Original subtitles

3 AUGUST 2013

Trebuie să...

Doamne, nu mă pot concentra. Michael.

- Da, bună. - Ăsta e.

- Ăsta e tot ? - Da.

- Bine, o să-l lipesc de scaun. - Mulțumesc.

Bună, Sarah și Zach. Mulțumesc că ați venit.

Scuze. Mulțumesc că ați venit.

De ce nu e nimeni drăguț cu mine ?

E greu să fii Tig.

- Bună, Tig. - Bună, Zach.

Nu mai pot s-o fac prea mult.

- Tig, la mulți ani. - Mulțumesc.

- Cât timp vrei să fac ? - Cât ai vrea să faci ?

- Zero. - Bine. Perfect.

- Poți să faci 15 ? - Încerc. Abia am 5.

OK.

15.

- Tu cât faci, Tig ? - Probabil 45.

- Așa ? - Da.

Bine.

Ce ?

- Știu. - O să prezinți ?

Nu, intru primul.

- Da. - Bine.

- Apoi Sarah și apoi eu. - Super.

Vrei o prezentare la început, sau intri direct ?

- Ar trebui... - Louis CK intră direct.

- Fă ce face Louis. - A făcut aseară.

Du-te naibii, CK.

Dacă spectacolul e un fiasco ?

Doamne, n-o să fie așa.

Comedia e întotdeauna riscantă.

Dar, acum un an,

când așteptam acolo ca Ed să mă prezinte,

Eram...

Habar n-aveam cum o să iasă.

Bună seara, salut !

Eu am cancer, voi ce mai faceți ?

Am intrat pe scenă fără să știu dacă o să trăiesc sau o să mor.

Și pentru că viața mea s-a dus de râpă atât de repede,

am presupus că o să mor.

UN DOCUMENTAR NETFLIX

Vorbeam cu o prietenă și mi-a zis

"Am stat târziu la funeraliile lui Lady D.

Dar, după un timp,

arătau doar mașina mergând cu sicriul."

Zice: "M-am plictisit și l-am închis."

"Tu te-ai uitat ?" Eu zic "Da."

Și ea zice "Și cum s-a terminat ?"

În liceu,

am fost votată drept cea mai puțin promițătoare...

Mă urmărește de atunci.

Am urât școala.

Am repetat trei ani și apoi m-am lăsat.

Îmi place cum merg lucrurile.

Dar mi-am luat diploma.

Nu numai că nimeni nu a cerut să-mi vadă diploma,

dar pisica mi-a mâncat-o.

Ultima clasă pe care am absolvit-o a fost a șaptea.

Am educație de șapte clase.

Mulțumesc.

M-am chinuit cu alte joburi și am eșuat cu toate.

Când am descoperit stand-up-ul,

mi-am dat seama: "Sunt umoristă.

De ce nu mi-a spus nimeni ?"

Oamenii au probleme să-mi înțeleagă numele,

în special la telefon.

Vorbeam cu un tip și la sfârșit

zice: "Bine, uite.

Nu mă simt confortabil să-ți spun așa,

dar ne vedem diseară, Pig."

Și am zis: "Știi, ca să-ți spun drept,

nici eu nu mă simt prea bine să-mi spui pig."

La început, te tratează ca pe un nimic

și nu câștigi bani deloc.

Dormeam în mașină între angajamente.

Dar nu mă simțisem niciodată mai fericită și mai împlinită.

Îmi place la stand-up

când comicii scot microfonul

și dau suportul la o parte.

Unii comici îl duc chiar mai departe.

E ca "Unde vrei să ajungi ?"

"Unde se pune ăsta ? Trebuie să scap de el."

Lucrezi aici ?

Poți să ții ăsta ?

Când un spectacol merge bine,

e grozav. E apogeul.

E un iureș de emoții.

E o încăpere plină de: "Te înțeleg".

Ei mă înțeleg, eu îi înțeleg, iar ei înțeleg pe cei de lângă ei.

Toată lumea zice: "Da, înțelegem".

Urmează o umoristă care face podcast-ul Professor Blastoff.

O puteți vedea în fiecare lună la sala Largo din LA.

Tocmai și-a lansat albumul Good One.

S-o întâmpinăm pe Tig Notaro.

Tig Notaro !

Bună.

Ce mai faceți ? Bine.

Locuiesc aici, în Los Angeles,

și mă plimbam prin cartier, pe trotuar,

și am trecut pe lângă un tip

și chiar când treceam unul pe lângă celălalt...

Fix când trecea, mi-a zis:

"A, uite țâțele alea mici.

Credeam că ești bărbat."

Și m-am gândit: "OK".

"E în regulă dacă gândești asta. Și e OK dacă spui asta,

în gând."

Dar replica aia a trecut prin câteva filtre

din mintea lui

și o listă de verificări...

Totuși, a decis:

"Da, trebuie să spun asta."

Cariera mea a fost cam tot timpul în ascensiune.

La începutul lui 2012, eram mai ocupată ca niciodată.

Aveam turnee în toată țara,

făceam podcast-ul săptămânal Professor Blastoff.

Aveam un spectacol regulat la Largo.

Jucam într-un episod pilot și ceva foarte emoționant,

încercam să rămân gravidă.

Lucram mai mult în oraș decât în afară.

Un element crucial pentru a avea un copil și o familie e

că trebuie să fii acasă.

Și asta începea să pară mai probabil ca niciodată.

- Sunetul merge. - Marcaj A.

De la intrarea lui Tig.

Acțiune !

Ați văzut mingea mea de stres ?

Doamne !

Filmam In A World și mă gândeam "nu mă simt bine".

Marcaj A.

Știam că-i era rău, dar părea în formă,

făcea glume și era amuzantă.

"Ce ?"

Nu părea nimic grav.

Spune-mi mai mult aici.

Marcaj.

Către sfârșit, mă întindeam între filmări,

încercând să mă odihnesc.

Și apoi am leșinat.

Doamne, nu-mi vine să cred că ești în spital.

Tig ? Doamne, ce s-a întâmplat ?

Bună, Tig. E mama.

Sper că te simți mai bine. Sună-mă și mă faci fericită.

Aveam dureri cumplite.

Doctorul a spus că organele mele interne erau extrem de inflamate.

Și că nu știa care e problema.

Era foarte bolnavă.

Când cineva nu se plânge, dar îi vezi suferința pe față,

te sperie mult mai mult.

După vreo săptămână, nu-i trecea.

Și m-am gândit că s-ar putea să nu scape.

Dureri abdominale

Doctorul a spus:

"O să facem niște teste pentru ceva care se cheamă C diff

și sperăm să nu fie asta."

Dar era.

C diff e o bacterie care infectează întreg tractul digestiv

și îl devorează.

POSIBIL LETAL

Nu puteam mânca. Am pierdut peste 10 kg.

Devenisem un schelet.

Ziua în care a reușit să stea pe scaun a fost un moment important.

Iubito, cine s-a așezat singurică pe scaun ?

- Eu. - Așa e, tu.

Eram atât de emoționați

că a putut să se ridice și să stea pe scaun.

Am ieșit din spital puțin înainte de a împlini 41 de ani.

Eram încântată că am ieșit.

Dar aveam în continuare dureri mari. Eram foarte slăbită.

Când am fost diagnosticată cu C diff, am crezut că a fost...

A fost cea mai proastă veste posibilă,

până atunci.

Nu știam ce o să urmeze.

24 MARTIE 2012 O SĂPTĂMÂNĂ MAI TÂRZIU

MAMA ȘI RIC

Mulți ani trăiască

La mulți ani !

Ric și cu mine vrem să venim în California.

- La mulți ani ! - Vrem să venim în vizită.

Te iubesc.

La câteva zile după ziua mea de naștere,

telefonul a sunat și spunea "Părinți".

Pierdusem din nou apelul și a intrat căsuța vocală

și am gândit: "E probabil mama care îmi urează din nou la mulți ani."

Bună, Tig. Mi-e teamă că am niște vești groaznice.

Mama ta a căzut noaptea trecută

și se pare că nu o să scape.

Te rog, sună-mă.

Mama și tatăl meu vitreg

urmăreau Jimmy Kimmel

și ea s-a ridicat și a căzut. S-a lovit la cap.

Tatăl meu vitreg i-a verificat capul

și ea vorbea și părea OK.

El s-a dus să se culce, iar ea a rămas în continuare.

Dimineața,

Ric a văzut că îi curgea sânge din nas și din gură.

Nu și-a mai recăpătat cunoștința.

Fratele meu, Ric și cu mine ne-am dus la spital să ne luăm rămas bun.

A mai trăit 12 ore după ce au scos-o de pe sistemele de menținere a vieții

și a fost înfiorător.

Fratele meu și tatăl meu vitreg au plecat acasă la un moment dat

și am rămas singură acolo.

Spuneau că nu are activitate cerebrală și i-am crezut,

dar mi-am imaginat

că ea știa că sunt acolo.

Dar...

...chiar...

...îmi doream ca ea să știe că sunt acolo.

Și că nu aș fi plecat în niciun caz.

După înmormântare, mi-era prea rău ca să mă întorc în Los Angeles,

așa că am rămas în Texas.

Asta e casa în care a căzut.

Sunt momente de tristețe și conștientizare.

Mama mea nu e în casă.

Și...

Mama a murit.

Ric ?

Sunt aici, Tig.

Bună.

Mama și cu mine aveam momente bune și rele în relație,

dar ne iubeam extraordinar de mult.

Mama mea era amuzantă,

prostuță, ridicolă, sălbatică și nebună.

Nu o interesa deloc ce cred ceilalți despre ea.

Mama mea se simțea bine în situații ciudate.

Și umorul meu e legat direct de sensibilitatea ei.

Îi plăceau năzbâtiile.

Când veneau prieteni la masă, mai zicea "Tig,

o să vopsesc cartofii în albastru. Nu le spune."

Și eu ziceam "OK".

Și ne prefăceam cu toții că piureul e albastru.

Avea o tărie interioară fantastică.

Când eram copil și aveam probleme și mă plângeam

ea zicea "Spune-le să-i ia dracu.

Nu le place, să-i ia dracu."

Și mi-a dat încrederea asta, să nu mă îndoiesc de mine.

Un părinte ar trebui să-și înțeleagă copilul,

dar eu nu am înțeles-o niciodată pe Tig.

Aveam un tipar despre ce ar trebui să facă o persoană,

iar Tig nu avea nimic de acolo.

Mama m-a înțeles într-un mod diferit de ceilalți oameni.

Când am pierdut-o pe mama,

am pierdut cu adevărat persoana care mă înțelegea cel mai bine.

Când stăteam în casa mamei după ce a murit, eram devastată.

Și eram încă foarte bolnavă.

Părea un tunelul în care vedeam luminița de la capăt,

dar apoi cineva punea un alt tunel.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

Aveam nevoie de ceva pozitiv.

Aveam un spectacol

cu This American Life.

Era filmat pe scenă în New York

și proiectat în cinematografe din toată țara.

Și Tig era unul dintre interpreți.

Eu și Ira plănuiserăm spectacolul ăsta de nouă luni.

Îl avertizasem că fusesem bolnavă și el a spus:

"Nu te forța, putem face asta altă dată."

Și eu mă gândeam: "Nu înțelegi."

"Dacă aș putea ajunge la New York și să fac This American Life,

m-aș simți ca și cum în sfârșit

am depășit ceva."

Urmează Tig Notaro.

Eram la o petrecere cu prietena mea, Pam.

Urma să plecăm

și ea îmi spune:

"Știi cine stă lângă ușă ?"

Am spus: "Nu."

Ea a spus: "E Taylor Dayne."

Știți cine e Taylor Dayne ? Nu ?

A fost cântăreață pop în anii '80-'90.

Cânta "Love Will Lead You Back".

Oricum, o iubesc pe Taylor Dayne

și nu în mod ironic.

M-am dus la ea și i-am spus:

"Scuze, îmi pare rău că te deranjez,

dar trebuie să-ți spun, îmi place vocea ta."

Și ea s-a întors și a spus: "Da, nu mai fac asta."

Tig e tipul de față fără expresie,

un interpret foarte special.

Nu se grăbește absolut deloc.

Parcă are o siguranță supremă

să se oprească și să mențină momentul.

Au trecut vreo nouă luni.

Și ieșisem în oraș să mănânc cu aceeași prietenă, Pam.

În spatele nostru stătea un grup de persoane.

N-o să vă vină să credeți cine era acolo.

Ghicește cineva ?

- Cum ? - Taylor Dayne.

Corect !

Era Taylor Dayne.

Tig a avut un succes nebun.

Și imediat ce am terminat, i-am zis:

"Ce mai ai ? Acum ești vedetă.

Publicul radio, milioane de oameni,

vor să te audă din nou. Ce mai ai ?"

Mi-a sugerat să fac un scheci despre tragediile recente din viața mea.

A spus: "Trebuie să faci asta pe scenă !"

La început a spus foarte ferm că nu e deloc interesată.

Cred că o parte din mine era un pic ofensată

că el s-a gândit că era ceva amuzant în asta.

Nu știa cum să abordeze subiectul

și nu i se părea deloc amuzant sau interesant.

Bineînțeles că știa că nu o să fac materialul ăsta.

Adică "Mama mea a murit, nu pot mânca mâncare

și mă veștejesc.

Doamnelor, știți despre ce vorbesc."

Cum adică ? Unde e umorul ? Nu înțelegeam.

24 IULIE 2012

DOUĂ LUNI MAI TÂRZIU

Și atunci, am găsit un nodul.

Doctorița a intrat și a spus:

"Am văzut nodulul.

Am mai găsit unul."

Și eu am spus: "Stați puțin. Spuneți că aș putea avea cancer ?"

Ea a spus că e foarte probabil.

Și m-am gândit imediat:

"Stai puțin. Mama tocmai a murit.

Cum se poate ? Deja am trecut prin asta."

Parcă voiam să scot niște cărți de vizită.

"Nu, uite, tocmai am trecut prin toate lucrurile astea,

nu pot avea cancer."

Plângeam în hohote pe trotuar,

Flanagan, proprietarul de la Largo, mi-a trimis un SMS:

"Facem sau nu spectacolul ?"

Iubesc stand-up-ul atât de mult.

Voiam să mai fac încă un spectacol.

Da.

Poate că pare o nebunie,

dar imediat ce am fost diagnosticată cu cancer,

totul a devenit amuzant pentru mine.

Și mi-a revenit simțul umorului,

pentru că era complet ridicol.

După tot ce s-a întâmplat, am cancer ?

Așa că m-am apucat să scriu.

A fost un risc major,

pentru că putea fi ultimul meu spectacol

și putea fi un eșec jenant

și apoi să mor.

Sunt foarte încântat

să am privilegiul de a o invita pe scenă

pe Tig Notaro.

Salut.

3 AUGUST 2012

SALA LARGO NU PERMITE FILMĂRILE.

TIG A CERUT O ÎNREGISTRARE AUDIO.

Bună seara, salut !

Am cancer.

Voi ce mai faceți ?

Toată lumea se simte bine ?

Diagnosticată cu cancer.

Oamenii râdeau și priveau mirați...

"E o introducere aiurea."

Cineva de aici tot spune...

"Poate chiar are cancer !"

E în regulă.

O să fie bine.

S-ar putea să nu fie bine.

Zic și eu...

Voi o să fiți bine.

Când oamenii au realizat că e adevărat,

am văzut oameni din public plângând.

Și a fost foarte intens

pentru că se reflecta înapoi la mine și mi-am dat seama că e real.

Deci, cronologia...

Am stat o săptămână în spital pentru C Diff.

Am ieșit. O săptămână mai târziu, a murit mama.

Apoi, știu, e culmea.

Apoi am trecut printr-o despărțire,

chiar în timpul evenimentelor.

Sunt vremuri grele. Nu poți să rămâi cu cineva în astfel de momente.

Trebuie să pui capăt relației, înainte să vină cancerul.

E unul din acele momente rare,

poate de trei ori s-a întâmplat,

când persoana dinainte e atât de bună,

că nu mai ești umorist, devii o persoană din public.

I-am scris prietenei mele,

stăteam acolo și urmăream și i-am scris:

"Tig face istorie chiar acum."

După ce am îngropat-o,

spitalul

i-a trimis

mamei mele

un chestionar

ca să afle cum a mers

șederea ei la spital.

Nu...

Nu prea bine !

Stăteam în spatele pianului ăstuia

și Tig era acolo, iar Louis era în spatele cortinei.

Mă uit la Louis și văd că plânge.

Și eu plângeam. Și râdeam.

Și văd și reacțiile publicului.

Se ridicau și aplaudau,

apoi se așezau.

Și ea spunea: "Nu fiți triști."

Și oamenii nu știau cum erau.

Dar toată lumea era în spiritul ăla.

Ce-ar fi să trec acum la glume prostești ?

- Nu ! - Nu !

Nu, vreau să aud vești proaste.

Ne place asta !

Nu !

Unde ești ?

- Suntem aici. - Chiar aici.

Chiar aici.

E extraordinar.

Îmi amintesc că m-am întors și aproape am început să plâng

când tipul ăla a strigat să nu mă opresc.

M-au ovaționat în picioare,

dar nu am avut deloc sentimentul că acel spectacol îmi va schimba viața.

Louis CK: În 27 de ani, am văzut câteva showuri totale.

Unul a fost Tig Notaro.

Bill Burr: Tig Notaro m-a făcut

să mă simt ca un amator. Genial !

Ed Helms: Tig Notaro m-a dat pe spate.

Un stand-up extraordinar.

Curajosul număr al lui Tig Notaro:

M-am trezit a doua zi,

aveam sute de e-mailuri.

Căsuța vocală era plină, SMS-urile nu se opreau.

Și mă gândeam: "Ce s-a întâmplat ?"

A ajuns viral peste noapte. Și eu eram...

"OK. Nu înțeleg, ce a ajuns viral ?"

Nu exista filmare. Nu exista nimic.

Ideea că a existat acest spectacol a ajuns virală.

Toate publicațiile mari voiau să vorbească cu mine.

Louis CK spunea: "Toată lumea trebuie să asculte show-ul.

Trebuie să-l lansezi ca album."

Și soseau oferte pentru cărți.

Mă gândeam: "Oare voi fi în viață cât să apuc să termin o carte ?"

UMORISTA TIG NOTARO ARE CANCER ȘI A FĂCUT UN NUMĂR GENIAL DESPRE ASTA.

Uneori mă simțeam în al nouălea cer, îmi spuneam: "O să înving cancerul."

Apoi eram în pat în următorul minut sau în ziua următoare,

în poziție fetală,

holbându-mă la tavan, gândind:

"Ce se petrece ? O să mor și o vreau pe mama."

Și atunci am început să simt că eram singură

într-un mod copleșitor.

LA O LUNĂ DUPĂ SPECTACOLUL DE LA LARGO, TIG A SUFERIT O DUBLĂ MASTECTOMIE.

Fă-o, Todd !

Cine face un număr ?

Fă numărul cu Conan.

Hai !

Sunt doldora de cancer.

Hai, Todd.

Săracul Todd.

Sarah. Fă un număr.

Bine !

Uite, asta e amuzant ?

Zic: "Pot să te întreb ceva ?

Și fii sincer cu mine !"

Și persoana zice: "Sigur."

"Te bășești ?"

Sper că e amuzant.

E amuzant.

Îți ia ceva să ajungi acolo.

E cerebrală.

Și olfactivă.

Tig, încă te pricepi.

- Sarah ? - Mă uit la glume.

Nu crezi că e amuzant ?

Olfactivă ?

Tu ai zis cerebrală și eu am zis olfactivă.

Mi s-a părut amuzantă. Scuze.

Mă gândeam la mine și la glumele mele.

Spectacolul ăsta e jenant.

Când m-am trezit după operație, doctorul mi-a zis:

"L-am scos pe tot.

O să fii bine.

Nu s-a răspândit."

Reacția mea a fost...

"Doamne !"

Ușurarea că: "Stai, deci s-a terminat ?"

Care e ultimul prognostic ?

Ai făcut operație.

Am făcut operație. Dublă mastectomie.

Cine e doctorul tău, Fonzie ?

Au scos tot cancerul și nu s-a răspândit.

Și prognosticul e bun, deci...

Cele mai bune vești pe care le-am auzit aici în mult timp.

ASCULTAȚI LEGENDARUL NUMĂR AL LUI TIG NOTARO

Când a ieșit albumul,

primeam e-mailuri de la Louis

cam la fiecare oră.

Pur și simplu amețitoare.

5.000, 10.000, 25.000

Tot creștea și creștea și îmi ziceam:

"E o nebunie !"

UN MOMENT ISTORIC ÎN COMEDIE

CINCI ÎNTREBĂRI PENTRU TIG NOTARO

Ai fost diagnosticată cu cancer.

Ai fost diagnosticată cu cancer.

Ai explodat după spectacolul de la Largo.

Ai avut o infecție mortală,

mama ta s-a stins,

apoi ai fost diagnosticată cu cancer.

- Poftim. - Minunat.

Acesta e Live.

- E bine ? - Da.

Îmi place ideea că oamenii se gândesc mereu

că e Tig Notaro în direct.

Și...

Mereu trebuie să-i corectez și spun: "Nu, e 'în viață'."

Și eu am avut cancer la sân și am făcut o mastectomie bilaterală.

Nu spun despre cancer că nu ar fi grav

sau despre pierderea sânilor.

Toate astea sunt de căcat.

A fost atât de drăguț să aud pe cineva făcând glume despre asta.

Mama mea a avut cancer.

Voiam să vă mulțumesc pentru exemplul pe care l-ați dat

de a vorbi sincer despre viață.

- Cum te simți ? Bine ? - Speriată.

Între timp, sub bluză, partea neîncântătoare a lucrurilor e

că am cicatrice pe tot pieptul și nu am sfârcuri.

Și mama mea s-a ridicat probabil ca să se ducă la baie.

E moartă.

TIG NOTARO VINDE 75.000 DE COPII

Presa a fost extraordinară și oamenii au fost minunați.

Dar popularitatea excesivă m-a stresat.

Eram intervievată de câteva ori pe zi

și eram întrebată, de fiecare dată:

"Cum e umorul tău ?"

"Ești o umoristă diferită ? Ce materiale mai ai ? Cine ești tu acum ?"

E o presiune pentru că... La naiba, nici măcar nu știu !

Bună. Numele meu e Tig Notaro.

Am avut cancer

și acum oamenii îmi fac multe poze.

Chiar și după ce cicatricile s-au vindecat și am intrat în remisie,

nu puteam procesa tot ce s-a întâmplat.

Cum merg lucrurile, când un umorist lansează un album ?

Faceți un turneu, mergeți prin multe locuri ?

De obicei...

Evident că nu repeți spectacolul.

Așa e.

Mergeți în turneu, îl promovați ?

De obicei, așa aș face.

Dar acum, sunt în situația asta ciudată

în care nu pot să zic iar: "Bună, am cancer."

Așa e.

Așa că încerc să scriu materiale noi,

ca să pot să merg în turneu din nou.

Da.

Sunt într-o situație foarte neobișnuită.

Nu am cum să continui albumul ăla.

Am început să mă simt atât de nesigură.

Ca umoristă,

nu știam ce spun.

Albumul meu era numărul unu în topuri,

dar siguranța mea era la un minim absolut.

Trebuia să compensez cumva ceea ce lipsea.

Și nu știam ce să fac sau cum să încep.

Dar ce e drăguț în toate astea

e că poți fi sigur

că Dumnezeu nu-ți dă

mai mult decât poți duce.

Mi-l tot imaginez pe Dumnezeu zicând

"Știi ce,

cred că mai poate duce încă puțin."

Și apoi îngerii dându-se înapoi:

"Doamne, ce faci ?

Ai înnebunit !"

Pass Christian e orașul meu natal.

De aici e familia mea

și aici îmi petrec vacanța de vară.

Ăsta e locul pe care fratele meu și cu mine

îl considerăm orașul nostru natal.

Mă gândesc la el ca fiind orașul mamei mele.

Mă acomodez să-mi simt corpul diferit

și mă acomodez să mănânc diferit.

Asta e în regulă.

Să nu o mai am pe mama nu e în regulă.

Mă simțeam foarte singură.

Strada următoare e strada vărului meu.

- Pune pălăria ! - Pe Tig.

- Pune-ți pălăria. - Nu.

Hai !

Cum mai e cu cancerul ? S-a dus ?

Din câte știm, da.

Încep tratamentul în curând.

Cancerul meu e hrănit de hormoni,

așa că trebuie să-mi blochez hormonii pentru cinci ani.

Deci vocea ta va fi și mai groasă ?

- Poate ? - Cum adică "și mai" ?

S-ar putea.

- Cum adică "și mai" ? - Vezi, așa.

Acum arăți ca Tom Cruise în Top Gun.

Nu ?

Serios.

Nu-mi vine să cred că ai mai adus o ființă umană în situația asta.

E minunat.

Uită-te la piciorușele alea.

Familia a fost întotdeauna importantă.

Întotdeauna mi-am dorit un copil și o familie.

Chiar înainte să mă îmbolnăvesc,

eram la un pas de a încerca să am un copil.

Uite mâna ta cu fețe zâmbitoare.

Super. Mulțumesc.

Vezi, seamănă cu...

E drăguț.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Când a murit mama,

am trecut în starea asta de a nu vrea copii,

pentru că mă gândeam: "Mama nu-mi poate vedea copiii."

Părea fără sens.

Și apoi am vorbit cu prietena mea pe care o știu de când eram mici

și ea mi-a spus: "Tig,

doar faptul că le poți povesti copiilor despre mama ta

sau faptul că îți poți recunoaște mama în copiii tăi

e un motiv suficient ca să ai copii."

Când spun că vreau copii,

oamenii spun:

"Dar viața ta o să se schimbe complet."

Și eu zic:

"Da, știu !

Nu e ca și cum nu m-aș fi gândit.

Credeam că pot dormi mult și merge la spectacole noaptea.

Trebuie să stau cu ochii pe chestiile astea ? Să le hrănesc ?

Ce au nevoie ?"

Normal că viața se schimbă.

Asta vreau. Ca viața mea să se schimbe.

Dar acum, pentru că am avut cancer, nu pot fi însărcinată.

Deci,

mi-ar trebui o mamă surogat care să-mi poarte copilul,

chiar dacă aș putea avea un copil.

Însă, chiar și pentru extragerea ovulelor,

ar trebui să iau hormoni.

Ei cred că l-au scos pe tot,

dar mai pot fi celule canceroase în mine.

Iar dacă sunt celule canceroase și iau hormoni,

e gaz pe foc. Îl pornesc din nou.

BIROUL ONCOLOGULUI LUI TIG

Mă gândesc să încerc să am copii.

OK.

Și ca să extragă ovulele,

vor să-mi facă hormoni.

Chiar și după o mastectomie,

riscul de cancer la sân nu e zero.

Atunci când reapare în afara sânilor,

e considerat incurabil.

Poate ar trebui să reanalizați idea de a avea copii.

Uneori în viață, nu putem avea tot ce ne dorim.

Așa e.

Nu știam asta.

Mi s-a spus că cancerul poate reapărea,

că ar putea fi sângele, oasele, plămânii sau altceva,

dar nimeni nu mi-a spus că dacă reapare nu e tratabil.

E prima oară când aud asta.

Nu e ceva de genul:

"Da, întâlnirea aia a mers bine. Mă simt bine."

Deci trebuie să sper că nu reapare cancerul. Super.

Mă simt blocată, nu știu ce decizie să iau.

Nu stau la computer și scriu glume.

Scriu câteva cuvinte

și apoi mă duc și dezvolt conceptul pe scenă.

Era un nou început.

Mă simțeam ca și cum aș fi fost o cu totul altă umoristă.

Știți cântecul Rapper's Delight ?

E un cântec clasic și îl ascultam.

Nu știu dacă vă dați seama, dar are 15 minute.

Doamne, e îngrozitor de lung.

Apar prima dată pe scenă, la un stand-up,

la șase luni, de la spectacolul de la Largo.

Șase luni e o perioadă lungă ca să nu apari pe scenă.

Dacă vrei să faci 20 de minute, e bine.

Dacă vrei 30, e bine și asta. Nu contează.

Și dacă mă sperii și plec, e OK ?

Da. Dacă faci două, e în regulă.

Dar unul ? Dacă plec acum ?

- Nu pleca acum ! - OK.

Mă duc înapoi și...

- Dar te prezint eu. - Bine.

- Mulțumesc, Tig. - Da, mulțumesc.

Eram agitată,

pentru că nu avusesem parte de nimic vesel sau bun de mult timp

și nu mă simțeam amuzantă,

dar simțeam: "Trebuie să fac asta !"

Cum ajung pe scenă ?

Sunt două uși, e cea din stânga.

Doar ușa asta ?

- Și ajung pe scenă ? - Da.

- Simplu. - Da.

S-o întâmpinăm pe Tig Notaro.

Bun.

Doamne !

Nu știu ce să spun.

Am avut niște cancer.

Chiar așa, am avut niște cancer.

Am făcut multe glume de-a lungul timpului,

despre pieptul meu plat.

Și am avut cancer la sâni și mă gândesc:

"Oare au tras cu urechea

la toate miștourile ?"

Și și-au zis: "Știi ce ? Nu ne apreciază."

"O auzi ? Iar face mișto !

Da, am ajuns în Kansas City și acum le spune lor !"

"Am zburat peste toată țara până aici și ea se ia de noi."

"Știi ce ? Hai să plecăm de aici."

Trebuia doar să-mi fac treaba.

Era atât de jenant când mă opream la câte un club

și voiam să urc pe scenă

și după toată publicitatea pentru albumul meu

oamenii mă prezentau și spuneau:

"Avem o surpriză specială pentru voi în seara asta."

Și eu mă gândeam: "Nu ! Nu am material !"

"Unul din cei mai buni umoriști."

Nu.

Încerc doar să umblu pe scenă din nou

și să țin microfonul.

Doamne !

Doamnelor și domnilor, în seara asta,

o avem din nou aici pe Tig Notaro.

Sunt foarte neliniștită.

Cred că o să închei acum.

Vă mulțumesc foarte mult. Ați fost un public minunat.

Mergeam prin New York.

O să o fac în ritmul meu.

Ăsta e ritmul meu.

Sunt în formă maximă acum.

Încerc să pun lucrurile în ordine.

Și voi se pare că râdeți la chestiile despre cancer.

Abia dacă am ceva material.

În principiu, îmi fac apariția și bâjbâi.

E jenant.

M-am chinuit pe scenă acum o săptămână cum nu am mai făcut-o de ani de zile.

Și ce s-a întâmplat a fost că m-a băgat în priză,

pentru că mi-am zis: "Sunt oribilă !"

"Sunt groaznică la ceea ce fac și mai am de lucru."

ÎNTOARCEREA LUI TIG LA LARGO VA FI LA ANIVERSAREA UNUI AN

DE LA SPECTACOLUL "LIVE".

MAI SUNT CINCI LUNI.

CENTRU DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE

CU TOATE AVERTISMENTELE ONCOLOGILOR, TIG DECIDE SĂ FACĂ HORMONI,

SPERÂND SĂ AIBĂ UN COPIL CU OVULELE EI ȘI O MAMĂ SUROGAT.

Risc la infecții, hemoragii, reacții la medicamente,

reacții la anestezie, inflamare arterială.

Scrieți inițialele.

Deteriorarea altor organe, reacții neurologice, alte riscuri.

E atât de aiurea să citești ceva care spune:

"Se pot întâmpla astea. Inclusiv moartea."

Și tu zici: "Bine."

Nicio problemă.

Orice trebuie.

Să-i dăm bătaie.

Vreau să fiu incinerată.

Pune-ți testamentul în ordine.

Încetează.

Nu scrie asta acolo.

- Cât de tare doare ? - Nu prea tare.

A intrat.

Adică să dau înapoi și să n-o fac ?

O să trăiesc cu regrete.

Ori trăiești cu regrete, ori mori.

Ce o să alegi ? O să alegi moartea.

Un mod amuzant de a-ți începe ziua.

Continuă.

Să bag repede ?

Poți s-o faci. Nu prea repede, dar...

- Cât de adânc ? - Până la capăt.

Doamne, e oribil.

Nu știu dacă pot să fac asta.

Până la capăt. Așa.

Apasă !

Au intrat toate substanțele.

Am avut câteva zile emoționale.

Eram în camera de hotel din Saint Paul.

Și am avut ceea ce am crezut că e cel mai amuzant și trist moment,

pentru că eram singură într-o cameră de hotel din Saint Paul,

injectându-mă în stomac cu substanțe pentru fertilitate.

Și în creierul meu,

o voce îmi spunea: "Știi că ești singură când..."

Deci eram singură în Saint Paul,

injectându-mă, sperând să am copii.

Dorind să construiesc o familie,

dar hormonii mă făceau emoțională

până la punctul în care voiam să mă arunc pe fereastră.

Era un ciclu amuzant.

"Doamne, dacă m-aș omorî în timp ce încerc să am un copil ?"

Te descurci extraordinar.

Adică

ai făcut opt zile de injecții.

Ar trebui să ai foliculi între 16 și 20 mm

și tu ai... 20, 20, 19, 17, 17, 17, 19, 19, 19.

Asta e

ceva tipic pentru o persoană de 30 și ceva de ani.

Treizeci și cât ?

- Acum vrei să știi 30 și câți ? - Da.

Da, 35 sau mai tânără.

- E foarte bine. - Super.

Se pare că ori nu ești sigură de data nașterii,

ori ovarele nu au fost informate.

Miercuri facem procedura.

Avem nevoie de spermă în dimineața aia și asta e.

O să-ți spunem a doua zi câte s-au fecundat,

câte se divid în ziua următoare,

apoi vom decide câte să înghețăm

în ziua trei sau în ziua cinci.

Ce mai faci ?

Am decis ca prietenul meu, Paris, să fie donatorul.

Am fost îndrăgostită de el în copilărie.

Și mama mea întotdeauna și-a dorit să fiu cu el.

Până când am început să apar cu fete.

Ce traseu amuzant.

E tot ce și-a dorit mama mea.

Mulțumesc.

Asta e proba ta ?

Avem șase ovule excelente,

nouă ovule bune și unul slab.

- Deci e bine. - Frumos.

- Bine. - Bine.

- Super. - E extraordinar, nu ?

Mâine te sun și îți spun câte s-au fecundat.

DIN 16 OVULE, 9 S-AU FECUNDAT.

LE-AU ÎNGHEȚAT PÂNĂ CÂND GĂSESC O MAMĂ SUROGAT.

Mă simțeam: "Cum o să se întâmple ? Cum o să am întâlniri ?"

"Sunt singură și aș vrea să întâlnesc pe cineva, dar e un moment aiurea."

Cum ar fi dacă aș intra pe net ?

Să intru pe net și să fac un profil ?

"Am cancer."

"Doar solicitări serioase."

Iau fier intravenos.

Intravenos.

Am avut...

...nivelul de fier foarte scăzut.

Oncologul spune

că e datorită spitalizării și operației

și a tuturor lucrurilor prin care am trecut.

Am dat peste fata asta cu care am lucrat

și apoi...

...am început să ne vedem.

Am cunoscut-o pe Stephanie la filmările In a World.

În film era persoana de care eram interesată romantic.

Să-ți tai părul.

Nu mai încerca să mă vrăjești cu răutăți. Nu funcționează.

- Vrei să bem ceva mai târziu ? - Bine.

Fac actorie de când aveam 18 ani.

M-am mutat la Los Angeles după ce am renunțat la liceu.

Mai spune-mi despre asta.

Aveam media 9,50

și am renunțat la liceu în ultimul an, când mai aveam numai un semestru.

Ceva de genul: "Nu, asta vreau și asta o să fac.

Și o să las lucrurile să se aranjeze de la sine."

Am revăzut-o pe Stephanie abia după un an.

In a World a fost la Sundance.

Tig stătea în spatele meu la premieră

și de câte ori apărea pe ecran, se apleca către mine și spunea:

"Aveam cancer și nu știam. Aveam cancer chiar acolo."

Când i-am dat numărul meu, i-am spus: "Nu-mi trimite prea multe SMS-uri.

Tocmai am ieșit cu fata asta

care nu se mai oprea din SMS-uri după ce băusem doar o cafea."

Mi-a scris: "Vise plăcute" înainte de culcare și eu eram...

Părea cam mult după o singură cafea.

Așa că i-am spus lui Stephanie: "Dacă scrii excesiv

te rog, lasă-mă în pace."

Când am ajuns acasă, am primit un SMS

care spunea: "Vise plăcute".

Am râs în hohote.

Am început chestia asta aproape:

"Traficul ăsta !"

Îmi scria ceva de genul ăsta...

Fleacuri banale.

Am văzut o femeie cu un câine.

Sunt obosită.

Și apoi am început să ne scriem tot timpul.

Sunt singură. Distrează-mă.

Nu sunt distractivă, ci sensibilă.

Mor de râs ! Vezi, o animatoare înnăscută. Glacială.

Abia așteptam chestia asta înainte și înapoi.

Parcă avea o echipă de scriitori alături.

Era amuzantă.

Unde ești chiar acum ?

În fundul unui puț. Tu ?

Stau lângă tine.

Nu eram sigură dacă mă vezi sau nu.

Ne scriam ore în șir în fiecare zi.

Deveneam genul de persoană pe care nu-l înțelegeam înainte.

Nu știu cum să spun asta neoficial. Umorul tău

e genul meu și nu e nimeni mai amuzant ca tine.

Ești una dintre persoanele mele favorite.

Mi se părea că Stephanie e atât de hilară

că voiam s-o implic în tot ce făceam.

Am trecut prin multe anul ăsta

și nu vreau să fiu prea intensă, grea, serioasă,

dar am învățat că e important

să fii prezent și să trăiești viața.

Scuze. Telefonul meu.

Am uitat să-mi închid telefonul.

Spui că ai trecut prin experiența asta intensă.

Exact.

Și te-a învățat

că ai doar o viață și trebuie să...

Da, să iubești oamenii cu care ești

și să te bucuri de viață și să fii...

Scuze !

Să fii prezent.

Scuze. Prietena mea îmi trimite niște poze amuzante cu pisici.

Ai trecut prin experiența asta agonizantă

în care ai crezut

că viața îți e în pericol.

Nu, viața îmi era în pericol.

Nu te supăra, dar vreau să...

Are poza asta amuzantă. Pot s-o sun ?

Dă-i bătaie. E în regulă.

- Alo ? - Bună !

Bună !

Ce faci ?

Nimic. Tu ce faci ?

Nimic.

Nu am planificat deloc secvența aia de la Conan.

Mi-a spus:

"Când te sun, răspunde și fii cât se poate de plictisitoare."

Și atunci am auzit publicul râzând

și m-am gândit: "Tig e cea mai amuzantă persoană pe care o știu."

Nu-mi dădeam seama exact ce simțeam eu sau ce simțea ea.

Știam doar că abia așteptam să vorbesc cu ea.

Și mă făcea să râd atât de tare

că a început să-mi treacă prin minte:

"Oare îmi place persoana asta mai mult decât o prietenă ?"

Am furat pisoiul.

Am simțit că Tig era interesată de mine,

dar îi spusesem că sunt interesată numai de bărbați.

Totul era clar.

Am vorbit, am stabilit...

Apoi am discutat numai despre alte lucruri.

MAI 2013

Dragilor, acum intrăm în emisiune.

Michelle, despre sarcină.

Da. Sunt expertă în a fi gravidă.

Am 42 de ani. Am avut cancer

și mi s-a spus că nu pot fi gravidă timp de cinci ani.

Deci dacă e cineva care vrea să-mi poarte copilul,

o rog să ia legătura cu Aaron.

Telefoanele sună neîncetat !

Subiect: Mamă surogat pentru Tig Bună Aaron,

Am auzit în emisiunea de azi că T caută o mamă surogat

și voiam să ne oferim ajutorul. Dacă glumea, atunci scuze !

Nu suntem oameni ciudați care vor să facă bani din asta.

Dovada că pântecul ei poate să îndeplinească sarcina.

Mi-au scris oamenii ăștia și e-mailul lor suna complet normal.

L-am rugat pe asistentul meu să corespondeze cu ei

și ei păreau normali în continuare.

Aș putea să intru pe Skype cu ei și să fie gen: "Doamne. Pa."

E atât de penibil.

"Bună, vrei să porți copilul meu ?"

Bună.

- Bună. - Bună.

Nu știu cum să încep.

- E atât de bizar. - Da...

Dar...

Așa cum am spus în mesajul inițial,

vrem să facem asta,

dar suntem amândoi curioși cum crezi că o putem face,

ținând cont de faptul

că suntem la depărtare.

Planul tău ideal, care ar fi ?

Nu știu. Sunt destul de deschisă.

După anul ăsta nebun pe care l-am avut,

unul din lucrurile pozitive

e că sunt mai deschisă către oameni.

Și oamenii mi-au arătat

atât de multă generozitate, dragoste și bunătate

încât îmi face capul să explodeze.

N-aș fi făcut așa ceva acum un an.

Eram mult mai închisă.

O să vin la voi în weekend.

- O să ne cunoaștem un pic mai bine. - Sigur. E o idee bună.

Excelent. Mulțumesc foarte mult.

Și aștept să ne întâlnim.

Mulțumim.

- Bine. - Bine, pa.

Ne vedem în Seattle.

- Pa ! - Pa.

Doamne. Ce fac ?

Doar trec să văd un vechi prieten.

Bună, ce mai faceți ?

- Ce mai faci ? - Bună !

- El e Harpo. - Harpo !

Ești mic și simpatic.

Harpo.

Abia s-a trezit.

Bună !

Suntem prieteni. Da.

Ești foarte simpatic.

Știu, am nevoie de o tunsoare.

A venit. V-am spus că nu durează mult.

Îl cunoști pe tipul ăla ?

Amanda a mai vorbit despre a fi mamă surogat

pentru sora ei, pentru o prietenă bună,

dar nu s-au concretizat.

Nu s-a întâmplat.

Și m-am gândit că a mai vorbit despre asta.

Iar acum s-ar putea să meargă.

Vreți să punem întrebări pe rând ?

Sigur.

Vreunul din voi are cazier judiciar ?

- Nu. - Nu.

- Dar Harpo ? - Încă nu.

Tatăl... Sunteți un cuplu...

Sau să te tratez ca pe o persoană individuală ?

Persoană individuală.

E unul din cei mai vechi prieteni ai mei.

Da. Aș spune, pentru echilibrul tău

să ai persoane prin preajmă.

Pare foarte distractiv, Harpo.

I-am stricat distracția.

O să faci un testament ?

Pentru potențialul copil ?

Dacă pățești ceva, Doamne ferește,

cât timp sunt însărcinată,

ar fi bine să știm ce se întâmplă în continuare

sau cu cine trebuie să vorbim despre situație.

Nu am făcut așa ceva,

dar o să încerc să mă ocup de asta

într-un mod

rezonabil,

pe cât de rezonabil și atent se poate

pentru găsirea unei mame surogat printr-un podcast.

Asta e.

Ce ușă interesantă.

Înțeleg. E una dintr-alea.

- Bună, Harpo ! - Cum merge ?

Trebuie schimbat.

Da. Știu.

Harpo, trebuia să folosești toaleta.

Ce-a fost în capul tău ?

Harpo, ce crezi despre LA ?

Mă duc cu ea

dacă ai grijă de copil.

- Sigur. - Ai acolo tot.

Distracție plăcută.

Drăguț, scumpo.

Harpo ! Ia să vedem.

- Petrecere frumoasă, puștiule. - Bună !

Ești atât de relaxat, e ridicol.

Ce bebeluș e lăsat cu un străin

și începe să râdă și să zâmbească ?

Harpo.

Asta e o tehnică interesantă.

Nu așa citesc eu revistele,

dar nu vreau să te judec.

- Uterul ei arată foarte normal. - OK.

Și cavitatea uterină nu are leziuni

și arată foarte bine.

- OK. - Superb.

Nu, doar echipa neagră.

Ieșeam cu Stephanie fără obligații.

După aproape șase luni de ieșit în oraș, de cinat, de bowling

am ajuns la momentul în care am realizat că vreau să fiu cu ea.

A început să fie mai mult decât atracție,

era cineva cu potențial,

cineva cu care aș putea

să am o relație foarte serioasă.

Devenise greu să rămân indiferentă.

Ne scriam, ieșeam la cină, petreceam timp împreună.

Stăteam până târziu.

Vorbeam în mașină până la răsărit.

Dar era un mister pentru mine, pentru că era femeie și nu puteam...

Dacă ar fi fost un tip, ar fi fost clar.

Dar în mintea mea,

când ne întâlneam, mă întrebam: "Ce fac ?"

Nu puteam să înțeleg.

Și apoi a fost interviul Asociației GRAMMY.

Am mers acolo și îmi spuneam:

"Mă simt ca la o întâlnire."

Mulți oameni m-au întrebat dacă m-a întristat...

"Sunt fan de-al tău de mult,

nu pot să cred că a fost nevoie de cancer ca să..."

Și pentru un timp mi-am zis: "Da !"

Dar apoi m-am gândit la asta...

Și nu e cancerul cel care a atras atenția.

Ci faptul că făceam stand-up.

Și asta e ceea ce fac.

Deci sunt OK cu modul în care am ajuns unde sunt.

Tig Notaro.

Mulțumesc.

Fac mereu așa ?

Da, cu Stevie Nicks...

- Și oameni de genul ăsta. - Tare.

Dar nu cu oameni ca mine.

Nu a fost plăcut să-mi ascult albumul.

- Da ? - A fost aiurea.

Și l-ai ascultat numai o dată ?

E amuzant să te văd că-l asculți.

- Serios ? - Da.

Te-ai prins că eram stânjenită ?

- Nu ? - Nu.

Dar tu nu mă cunoști prea bine.

Nu erai chiar: "Da ! Dă mai tare !"

"Dă mai tare. Ascultă bucata asta !"

- "Da ! Cancer !" - "De fiecare dată !"

"Aici fac cancer de fiecare dată."

Nu-mi făcusem planuri să vorbesc cu ea despre relația noastră,

dar la sfârșitul serii, pentru că o petrecusem împreună,

am simțit nevoia s-o fac.

Voiam să mă dedic acestei persoane.

Simțeam că, dacă asta nu se întâmplă, trebuie să mă îndepărtez.

În noaptea aia a spus: "Nu mai pot să fac asta."

Și am spus imediat: "Da, bine."

Pentru că mă gândeam: "Ce îi fac acestui om ?"

"Nu e corect.

Ea e atât de clară în ceea ce simte și în viața ei."

Și eu o să încep cu: "Aș putea să încerc ?

Dar nu știu dacă merge.

Și de fapt o să fie o pierdere de vreme."

Așa că i-am pus capăt.

Am fost atât de tristă.

S-o aplaudăm pe Tig Notaro.

E Tig Notaro !

După biopsii, mi-au făcut altă mamografie

și mi-am scos cămașa și stăteam lângă aparat.

Și asistenta a spus "Doamne, ai un abdomen atât de plat.

Care e secretul tău ?"

Și eu am zis: "O, sunt pe moarte."

Am o glumă despre sânii mei care aud

toate miștourile cu "țâțele mici"

și se gândesc...

"Nu ne apreciază. Hai s-o ștergem de aici."

A fost amuzantă.

Am făcut-o într-o seară și oamenii au fost...

Poate nu am avut destulă încredere.

Dacă reușești să-i faci să se simtă confortabil,

cred că ar fi super.

Doamne, uite e o idee pe care am avut-o.

E prostească !

Știu.

E un titlu din The Onion care m-a făcut să râd atât de tare.

Care e ?

"Pescărușul cu diaree

ajunge cu greu...

Abia ajunge la timp pe plaja aglomerată."

Doamne !

Mă trezeam din somn

și-mi aduceam aminte și începeam să râd.

E atât de amuzant.

Vreau să scriu ceva despre creierul care nu poate să meargă mai departe.

Toți au trecut peste asta.

Sunt oameni care trec peste asta.

- Da. - Eu nu pot să merg mai departe.

E amuzant.

Și apoi trec la diaree.

Și apoi trec la...

Am petrecut ani de zile

făcând mișto de pieptul meu plat.

Și apoi...

Am făcut cancer mamar bilateral.

Mulțumesc. Noapte bună.

Cancer !

Da, se pare

că sânii mei au tras cu urechea la glumele mele

și și-au zis: "Știi ce, hai să plecăm de aici."

Mă duc să lucrez la niște materiale noi.

Vestea bună e, ia uite ce înaintare.

Am lucrat fără odihnă

la o oră de materiale noi.

Am făcut turneul Professor Blastoff în direct.

Bine ați venit.

M-a ajutat să reintru în interpretarea pe scenă.

Totul a fost amuzant și nu a fost presiune.

Start !

Uită-te la ea ! Așa a fost toată seara.

Și apoi a prins avânt.

Îmi place asta.

Îmi place când e un sforăit.

Îți antrenezi vechii mușchi.

- N-am fost eu. - N-a zis nimeni că ai fost tu.

Poți să vii aici ?

Cum adică nu ?

Și te gândești: "Da, asta e ceea ce fac.

Asta e ocupația mea !"

Două minute !

Am simțit că am realizat ceva.

Dar nu știu dacă sunt pregătită să fac spectacolul aniversar.

S-o întâmpinăm pe Tig Notaro !

DOUĂ LUNI PÂNĂ LA SPECTACOLUL ANIVERSAR

N-am mai vorbit cu Stephanie de câteva săptămâni.

Când a spus că s-a terminat,

am intrat în starea asta de adâncă tristețe.

Și atunci am realizat cu adevărat.

Nu mai știam cum să merg mai departe cu viața mea

fără persoana asta.

M-a sunat

și mi-a spus că vrea să vină să vorbească cu mine.

Știam că, dacă nu o accept în viața mea,

nu-mi ascult sentimentele și inima.

S-a așezat lângă mine pe canapea și mi-a zis:

"Mi-a fost dor de tine și m-am simțit îngrozitor."

Am spus: "Am sentimente pentru tine. Mi-aș dori foarte mult să încercăm."

Și din seara aia până acum,

am fost cu adevărat nedespărțite.

După aia am fost împreună.

Cu Tig, dragostea parcă

se răspândește din mine și simt că zâmbesc mereu.

Aș fi vrut.

Pe covorul roșu.

Mi-a plăcut familia ei.

Și sunt toți persoane foarte extrovertite, primitoare.

Sunt genul: "Tig te place ? Atunci, faci parte din familie."

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

Am mai fost îndrăgostită și am avut multe relații.

Dar nu am fost niciodată îndrăgostită în felul ăsta.

Zilele trecute am primit vești foarte bune

că am nouă embrioni care s-au dezghețat și toți au supraviețuit.

Dar ieri am primit vești mai puțin bune

că numai unul e viabil.

Deci ieri a fost o zi grea.

Dar sunt foarte emoționată și optimistă.

Avem o singură încercare.

Vreau să rămân optimistă și vreau să se întâmple asta.

Harpo.

Știam că urma să aibă un copil atunci când am început,

dar nu am vrut să presupun că e al nostru.

Și nu cred că ea a vrut să-mi ceară asta.

"Dacă suntem împreună,

atunci vei fi și mamă."

Nu-i spusesem.

A fost o zi, o întâlnire sau un telefon,

sau a apărut ceva

și ea a zis: "Stai puțin, de ce nu mi-ai spus ?"

Și eu am zis: "Nu vreau să te sperii sau să te enervez."

Și atunci ea a spus: "Ți-ai ieșit din minți ?"

"Sunt entuziasmată și vreau să mă implic !"

Eu și Stephanie vrem să avem cinci copii.

A fost ideea ei. Și eu subscriu.

50 de degete.

O mulțime de unghii de tăiat !

Da.

Aveți un minut ca să vorbim ?

- Absolut. - Veniți înăuntru.

Pe aici.

- Ăsta e embrionul normal. - OK.

A atins stadiul de blastocist și eclozează.

De asta avem explozia asta ?

- Da. - Da !

Avem eclozare. E extraordinar.

Apropo, sunteți de acord...

- Să știți sexul... - Da.

O să fie băiat.

Deci acum e timpul să-l punem înăuntru.

Aș putea să vă rog în mod expres

să vă străduiți mai mult ca niciodată ?

O să încerc.

Acum am cateterul în mână.

Embrionul este chiar aici.

O să-l introduc și apoi o să glisez așa, bine ?

Haide, Jack.

Ce, deja i-ați pus nume ?

- Da ? - Încerc să fiu optimistă.

- Îmi place. Jack. - Jack Notaro.

Bine, Jack intră în acțiune.

Haide, Jack.

Am nevoie de partea de sus. Ține-l în imagine. Intru acum.

Sunt chiar acolo.

Ăsta e momentul.

Cum ești, Amanda ?

Bine.

Și am terminat.

Și iată-l pe...

- Jack. - Jack.

Asta e ecografia.

- M-am emoționat când a intrat. - Da ?

A fost... Da.

PESTE CINCI ZILE, TIG VA AFLA DACĂ EMBRIONUL A PRINS

ȘI DACĂ AMANDA E GRAVIDĂ.

De la ce a fost anul trecut,

când mi s-a spus că nu pot avea copii și nu am nicio șansă,

să ajung să am...

...chiar și o singură încercare...

Mă entuziasmează.

Am mult mai multe lucruri...

...pentru care să fiu încântată și optimistă decât acum un an.

Nu puteam fi mai fericită.

Evident, iată-l.

Ăsta e Jack. Deci e palpitant.

Și aici e Jack eclozând.

Astea sunt singurele două poze pe care le avem cu el.

Dacă s-ar fi putut să avem mai multe,

ar fi fost aici peste tot.

Azi e ziua

în care aflăm dacă Jack Notaro

e în Amanda, dacă a prins sau nu.

Stephanie și cu mine

glumim...

Spunem tot timpul

că doar vrem să-i punem lui Jack pantalonași.

Și ne face să râdem atât de tare.

Dar e adevărul, adică...

Hai odată !

Vrem să punem pantalonașii pe tine !

La testul de sarcină, rezultatele vin în trei ore.

Adică acum.

Deci așteptăm faxul.

Asta e ultima legătură de sânge

cu mama.

Știu că dacă veștile sunt că el e acolo, dacă astea sunt veștile,

nu cred că va mai fi posibil să am vreo zi proastă

în toată viața.

Nu cred că ar mai fi posibil.

Ar ceva gen: "Iată știrile bune definitive

pentru totdeauna."

Savurați !

Adică...

E doctorul.

Doamne !

E doctorul.

Alo ?

Bună, am primit rezultatele analizelor de sânge

și, din păcate, nu am vești bune pentru voi.

Rezultatul la testul de sarcină e sub doi

și asta înseamnă că e negativ.

Îmi pare rău, Tig. Nu a mers de data asta.

E în regulă.

Astea sunt veștile.

Cred că am făcut tot ce am putut.

3 AUGUST 2013 SPECTACOLUL ANIVERSAR DIN LARGO

LARGO FACE O EXCEPȚIE DE LA REGULA "FĂRĂ FILMĂRI".

Trebuie să...

Doamne, nu mă pot concentra.

- Cât vrei să fac ? - Cât ai vrea să faci ?

- Zero. - Bine. Perfect.

- Tig, tu cât o să faci ? - Probabil 45.

- Chiar așa ? - Da.

Bine.

Ce ?

- Știu. - O să prezinți ?

Flori de la fratele meu.

Scrie: "Pentru sora mea frumoasă și extraordinară.

Te iubesc și sunt atât de mândru de tine.

Singura persoană mai mândră de tine ar fi fost mama.

Baftă diseară. Te iubesc, fratele tău. Renaud."

Asta o să spun în seara asta.

Dacă spectacolul e un fiasco ?

Doamne, n-o să se întâmple.

În seara asta e cea mai agitată de când o știu.

Pentru că e întoarcerea.

Am crescut pe străzile crângului și...

Tig e de obicei foarte cool.

Nu o vezi niciodată zăpăcită.

Dar, în seara aia, probabil era neliniștită.

...să zică lucruri ca: "Nu cât sunt eu aici !"

Bine.

Să trecem la motivul pentru care suntem aici.

Doamne !

Îmi amintesc ziua în care s-a născut.

Doctorul a pus-o pe buricul meu și era acoperită de mucusul ăla

și atunci am zis...

"Tig."

"O să-i spun Tig."

S-o întâmpinăm pe prietena mea,

Tig Notaro.

Cum merge ?

Mulțumesc.

Nu am cancer. Bună, voi ce mai faceți ?

Mulțumesc foarte mult. Ați fost un public atât de minunat.

Doamne !

Am fost diagnosticată cu cancer mamar bilateral.

Încă nu s-a aflat, deci...

Și înainte de diagnostic și de operație

aveam pieptul destul de plat.

Și am făcut atât de multe glume de-a lungul timpului

despre pieptul meu plat.

Am început să cred că poate

sânii mei au tras cu urechea

și și-au spus: "Știi ce ?

Ne-am săturat !"

"Hai s-o omorâm !"

Nu-mi venea să cred că m-am întors pe scenă și am făcut o oră de material.

M-am simțit de parcă am prezentat-o pe Mary Tyler Moore.

A fost de parcă mi-aș fi aruncat pălăria în sus și m-am întors pe scenă.

Noapte bună.

Ești gata să adoptăm copii ?

Abia aștept.

Nu trebuie.

- Bună. - Bună.

CENTRU DE ADOPȚII

Am decis amândouă că vrem să ne interesăm de adopții.

Și eu vreau să fac copii.

Deci cred că o să ajungem

să avem mai mulți copii în mai multe feluri.

Trebuie să ne abonăm la revista Parent.

Imediat.

Bună ziua.

Ce mai faceți ? Eu sunt Jennifer.

- Tig. - Tig, îmi pare bine.

- Stephanie. - Îmi pare bine.

Veniți încoace.

Ne punem toate lucrurile de baie în cea de jos ?

Habar n-am.

Cred că o să fie un mister care se dezvăluie.

Să cumpărăm casa asta a fost dulce-amar

pentru că e cel mai grozav loc.

Mi-aș fi dorit ca mama să fi fost aici,

să vadă ce construim împreună, Stephanie și cu mine.

Și mi-aș fi dorit să pot...

...să i-o prezint pe Stephanie mamei.

Aici.

Aici o să stea copiii.

Vor fi două paturi.

Vom pune câte un nou-născut în fiecare pat

și să sperăm că o să stea acolo.

O să le spunem să stea.

Da, o să le spunem să stea în pat.

Chiar pare a fi...

- Începutul unei familii. - Da.

Când am trecut prin tot ce am trecut,

viața mea ca om și ca artist s-a schimbat.

Mă simt mult mai profund conștientă

de cât de fericită și recunoscătoare sunt pentru ceea ce am

și mă simt foarte norocoasă.

Asta înseamnă să trăiești.

Ideea de a-ți asuma riscuri și de a vedea rezultatul.

E un clișeu, dar parcă trăiești

ca să-ți asumi riscuri.

E atât de palpitant.

TIG CONTINUĂ SĂ INOVEZE CU UMORUL EI.

ÎN 2014,

A APĂRUT PE SCENĂ CU CICATRICILE MASTECTOMIEI LA VEDERE.

ȘI ACEL SPECTACOL A DEVENIT EMBLEMATIC.

PE 1 IANUARIE 2015, TIG ȘI STEPHANIE S-AU LOGODIT.

SPERĂ SĂ DEVINĂ PĂRINȚI ÎN ANUL URMĂTOR.

Vă mulțumesc mult că ați venit.

E cel mai bun răspuns pe care l-am primit vreodată.

Cred că Dumnezeu avea dreptate. Pot să le duc pe toate.

Traducerea: Ciprian Amariței