Original subtitles

Ne-am adunat aici ca sã-i unim pe acest bãrbat

ºi pe aceastã femeie, în sfânta cãsãtorie.

- Numele lui era Alec D'Urberville. - Ai nãscut copilul lui, Tess!

Cine va spune cã nu eºti mai mult dna D'Urberville decât a mea?

- Sã te ia gura pe dinainte cu aºa ceva... - La revedere, Tess.

Plec în Brazilia cât mai curând posibil.

Nimeni nu te poate iubi mai mult decât Tess.

Ea ºi-ar da viaþa pentru dumneata. Eu n-aº putea face mai mult.

Te putem ajuta?

- Cer iertare. - Scuzã-mã.

E o autorizaþie de cãsãtorie. Te rog sã te mãriþi cu mine.

Vino la mine, Angel, salveazã-mã de ceea ce mã ameninþã.

Sã ºtii un lucru, Tess...

Te voi avea.

Nu-mi place asta. Nu-mi place deloc.

Huett, Lewell, sus în batozã, cu ceilalþi!

Durbeyfield, sus pe platformã! Dezleagã snopii.

Nu! E prea periculos!

Nu e muncã de femeie. De ce nu poate face asta unul din bãrbaþi?

Poate ai vrea sã-i iei tu locul?

- Foarte bine, o fac eu. - Nu, o fac eu.

Pot s-o fac. Nu mã deranjeazã. Dacã asta vrea el.

Miºcaþi-vã, voi douã.

Vreau sã se termine stogul pânã la cãderea nopþii.

TESS OF THE D’URBERVILLES Partea a IV-a

Traducerea ºi adaptarea: Cornelia Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro

- Ce vrei? - Am venit ca sã cer o favoare...

Iatã-l din nou.

Predicatorul lui Tess.

Nu prea aratã a predicator.

Poþi sã cobori acum... un vechi prieten vrea sã te vadã.

Aºadar, Tess, nu eºti mulþumitã cã mã vezi?

Am fost la Londra, la croitorul meu.

La urma urmei, hainele de pocãinþã nu mi se potrivesc.

Ce pãrere ai?

Înþeleg cã ai renunþat sã mai predici.

Mi-e teamã cã, mai degrabã, revederea ta mi-a fãcut praf credinþa.

În plus, paradisul pe care tu îl creezi e la fel de bun ca oricare altul.

Cum rãmâne cu moralitatea, Alec? Cultul iubirii ºi al bunãvoinþei?

Mi-e teamã cã n-are valoare.

Dacã nu e nimeni, cu adevãrat, care sã spunã: sã nu faci asta!

rãmân nepãsãtor.

N-am de gând sã fiu rãspunzãtor pentru faptele ºi pasiunile mele,

dacã nu existã nimeni care sã mã tragã la rãspundere.

ªi dac-aº fi în locul tãu, draga mea, aº face la fel.

Ceea ce mã aduce la propunerea mea.

Nu-mi place cã munceºti aici.

E sub demnitatea ta ºi nu voi suporta asta.

Am venit sã te iau de aici.

Tu spui cã ai deja un soþ, dar eu nu l-am vãzut niciodatã,

nu-i ºtiu numele ºi pare, mai degrabã, un personaj mitologic.

ªi chiar dacã el existã, nu e aici ca sã te ajute. Dar eu sunt.

Vino cu mine. Tu ai fost cauza cãderii mele în pãcat,

ai putea sã împarþi ºi tu cu mine acest pãcat

ºi sã-l pãrãseºti pe acel catâr pe care-l numeºti soþul tãu.

Tu, micã...

Hai, loveºte-mã, pocneºte-mã, pedepseºte-mã! Nu voi þipa.

La naiba, Tess, nu þi-am zis cã te iubesc?

Nu þi-am cerut sã fii soþia mea?

Þine minte asta.

Am fost cândva stãpânul tãu.

Voi fi din nou stãpânul tãu.

Dacã eºti nevasta oricãrui bãrbat, tu eºti a mea.

Cel mai bine-ar fi sã te întorci la muncã.

Liza -Lu.

Liza -Lu!

Am încercat sã dau de tine toatã ziua. Sunt atât de obositã.

- Ce este, Liza-Lu? - E vorba de tata.

- Ce s-a întâmplat? - Inima. Vrea sã te vadã, Tess.

Vom merge pe jos, în timpul nopþii,

sã ajungem înainte ca Groby sã afle cã am plecat.

Dacã pleci de-aici fãrã sã anunþi, nu-þi va da niciun bãnuþ.

N-am ce face.

Munca de-o iarnã întreagã, Tess, degeaba...

Dacã vine acel domn sã mã caute, spuneþi-i...

Spuneþi-i cã soþul meu s-a întors.

ªi se va întoarce, Tess. Dintr-o zi într-alta. ªtiu asta.

Izz...

Marian...

Grãsimea i-a înconjurat inima.

Uite aºa...

ªi când se va închide de tot, aºa...

Asta e. Se va stinge!

Tu ai fost întotdeauna preferata lui, Tess.

Indiferent ce-a fost.

Þi-a spus mama

despre planul meu de viaþã?

Trimit vorbã cãtre toþi anticarii de prin partea locului

ºi-i rog sã depunã bani într-un fond pentru întreþinerea mea.

Ei cheltuiesc bani ca sã îngrijeascã ruine vechi,

sã gãseascã oseminte ºi alte lucruri din astea.

De ce nu ºi niºte moaºte vii?

Dacã oamenii... ar afla despre mine, Tess...

aº putea fi un monument în viaþã.

Dacã moare John al meu, Tess?

Arenda e pe numele lui, pierdem casa, pãmântul...

Nu va muri.

Ceva se va schimba. ªtiu cã aºa va fi.

Liza -Lu, du-te înãuntru, te rog.

Prietenele tale de la fermã mi-au spus cã soþul tãu s-a întors.

Dar m-am interesat ºi se pare cã nu e aºa.

Ce vrei acum de la mine?

- M-am gândit la fraþii ºi la surorile tale. - O, nu.

Dacã tatãl tãu nu-ºi revine, cineva va trebui sã aibã grijã de ei.

- Eu voi avea grijã de ei. - ªi eu voi avea.

Nu, dle! Nu voi lua nimic de la dumneata, nici pentru ei, nici pentru mine.

Ce prostie e asta? ªi chiar egoism!

Am mai mult decât suficient ca sã-þi înlãtur grijile.

Pot sã-þi pun familia la adãpost,

sã le asigur o casã, educaþie, doar dacã-mi arãþi puþinã bunãvoinþã.

- Þi-am spus. Ne vom descurca! - Cum? Cu ajutorul soþului tãu?

Nu am niciun soþ!

Te rog, pleacã!

Complimente familiei tale!

Angel, de ce ai fost atât de crud cu mine?

Îþi jur, din adâncul sufletului, cã n-am vrut niciodatã sã fac rãu.

ªi totuºi, aceste judecãþi se abat asupra mea ºi sunt pedepsitã,

iar ºi iar ºi iar.

Ei bine, nu merit asta.

M-am gândit mult la toate astea ºi n-am sã te pot ierta niciodatã!

ªtii cã n-am vrut sã fiu nedreaptã cu tine!

Tu de ce-ai fost atât de nedrept cu mine?

Eºti crud. Cu adevãrat, crud, Angel.

Numai nedreptate am suferit din partea ta.

Suntem strãini acum. Tess.

A venit iar domnul acela.

- A fost foarte grabnic. - Arenda era pe numele tatãlui meu.

Am mai fi putut sta acolo, cu chirie sãptãmânalã, poate, în afarã de...

- În afarã de? - În afarã de mine...

Se pare cã nu sunt o femeie cumsecade.

Se spune cã am avut "legãturi ciudate".

Nu sunt imaculatã, iar satul trebuie sã se pãstreze curat!

Blestemate sã le fie sufletele! Ipocriþi mizerabili.

Eºti cea mai purã ºi mai bunã femeie pe care-am cunoscut-o.

Dar aceastã puritate, Tess, e o cruce greu de dus.

Mã întreb dacã ai puterea?

Priviþi, copii! Am ajuns.

Pãmânturile noastre strãmoºeºti de cinci sute de ani!

Kingsbere, Tess. Þinutul strãbunilor noºtri.

Am venit acasã, în sfârºit.

Atâtea insulte!

Atâta lipsã de respect faþã de cei mai bãtrâni!

- Ce este, mamã? - S-au dus!

S-au dus? Camerele noastre. Le-au închiriat altei familii!

A zis cã nici mãcar n-a primit scrisoarea de la noi!

- Unde mergem acum? - Nu ºtiu, Tess!

Ce rost mai are sã te mãriþi cu bãrbaþi de neam, dacã ajungem în halul ãsta ?

Un salut pentru pãmânturile strãbunilor noºtri!

ªi pentru mine, vãduva lui Sir John Durbeyfield!

E cavoul familiei noastre!

Suntem proprietari ºi vom sta aici pânã când

oraºul strãmoºilor noºtri va învãþa ce e respectul ºi ne va gãsi un adãpost!

De ce nu sunt de cealaltã parte a porþii?

O adevãratã reuniune de familie, nu?

Un cuvânt bun, ºi pot face sã înceteze toate astea.

Siguranþã, confort, educaþie pentru copii.

Stã în puterea ta sã-þi salvezi familia.

Un cuvânt bun, Tess.

Nu.

M-am gândit c-ai putea spune asta.

Aºa cã mi-am permis sã vorbesc direct cu mama ta.

A fost foarte încântatã de oferta mea.

Copiii.

Expresia de pe chipurile lor, Tess.

Voi trimite trãsura mea de dimineaþã.

Te vei purta frumos cu mine, totuºi.

Acesta nu e fiul meu.

Ãsta nu e Angel al meu, nu e cel care a plecat.

Se pare cã, în Brazilia, s-a îmbolnãvit de friguri galbene.

Friguri galbene!

E ceva contagios?

Angel e norocos cã încã trãieºte.

Se pare cã ce-a fost mai rãu a trecut, deºi trupul lui a fost greu încercat,

iar cãlãtoria pe mare i-a fãcut ºi mai rãu.

Are nevoie de multã odihnã ºi liniºte.

A întrebat dacã au sosit scrisori pentru el.

A insistat cel mai mult pe chestia asta.

Angel, de ce ai fost atât de crud cu mine?

... ºi sunt pedepsitã, iar ºi iar ºi iar...

ªtii cã n-am vrut sã fiu nedreaptã cu tine!

Numai nedreptate am suferit din partea ta.

De ce ai fost atât de nedrept cu mine? Eºti crud. Suntem strãini acum.

ªi n-a cerut niciodatã bani, cât am lipsit? Nu.

Bineînþeles cã nu. E prea mândrã.

ªi n-aþi primit niciun semn de la ea?

Absolut nimic.

Doar cã...

Cred cã e posibil sã o fi vãzut, o datã.

În ajun de Anul Nou.

Þin minte pentru cã era aniversarea nunþii tale.

Era o femeie, lângã bisericã.

Foarte frumoasã, exact cum ai descris-o.

Fraþii tãi au vorbit cu ea, mi-e teamã cã un pic prea dur.

Am strigat dupã ea, dar a fugit.

Pãrea cã are probleme.

Ea era, era Tess a mea. Ea trebuie sã fi fost.

Mai e ceva ce trebuie sã-þi spunem, Angel.

Voiam sã aºteptãm pânã vei fi mai bine, dar...

Scrisoarea asta a sosit acum o lunã.

Speram cã poate conþine un indiciu

despre locul unde te afli, aºa cã am deschis-o. Îmi pare rãu.

Prea onorate domn.

Ai grijã de nevasta dumitale, dacã o iubeºti cum te iubeºte.

E ameninþatã de un duºman cu înfãþiºare de prieten.

Domnule, se aflã lângã ea cineva care mai bine ar sta mai departe.

O femeie n-ar trebui pusã la încercãri dincolo de puterile ei,

pentru cã un picurat necontenit poate sãpa într-o piatrã.

Sau chiar mai mult, într-un diamant.

Semnat...

De la douã binevoitoare.

Douã... binevoitoare.

Angel...

Nãdãjduiesc cã nu ai resentimente legate de cãsãtoria mea cu Mercy.

ªtiu cã, înainte de mariajul tãu ciudat, voi doi eraþi foarte apropiaþi.

Cuthbert, te rog, fãrã resentimente.

Vã meritaþi unul pe celãlalt.

- Felix. - Tatã.

Angel, eºti sigur cã te-ai întremat suficient?

Mamã, te rog, mã simt foarte bine.

Da, dar, chiar ºi aºa, ai mai fi putut aºtepta puþin.

A fost destul de mult ºi aºa.

S-o aduci înapoi la noi, Angel. Aºteptãm cu nerãbdare s-o cunoaºtem.

A dispãrut de mult.

S-a furiºat, în miez de noapte, ca o hoaþã. Când a fost asta?

Cam pe la mijlocul lui martie.

ªi înainte de a-ºi termina contractul, aº putea adãuga.

Noroc cã am o inimã bunã, altfel, o puteam da în judecatã.

Pãi, trebuie sã fi fost un motiv.

O poveste cu tatãl ei care cicã se îmbolnãvise.

Nu poþi fi sigur niciodatã, cu una ca ea.

Mi-a scris despre locul ãsta.

Ferma asta e mizerabilã. Ar trebui sã-þi fie ruºine de tine însuþi.

- Care-i treaba ta? - Sunt soþul ei.

Nu-þi aminteºti de mine, nu-i aºa?

Am mai avut o discuþie cândva, tu ºi cu mine.

Mai bine sã nu te pui iar cu mine, domnule.

S-ar putea sã nu mai ieºi la fel de bine, de data asta.

M-aº grãbi, dac-aº fi în locul tãu!

Caut o familie care a trãit aici.

Într-adevãr, aºa se prãbuºesc cei puternici.

Dorinþa lui a fost sã fie înmormântat în cavoul familiei.

Nu ºi-au putut permite.

Chiar ºi piatra asta a rãmas neplãtitã.

Eºti un prieten al familiei?

O ºtiu pe fiica cea mare.

Tess.

ªtiþi ce s-a întâmplat cu ei?

Mama ei locuieºte în Trantridge. Mi s-a spus cã creºte gãini.

Ai putea sã întrebi acolo.

Mulþumesc, domnule.

Ce faci aici?

Caut familia Durbeyfield.

Tess?

Mã întrebam dacã...

Eºti soþul ei?

Da.

ªtiþi dacã e sãnãtoasã?

Nu ºtiu, domnule.

Dar dumneata ar trebui sã ºtii.

Unde locuieºte acum?

Nu ºtiu.

Credeþi cã ar vrea sã o gãsesc?

Nu cred cã vrea.

Dnã Durbeyfield, aveþi multe motive sã mã urâþi,

dar fiþi sigurã cã o iubesc foarte mult pe fiica dvs.

ºi cred cã ºi ea mã mai iubeºte,

chiar dacã am greºit mult faþã de ea.

Vã implor, vã rog, spuneþi-mi unde este!

Nu ºtiu.

Aveþi nevoie de ceva?

Nu, domnule. Nu acum.

Primim tot ce ne trebuie.

Sandbourne!

E la Sandbourne.

Sandbourne. Sandbourne e un oraº mare. Ai vreo adresã?

Asta-i tot ce ºtiu.

Ar fi bine sã te grãbeºti, nu stã prea mult într-un loc.

Mulþumesc, Liza -Lu.

- Sper s-o gãseºti, domnule. - Mulþumesc.

O caut pe o doamnã Clare, o doamnã Angel Clare?

Vizitatorii vin ºi pleacã, în fiecare zi, domnule. Fãrã un nume al casei...

Sau Durbeyfield, poate?

Teresa Durbeyfield.

Durbeyfield?

Caut pe cineva din personalul dvs., o domniºoarã Teresa Durbeyfield?

Nu avem pe nimeni cu acest nume care lucreazã aici.

Avem o doamnã D'Urberville, care stã aici ca oaspete.

Da?

- Tess, poþi sã mã ierþi? - Prea târziu.

Iartã-mi prostia ºi asprimea!

Nu veni lângã mine, stai departe de mine!

E vorba de cum arãt?

Am fost foarte bolnav, dar îmi revin, pe zi ce trece.

Am spus sã stai departe!

Nu mã iubeºti, Tess?

Ba da, ba da, dar e mult prea târziu!

Te-am tot aºteptat, dar nu ai venit.

Þi-am scris, dar tot nu ai venit.

El a tot spus cã nu te vei întoarce niciodatã ºi atunci...

a fost generos cu mama ºi cu Liza -Lu.

Nu vezi? Nu înþelegi?

M-a recâºtigat!

Sunt sclava lui!

E sus...

... în pat, aºteptându-mã pe mine.

Îl urãsc, îl dispreþuiesc acum

pentru cã mi-a spus cã nu te vei mai întoarce.

- O, Angel al meu, ºi uite c-ai venit! - Tess, e numai vina mea.

Ascultã-mã! Trebuie sã pleci de aici ºi niciodatã sã nu mai încerci

sã mã mai gãseºti, pricepi?

E prea târziu pentru mine acum.

Sunt deja moartã.

Adio, iubirea mea!

Cine a fost, scumpa mea?

Sper cã nu mizerabila de maicã-ta.

O plãtesc cu mulþi bani ca sã stea departe.

Vino înapoi, în pat! Nu mã lãsa sã aºtept!

M-am rãzgândit, du-te înapoi ºi spune-i bãgãcioasei de dnã Brooks

cã are gust de pipi de cal cafeaua asta a ei, care mãcar e caldã.

- Doamne, ce-ai mai pãþit acum? - M-ai minþit!

Þi-ai folosit puterea ta de convingere crudã ºi nu ai încetat.

Te-ai folosit de fraþii ºi de surorile mele

ºi de dorinþele ºi nevoile mamei mele ºi mi-ai spus cã el nu se va întoarce!

- Tess, calmeazã-te, femeie! - Þi-ai bãtut joc de mine

ºi ai zis cã sunt naivã cã încã îl mai aºtept, pânã când...

- Liniºteºte-te! - în sfârºit, am cedat!

ªi acum, el a plecat, pentru a doua oarã, iar eu l-am pierdut pentru totdeauna...

din cauza ta!

Cine? Nu soþul tãu! Soþul tãu imaginar! S-a întors, nu?

Da, s-a întors, ºi aratã de parcã e pe moarte, din cauza ta!

- Ne va auzi dna Brooks! - Nu-mi mai pasã!

Mi-ai distrus viaþa, m-ai fãcut o victimã,

m-ai folosit, iar ºi iar!

Sunt într-un iad! Nu mai pot sã suport!

Liniºteºte-te, femeie! Devii istericã!

Vino-ncoace! Înceteazã!

Dnã D'Urberville, pot vorbi, vã rog, dacã-mi permiteþi?

Dle D'Urberville?

Am auzit niºte zgomote.

Dle D'Urberville?

Angel!

Angel! În sfârºit, s-a terminat, în sfârºit, am scãpat de omul ãla.

- Cum? - L-am ucis, Angel.

Îþi datoram asta, ºi mie însãmi, pentru tot ce mi-a fãcut,în toþi aceºti ani.

Nu mai poate interveni între noi, niciodatã.

Poþi sã mã ierþi, acum, când l-am omorât?

O, Tess, spune-mi cã nu e adevãrat.

- E adevãrat. - Ce s-a întâmplat?

I-am spus cã te vei întoarce.

M-a vãzut plângând ºi a râs de mine, ºi-a bãtut joc de mine.

Era un cuþit de pâine. L-am luat în mânã. Am fãcut-o.

Dumnezeule, Tess, mai ai vreo raþiune despre ce e bine ºi ce e rãu?

Da! De asta l-am omorât.

Angel, tu mi-ai mai vorbit aºa.

Chiar înainte de a mã pãrãsi.

Dacã mã pãrãseºti din nou, nu ºtiu ce...

Nu. Niciodatã. Nu te voi mai pãrãsi niciodatã. Vino!

Trebuie sã mergem spre Londra.

Porturile de pe canal sunt periculoase, dar în Londra

poate cã vom gãsi o cale spre Franþa sau chiar spre America.

- Nu avem paºapoarte. - Am bani. Tata ne va trimite.

Putem cumpãra cãlãtoria. Putem sã mituim pe cineva.

- Ai încredere în mine, Tess! - Am.

Aº face un foc, dar cineva îl poate vedea.

Am mai dormit sub cerul liber, de mai multe ori.

- Cât timp am fost plecat? - Da.

Tess, îmi pare tare rãu. Nu ºtiu ce am...

Nu conteazã.

Eºti aici, acum.

Am pãstrat-o.

Stai!

Doar o noapte, apoi plecãm mai departe.

E perfect.

Ar trebui sã ne limitãm la o camerã, în caz cã menajera va veni pe aici.

Cel mai bine e sã þinem ºi obloanele trase.

Am gãsit astea. Se pare cã e ºi destulã apã proaspãtã.

Uneori, mã întreb...

Ce?

Dacã am fi dansat, în ziua aceea...

...cât de fericiþi am fi putut sã fim.

Aº fi avut parte mai mulþi ani de inima asta...

- ...de chipul ãsta. - Tess.

Nu conteazã... Sunt fericitã acum.

Acum, cã te-ai întors la mine.

E o zi minunatã.

Cred cã poate ar trebui sã mergem spre Bristol.

Londra poate fi prea periculoasã.

- Trebuie sã plecãm, pânã la urmã. - De ce?

- De ce sã punem capãt acestei bucurii? - Proprietarii se pot întoarce oricând.

ªi când vor veni, noi vom pleca, dar pânã atunci...

Vino aici, Angel.

ªtiu cã mã vor prinde curând.

- ªtiu cã nu mai am mult de trãit. - Nu e adevãrat.

- Ba este. - Nu spune asta, Tess. Vom scãpa.

În douã zile, vom fi în Bristol, apoi în Irlanda, poate.

Sã nu ne gândim la viitor. Ce va fi va fi.

Vreau doar sã ne gândim la clipa prezentã.

Încã o zi. Te rog!

Cam 50 dintre noi am plecat din Rio.

Toþi doream sã începem ceva nou, vieþi independente în noul Paradis.

ªi ce-am gãsit?

Mlaºtinã, cât vedeai cu ochii.

Culturile nu creºteau, animalele mureau...

...hrana se cam termina...

...ºi atunci, a izbucnit febra.

Am vãzut mame...

târându-se cu pruncii lor în braþe...

ºi febra le rãpea copilul,

ºi sãpau o groapã, cu mâinile goale, îngropau copilul...

...spuneau o rugãciune...

...ºi se târau mai departe.

Imediat, am luat ºi eu febra.

Cu ultimii bãnuþi, l-am mituit pe un doctor din zonã,

care m-a dus cu cãruþa la un spital din Rio.

ªi ceilalþi?

Toþi au pierit.

Aº fi pierit ºi eu, dar...

scrisoarea ta... mi-a fost trimisã de la consulat.

ªi am citit-o.

M-am hotãrât sã trãiesc...

...sã te gãsesc...

...sã îndrept lucrurile.

Nicio zi nu a trecut fãrã sã mã gândesc la tine,

Tess, cât de crud am greºit faþã de tine.

Destul, acum.

Odihneºte-te acum! Dormi!

Dormi!

Angel.

Sã sperãm cã vor crede cã mergem spre Londra, dar vom merge spre vest.

Vom merge toatã noaptea, dacã vom fi în stare.

Ar trebui sã gãsim un adãpost pentru noapte... undeva.

Angel...

crezi cã ne vom mai întâlni vreodatã?

- Dupã ce vom muri? - Tess, te rog!

Dar eu doresc atât de mult sã te mai vãd.

Atât de mult...

Atât de mult...

Când nu voi mai fi...

- Tess. - Angel...

...când nu voi mai fi,

vreau sã ai grijã de Liza-Lu, în locul meu.

Ceea ce am fãcut eu va aduce vremuri grele pentru familia mea

ºi trebuie sã ºtiu cã tu vei avea grijã de ei.

- Bineînþeles. Jur. - Asta nu e tot.

Ia-o de nevastã, Angel.

Însoarã-te cu Liza-Lu ºi încearcã s-o iubeºti, dacã poþi.

ªi dacã te însori cu ea, va fi ca ºi când moartea nu ne-ar despãrþi.

Tess, nu-mi cere asta.

Nu mai are rost, domnule.

Vã rog.

Mai lãsaþi-o sã doarmã un pic.

Au venit dupã mine, Angel?

Îmi pare rãu!

Îmi pare rãu.

Totul e aºa cum trebuia sã fie.

Nu putea sã dureze, Angel.

Prea multã fericire.

Sunt pregãtitã.

Tatãl nostru, carele eºti în ceruri,

sfinþeascã-se numele Tãu, vie împãrãþia ta,

facã-se voia Ta, precum în cer, aºa ºi pe pãmânt.

Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi

ºi ne iartã nouã greºalele noastre,

precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri.

ªi nu ne duce pre noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.

Cãci a Ta e împãrãþia ºi puterea ºi slava...

SFÂRªIT