Original subtitles

- Domnule Wang. - Da ?

Nu voiam să te deranjez din treburile dumitale, dar...

E dificil să te găsesc în ultima vreme.

Ei bine, afacerile au mers foarte prost în ultima vreme.

Am încercat să te găsesc de mai multe ori.

- Ai avut noroc ? - Vezi toate astea ?

Sunt foarte rare.

Au să-mi aducă mulţi bani dacă le pot vinde la magazin.

Să mor eu dacă nu.

Le vând foarte ieftin.

Lasă prostiile, Wang !

Am venit după banii pe care îi datorezi.

O să am banii până la sfârşitul săptămânii.

Vând antichităţi.

Mâine...

primesc un transport special.

O să-ţi primeşti banii până la sfârşitul săptămânii.

Vreau banii chiar acum sau o să-ţi rup degetele.

Spune-i domnului Scott...

Scott îşi vrea banii chiar azi !

Tine asta. Este foarte valoros.

Uite...

Ăsta costă 50 de dolari ?

Te rog, domnule Gus.

- Ce naiba este asta ? - Nimeni nu ştie.

- Tu ce crezi ? - Eu...

Cred că o să te mai las câteva zile.

Până la sfârşitul săptămânii.

- Fără prostii... - Fără prostii, domnule Gus.

Domnule Wang !

Ai banii ?

Se întâmplă lucruri ciudate.

Prietenei mele îi place colierul pe care i I-ai dat.

- Mai ai ceva să-mi arăţi ? - Sigur că da.

Dacă mă ajuţi să duc astea înăuntru.

Lasă-mă să te ajut cu asta.

Este ciudat.

Ce naiba este asta ?

Ce e asta ?

Este ceva foarte vechi. Trebuie să ai multă grijă.

Poate ar trebui să-I duc eu înăuntru.

- Dă-te de aici, bătrâne. - Ce este Kim ?

Nimic, doar că nu vreau un ciudat ca tine în împrejurimi.

Eşti nebun ! Dă-mi borcanul. Pleacă de aici.

Lasă-mă în pace !

Băieţi, aţi face bine să plecaţi până nu o păţiţi.

Tu trebuie să pleci, ticălosule.

Nu ştiu ce s-a întâmplat, era un băiat foarte de treabă.

Ne mai vedem prin împrejurimi...

"POSEDAŢI DE ÎNTUNERIC".

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

Dragule, ce s-a întâmplat ?

Copiii dorm.

Vrei să-ţi fac nişte ciocolată caldă ?

Încetează ! Opreşte-te !

I-a zdrobit fata...

Dragule !

E Murray.

De ce să nu-i spun că dormi ?

Asta o să-I scoate din minţi...

Spune repede Murray, sunt ocupat cu ceva.

Mă bucur să te aud, Howard. Ghiceşte unde sunt ?

- În maşină. - Dar unde crezi că sunt ?

Sper că pe locul din faţă, conducând maşina.

Aşa nu ajungem nicăieri, eşti un adevărat ticălos.

Du-te naibii, Murray.

- Bine îţi spun eu unde sunt. - Nu-mi pasă unde eşti.

Sunt la cinci minute de tine, mă gândesc să trec pe acolo.

Ascultă, Murray,

nu o să termin niciodată nuvelă asta, dacă stai pe capul me...

Cum adică ? Voiam doar să ştiu ce mai faci.

M-ai sunat în fiecare zi, în ultima săptămână.

De câte ori mă suni îmi pierd concentrarea.

Am nevoie de o ora să-mi revin.

N-ai auzit că discreţia este condimentul vieţii ?

Cred că Faulkner a spus asta.

Cred că era vorba de Raymond Chandler

şi el era un alcoolic.

Da şi eu aş bea ceva. Asteapta-ma, vin imediat.

Ţi-am spus eu.

Vine pe aici.

Când ?

Din clipa în clipă.

De ce nu te lasă în pace ?

Nu e destul că lucrezi în weekend ?

Cred că aşa este când ai un termen limită.

Mulţumesc pentru băutură.

Cu plăcere.

- Bună, păpuşă ! - Bună...

Cum merg afacerile ?

Bine, Murray.

Unde e Howard ?

- Este sus ? - Nu...

Este în seră.

Atunci să mergem acolo.

Haide !

Tu o să mergi acolo, Murray, eu merg să spăI nişte rufe.

Iisuse Christoase, mă întrebam eu de ce nu termini nimic.

Mă gândesc, Murray.

Văd că te străduieşti din greu.

Ţi-am spus de la început

că am o durere de cap.

Nu am nici o idee.

Ce ai tu nevoie

este puţină inspiraţie.

Şi eu la fel.

Bei aşa ceva când lucrezi ?

Ştii, Howard...

poate ar trebui să pleci undeva.

Înţelegi ce vreau să spun ?

Să pleci de aici şi să încerci ceva nou...

Ce am eu nevoie, este să fiu lăsat în pace.

Ştiu asta. Dar ce s-a întâmplat cu tine ?

Bei martini în loc de masă de prânz.

Şi ai nevoie de un şofer să mergi până la colţ.

Hei !

Promite-mi că pleci de aici chiar astăzi.

- Cum te aştepţi să pot să scriu ? - Îmi promiţi ?

- Vrei să faci asta ? - Orice ca să scap de tine, Murray.

Nu ai nişte măsline sau ceva ceapă ?

Hei ! Ascultă...

- Te superi dacă mă schimb ? - Bine, bine, dar mai repede.

Oh, la naiba !

Scuză-mă, dragă. Merg puţin pe afară.

- Unde mergi ? - Nu ştiu încă.

- Întreabă-I pe Murray. - Nu, mulţumesc.

Hm...

Oh, oh...

Puţin mai tare.

Cred că ai un vizitator.

Da...

Ce se întâmplă, Scott ?

E ziua mea liberă.

Vrei un masaj ?

- Nu. - Eşti sigur ?

Nu, mulţumesc.

Hm...

Ar trebui să-ţi faci timp şi pentru tine.

Asta intenţionam să fac.

În regulă, fetelor.

Vom mai sta de vorbă

ceva mai târziu.

Dar acum am ceva serios de discutat.

Nu durează prea mult.

Nu mergeţi prea departe..

E aşa de bine ! Mai vreau unul.

Oh, dragă !

Aşa ceva...

Hm...

Bună...

Eu sunt Tina.

Bună...

Eu sunt Trina.

Nu dau doi bani

pe ce vorbeşte lumea.

Eu iubesc târfele.

Nu te pot contrazice.

Mâine dimineaţă vreau să-i faci o vizită lui Murray.

Vreau să-i atragi atenţia că ziua socotelilor se apropie.

Vreau să-I presezi puţin.

Vrei să-i rup oasele ?

Nu... dar e vorba de 25 de mii. E o sumă mare.

Cred că are foarte mult noroc.

Şi vreau ca tu,

să-i dai o lecţie.

- Bine ? - În regulă.

Mi-a fost dor de tine.

Nu prea vii pe la mine.

Cu excepţia afacerilor.

Da, ei bine...

Sunt cam ocupat.

Ştiu asta.

Te-ai schimbat, Gus.

Sper că nu te superi ca iti spun asta.

Dar era o vreme când noi doi

semănăm foarte mult.

Obişnuiam să ştiu ce gândeşti.

Acum zilele alea au trecut.

Nu mai sunt aşa de sigur.

Vrei să ştii la ce mă gândesc ?

Mă gândesc cum să ies din afacerea asta.

Iisuse Christoase !

- De data asta vorbesc serios. - E vorba de vreo fată ?

Nu are nimic de-a face cu vreo fată.

Atunci în mod evident

asta este problema.

Vreau să te duci

să petreci puţin timp cu Trina.

Am mai fost cu Trina.

Vreau să o mai cunoşti o dată.

În regulă.

- Bună ziua. - Bună !

Arată bine...

În regulă. Mamă, asta e o prostie.

Nu îmi pasă de magazin.

Ar trebui să stau cu tine.

Uite... mama.

Mamă, ascultă-mă !

Cum pot să fac asta ?

E singurul care ştie cum stau lucrurile.

Nu vreau...

Bine...

Mamă, nu vreau...

Mamă, ascultă-mă.

Nu cunosc preţurile.

Tata nu mi-a spus nimic.

Chiar aşa.

Vorbesc serios.

Bine, în regulă.

Mamă, ascultă...

Sună-mă peste cinci minute.

Sună-mă în cinci minute... La revedere.

- Bună ! - Bună...

Vă pot ajuta cu ceva ?

Da, dar se pare că ai nişte probleme.

TatăI meu a suferit un accident astăzi.

- Îmi pare rău. - Acum e la spital.

- E ceva grav ? - Pare că şi-a rupt un picior.

- Sper că o să fie bine. - Mulţumesc.

Vă pot ajuta cu ceva ?

Da, eu sunt scriitor...

Caut ceva...

Ce naiba e în borcanul ăla ?

E motivul pentru care tatăI meu este în spital.

Voia să-I arunce

când a căzut şi s-a lovit la cap.

Da... Dar ce este ?

Ce este... este greu de spus...

ceva lăsat în urmă de un animal carnivor, aşa cred.

De unde îl aveţi ?

De la Anastasia. Aţi auzit de colecţia aceasta ?

- Nu... - În urma cu câteva luni...

Proprietarul şi-a ieşit din minţi.

Doi dintre angajaţi au ars locul din temelii.

Aveau un fel de muzeu cu tot felul de lucruri ciudate.

Cum sunt cele... pe care le avem acolo în faţă.

Asta e singurul lucru care a supravieţuit.

Dar bătrânul meu nu vrea să-I vândă.

- De ce ? - E pasionat de genul ăsta de lucruri.

Nu I-am înţeles niciodată.

Îţi spun eu ceva...

Ce ar fii să mi-I vinzi mie şi să spui că I-ai rătăcit.

- Nu. - Haide...

Mi-ar place să-I vând dar...

Ce te împiedica ?

În regulă.

Poate nu o să-i simtă lipsa pentru o vreme.

Vă scriu o chitanţă.

Mulţumesc.

Scuzaţi-mă, vă rog.

Bună, mama. Ce a spus doctorul ?

Mamă, spune-mi ce a spus doctorul.

Dragule, ce vrei la cină ?

Howard...

Îmi pare rău.

E în regulă. Vino înăuntru.

Ce te posedează oare ?

Nu ştiu.

Cred că e o jivina, sau asa ceva.

E cel mai ciudat lucru...

Nu îţi place ?

Vorbeşti serios ?

Mi-ar place să-I pun în debara.

Nu, dacă ai ştii cât am plătit pentru el.

Doar să ştiu că e în casă şi îmi este destul.

Neguţătorul de la un magazin mi I-a vândut.

Mi se rupe inima când îl văd,

dar este în regulă.

Mi-a spus că este un vechi exponat, sau aşa ceva.

Probabil...

un animal încă nenăscut.

Ei bine, şi atunci...

a trebuit să îl iei tu.

Trebuia să-I am !

Mi-a părut rău pentru el.

Aşa că I-ai luat.

Acum... Ce vrei pentru cină ?

Pe tine !

Ei bine, nu ne poţi avea pe amândouă.

Trebuie să alegi între mine

şi chestia aceea.

- Ei bine, o să vă am pe amândouă. - Howard !

Te-ai îngrăşat puţin, nu-i aşa ?

Oh ! Asta e foarte romantic !

Vrei... Vrei să mă laşi jos ?

Nu eşti chiar un cuceritor, stii asta ?

- Oh, nu ? - Nu !

Ce faci, dragule ?

Trebuie să fac dragoste cu tine.

Trebuie ?

Trebuie...

Ştii cât de mult te iubesc ?

Nu.

Cât de mult ?

Cam atât !

Mincinoaso !

Oh, Howard...

Asa este bine...

Howard, incetează ! Opreşte-te !

Nu aşa de tare.

Howard !

Au !

Au ! Howard !

- Ce este cu tine ? - Vreau să fac dragoste cu tine.

- Vrei să încetezi ? - Haide !

Howard, asta a mers prea departe.

- Haide, încetează ! - Haide...

Am spus să încetezi !

Howard !

Howard...

Howard !

Ce s-a întâmplat, dragă ?

Sunt aici, sunt aici. E în regulă.

Eşti un ticălos.

- Ce ? - M-ai speriat de moarte.

- Ce am făcut ? - Ştii al naibii de bine.

Ai pus chestia aceia în patul nostru.

- Dragă, ce fel de chestie ? - Chestia !

Chestia aceia din borcan.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Nu ? Atunci vino cu mine.

Haide !

Asta e din cauză că tu ai pus-o acolo.

Este deja acolo.

A fost acolo, îţi jur.

Atunci tot eu am făcut-o şi să dispară ?

Dragă !

Nu îţi iei ramas bun de la prietenul tău ?

Îmi pare rău, am spus o prostie...

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat aseară.

Îţi promit că nu o să se mai întâmple.

- Alo ! - Bună, dragule, eu sunt.

- Bună, dragă. Cum te simţi ? - Am fost la doctor, azi dimineaţă.

Şi ?

A spus că o să fie băiat...

Nu mai spune ? Un băiat.

- E minunat. - Gus ?

Ai să vii acasă în curând ?

Imediat ce o să pot.

Te simţi bine ?

- Vorbeşti cam ciudat. - Totul e în regulă.

O să vin acasă imediat ce o să pot.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Aoleu !

E bine că locul ăsta are puţină clasă.

Eşti nouă aici ?

Da ?

Murray e aici ?

Cum vă numiţi, domnule ?

Nu-ţi face griji.

O să mă anunţ singur.

Scuzaţi-mă, trebuie să vă anunţ.

Da, joia viitoare la cinci fără un sfert ?

O să fiu acolo.

Gus, dragule.

- Ce s-a întâmplat ? - Ce s-a întâmplat ?

Îţi spun eu ce s-a întâmplat.

Doamna mea

este însărcinată.

Bunica se reface după un atac cerebral.

Doctorul meu îmi spune că ar trebui să o iau mai uşor.

Că trebuie să mă relaxez puţin.

Aşa că am venit aici

sperând că ai nişte veşti bune pentru mine.

Nu-mi place când intri aşa Gus.

- O să-ţi primeşti banii. - Fii sigur de asta !

Nu te-am înşelat niciodată.

Nu-i aşa ?

Ei bine, nu-i aşa ?

N-ai mai avut niciodată datorii...

Am nişte afurisite de coşmare

de când cu prostia aia cu scriitorul.

Totul decurge conform programului, îţi jur.

Primesc manuscrisul săptămâna viitoare, iar tu o să-ţi iei banii.

Bine !

Căci urăsc să-i spun lui Howard Manson cum I-ai jefuit în ultimii ani.

Cât câştigi de pe urma lui, Murray ?

Cam nouăzeci, o sută de mii ?

De ce continui să faci asta ?

Crezi că îmi place să vin aici ?

Ia-o mai uşor, şefule.

Da, am să o iau mai uşor.

De ce nu te duci să-ţi pudrezi nasul, dragă.

Trebuie să dau un telefon.

- Nu pot să plec aşa. - Este în regulă.

- Am spus că e în regulă. - Sunteţi sigur ?

Da, sunt sigur.

- Alo ? - Eu sunt.

Gus, spune repede. Tocmai ieşeam pe uşă.

I-am spus lui Murray vreo câteva vorbe.

I-ai rupt falca aşa cu ţi-am cerut ?

Ei bine...

ştii cum e în afaceri...

Gus !

Ce naiba e cu tine ?

Dacă vrei să faci impresie

trebuie să faci nişte stricăciuni.

Scott, nu cred că e necesar.

N-am avut niciodata probleme cu el.

A ajuns la fundul sacului, şi tu o ştii prea bine.

- Scott... - Nu vreau să aud nimic !

Va trebui să discutăm despre asta dar nu la telefon.

Mâine dimineaţă la prima oră.

- Să fii aici. - În regulă.

Îmi scapă mie ceva aici.

- Alo ? - Eu sunt.

- Speram să mă suni. - Nu pot să fac nimic ca lumea.

M-am certat cu clienţii toată ziua.

Îmi pare rău.

Da, şi mie la fel.

Ascultă, situaţia asta mă scoate din minţi.

- Ştiu asta. - Nu am nici un fel de scuză.

Oricum, trebuie să mă apuc de treabă.

E minunat.

Ce ai spune dacă noi doi am sărbători diseară ?

- Luăm cina, dansăm puţin... - Să dansăm ?

Nici nu mai ţin minte de când nu am mai dansat, Howard.

Atunci, rămâne stabilit.

Când ajungi acasă ?

Probabil nu înainte de ora şase fără zece.

Poate chiar mai târziu.

Nu contează.

- Te iubesc. - IŞi eu te iubesc.

La revedere.

Bună ! Nu ne-am văzut de mult.

Carol McKay vreau să il cunoşti

pe cel mai celebru scriitor Howard Manson.

Încântată să te cunosc.

Bună...

- Ne inviţi înăuntru ? - Da, sigur...

Avem o întâlnire, sau aşa ceva ?

Vreau să o cunoşti pe noua ta secretară.

Ce spui ?

Stii Carol, Howard e singurul scriitor care nu a ajuns în secolul 20.

Încă utilizează o maşină de scris

şi scrie la lumina lumânărilor.

Mi-am cumpărat un computer luna trecută. Mai ţii minte ?

Da, ţin minte. Dar nu ştii să-I foloseşti.

Aşa că m-a gândit să condimentăm puţin lucrurile.

Tu scrii şi ea copiază pe computer.

Hm ?

Putem să mergem puţin în bucătărie ?

Ne întoarcem imediat.

Haide...

Ai fost un ghimpe în coaste şi înainte.

Murray era o vreme când te plăceam.

Dar acum...

Nu te mai plac.

Ai început să te dai la minore.

M-am gândit că ai nevoie de puţin ajutor.

Probabil că nici nu ştie să dactilografieze.

Tu nu ştii ! Ea scrie 105 cuvinte pe minut.

O să mă scoată din minţi.

Haide, te rog !

- Poate să stea sus în biroul tău. - Vrei să rămână aici ?

Howard, asta ar putea să fie un punct important în cariera ta.

Nu vreau să te văd că dai greş.

Imediat ce ai terminat, ea pleacă de aici.

Nu am să dau greş.

Te rog...

Te rog, frumos.

Mă rogi frumos ?

Îmi pare rău.

Nu avem un pat în plus. Dar...

Este o saltea gonflabila în dulap pe care o poţi folosi.

Oh, Dumnezeule.

Dacă nu îţi place, pot să...

Îmi pare rău.

E în regulă.

Înţeleg că este o situaţie stânjenitoare.

De cât timp îl cunoşti pe Murray ?

Vezi tu...

Asta este prima zi.

În regulă.

Atâta am scris până acum.

Nu o să dureze prea mult.

Sper că o să am mai mult în curând.

În regulă.

Simte-te ca la tine acasă.

Dacă ţi-e foame sau sete, ştii unde este bucătăria.

Mulţumesc. Ştiu că aveţi o sală de sport.

Am văzut-o când am urcat. E în regulă dacă o folosesc după ce îmi termin treaba ?

Sigur că da. Cineva ar trebui să o folosească.

Trebuie să mă apuc de treabă.

Ah ! La-o mai uşor.

Tu... eşti un râzgâiat,

care cerşeşte atenţie.

Uite aşa. Cum te simţi ?

Este mai bine.

Ştii, am visat ceva astă noapte.

Vrei să-ţi povestesc ?

Sigur că da.

A fost minunat.

Se făcea că avem

o casă mică şi drăguţă

într-un mic orăşel.

Undeva în apropiere.

Şi tu erai în curtea din faţă împreună cu copilul.

ÎI învăţăm să joace baseball ?

Nu. Te stropea cu furtunul.

Aveam şi prieteni. Nişte oameni obişnuiţi.

Şi ei ne respectau.

Sună minunat.

Gus, ştii la ce mă gândeam ?

Te rog, nu în seara asta.

- De ce ? - Pentru că m-am săturat.

Şi eu m-am săturat.

M-am săturat de sunetul telefonului.

Şi m-am săturat să mă întreb dacă o să vii acasă în fiecare seară.

Ţi-am mai spus că pot avea grijă de mine şi singur. Nu-ţi mai face atâtea griji.

Cum aş putea face asta ?

Trebuie să ai încredere în mine.

Gus, trebuie să încetezi cu toate astea.

Trebuie să pleci până mai poţi.

Nu plânge.

Gus...

Mi-e atât de teamă,

că într-o bună zi...

nu o să mai vii acasă deloc.

Merge treaba...

Chiar este rapidă.

Vai de mine. Trebuie să am curaj.

Probabil aşa este mai bine.

Asta e bună.

Alo ?

Ai nevoie de mine ?

Nu...

Mi s-a părut că m-ai strigat.

Nu te-am strigat.

Ce faci ?

Nu puteam să scriu.

Mi-am spus să fac ceva util.

Nu I-am mai curăţat de multă vreme.

N-am mai văzut niciodată o armă.

Vreau să spun aşa de aproape.

E arma pe care o aveam când eram în armată.

Se poate ?

Sigur că da.

Ai grijă ! E încărcată.

Nu pare prea complicat.

Aşa este bine ?

Nu prea...

Ar putea deveni periculos.

Haide !

Dragule !

Howard, eşti sus ?

Bună !

Tu trebuie că eşti Peggy.

Aşa este.

Şi cine eşti tu ?

Carol McKay. Secretara domnului Dunlop.

Oh !

În regulă.

Ai ajuns acasă devreme. Am fost intr-o forma de zile mari.

Howard ! Ţi-am văzut nouă achiziţie.

Adică pe Carol.

Ea...

Copiază totul pe computer.

Ştiu asta, mi-a spus ea. Dar de ce locuieşte aici ?

A fost ideea lui Murray.

Ştii ce părere are despre noua carte.

Se poartă cu ea de parcă ar fii proprietatea lui.

Era drăguţ din partea ta dacă îmi cereai şi mie părerea.

În regulă. Care este părerea ta ?

Alo ?

Carol, sunt eu, Murray.

- Cum merge treaba ? - De fapt, merge bine.

Am dactilografiat deja 30 de pagini. Poate chiar mai mult.

- Vrei să vorbeşti cu Howard ? - Nu, vreau să vorbesc cu tine.

- Vreau să-ţi cer o favoare. - Sigur că da.

În urmă cu un an, Howard

a încercat să scrie o nuvelă romantică.

Se numea "Tunete deasupra Parisului"

sau ceva de genul ăsta.

O ură atât de mult, că nu a arătat-o nimănui.

Trebuie să fie undeva în birou.

Nu ştiu unde este. Vezi dacă o poţi găsi.

- Dacă nu ştii, pot să-I întreb. - Nu ! Nu-i spune nimic.

Pregătesc o surpriză pentru el.

Asta rămâne între noi doi. În regulă ?

- Sigur că da. - El este prin preajmă ?

- Este în seră. - Atunci caut-o chiar acum.

De îndată ce o găseşti, sună-mă.

O să fiu la birou până la ora nouă. După aceia merg acasă.

- În regulă. - Eşti o fată bună.

Vorbim mai târziu.

Am sunat la birou si m-au pus să aştept.

- Haide, dă-mi pace ! - Dar te las în pace.

Trebuia să mă suni, trebuia să mă informezi,

şi trebuia să-mi ceri părerea despre asta.

- Ţi-am spus, a fost ideea lui Murray. - Nu-mi pasă de Murray.

El mă scoate din minţi. Eu sunt soţia ta.

- Întreabă-mă pe mine. - Ce era să fac ?

Ce era să faci ?

Dă-ţi seama şi singur, Howard.

Doamne Dumnezeule.

Pare că am făcut ceva groaznic.

Dragule, tot ce îţi cer este puţină înţelegere.

În regulă !

Îmi pare rău.

Asta te face să te simţi mai bine ?

Nu şi dacă nu vorbeşti serios !

Pentru numele lui Dumnezeu ! Am plecat de aici.

Hei !

Poţi să-mi mai aduci încă unul din asta, te rog ?

Da, domnule.

Domnule Beckmann.

Domnule Dunlop.

Ce mai faceţi, domnule ? Vreţi să luaţi loc ?

Mulţumesc.

Mare noroc că se întâmplă să te găsesc în oraş.

Poate că şi eu am noroc deasemenea.

Mulţumesc. Dumneata ce doreşti ?

Nimic... Poate puţină apă minerală.

Am băut atât de mult seara trecută, cât să-mi ajungă pentru toată viaţa.

Înţeleg ce vreţi să spuneţi.

Convenţiile astea pot să fie o adevărată pacoste.

Aşa este, aşa este.

Despre ce fel de nuvelă vreţi să stăm de vorbă ?

O nuvelă romantică.

O nuvelă romantică ?

Asta nu prea e stilul lui Howard, nu-i aşa ?

Ei bine, asta e o poveste mai veche.

Acum scrie o nuvelă de groază despre o casă bântuită.

Am înţeles...

Mulţumesc. Nu doreşti să comanzi nimic ?

Nu, mulţumesc. Nu mi-e foame.

Dar dumneata poţi să comanzi.

E în regulă, mulţumesc.

Asta este tot.

Unde am rămas ?

Da, erai gata să-mi faci o ofertă.

Asta ai presupus dumneata,

domnule Dunlop.

Poţi să-mi spui Murray.

De ce sunteti interesaţi de această proprietate ?

Ce va face să credeţi că nu sunt ?

Trebuie să mai aştepţi, Murray.

O să fiu sincer cu tine, Calvin.

Domnul Beckmann...

Singurul motiv pentru care mă aflu aici

este pentru că clientul meu are o casă mare

şi are nevoie urgentă de bani.

Dacă nu eşti interesat, mă duc în altă parte.

Nu trebuie să fii atât de impacientat.

Nu sunt impacientat. Sunt doar un angajat.

Îmi cer scuze.

În regulă.

Despre ce sume vorbim ?

Exact 25 de mii.

Este un târg cinstit.

Un adevărat chilipir, oricum ai lua-o.

- E un preţ bun. - Aşa este.

În mod normal, trebuie sa rulez niste proceduri.

Când o poţi livra ?

Cât de curând.

Presupunând... Că primesc aprobarea...

E posibil să o primesc înainte să plec la New York ?

- Când plecaţi ? - Mâine seară.

Nu e nici o problemă. O aduc eu însumi.

Cecul îl scriu pe numele dumitale ?

- Aşa este. - La livrare ?

La livrare.

Nu te deranja să te ridici.

Chiar trebuie să plec acum.

Mi-a făcut plăcere să facem afaceri, domnule Beckmann.

Ne vedem mâine.

Alo ?

O să ţi-o spun repede, Gus !

Şi nu vreau să-ţi baţi joc de mine.

Am primit un telefon de la un tip pe nume Maxwell.

Ce s-a întâmplat ?

Dacă nu îi rupi falca o să-ţi tăbăcesc eu fundul.

Face pe viezurele cu mine. Îţi vine să crezi ?

- Mi-a spus să mă duc naibii. - Da, te cred.

Vreau să te duci acolo şi să-mi aduci banii.

Nu e pregătit încă.

Gus...

Vreau să-I iei pe sus şi să-mi aduci banii.

În regulă.

Am să o fac.

Iar mâine dimineaţă la prima oră

vreau să fii aici.

Da, da...

Unde este "Big Ed" ?

Dacă nu îmi spui, o să aflu şi singur.

Ce faci "Big Ed" ?

Fac bine, Gus.

Dar tu ?

La fel.

Scott, te-a sunat ?

Da.

Nu primeşti nimic de la mine, Gus...

M-am săturat de afurisiţii de rechini.

Nu-mi vine să cred că îmi vorbeşti aşa.

Nu Scott te-a ajutat când erai în necaz ?

Acum vrei să-i spun omului

să se ducă naibii ?

Cred că ţi-ai pierdut minţile.

Şterge-o de aici !

Nu trebuie să te plătesc pe tine sau pe altcineva.

Dacă dau un telefon la poliţie,

o să ajungi la închisoare.

Dă-mi banii, Ed.

Ştii ceva ?

Poţi să te duci şi tu naibii, Gus...

Aşa vrei să fie ?

Dă-mi banii, Ed.

Te las în pace până săptămâna viitoare, în regulă ?

În regulă, Gus.

Bravo...

În sfârşit !

Bună, Peg.

Îmi pare rău, Peg.

Ai avut dreptate, azi după amiază.

Nu ştiu ce m-a apucat.

Nu am vrut să-ţi fac vreun rău, Peg.

Nu se numeşte "Tunete deasupra Parisului",

se numeşte "Tunete peste Hawai".

E minunat.

O iau mâine dimineaţă.

La ce oră ?

Între opt jumătate şi nouă...

- Şi ţine minte... - Da, ştiu.

Este un secret.

Ceva te deranjează, nu-i aşa ?

Trebuie să-ţi spun ceva, Peg.

Cred că motivul pentru care am tăbărât aşa pe tine,

este pentru că m-am simţit vinovat.

De îndată ce ea o să plece de aici

o să ne simţim mult mai bine.

Mulţumesc.

Poate că nu ea este problema.

Vrei să spui că avem o problemă ?

Probabil o să crezi că sunt nebună.

Crezi că este vorba de chestia aia din borcan, nu-i aşa ?

Da, de parcă e vorba de o forţă întunecată

care ne bântuie casă.

Ascultă la tine ce spui, dragă.

Vorbeşti ca o copilă ce încearcă să dea vina

pe o chestie moartă dintr-un borcan.

Nu ştiu. Mi-e teamă.

Nu trebuie să-ţi fie.

Unde pleci ?

Mă duc să arunc borcanul ăla.

Şi când termin cartea, o să plecăm într-o vacanţă lunga.

Nu prea cred, Howie.

Howard !

Howard, eşti aici ?

Haide înăuntru, Peg.

Carol, ascultă-mă...

Tu o să mă asculţi pe mine !

Eu sunt la comandă acum !

Nu tu conduci, ci chestia aceia.

Scoate-ţi hainele.

Ce spui ?

M-ai auzit ! Scoate-ţi hainele.

- Nu avem nevoie de ea. - Taci din gură !

Fă-o, chiar acum !

O să ne distrăm puţin, Peg.

Haide !

Asta este.

Haide...

Este bine. Treci aici !

E frumoasa...

In regula. Haide...

Haide !

Apucă-te de treabă.

Haide, Howard. Dezbrac-o !

Rupe hainele de pe ea.

Asta este...

Nu poţi să verşi sânge aşa.

Murray este avocat.

Dacă îl forţezi prea mult

o să cedeze.

Nu îl forţez.

Ai plecat de acolo fără nimic.

Întotdeauna există un risc.

- Stai jos. - Nu vreau să stau jos.

Ştiu, dar eu vreau să stai jos.

Nu-mi plac oamenii care mă privesc de sus.

Cred că faci o greşeală, Scott.

Lasă-mă să-ţi spun ceva

despre natura umană.

Dacă îi dai unui om un termen limită

în special unuia alunecos ca Murray,

foarte curând o să înceapă să se întrebe,

dacă vorbeşti cu adevărat serios.

Când e vorba de bani

începe să creadă că nu vorbeşti serios.

În special atunci când rămâne fără bani.

Ţi-am spus şi mai înainte.

Nu sunt un pistolar.

Nu îţi cer să îl foloseşti.

Trebuie doar să-I arăţi.

- Stai jos. - Nu şi de data asta, Scott.

Vreau să renunţ.

Ai devenit prea lacom.

Lăcomia face lumea să se învârtească.

Poate lumea ta, dar nu şi a mea.

Îţi dau jumătate.

Ce tot vorbeşti ?

Îţi dau jumătate din banii de la Murray.

12 mii şi cinci sute.

Nu înţeleg.

De acum înainte împărţim pe jumătate.

Te fac partenerul meu.

De ce faci asta, Scott ?

Pentru că am nevoie de un partener.

Am obosit.

Iar tu eşti singurul ticălos

în care am încredere.

Bine ai venit în lumea mea.

În lumea ta, Scott...

Nu poţi avea încredere în nimeni.

Ştii ce am de gând să fac ?

O să-i spun lui Murray că a scăpat.

Nu mai ai nevoie de bani.

Bună dimineaţa.

Ai dormit bine ?

Eu nu...

Am stat trează toată noaptea.

Mulţumesc.

O să fac nişte cafea.

Ştii la ce m-am gândit ?

Nu...

M-am gândit la faptul

că niciodată nu am fost capabilă

să fac lucrurile pe care am vrut să le fac.

Te-ai descurcat destul de bine, seara trecută.

Da, am găsit o cale.

Stai jos.

De ce să nu fac întâi o cafea ?

Stai jos.

Ai dormit rău, nu-i aşa ?

Nu ştiu ce vrei să spui.

Ba da, ştii.

Ai fost departe pentru prea multă vreme.

Mi-e teamă de tine, Carol.

Nu o să te fac să faci nimic din ceea ce nu vrei.

Pentru prima dată în viaţa mea

am simţit că deţin controlul.

M-am întrebat cum este să nu simţi nimic atât de multă vreme.

Eu nu mai ştiu ce simt acum.

Asta până am venit aici.

Să vorbim despre asta la o ceaşcă de cafea.

- În regulă ? - Nu întârzia prea mult.

Ştii la ce mă gândeam ?

La ce ?

Mă întrebam cum ar fii

să omori pe cineva.

Cât de plăcut este.

Vorbesc serios.

Dacă ar fii să omori pe cineva

cum ai face-o ?

Nu m-am gândit niciodată la asta.

Ei bine...

Gândeşte-te la asta.

L-ai otăvi, sau I-ai înjunghia ?

Nu vreau să omor pe nimeni !

Niciodată, nu ai vrut să omori pe cineva ?

- Ba da... - Ştiam eu.

Numai că nu mi-a facut griji că omor pe cineva,

ci ca ea sa nu mă omoare pe mine.

Ei bine, trebuie sa te asiguri ca ai ocazia.

Ce ai dori la micul dejun ?

Nu mi-e foame.

Dar mie îmi este.

Ce mai faci ? Murray e aici ?

Îmi pare rău, e plecat la o întâlnire.

- Pot să vă ajut cu ceva ? - A lăsat ceva pe birou pentru mine.

O să-I iau singur.

Scuzaţi-mă...

Nu ar trebui să intraţi acolo.

Unde e viezurele ăla ?

Howard Manson, strada Observatorului numărul 2338.

Poţi să ai grijă de ouă ? Trebuie să-I trezesc pe Howard.

Mi-aş folosi mâinile !

Ce spui ?

Aşa aş omorî pe cineva, cu mâinile goale.

L-aş strânge de gât până ar rămâne fără viaţă.

Dacă ai avea ocazia.

Dacă aş avea ocazia...

Howard, trezeşte-te !

Mai repede. Nu avem timp de aşa ceva.

Întotdeauna avem timp pentru aşa ceva.

Trebuie să plecăm de aici.

De ce ?

De ce ?

Pentru că suntem în pericol.

Ce fel de pericol ? Să facem prea mult sex ?

- Poţi să uiţi de asta ? - Nu prea...

Howard, trebuie să plecăm de aici chiar acum !

Până mai putem gândi limpede.

Vrei să mă asculţi ?

Mi-am petrecut ultimele zece minute discutând cu Carol

despre diferite moduri de a omorî oameni.

Ei bine, dacă aştepţi puţin

am să merg să fac un duş.

Ce este în neregulă cu tine ?

Nimic nu este în neregulă !

Dar pot să ghicesc care este problema ta.

Te-ai simţit bine seara trecută.

Iar acum te simţi vinovată.

- Cred că ai dreptate. - Sigur că am dreptate.

Asta este o adevărată nebunie.

L-a prins şi pe el...

Uite că vine Murray.

O să aibă o mare surpriză.

Carol !

Carol...

- Murray ! - M-ai speriat.

- De ce ? - E un fel de zgomot aici.

- Bună, am trecut să o văd pe Carol. - Ei bine, aici sunt.

Putem discuta în particular ? Nu te superi, nu-i aşa ?

Chiar deloc. Vreţi nişte cafea ?

Stai jos, Peg.

Ce naiba se întâmplă aici ?

Ei bine, Murray

pentru moment încerc să mă hotărăsc dacă vreau să te împuşc

sau dacă vreau să te tai bucăţi.

- Stai aşa, dacă e o glumă nu e amuzant. - Treci acolo !

Acum !

Mi s-a părut că aud nişte voci. Murray, ce cauţi aici ?

A venit să ia unul din vechile tale manuscrise.

Ce manuscris vechi ?

"Tunete peste Hawaii".

- Ce naiba vrei să faci cu ăla ? - Vezi tu...

Nu pot gândi bine cu un pistol aţintit spre capul meu.

Îmi pare rău. Străduieşte-te mai mult.

- Voiam să-I vând. - Să-I vinzi ?

Da, sunt dator vândut. Am nevoie de bani.

Puteai să-mi ceri mie, ţi-aş fii împrumutat bani.

Nu ai ce să împrumuţi.

Eşti falit.

Sunt falit ?

Cum se poate să fiu falit, Murray ?

Am pariat şi am pierdut.

Restul e istorie.

De ce nu-I omori, dragule.

Asta vrei să faci, nu-i aşa ?

Vino aici, Murray.

- Haide ! - Nu, Howard !

Pleacă de lângă mine, omule !

- Eşti nebun ? - Haide...

Să terminăm cu asta !

Haide !

Stai aşa, cucoană !

Howard !

Slavă Domnului !

Serviciul de urgenţe.

Numele meu este Peggy Manson

locuiesc la numărul 2338 pe strada Observatorului, în Venice.

Da...

Puteţi trimite pe cineva aici ?

Trei oameni au fost ucişi

iar soţul meu este rănit.

În regulă.

Numărul 2338 pe strada Observatorului.

Trimitem pe cineva imediat.

Lasă telefonul, Peg.

Lasă jos telefonul, Peg.

Este perfect.

Howard, ascultă-mă !

Aş putea să te ucid şi nimeni nu ar bănui nimic.

Cine o să spună altceva ?

Am sunat deja la poliţie.

Le-am spus că eşti rănit. Au să ştie că eşti tu.

O să le spun că te-ai înşelat.

Nu te încrede în chestia asta.

Nu îl lăsa să câştige.

Renunţă la asta, Peg.

Fir-ar a naibii de treabă !

Credeam că am reparat asta.

Peggy...

Peggy !

Nu ştiu ce m-a apucat...

Dumnezeule, puteam să te omor.

Peggy...

Trebuie să distrugem chestia aia.

Înainte ca ea să ne distrugă pe noi.

Nu cred că am puterea

să fac asta de unul singur.

Haide, dragă...

la-o !

Ia-o...

la tu asta, fiu de târfă !

Nu !

Te simţi bine ?

Ce s-a întâmplat ?

Oh, dragule ! Totul o să fie în regulă...

SFÂRŞIT