cu coşul meu, ce fac?

Urmăreşti calul şi culegi balega după el.

Nu trebuie să lăsăm nicio urmă.

Păi atunci, bătrâne, dacă asta e republică.

O să vadă ei pe dracu, Velranii. Astăzi îi atacăm călare.

Asta e tot ce ai găsit?

Este măgarul Părintelui Chafouin.

Aleargă? Şi încă cum!

Îţi dai seama, sunt general de cavalerie.

Se apropie La atac!

Îţi arăt eu ţie. Chiar nu vrei să mai faci un pas înainte?

Nu-ţi voi spune de două ori.

Nenorocitule! Încăpăţânatule.

Nu, Lebrac. Nu!

Haideţi, toată lumea la posturi.

Maria!

Maria? Maria, Doamne, Dumnezeule.

Sunt aici.

Vrei să-ţi cos ceva? Nu, ajută-mă cu măgarul.

Haide, unu, doi, trei.

VICTORIA O CÂNTĂM‚

Au câştigat. Trăiască cavaleria!

Cavaleria călare, Nu zic nu, dar cu asta!

Se duc la colibă. Haide.

Şi cu măgarul cum rămâne? Nu o să fugă nicăieri.

Ce-o să-i spun Părintelui Chafouin?

A SUNAT CEASUL RĂZBOIULUI

TREMURĂ, DUŞMANII FRANŢEI

REGII ÎMBĂTAŢI DE SÂNGE ŞI MÂNDRIE

POPORUL SUVERAN SE AVÂNTĂ

Opriţi-vă băieţi, vom preda

capturile noastre de război. Maria, haide.

Coborâţi pantalonii lui Aztec.

Cei care au capturat nasturi şi şireturi,

să le lase înăuntru.

DA! Oh, acolo!

Aşteptaţi să le număr.

9 nasturi de la Touegueule, o curea de la Migue la Lune.

Un fermoar, 6 nasturi de flanel.

O jumătate de bretea.

O bretea de la Valorin.

Măgarul a rămas la La Sablière.

Nu-i nimic, te ajut eu. Tintin va aduce calul.

Mai am încă ceva să vă spun.

Până astăzi, noi nu aveam nimic al nostru,

Acum avem ceva. O casă este ceva important.

Suntem proprietari şi de acum înainte,

le putem spune bătrânilor, toţi în cor: "Puteţi crăpa!"

CRĂPAŢI!

Rahat!

Tigibus, nu vreau să aud cuvinte nepoliticoase într-o zi ca aceasta.

Ce strigăm cu toţii?

CRĂPAŢI! CRĂPAŢI! CRĂPAŢI!

VICTORIOŞI CÂNTĂM‚

Lebrac, acum ce să fac cu ele?

Le mănânci!

ŞI DIN NORD PÂNĂ ÎN SUD,

Haide!

S-a mişcat. Tu crezi în Moş Crăciun.

Era aici şi acum e aici.

Las-o baltă!

Fac un semn pe pământ, şi o să vezi că nu se mişcă deloc.

Haide! Asta e.

S-a mişcat cel puţin 10 centimetri. În ritmul ăsta!

Vom ajunge la anul viitor.

E noapte, ne vom întoarce pe furiş.

Acum ori niciodată, ori la bal ori la spital.

Haide, haide, mergi înainte.

Asta ce mama dracului mai este!

Ce ai mai spart?

AVENTURA SE NAŞTE

PE...

La ora asta se vine...

Vă previn, îmi ştiu toate lecţiile pe de rost,

dacă vor să mă trimită la internat, îmi vor face o mare nedreptate.

Ia te uită, Aztec! Bacaille!

Mergi la târg? Mă duc să caut un tractor.

Aztec, mergi la târg?

Aşteaptă puţin. Vrei locul meu?

Pleacă de aici!

Pleacă, te beşi şi puţi, duhneşti.

Lasă-mă şi pe mine, suntem prieteni.

Mă laşi să stau şi eu lângă tine?

Strig: Jos, Lebrac imediat ce intrăm în Longeverne.

Dacă vrei să-ţi spun ce fac chiar acum şi ceilalţi.

Şi dacă-ţi spun ce fac şi joi la colibă?

Pe cât pui pariu că îţi spun?

Au construit o colibă.

Şi au şi un sac de nasturi, o comoară.

Joia viitoare...

Vor veni acolo Lebrac, Grangibus...

Spun că suntem într-o republică.

A venit toată lumea? Da.

Aţi venit toţi cu pâine şi cu cuţit la voi?

DA.

12 tablete de ciocolată. Da.

2 kilograme de zahăr.

- Aţi făcut socoteala? - Stai puţin, fac inventarul.

4 litri de vin roşu. Bine.

5 pachete de Gauloises.

Totul este gata.

Băieţi, e gata totul.

Bacaille, vino şi tu cu noi. Suntem cu toţii egali.

E petrecerea tuturor.

Haideţi băieţi, începeţi.

- Cine ţine un discurs? - Lebrac.

Oh, nu, nu eu.

Atunci, ţin eu unul?

Am venit aici să ne distrăm.

Şi dacă ţin un discurs amuzant? Înainte de toate să bem un aperitiv.

Să bem aperitivul.

Camus, fă oficiile.

Ăsta e din ăla bun. Face bule de aer.

Mai întâi, bem aperitivul, după aceea, vinul.

Cine ne povesteşte o glumă deocheată?

Eu, eu, eu!

Ia te uită ce v-am adus.

Şi eu.

Ce este ăla un edem?

Nu vezi poza?

Trebuie să o întrebăm pe Maria.

Explică-i TU, Maria.

Oh, nu vreau. Oh, bine spune!

Am mai văzut şi alţii până acum. Haide, arată-ne.

Nu-mi arăt edemul de faţă cu Tigibus.

- Spui tu! - Pentru că tu nu ai aşa ceva.

Nu ţi-au încolţit încă.

De unde ştii tu?

Dovedeşte-ne contrariul. Lăsaţi-o în pace.

Am venit aici să facem orgie.

Să moară Velranii!

MOARTE Velranilor!

Ei au avut cavaleria. Dar noi avem tancurile.

La mecanică, este incredibil, prietene.

Unde te duci?

Nu prea sunt obişnuit cu el, trebuie să îl conduc un pic.

Mă întorc într-un sfert de oră.

Mecanica este punctul lui forte.

Pentru că, cetăţeni,

dacă putem striga cu toţii astăzi: Trăiască coliba,

este pentru că coliba noastră este un dreptunghi paralelipipedic

cu baza de şase metri pe trei.

Are 6 x 3, adică 18 metri pătraţi.

Pentru că, cetăţeni: suprafaţa unui dreptunghi,

este latura mare înmulţită cu latura mică.

Ca volum, este 18 care se înmulţeşte cu 2 metri înălţime.

36 de metri cubi.

Pentru că volumul unui dreptunghi paralelipipedic,

este.. este suprafaţa de bază înmulţita cu înălţimea.

Nu este ca o piramidă unde noi împărţim la doi.

Aşadar, cetăţeni,

dacă presupunem că coliba noastră, ar fi o piramidă,

ar trebui să înmulţim 36 cu 1

sau 18 cu 2.

Cetăţeni...

BRAVO!

Nu, nu. Dacă suprafaţa unui trapez...

Acum e rândul meu.

Lăsaţi-mă să trec, băieţi.

Dacă ăsta va mai continua, în curând voi face şi eu ca el.

Şi eu la fel.

Haide Bacaille, arată-le că eşti bărbat. Cântă-ne un cântec.

Micul lisus mergea la şcoală.

Purtându-şi crucea pe amândoi umerii.

Când şi-a ştiut lecţia, i-am dat o bomboană.

Un măr roşu să-l pună la gură.

Un buchet de flori la inima să-l pună.

Velranii! Velranii!

Nu, nu, pe mine nu, întrebaţi-l pe Aztec.

Lăsaţi-I în pace pe Bacaille.

La Crique, Grangibus, aveţi grijă de Bacaille.

Nu, nu coliba.

Comoara, Camus.

Mă duc eu.

Maria, o să ai o groază de muncă.

Bătrâne, Eu dacă aş fi ştiut, nu aş fi venit.

- Lăsaţi-mă să mă duc acasă. - Aici erai.

Lăsaţi-mă odată.

V-am spus că nu am făcut nimic.

Ce v-am făcut?

Lăsaţi-l să plece, vom clarifica acest lucru.

Dreptatea nu se face aşa. Ce dreptate?

Veţi vedea mai târziu.

Avem un trădător aici.

Unde? Vrei o scatoalcă?

Nu a mărturisit încă. Mai aşteaptă tu mult şi bine.

De ce i-ai spus lui Aztec să te lase în pace?

Duminică, ai fost la târg cu el.

Te-a văzut Părintele Chafouin.

De ce te-au eliberat? Nu ştiu.

Te-am văzut.

Nu te amesteca, cum ai fi vrut să ajung acolo?

Nu am făcut nimic. Ce vreţi de la mine?

O să vedem noi asta. Camus şi ceilalţi, legaţi-i braţele, picioarele.

Nu, nu este adevărat. Nu este adevărat.

Aşteptaţi, băieţi. La Crique, vino să vezi.

Cum procedăm pentru a-i face pe trădători să se spovedească?

Îi prăjim degetele de la picioare.

Descălţaţi-l.

Nu ştiu ce v-am făcut, lăsaţi-mă!

Nu! Nu!

Aşa?

Ţineţi-I de picioare. Aşa este, eu am fost.

Dezlegaţi-I,

îl vom judeca. Am mărturisit.

A durat săptămâni până am făcut coliba,

Era curajul nostru, munca noastră, educaţia noastră.

Întrebaţi-l pe La Crique, aria dreptunghiurilor, volumul.

Doar nu le învăţasem doar aşa ca să ne aflăm în treabă.

Toate acestea s-au dus pe apa sâmbetei şi numai din cauza ta.

Şi jumătate din comoară este pierdută.

Ne-ai furat pe toţi.

Eşti un hoţ, Bacaille.

Nu ai nicio scuză,

Mai ales că ne-ai făcut să pierdem o luptă.

În seara asta mi-e ruşine.

Am fugit cu toţii pentru că am fost trădaţi.

Şi când există un trădător,

nu mai putem câştiga nicio bătălie.

Atunci, să-l omorâm?

Ar merita din plin.

O să-l omorâm.

Atunci o să-i împungem ochii cu un ac

şi o să-i coasem pleoapele.

Nu! Daţi-i jos pantalonii.

Nu! Nu!

Pentru că ne-a făcut rău la toţi,

O să-l biciuim, fiecare îi va da câte o lovitură. După vom mai vedea.

I-am spus că o să-l iau doar pentru un sfert de oră.

Mami! Mami!

Mămica mea! Mămica mea!

Hei! Dar este băiatul meu.

Mămica mea!

Mămica mea!

Cine te-a adus în halul ăsta? Lebrac şi ceilalţi.

Aşa deci! Mămica mea!

Mămica mea! Dragul meu, ce s-a întâmplat?

Iar Lebrac.

Iar ticălosul lui Lebrac.

- Mămica mea! Mămica mea! - Ce s-a întâmplat?

L-au torturat.

De fiecare dată doar părinţii sunt de vină.

O să vă spun şi puteţi să o spuneţi şi voi la rândul vostru,

fii voştri, sunt toţi nişte hoţi, nişte sălbatici.

Şi vă voi spune din nou,

Vă voi deschide procese şi vă voi cere despăgubiri.

O colibă, au furat... Au fumat.

Da, tată, da, mamă.

Şi apoi m-au dezbrăcat la pielea goală.

Tăceţi.

Ce ne facem.

Nu vă mai văicăriţi! Ieri noi am fost cei care le-am dat o lecţie Velranilor.

Nu vă mai amintiţi de de Migue la Lune cu pantalonii pe cap.

Aşa a fost.

Yupi, da, da, eu sunt, Migue la Lune.

Oh, ce amuzant Văd pământ.

Pot să merg aşa Eu nu sunt speriat.

Pot să merg aşa Eu nu sunt speriat.

Pot să merg aşa Eu nu sunt speriat.

Eu nu sunt speriat.

Pot să merg aşa Văd pământul.

Pot să merg aşa.

Nenorocitul dracului.

Au pus laba pe Bacaille. Ce ne facem?

O să-ţi arăt eu ce înseamnă bătaie.

O să vezi tu.

Iată-i cum se întorc nenorociţii voştri de băieţi.

Îţi arăt eu ţie, ce-o să păţeşti.

Boulot, este tatăl tău. Du-te şi vezi ce-ţi spune.

Nu putem să-l lăsăm singur.

Mergem cu toţii împreună nu-i aşa, Lebrac?

Risc să ajung la internat. Voi nu riscaţi nimic.

Va trebui să vii şi tu acasă odată şi odată. Când se va face întuneric.

Pentru noi ceilalţi, cu cât mai repede cu atât mai bine.

Spune-le, Lebrac. Da, aşa este băieţi, are dreptate.

Trec comanda la Camus.

Haide băieţi, toţi împreună. Înainte!

Hei!

Salut băieţi. SALUT, LEBRAC.

Porcăria dracului! Putregai ordinar!

- Pentru ce erau nasturii? - Şi câţi nasturi erau?

Ai de gând să vorbeşti, încăpăţânatule?

Nu am fost eu, eu nu am făcut nimic, nu am fost eu.

Ce-a fost asta?

Sunt eu Lebrac şi nu veţi putea pune gheara pe mine.

Mai bine mor în pădure decât în porcăria voastră de internat.

Nu mă veţi găsi niciodată, niciodată. Moarte gaborilor!

Ia te uită, eşti aici.

Acum nu mai ai nevoie de aşa ceva.

Unde se duc?

Vom vedea ce facem dacă nu-I găsim.

Dacă trebuie să pierdem toată ziua acolo, vom pierde toată ziua acolo.

Doar nu o să murim de sete, trebuie să fim puternici.

Nu ar trebui să fie anunţaţi jandarmii?

Jandarmii? Lasă-i să se ocupe de treburile lor.

Ce-ar fi dacă am mânca ceva?

Nu putem începe fără să avem nimic în stomac.

Roşu sau alb?

Una din fiecare, ar trebui să ne ajungă.

Bine.

Pe vremea mea, aş fi făcut acelaşi lucru.

Despre ce lucru vorbeşti? De băiatul meu şi de băiatul tău.

Să presupunem că tu m-ai fi spionat,

eu ţi-aş fi spart mutra.

Să nu-mi spui că-l aperi, ce faci aici?

Spun ce cred.

Mie nu-mi plac lătrăii.

Ştii ce vreau să-ţi spun, Lebrac...

Ei bine, spune-mi!

Cu gura ta mare şi felul tău de a-ţi apăra băiatul,

când îl vei vedea din nou îl vei bate pe umeri cu îngăduinţă.

Eu să-I bat pe umeri? Eu să-I bat pe umeri?

Vei vedea, cum o să-l mai bat eu pe umeri.

Nici nu ştii ce am în buzunare.

Uită-te la asta.

O să i-o bag sub cur numai dacă încearcă să fugă.

Grenadele bunicului Lebrac. Grenade de război.

Verdun 1916, nu războiul lor de căcat cu bombe atomice.

- Pe o mie de zei, ia uită-te la asta. - Hei, Lebrac!

Dumnezeule! Să o aruncăm departe înainte să explodeze.

Dumnezeule!

Tâmpiţilor, sunt dezamorsate. Doar nu vreau să-mi omor băiatul

ci doar să-I sperii.

Cine este dobitocul care a aruncat asta?

Dobitoc eşti tu, sunt dezamorsate.

Trebuie să locuieşti în Longeverne să faci chestii de genul ăsta.

Nu spuneai asta atunci când beam împreună.

Nu, dar am spus-o acum 40 de ani.

Şi sora ta?

A montat ardezii ca să nu te mai urci pe acolo.

Dispăreţi de aici Velranilor, suntem pe teritoriul Longeverne.

ASTA MAl RĂMÂNE DE VĂZUT.

Pe toţi Dumnezeii!

Prima somaţie, a doua somaţie. Foc!

Să vă ia dracu de Verlani!

La rahat cu toţi din Longeverne! La căcat cu Velranii!

La rahat cu cei din Longeverne! Gunoaielor!

Împuţiţilor! Căcăcioşilor!

Ce s-a întâmplat? Sunteţi răniţi?

Nu mai înţeleg nimic, s-o o fi strecurat vreuna adevărată.

Şi dacă ţi-aş fute o amendă.

Am luat una pentru pescuit.

- Ei, bătrâne! - Bătrâne!

Cel mai bine ar fi să bem o duşcă ca să ne revenim.

Chiar şi aşa, din 1916, de bună calitate.

DACĂ‚ VOM CONTINUA LA FEL, VOM VEDEA TURUL...

PANTALONII MEl SUNT DESCUSUŢI.

DACĂ‚ VOM CONTINUA LA FEL, VOM VEDEA TURUL...

DACĂ‚ VOM CONTINUA LA FEL, VOM VEDEA TURUL...

PANTALONII MEl SUNT DESCUSUŢI.

DACĂ VOM CONTINUA LA FEL

Nu I-au găsit. Înseamnă că nu s-a lăsat prins.

Ţi-ai găsit nişte prieteni.

Acum, vom mânca ceva.

Să sperăm că nu vor veni să ne deranjeze.

Nu vă mişcaţi, mă întorc.

Spălăm putina şi o să mă găsiţi voi după aceea.

Prietenii mei, ori eu ori voi, nu avem de ales, să nu-mi purtaţi pică.

Încearcă să fugi. Vom scăpa de ei.

Dacă o să ajungă în fundul lacului, vor avea nevoie de scafandri.

Băieţi, băiatul meu nu este genul să se arunce în lac.

La naiba, nu mai pot face altfel.

Taci! Lasă-mă să dorm.

Lebrac!

LEBRAC!

LEBRAC!

LEBRAC!

Lebrac!

Lebrac! Profesorul spune să nu mai fi nesimţit.

Lebrac!

LEBRAC!

Lebrac!

Domnule, noi tăietorii de lemne, putem merge să vedem?

Da, dar să aveţi grijă.

Care este numele acestui copac? E stejar, domnule.

Şi ce facem cu el? Îl dăm porcilor.

Dăm ghindele porcilor dar cu lemnul ce facem?

Este un lemn de mobilier. Foarte bine.

Trăiască libertatea!

LEBRAC!

Lebrac!

Aici îţi poţi pune

lucrurile tale personale.

Ei bine, nu este ca şi cum ai fi la închisoare.

Da?

Se va simţi confortabil.

Voi veni să te văd din nou, joia viitoare.

Să nu mai faci prostii şi nu o să stai mult aici. O să aranjez eu asta.

Ce să-i spun tatălui tău?

Că ar fi putut să vină chiar el cu mine aici.

Haide, pa, bătrâne, fii deştept.

Scuzaţi-mă, domnule.

Pe ăsta îl cunosc, stă în acelaşi cămin? Da, este venit tot de curând.

Să nu-i lăsaţi împreună, că se vor lua la bătaie.

Trebuie să mă credeţi, eu îi cunosc, sunt şi plătit pentru asta.

Chiar dacă, prea puţin.

Şi tu eşti nou?

Aztec!

Lebrac!

Ce faci aici?

Din cauza tatălui meu, dar tu?

Tot la fel.

La naiba, atunci, Aztec! Lebrac!

Bătrânul meu Aztec!

Bătrânul meu Lebrac!

Ei bine, atunci când vom fi mari vom fi şi noi tot la fel de proşti ca ei.