Original subtitles

Acest film este dedicat Cavalerilor Cerului,

a memoriei eroilor marii prerii,

care preferau whisky în loc de Coca-Cola.

WHISKY ȘI FANTOME

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

E o ocazie unică, doamnelor și domnilor!

După ce a traversat oceanul,

în sfârșit, a ajuns în fața dvs. leacul miraculos,

medicamentul unic în lume,

elixirul împăratului Napoleon,

omul care a dominat jumătate din Europa și-a dat numele

acestui leac miraculos.

La numai 25 de cenți!

O singură sticluță va fi de ajuns

pentru a vă calma toate durerile.

Elixirul împăratului vindecă ulcere,

afecțiuni hepatice, dureri de bilă, defecte cutanate...

Vindecă și râia?

... răceli, erupții. E un leac imbatabil.

Dă putere celor slabi...

Și ce s-ar întâmpla dacă l-aș lua eu?

Puneți-mi moneda în mână!

- Distribuirea e automată... - Deja ți-am pus-o în mână.

- Să vedem ce se întâmplă. - Va fi o porcărie!

Cine știe? Napoleon a fost un om mare.

În loc să cumpăr ăsta, o să merg la bar.

Barman, "elixir" pentru toată lumea!

Doamnelor și domnilor...

Nu pierdeți ocazia de a încerca acest elixir minunat.

Aici e, să bem!

În cinstea voastră!

Veți avea nevoie doar de o sticluță la numai...

- E o păcăleală! - Se dezumflă!

Face mișto de tine!

Râde de tine!

Pentru a vă calma toate durerile,

elixirul împăratului vindecă ulcere, afecțiuni hepatice,

dureri de bilă, erupții și defecte cutanate.

E un leac imbatabil

care dă forță celor slabi și fertilitate femeilor.

Puneți-mi moneda în mână!

Distribuirea e automată.

Modernismul și progresul e deviza noastră.

- Haideți, doamnelor și domnilor! - Nu e rău.

- Pentru numai 25 de cenți... - Încearcă-l, șerifule, pare whisky.

Veți primi o sticluță din elixirul împăratului.

- Dar este foarte bun. - Nerușinatule!

Ce otravă vinzi?

Hoțule!

Asasinule!

Lașule! Vacile, găinile, porcii mei!

Din vina ta au colici!

Și soțul meu se simte rău!

Dar pentru animale îmi fac griji!

Dacă mor cum o să mă mai descurc?

Ești un otrăvitor!

Trebuie să-l spânzurăm!

- Asasinule! - A vrut să ne ucidă pe toți!

- După el! - Asasinule!

- Puneți mâna pe el! - Lașule!

Hei, o clipă! Ce-i cu voi?

Elixirul meu n-a făcut niciodată rău cuiva.

Animalele mele sunt pe jumătate moarte din vina ta.

O să mi-o plătești!

Elixirul nu e bun pentru animale, doar dumneata trebuia să-l bei.

Și soțul meu? Și el se simte rău!

Nu e vina mea.

Nu eu produc elixirul, ci doar mă ocup de reclamă.

- Faceți plângere la patronul meu! - Unde e patronul tău?

La barul din capătul străzii!

Să mergem să-l căutăm!

De noi nimeni nu-și bate joc!

O clipă, eu sunt șeriful! După mine!

Fuge!

- Puneți mâna pe el! - Ticălosule!

Asasinule!

Escrocule!

Haideți, pe aici!

Dii!

Mișcă, Treizeci de Coaste, grăbește-te sau o să murim!

Șerifule, șerifule, nu mai pot continua!

Dar-ar dracii!

Mă răhățesc pe mine!

Bravo! Bravo!

Așa.

Așa, Treizeci de Coaste!

Am reușit.

Prr!

Am făcut-o bine.

Am pierdut soldățelul, gramofonul, salteaua...

Putea fi mai rău.

Trebuia să adaug ulei de ricin în loc de glicerină.

Se spune că literatura nu e bună de nimic, dar mi-a salvat viața.

Dar-ar dracii!

Hm!

Ce o fi ăsta?

Un cimitir indian.

Sunt pe mâini bune.

Totuși, e mai bine decât cu șeriful și ceilalți sălbatici.

Morții măcar nu mă deranjează.

Hei!

"VIAȚA E UN VIS."

Ptiu!

Ceva de băut.

Ce scârbos!

Asta e altceva.

De unde a apărut ăsta?

Hei, whisky-ul ăla îl folosesc pentru elixirul meu!

Grozav.

E cel mai bun de când am murit.

- Fie ca somnul de veci... - Taci din gură! Acum e bine.

Păstrează-ți rugăciunile pentru morții tăi.

Te rog, băiete, vrei să mă distrugi?

Nu te ruga niciodată în prezența mea, altfel mă vei trimite direct în Rai.

Și deocamdată nu vreau să merg, încă nu sunt pregătit.

Iertați-mă, pot să știu cine sunteți?

Sunt Davy Crockett.

Ești încântat de cunoștință, nu-i așa?

Deci chiar sunteți mort?

Văd că ai auzit despre mine.

Da, firește, am dat colțul, în apropiere de acest loc, în Alamo.

Prietenii mei indieni m-au îngropat aici.

Dar în cele din urmă ai venit tu și m-ai eliberat.

Cine ești?

Napoleon.

Dar atunci, și tu ești mort.

- Păi, de fapt... - Și ce cauți în America?

M-am născut aici. Mă cheamă Napoleon B. Higgins.

Știam eu. Și cum s-au gândit să-ți pună acest nume.

Tata a luptat în Franța alături de soldații împăratului.

A fost căpitanul gărzii și...

și ca un memento al tinereții sale...

Ce e ăsta?

Să spunem că e un elixir de-al meu pentru prelungirea vieții.

Nu, nu cred că te-ar interesa,

și în plus, de data asta nu mi-a ieșit prea bine, am greșit doza.

Poate să-ți descompună corpul.

Mie? Ar fi amuzant, dar dificil.

Știi că nu e rău?

Pari un băiat cu inițiative.

Ascultă, de aici, unde ai de gând să mergi?

Nu știu, am avut unele greutăți și...

Mi-ai putea face o favoare dacă ar fi o afacere pentru tine?

În apropiere de acest loc trăiește o bătrână...

cu care aș vrea să vorbesc.

De ce nu mergi s-o vezi?

E foarte bătrână, și dacă apar brusc în fața ei,

biata femeie ar putea da colțul.

Și eu nu aș vrea asta, e o prietenă bună.

Tu ai putea s-o convingi să vorbească cu mine.

Și de ce aș putea s-o conving eu?

Ce te face să crezi asta?

Cartea pe care o citești, băiete.

Iat-o.

"VIAȚA E UN VIS."

Se vede că ești pregătit.

Poți să vorbești bine cu bătrâna.

Manierele mele nu sunt prea potrivite pentru o doamnă.

Deci, care e răspunsul tău?

Putem merge o bucată de drum împreună.

Date fiind împrejurările, mai bine nu.

E absurdă și stupidă teama pe care o au oamenii față de morți.

Te asigur că nu suntem deloc periculoși.

Îmi pare rău, nu credeam că se descarcă atât de ușor.

Poftim, ia-l tu.

E un pistol de primă calitate.

Nu ca acele "scuipătoare de flăcări" pe care le foloseam pe vremea mea.

Ah, dacă le aveam la Alamo.

Ascultă, ce-ai spune dacă ai rămâne puțin aici?

Cred că ești obosit.

Hei!

Ce metodă ciudată de adormire.

Bine, pe mâine. Mâine o să vorbim din nou, nu?

Taur Așezat, lumina, te rog.

Ce am făcut azi-noapte, Treizeci de Coaste?

Am băut? Nu puteam bea.

Am o durere de cap...

Simt că-mi explodează.

Ce durere.

"VIAȚA E UN VIS."

Sigur, asta-i explicația.

Cred că am visat, și cu sperietura dată de șeriful ăla al naibii,

visul trebuie să fi fost un coșmar.

Haide, Treizeci de Coaste, curaj! Ce-a fost mai rău a trecut.

Privește, Paco.

- Pare un vânzător ambulant. - Eu aș spune că e de whisky.

Păi, chiar dacă nu am niciun ban la mine,

mereu putem lua o băutură gratis.

Și cu setea pe care o am...

Hai să ne distrăm puțin până apare ceva mai bun.

Să mergem!

Bună ziua.

Hei, cine sunteți?

Nu fă fața aia, fiule.

Drept cine ne-ai luat?

Te-am speriat? Iartă-ne, frate.

Suntem doar băieți buni,

care se plictisesc și vor să se joace cu tine.

E-n regulă?

- Răspunde, e-n regulă? - E-n regulă.

Ați auzit? E de acord.

Bine, hai să jucăm ceva frumos.

Un joc care se numește "șoarecele și pisica".

Noi o să fim pisica și tu șoarecele.

E-n regulă?

Răspunde! E-n regulă?

- E... E-n regulă. - Așa te vreau.

Jocul e așa:

cobori din căruță și începi să fugi.

Noi o să te vânăm.

Și dacă cazi, cel mai aproape de tine o să te împuște.

Și dacă jocul îți place poți să te ridici și să fugi mai departe.

E simplu, nu?

După zece ture schimbăm.

Așa îți dăm o șansă.

- Noi o să fugim. În regulă? - În regulă.

Bun băiat. Mâinile sus.

Eu nu sunt de acord.

E un joc care nu-mi place.

Primului mexican care se mișcă,

îi scriu "Trăiască Mexicul" pe fund cu o lovitură curată.

Și să nu vă mai întoarceți.

Tu, băiete,

distribuie câte o sticluță de căciulă din elixirul tău

fiilor ăstora de... ai oricărei femei.

Hai, mișcă, mișcă.

Te rog.

Haideți, beți. Luați o înghițitură bună.

Curaj, fără amabilități, e din partea casei.

Haideți, băieți, beți.

Și tu, stupefiatule, pleacă!

Pleacă!

Da, da, da.

Hai, Treizeci de Coaste, să plecăm de aici.

Haideți, băieți, beți.

Beți!

Așa, așa.

E bun, nu?

Și cum tu deja ai băut, asta o iau eu.

Dumnezeule!

Poate că soarele a fost prea tare pentru capul meu.

Dar ce tot spun, ce soare și ce... a fost un truc al acelui escroc.

Să mergem, băieți!

Hei, să mergem după el!

Nu, șefu, te rugăm...

Știți ce sunteți? O adunătură de fricoși!

Da, Garcia, mă tem că ai dreptate.

- Nu mai pot! - Nu mai pot!

- Vai... - Nu mai pot!

Nu mai pot!

Între fantome și mexicani o să ajung la balamuc.

Oprește-te, Napoleon!

- Cine e? - Eu.

Iarăși nenorocitul ăla...

Coboară din căruță!

Puțin respect, băiete, la urma urmei am fost senator.

Deja ai uitat că ți-am cerut să vorbești cu doamna aceea, nu?

Doar nu te-am speriat?

- În trecut mă considerau frumos. - Nu, nu m-ai speriat.

Îmi aduc aminte de tot, numai că am crezut că e un vis.

Ascultă,

te-am salvat de mexicanii ăia.

Dar dacă vrei să joci jocul ăsta murdar...

Nu, nu, nu, nu, nu, nu. De acord,

doar că nu sunt obișnuit să vorbesc cu cei ca tine

care pot apărea și dispărea după bunul plac.

Firește.

Și pot să mă fac văzut de cine vreau și când vreau.

Acum tu poți să mă vezi și alții nu.

Nu știi legenda?

Oamenii din prerie după ce mor

se alătură marii cavalcade a Cavalerilor Cerului.

Dar tu ești aici, nu în cer.

Bine, îmi faci belele.

Ascultă, băiete, trebuie doar să-mi faci o favoare cu vechea mea prietenă,

după aceea poți să pleci unde vrei.

Nu-ți cer mult.

Atunci cum a spus mexicanul ăla: "În regulă"?

- În regulă. - Grozav.

Vezi casele alea? Acolo locuiește Kathy.

O să-ți placă baba, e o femeie deosebită,

plină de viață și mereu dispusă să-ți facă o favoare dacă ai nevoie.

În plus, e foarte amabilă, veselă, sociabilă.

Sociabilă, eh?

Oamenii se schimbă când îmbătrânesc, dar acum mă ocup eu de asta.

Unde ești?

Davy!

Davy!

Nu, te rog!

Bunico! Bunicuțo!

Nu trage!

Te rog, sunt un prieten!

Nu-ți fie teamă.

Nu trebuie să te temi, sunt un prieten!

- Cine ești? - Am spus că sunt un prieten.

Bunico.

Sfinte Sisoe!

Ce minunăție!

Ești un porc!

- Te ții bine la vârsta ta, nu? - Ce vreți să spuneți?

- Nimic, mă așteptam la ceva diferit. - De ce?

Pentru că mi-a spus el.

- Și cine e "el"? - Un prieten de-al meu.

Ești mulțumit acum?

Hai, băiete, explică-i totul.

Haide.

- Sau o fac eu? - Nu, nu, nu, așteaptă, așteaptă.

- D-ră, nu vreau să-ți fac rău. - Plecați de aici!

Sunt Napoleon.

- Napoleon?! - Napoleon B. Higgins.

Sunt un domn și vreau doar să vorbesc cu Kathy.

Asta-i tot, crede-mă.

Nu se poate face nimic.

Nu vrea nici să mă audă.

Tu nu știi cum să vorbești cu femeile.

Scuză-mă, dar nu vei folosi forța, nu?

O să-ți arăt eu.

Nu, Davy, așteaptă!

Când ați spus că vă cheamă Napoleon am crezut că sunteți nebun.

Acum sunt convinsă.

E numai vina...

Las-o baltă.

Ascultă, am venit aici s-o văd pe Kathy.

Și eu, Kathy e bunica mea.

Voiam să mă stabilesc aici, însă ea a plecat la Dusty City.

Nu înțeleg cum de nu s-a întors încă.

Mi-a lăsat scris că va fi plecată o zi, sau maxim două.

Era scris pe un bilețel de pe bufet.

Iertați-mă o clipă, aș vrea să mă schimb.

Știți ceva? Mai devreme mi s-a întâmplat ceva ciudat.

Nu o să mă credeți.

Mi s-a desfăcut rochia și a căzut singură.

Nerușinatule, și te-au făcut senator...

Exact.

- Ce ați spus? - Nimic, nimic.

Mai bine ai aștepta puțin să te schimbi,

vreau să mă asigur că nu e nimeni în casă.

Mulțumesc.

Dar nu e nimeni, vă asigur de asta.

Iertați-mă.

Ieși! Ieși!

Pleacă!

Mă bucur că sunteți aici. Zău.

Să fii întotdeauna singură în această casă...

Ascultați,

am auzit că zona e împânzită de bande de mexicani.

Mi-era teamă.

De asta am tras când v-am văzut.

Iertați-mă.

Am dat peste ei cu puțin timp în urmă.

Sunt niște oameni răi, zău.

Erau aproape doisprezece și voiau să mă ucidă.

Te înțeleg, cuvintele mele te-au afectat.

Priviți.

Nu știu ce efect va avea asupra domnișoarei, prietene.

Pe mine doar m-a înfuriat.

Tu și glumele tale nenorocite.

Mâinile sus!

- Paco, ocupă-te de fată. - Da, șefu.

Vino încoace.

- Oprește-te! - Nu!

Stai locului!

Știu ce ai vrut, să ne otrăvești cu elixirul ăla nenorocit.

Sunt nevinovat.

N-am fost eu, vă înșelați, a fost Davy.

- Davy... - Minți, erai singur.

Vă spun că a fost Davy.

Davy!

În regulă.

Asta înseamnă că și Davy o să plătească pentru asta,

oricine ar fi.

- Nu! Nu! - Tu taci din gură!

Nu mișca!

Aruncă arma.

Tu, ridică-te.

Străin împuțit.

Rămâi aici, Rosy, nu ieși.

Noi doar glumeam.

Mâinile sus!

Mișcă...

Ieșiți! Ați venit fiindcă elixirul meu v-a plăcut,

și mai vreți.

- Nu, asta nu... - Poftim?

- Da, da, în regulă. - În regulă.

Bine, o să vă fac pe plac, câte o sticluță pentru fiecare.

Nu.

Bea.

- Și tu. - Și eu?

Dar, prietene, știi că putem muri.

Mai devreme sau mai târziu trebuie să se întâmple.

Beți.

- O să... - Nu, nu, nu, nu, nu.

- Aici nu, încălecați. - Dar...

Măiculiță...

- Paco, Paco, supune-te. - Da, da.

Încalecă, dacă poți.

Paco, Paco, ce durere!

Mi... mi... mizerabilule.

Într-o zi ne vom întâlni din nou... și în ziua aia eu... eu...

Măiculiță...

Nu mai pot să mă țin!

Nu mai pot! Nu mai pot!

Te cheamă Napoleon, dar arăți mai degrabă precum un Cambrone.

Deci aici erai.

Bravo, ce prieten bun ești.

Unde erai când aveam nevoie de ajutor?

Pe aici, căutam să văd dacă găsesc ceva de băut.

Foarte frumos, și dacă mă ucideau?

Nu-ți pasă dacă sunt ucis?

Nu fi plângăcios.

Spune, când plecăm? Eu aș spune cât mai repede.

Ascultă, Davy,

nu-mi mai spune tot timpul ce trebuie să fac.

Dacă vrei poți să aștepți să se întoarcă mexicanii,

cu întăriri.

Rosy! Rosy!

Rosy.

Rosy.

Napoleon, ai fost grozav.

Mulțumesc, dar și mie mi-a fost teamă.

Aceste puști agățate de perete întotdeauna sunt descărcate.

Și dacă și-ar fi dat seama...

Ce țintă ai!

Păi, nu sunt rău la asta.

Meriți un premiu.

Sunt sigură că bunica nu se va supăra.

Poftim, bea în cinstea ei.

O, nu, nu, mulțumesc, nu te deranja.

Sunt un om care nu bea...

Dar ce e?

Sunt lihnit.

Merg să văd dacă găsesc niște brânză.

Bunica e gurmandă și mereu are ceva ascuns.

Hei!

Cred că mâncat-o pe toată.

Ai golit-o.

Ești cel mai grozav bețiv pe care l-am văzut vreodată.

Bietul meu tată mereu îmi spunea

că doar un om putea bea așa, Davy Crockett.

Un tip pe cinste, putem spune niște rugăciuni pentru sufletul lui.

Cum e posibil să cadă raftul singur?

Poate nu era bine fixat.

Mă întreb ce va spune bunica.

Că veni vorba de bunica, ar fi mai bine să plecăm de aici.

Să plecăm? De ce?

Păi, nu mi-ar plăcea să se întoarcă mexicanii ăia.

O, nu.

Nu că aș vrea să te sperii, dar nu cred că ăsta

e locul cel mai potrivit să ne petrecem noaptea.

Nu știu cum să-ți mulțumesc, Napoleon.

Eu fără tine...

- Ai auzit? - Cred că a fost o pisică.

Nu, părea mai degrabă un coiot.

Exact, părea mai degrabă că e un coiot.

Bine, merg să mă pregătesc.

Nu faci bine că o iei așa.

Voiam doar să-ți fiu de folos, atâta tot.

Tu trebuie să te întorci în mormânt și să rămâi acolo pe veci.

Mă rog, ascultă-mă.

Domnișoara are aerul unei femei care se gândește la căsătorie.

Am văzut-o bine când voia să te sărute.

Perversule.

Și tu ești în aceeași barcă.

O să încep să păstrez orezul pentru ziua nunții.

Dacă vrei să știi,

am de gând s-o însoțesc pe Rosy până la gară,

s-o urc în tren, și eu să merg pe alt drum.

Fă ce vrei.

Dar e ca și cum ai da cu piciorul la noroc.

Mă gândeam să te iau ca partner, juma-juma,

în afacerea asta cu comoara.

Ce comoară?

Pot să știu despre ce naiba vorbești?

De nimic...

De o comoară.

Despre ce e vorba?

Răspunde.

Despre ceva ce am îngropat înainte de ultimul atac

al echipajului unui vas comercial.

Ei bine, rămas-bun, prietene, și succes.

O să încerc să mă descurc doar cu bunica.

Nu, nu, ascultă, Davy, așteaptă.

Așteaptă!

O comoară...

O adevărată comoară.

Mulțumesc, Napoleon. Ești foarte amabil.

Nu, vorbeam...

Da, ești o "comoară".

O drăguță foc, încât să nu te las niciodată.

S-a întors otrăvitorul. O să ne reglăm conturile.

Azi nu mai scapă.

Aici sunt biletele.

- Vrei să spui că vii și tu? - Bineînțeles.

Rosy, am hotărât că vreau să-ți cunosc mătușa.

- Serios? - Da, cred că e o "comoară".

Ce s-a întâmplat?

Nimic, nimic.

Să mergem!

Grăbește-te!

A plecat.

Fiți bun, domnule.

Mulțumesc.

Iertați-mă.

Dă-mi voie.

- Pe curând. - Bine.

Ăștia sunt pentru mâncarea domnișoarei,

și asta e pentru dumneata.

Dar s-o tratezi bine, da?

Să știți că noi tratăm bine pe toată lumea, domnule.

Mă voi comporta cât mai bine.

Domnul nu va mânca?

Nu, mulțumesc, sunt la dietă.

Iertați-mă.

- Vreți să vedeți meniul? - Da, mulțumesc.

O, domnule Mortimer. Domnule Mortimer, bine ați venit.

Vă rog.

Aici e bine.

E o mare onoare să vă avem printre noi.

Ca întotdeauna, firește.

- Îmi dați voie, domnișoară? - Vă rog.

Mulțumesc.

Pot avea onoarea să vă consider invitata mea?

Nu, mulțumesc, nota mea de plată e deja plătită.

Iertați-mă. Îmi dați voie măcar să vă ofer altceva?

Hei!

Davy, unde ești?

Pe acoperiș, iau un pic de aer.

Dar ce-i cu tine?

Nimic, situația mea financiară m-a forțat s-o las pe Rosy să mănânce singură,

și un individ pompos flirtează cu ea.

Cu mare plăcere l-aș fi bătut măr,

dar apoi Rosy m-ar fi judecat greșit.

Ascultă, trebuie să-ți spun ceva.

Că veni vorba de comoară vreau să-ți fac o propunere.

Davy! Davy!

Dar, unde o fi acum?

Ce o face?

Să-l vedem pe tânărul ăsta.

Whisky.

- Ospătar, servește-ne rapid. Mulțumesc. - Doamnă.

Ascultă, eu vreau o friptură nici prea făcută, nici prea crudă.

- Numai bună. Mă înțelegi, nu? - Stați liniștit.

Mulțumesc. Sângele îmi provoacă...

- Câteva clipe, domnule. - În regulă.

- Meniul. - Whisky!

- Mulțumesc. - Vă rog, domnule.

- Domnii au cerut trei whisky. - Acum mult timp.

Poftiți.

Ascultă, nu ai vrea să ne aduci paharele pline?

O, ce ciudat.

E de neconceput, și îi mai spun "vagon-restaurant".

- Homarul pentru domnul Mortimer. - Ah, foarte bine.

Pregătește sosurile. Sosurile, repede, repede.

Faceți rău că nu mă ascultați.

Păcat.

Cunosc pe toată lumea din Dusty City și aș putea să vă fiu de folos.

În sfârșit.

Acum aș vrea să gustați o specialitate care există în acest tren.

O prepară special pentru mine.

- Sosurile sunt perfecte? - Da, domnule.

- Vreți să o fac eu? - Nu, e bine așa.

Homar.

Fiți sigură că e doar homar.

Dar sosurile, care fără modestie, sunt o creație personală de-a mea,

și pe care bucătarul le face divin,

sunt o delicatesă...

Îmi pare rău, domnule. O să-i spun acum bucătarului că vă place mai bine făcut.

- Ia-l de aici. - Ospătar.

Vă rog să mă iertați.

Doriți... puțină șampanie?

Ospătar, o friptură de vită.

Știți cum să alegeți, domnule.

Sper că n-o să refuzați șampania?

Poftiți.

E beat!

- Prea multă promiscuitate. - Haide, haide.

Iertați-mă, iertați-mă.

V-ați hotărât? E șampanie franțuzească.

Stai așa.

Nu înțeleg ce are sticla asta.

Îmi pare foarte rău, domnule.

E în regulă, șampania nu pătează.

Ce spui de o omletă de Ajun flambată cu rom?

Imediat, domnule.

O omletă de Ajun flambată cu rom.

Poftim?

- Omletă! - A, bine.

Băieți, hai să le arătăm acelor străini cine suntem!

Să mergem!

Poftiți.

Și poftiți.

Ia. Ia.

De data asta nu veți mai avea surprize, domnule Mortimer.

Răspund eu personal de asta.

V-am pregătit o omletă de mare bucătar.

- Romul. - Romul.

Nu, nu, o fac eu.

E un moft.

În cinstea dvs.

- Ce a fost asta? - Nu știu.

- Părea că e o bombă. - Nu e nimic, nu e nimic.

- Ești un idiot. - Îmi pare rău, domnule.

- Cine e prostul ăla? - De unde să știu eu, nu l-am mai văzut.

Să-i fie învățătură de minte.

Nu face decât să se laude. Mie mi se pare că e un porc.

În sfârșit, putem bea liniștiți.

Apă pentru domnul.

Nu, nu!

Destul!

Ce naiba se întâmplă aici?

Mexicanii! Ne atacă mexicanii!

Ce frumoși sunt!

Rosy!

- Rosy! - În sfârșit, ai venit, mi-e frică.

Ce s-a întâmplat?

Rămâi aici, o să văd ce pot face.

Acum vedeți voi!

- Nu vă fie teamă. - Hai să ne distrăm.

Ce spui? Nu mă descurc rău, nu?

Nu mișca!

S-a terminat cu indianul.

Acum să încep eu.

Doamne!

Mereu trebuie să fac pe dădaca.

Întoarce-te, acum nu mai ai nevoie de pistol.

Stați liniștiți, mă ocup eu de asta.

E în regulă? Da, da, nu e nimic.

Nu vă opriți, băieți!

Nu-i lăsați să scape!

Să mergem!

- Bravo, ești un erou. - Ai fost grozav, Napoleon.

E mai mult decât Napoleon, e Josefina.

I-am prins! Hai să-i ucidem pe toți!

Mexicani nenorociți, o să vă strivesc.

Rămâi aici, Rosy.

Ține!

Haideți, băieți!

Cel care ajunge primul la tren va primi drept premiu o stic...!

Străin nenorocit!

O să te om...

- Bravo, bravo! - Eroul.

Perfect.

Bravo.

Foarte bine.

Nu o să uit niciodată orele petrecute în trenul ăla.

- Am luptat ca niște lei... - La o parte, la o parte.

Ce se întâmplă acolo?

Tânărul acela a respins singur atacul mexicanilor lui Garcia.

Oprește-te.

- Felicitări. - Ești cel mai bun.

Trebuie să sărbătorim, prieteni.

- A fost o ispravă de neuitat. - Haideți.

O să vă spun mai multe despre asta. Suntem obosiți.

Mulțumesc, mulțumesc.

Bine ați venit.

Aș vrea o cameră bună pentru d-ra și încă una pentru mine.

O să vă plătesc mâine după ce trec pe la bancă.

Cum vreți, domnule.

E o onoare pentru noi să vă avem aici.

Vreți să semnați?

Mulțumesc. Mulțumesc pentru tot. Iertați-mă.

- Bonnie. - Da?

Nu te deranjează că-ți spun așa?

E mai ușor.

Nimic din ce spui sau faci nu mă poate deranja.

Ești foarte amabil, Bonnie.

Acum merg sus, nu mai pot sta în picioare de oboseală.

Da, firește, așa e cel mai bine.

Însoțește-o pe domnișoara la numărul 14.

"Nu mai pot sta în picioare de oboseală."

Ascultați...

V-am auzit, domnule.

Aveți o voce frumoasă de bariton.

- Camera 15. - Mulțumesc.

Cred că a luptat singur cu toată banda.

E nebun.

- Crede cu tărie că e Napoleon. - Hei, George, eu...

Nu-ți permit să-mi spui George, prietene.

Te rog să mi te adresezi după numele meu complet, George Washington.

Nu știi că acest hotel ilustru e plin de personalități politice?

Apropo, caută-l pe Iulius Cezar.

- Trebuie să-i transmit un mesaj. - Da, d-le, merg să văd dacă a sosit.

Domnule Iulius Cezar. Domnule Iulius Cezar!

- Du asta în camera mea. - Da, domnule.

Aici e cheia.

Asta e tot, mulțumesc.

- Domnule. - Da?

Vreți un whisky?

Păi, sincer să fiu eu...

- Doar unul. - Nu vreți să beți?

Ba da, deja am făcut-o.

Faceți pariurile, domnilor și doamnelor.

Succes.

Faceți pariurile, domnilor și doamnelor. Faceți pariurile.

- Dar unde ai mers? - Joacă, joacă.

Nu aici, nu aici.

La ruletă, la ruletă.

Faceți pariurile, domnilor și doamnelor.

Nu juca dacă nu-ți place.

Nu ne place să vedem cum oamenii ajung faliți.

Jocurile sunt făcute. Nu se mai pariază.

11 negru. Nu, nu, nu, 27 roșu, câștigă.

Felicitări.

Ai câștigat 36 de $, ți-ar putea fi de folos pentru bătrânețe.

Ce vrei să faci? Lasă toți banii acolo.

Jocurile sunt făcute. Nu se mai pariază.

2 negru, chiar.

Nu, nu, nu, atenție, 27. 27 roșu, câștigă.

S-a oprit, sunt sigur, s-a oprit.

Da, da, da, apoi a sărit.

Prietene...

Ruleta e doar un joc de noroc.

Nu necesită nicio abilitate.

Pariez că nu ești atât de bun la un joc de inteligență.

Ți-ar plăcea să joci poker?

Cu mare plăcere.

Aș vrea să vă pot restitui din banii pe care i-am câștigat.

Hei, Carradine, tipul ăla e un dur, nu?

Ți-ai găsit nașul.

Foarte amuzant.

Dar te cred pe cuvânt.

Cine se alătură jocului?

Contați pe mine.

- Eu joc. - Și eu.

Tu nu, joc eu.

N-ai nicio obiecție?

Nu, nu, este în regulă.

Fii atent, sunt trișori.

Nu o să ratez această partidă.

Nici eu, la ce noroc a avut tânărul.

Dar nu întotdeauna îi va merge atât de bine.

Hei, deja îi tremură picioarele.

Atenție.

Ce se întâmplă aici?

- Un joc amical.. - Dați-vă la o parte, înapoi.

Hai, băiete, nu-ți fă griji, deschid jocul.

Deschid jocul.

Bine, mă bag și eu.

Pas.

- Și eu zic pas. - Eu joc.

Vrei cărți?

- Ce glumă e asta? - Ce faceți? Nu am fost eu.

- Idiotule. - Câte cărți vreți?

Dumneata de ce râzi?

Servește.

100 de $.

Care, de fapt, sunt 300.

- Da. - În regulă.

Oricum, vei avea nevoie de dublu ca să-mi vezi cărțile.

600 de $.

Pas.

Bine.

Încă 300.

Bine, băiete.

Am careu de ași.

Unu, doi...

trei și patru.

- A jucat la cacealma, dar nu i-a ieșit. - Îi aveam.

Aveam patru ași, sunt sigur de asta.

Uită-te să vezi dacă mai sunt în pachet.

Ascultați, cred că ar trebui să anulăm această mână

dacă spuneți că aveați patru ași...

Nu mă supăr că pierd.

Dar nu-mi place să se râdă de mine.

Să jucăm mai departe.

Deschid jocul.

100 de $.

Bine.

- Mă bag și eu. - 100 de $.

Aici sunt ai mei.

Vreți cărți?

Două cărți.

Trei.

Una.

Una.

Trei. Eu vreau trei.

- Ce s-a întâmplat? Cine a tras? - Nimic, nimic, nu s-a întâmplat nimic.

Dar bun, jucăm sau nu?

500 de $.

- Pas. - Pas.

Să fie o mie.

Câștig și mi se pare corect.

Să spunem două mii,

deșteptule.

Prea bine.

- Ce ai? - O pereche de dame.

E prea puțin.

Eu am patru popi.

Cinci, șase, șapte, opt.

Firește, cu opt cărți e mult mai ușor.

De ce nu iei tot pachetul, Carradine?

Mie mi-e totuna, vorbesc serios.

Ți-am mai spus să nu râzi de mine.

E periculos.

Ăsta e ultimul avertisment.

Taie-le.

Pot jura, am avut culoare.

Da, celelalte trei cred că ți-au fost puse în mână de o fantomă.

Nu ar trebui să o luăm ca o glumă.

Și eu cred că a fost o fantomă.

Taci sau fantoma o să fii tu.

300 de $.

Da, rămân în joc.

Rămân.

Rămân.

Văd că sunteți doar doi idioți,

doi incapabili.

Dar, șefu, vă asigur că...

omul ăla e un diavol.

Nimeni nu poate face nimic împotriva unuia ca el.

Prostii!

Aproape pare că o forță misterioasă îl ajută.

Forță misterioasă... pe naiba!

Nu mă fă să râd.

Nu există nimeni pe lumea asta care să poată evita

să fie dat la o parte când îți convine.

Asta e foarte bine. Vedeți dvs., șefu,

când vine acel moment nu mai e acolo.

Dar, firește, dvs. sunteți șeful, și cine urmează, urmează.

În seara asta... o să mergeți la hotelul lui.

După ce adoarme...

o să intrați în camera lui și o să-l eliminați.

Și stați liniștiți că n-o să-l ajute niciun diavol.

Bine, șefu.

Vă jur că-l urăsc atât de mult încât abia aștept să-l elimin.

- Nu-i așa? - Păi, grăbiți-vă idioților.

Din partea mea...

Încă ceva... aurul.

Aurul care era în tren și pe care nu l-ați putut lua

va fi în oraș timp de două zile.

Așa că, mâine...

Dar-ar dracii!

Mă bag!

Și eu, 1.000 de $.

În regulă.

Pas.

Așteptăm să vedem ce ai.

Am...

Măiculiță!

Careu de ași.

Ascultați, înainte să iau banii ăștia trebuie să vă spun ceva.

Cu puțin timp în urmă cineva a vorbit despre o fantomă,

ei bine, e o fantomă aici, e adevărat.

O fantomă puțin cam șireată, murdară și escroacă.

- Pe care o cheamă Davy. - Ce ai spus?

Vorbesc serios, trebuie să mă credeți.

Și eu.

Și se întâmplă să mă cheme David Carradine

și o să înghiți ce ai spus.

Ridică-te.

Dar ascultați, vă rog,

dați-mi voie să vă explic.

O să le explici celor ca tine în iad.

Apără-te!

Dacă doriți, vă înapoiez toți banii pe care i-am câștigat.

Ia-ți banii și pleacă.

Ce s-a întâmplat?

- Camera mea e acolo? - Nu, la stânga.

- Să luăm banii, banii. - Stai locului.

Acum, haide.

Ești mulțumit? M-ai transformat într-un escroc.

I-am jecmănit la propriu pe bieții oameni.

Uită-te la asta, sunt un hoț.

Un bandit, un pungaș.

Bravo. Hai încoace, băiete.

Scuzați-mă.

- Ce e asta? - Whisky-ul pe care l-ați cerut, d-le.

Când ați trecut prin hol ați spus:

"Trei sticle, fără pahare."

"O să-mi spăl dinții", ați spus dvs.

Ia-le de aici. Nu, așteaptă.

Lasă-le, o să le folosesc drept momeală pentru o capcană la care mă gândeam.

Poftim.

Păstrează restul.

Dar sunt 100 de $, domnule.

Nu contează, din moment ce sunt bani furați.

Și asta e adevărat, domnule.

Acel Carradine nu e decât un trișor și-un hoț.

Chiar dacă e șeful meu. Ne pare bine că i-ați dat o lecție.

Noapte bună.

Ei bine, după cum vezi, a căzut în capcana ta.

După mine o merita.

La urma urmei te-am făcut bogat, nu?

De ce nu zici mai degrabă, că m-ai ajutat să fur banii ăștia?

Nu sunt așa mândru.

Acum e în regulă!

Nu ai auzit ce-a spus ospătarul?

Exact asta mă îngrijorează.

Serios, Davy.

Mă simt ca un vierme pentru ce am făcut.

Și se pare că pentru alții a fost o faptă măreață.

E posibil ca cel care se înșală să fiu eu?

Nu, băiete, toată lumea asta se înșală.

Dar dacă vrei să continui să trăiești în ea...

trebuie să te sacrifici.

Și banii ajută mult faci față sacrificiului...

Auzi?

Mai e cineva cu el.

Și acum ce vei face?

O să-ți spun eu ce vom face.

Mâine, du-te și găsește-o pe Kathy.

Cu ajutorul nepoatei ei nu-ți va fi greu s-o găsești.

Vorbește cu baba

și prin manierele tale alese o s-o faci să-ți spună...

unde e comoara.

Comoara? Exact. Ești amabil, să-mi explici și mie...

- Comoara... - Nu, nu, nu.

- Nu-ți explic nimic. - Ai auzit?

Trebuie să ai încredere în mine.

- Îl omor? - Nu.

Eu sunt ca regii pentru tine,

cobor pe fereastră, în loc să cobor pe horn.

Fereastra.

- Coboară jos. - Da.

- Repede. - Cobor...

- ... apoi nu vom mai putea să ne trăim - Să nu scape.

- ... fiecare viața lui. - Poftim?

Păi, e o zicală.

Bine, o să fac ce spui, ca de obicei.

Hai, Napoleon,

nu băga fața aia de mâhnire.

Ne revedem în zori, băiete. Rămas-bun.

Acum că ești bogat, poți visa la ce vrei cu fata aia.

Te invidiez, ești o făptură superbă.

Iartă-mă, prietene, am uitat să devin invizibil.

Îmi pare rău.

Încă ești trează?

Observi că da.

- S-a întâmplat ceva? - Nu sunt sigur.

Ascultă, Rosy, ceea ce-ți voi spune,

mi-a spus-o și Davy.

Ei bine, din prima clipă în care te-am văzut, eu...

eu... mult.

- Înțelegi? - Sinceră să fiu, nu.

Atunci...

Acum, da, înțeleg.

Du-te în pat, scumpo.

Ce cauți la ușă, la ora asta și îmbrăcată așa?

O să răcești. Hai, du-te la culcare.

Noapte bună, iubirea mea.

Noapte bună.

Oh, grozav! De un gust rafinat.

Da, întoarceți-vă.

Vă vine perfect.

Perfect.

Vă caut pălăria potrivită, da?

Ce părere ai? Cum îmi stă jobenul ăsta?

Hei, cu tine vorbesc.

Stai cuminte, vine cineva.

- Pot intra? - Da, vă rog.

Dar cu cine vorbeați?

Eu? Cu nimeni.

Sunt ventriloc.

Ce chestie interesantă.

Vă rog, dați-mi voie să vă mai ascult încă o dată.

- Domnișoară, eu... - Vă rog, numai o dată.

Ți s-a mai spus vreodată că ești o fată frumoasă?

Ce amuzant.

Vă rog, continuați. Vă rog, mai spuneți-mi încă o dată.

Micuțo, ai auzit vreodată despre lupul mare și rău?

Lupul rău, mușcă.

În afară de ventriloc sunteți și lup.

- Îndrăzneț și obraznic. - Dar eu...

Dar că veni vorba de lupi,

vă rog, vreți să-mi explicați ceva?

Cum ați putut să mă ciupiți și să vă întoarceți atât de repede la locul dvs.?

Știți cumva să săriți ca lupii?

Vă rog, domnișoară, nu e ceea ce credeți dvs., nu eu...

O, nu.

Iertați-mă, dar jobenul nu merge bine cu acel costum.

Priviți, de asta aveți nevoie.

Jobenul nu e pentru mine, e pentru un prieten, e senator.

Dacă așa stă treaba...

Mulțumesc mult.

- La revedere. - O zi bună.

Porc împuțit!

Încearcă să-ți ții mâinile la locul lor!

O s-o întrebi pe Kathy dacă soțul ei nu i-a zis niciodată nimic.

O să vezi cum știe.

Soțul ei i-a repetat de cel puțin o sută de ori.

Eu n-o să vin cu voi.

Am o întâlnire. Trebuie să mă văd cu niște oameni.

- Ne revedem mai târziu. - O clipă, jobenul.

Hei!

Deja mi-am pus-o. Îmi vine bine, nu? Ce spui?

Sper ca măcar să nu te vadă ceilalți.

Ce contează, nu mă cunoaște nimeni aici.

Da, dar e rău să vezi pe cineva fără picioare.

Hei, pălăria ta nenorocită!

- Iertați-mă. - Nenorocită e a dumitale.

Bonnie!

Bonnie.

Am reușit să aflu unde e bunica.

Ce costum frumos.

Ești foarte elegant, fermecător.

Nu e rău. Mulțumesc.

Dar, ce-mi spuneai despre bunica ta?

A fost bolnavă

de aceea a rămas aici, însă acum e bine.

Să mergem s-o vedem.

Da, da, desigur.

E acasă la niște prieteni.

Hei, domnule, ați pierdut asta.

Mulțumesc.

Câtă generozitate.

- Ce e asta? - Asta?

Un prieten de-al meu, senator, m-a rugat să-i cumpăr un joben.

Și eu...

- Pot să-l văd? - Dacă dorești.

- Nu înțeleg. - Ce?

De ce i-ai cumpărat o pălărie uzată?

E un democrat.

- Hai, să mergem s-o vedem pe bunica ta. - Da, e chiar aici.

Intră.

Pablo, cum ești?

- Rosita, cât mă bucur să te văd! - Bine ați venit, d-ră.

- Rosita! - Bunico.

Rosita! Rosita.

Fata mea.

Cât mă bucur că ai venit.

Îmi pare rău că ai fost singură la fermă,

cu toți bandiții ăia împuțiți care hoinăresc pe acolo.

Cine este ăsta?

E îmbrăcat ca nu manechin.

Sunt un prieten de-al domnișoarei.

Încântat de cunoștință.

Nu, nu, nu, nu, nu.

Când a murit soțul meu am promis că niciun bărbat

nu mă va mai săruta vreodată.

Haideți, să ne facem confortabili.

Haideți.

Iarăși?

Gata, pleacă, pleacă de aici.

Te așteptam, știi? Ia loc. Ia loc.

Ia loc, scumpo.

Trebuie să-mi povestești totul, totul.

Iertați-mă.

Dă-mi să văd aia...

Dacă nu eram sigură că l-au ucis acum mulți ani

la Fort Alamo,

aș fi putut jura că această pălărie

îi aparține ticălosului ăluia de Davy,

Davy Crockett.

Nu, nu, bunico, nu se poate,

Bonnie a cumpărat-o pentru un prieten de-al lui care e senator.

Și Davy a fost ales senator.

Și un om ca el, chiar nu merită o astfel de insultă.

Bunico, cum de ai rămas atâta timp aici?

Îți spun acum.

Mă simțeam foarte bine când am ajuns în oraș,

apoi am întâlnit pe cineva care a insistat

să-mi vândă o sticluță cu un medicament miraculos.

Și mi-a spus: "Încercați-l, face adevărate minuni".

Și din păcate l-am încercat.

Nu poți să-ți dai seama ce mi s-a întâmplat.

Am fost rău...

Ce rău am fost, ce rău.

Și astfel am venit acasă la acești prieteni.

Iertați-mă, tocmai mi-am amintit că am o întâlnire.

Vă las singure, cred că aveți multe de povestit.

Pe curând.

Am impresia că e puțin nebun.

Nu-i așa, fetițo?

Dar tu îl iubești, ești îndrăgostită, nu?

Dragostea e oarbă.

Dar pentru mine rămâne un nebun.

Hei, o clipă, prietenul nostru vrea să luăm o gură.

Cine nu bea în companie e un hoț și un spion.

Nu, nu...

Johnny!

Johnny!

'Sămânță de Măr'.

Știu că ești aici, ieși. Haide.

Haide, mă grăbesc, trebuie să ne grăbim.

Ai grijă, da?

Iartă-mă.

Lume împuțită.

Dacă ești un porc, toți își permit să te lovească.

Te rog, ajunge, Johnny. Și tu, Pecos Bill.

Haideți, ieșiți.

- Băieți, avem oaspeți. - Știu că sunteți aici,

nu are rost să faceți pe deștepții.

Salutare, Davy.

În sfârșit te vedem, ai întârziat câțiva ani, nu?

Credeam că nu vrei să fii printre Cavalerii Cerului.

Știți cum au mers lucrurile.

Indienii m-au îngropat cu magia lor și e greu să scapi de ea.

- De mult timp ai scăpat de ea. - Nu mi-am dat seama.

Dar noi am ținut evidența.

Bine, mai devreme sau mai târziu, ce mai contează.

Prietenul tău e foarte de treabă.

Ascultă, Pecos Bill, dacă vrei să-mi dai lecții de morală, pleacă.

Mereu ai fost un fanatic al Cavalerilor Cerului.

De ce te încurci cu ăsta, prietene?

Și ce are de-a face Johnny cu asta?

Și eu am fost la hotel când ați vorbit despre comoară.

- Coincidență nenorocită! - Așa că, după cum vezi, știm totul.

- Dar numai tu și Johnny, sper. - Deocamdată.

- Și voi ce vreți? - O parte din comoară.

O, nu.

Eu o să continui să plantez meri și o să-mi țin gura închisă.

Iar eu n-o să anunț comitetul Cavalerilor Cerului,

că de ceva timp ești în "circulație" și că încă nu te-ai prezentat.

Dar, ăsta e șantaj.

Ce descoperire,

normal că e șantaj, Davy,

încă nu ți-ai dat seama? Mă surprinzi.

Mexicanii! Vin mexicanii!

Să ducem aurul în bancă!

Garcia! Prr!

Garcia!

- Frate, încă nu ți-a trecut? - Unde e străinul ăla?

Înăuntru, legat.

Și eu sunt... slăbit,

foarte slăbit.

O, drag prieten,

ai intrat în bucluc.

Garcia e un băiat impulsiv, și are ceva cu tine.

Și eu îl înțeleg, știi?

Gândește-te că de când te-a întâlnit n-a avut decât de pierdut.

Lasă-mă să-l fac bucățele, șefu.

L-ai auzit? Și nu glumea, îți garantez.

E foarte nervos pe tine.

Zău că e o treabă urâtă,

mi-e milă de tine.

Păi, dacă îi sunt atât de antipatic, lăsați-mă să plec.

Pentru ce aveți nevoie de mine?

Tu știi unde e ascunsă o comoară, nu poți să negi asta.

Ce ați spus că știu eu? Ce comoară?

Cea despre care vorbeai aseară cu un prieten de-al tău.

Nu, nu, nu, nu știu nimic.

Vă asigur că vă înșelați,

prietenul meu Davy știe unde e ascunsă.

Dacă există,

fiindcă prietenul meu e un mare mincinos.

Bine, cum vrei,

dar e mare păcat puteam deveni buni prieteni.

Garcia, sunt încinse?

Ce aștepți?

Iertați-mă, șefu, dar azi sunt foarte agitat.

Nu-mi place să recurg la anumite metode, dar tu ai vrut-o.

Fiindcă ești foarte încăpățânat.

Încă un minut și vor fi așa fragede

că vor putea fi mestecate.

Garcia, să nu exagerăm, să vedem cât de departe merge.

Ești un băiat curajos,

și cred că ai și minte.

Sunt sigur.

Sper că n-ai prea multă.

Hai, încetează, începe acum.

Vreau să mă distrez puțin.

Dar ce ai?

Ce te-a apucat?

Taci din gură, idiotule!

Niciodată nu faci nimic bine.

Paco, ocupă-te tu de asta!

Și tu, hotărăște-te, încă mai ai timp.

E ultima ta șansă să vorbești.

Nu știu nimic.

Întrebați-l pe Davy.

- Davy! - Domnule, vreți să începem?

Imbecililor.

Buni de nimic.

Nu mă pot baza pe niciunul.

Idioților! Trebuia să vă atârn de picioare și să vă jupui de vii!

Nu știți să faceți altceva decât să vă plângeți ca femeile.

Aveți doar tărâțe în cap.

Haideți, mișcați-vă, grăbiți-vă!

Faceți ceva, haideți!

Proștilor!

Hei, voi de colo!

Apucați-l pe omul ăla. Și fiți atenți cu el, e periculos.

Haide, haide.

Jos cu el.

Chiar dacă se lovește la cap nu contează.

- Davy! - Haideți, aduceți-l afară.

O să mi-o plătești.

Și nu-l scăpa din ochi, Garcia, îl las în grija ta.

Repede, repede!

Davy.

Mișcă! Mișcă!

BANCA DUSTY CITY

Haideți, băieți!

Repede! Repede!

- Hai, încarcă lada. - Nu, încarc-o tu.

Nu, nu, tu, tu.

Hai s-o încărcăm amândoi.

Avem aurul, domnule.

- Duceți-l la gară și încărcați-l în tren. - Da, domnule.

Așadar?

De câte ori să-ți mai spun? Nu știu nimic despre această comoară.

Bine, cum vrei tu, tinere.

Să sperăm că o să-ți revină memoria și în timp ce așteptăm

o să te împușcăm puțin.

Astfel vom rezolva problema.

Opriți-vă, animalelor!

Ați înnebunit?

E adevărat că vreți să știți unde e ascunsă comoara?

- Cine sunteți dvs.? - Răspunde-mi la întrebare, banditule.

Și tu, băiete,

când ai vorbit despre acel Davy, te-ai referit la Davy Crockett?

- Adică, la fiul ăla de... - Bunico!

Adică, la prietenul soțului meu?

Bine, dacă vă spun unde e comoara

îl eliberați pe băiat, da sau nu?

- Da. - Va trebui să luăm trenul.

O să vă duc la ascunzătoare, eliberați-l.

O s-o fac după ce găsesc comoara.

E un mincinos, nu-i spuneți nimic!

Nu avem de ales, măcar așa nu te vor răni.

Nu aveți încredere, nu vă dați bătută!

Bonnie!

Dacă ar fi fost după mine ai fi fost împușcat,

dar doamna ți-a salvat viața.

O s-o aștepți aici viu și nevătămat pe iubita ta.

Îl las în grija ta.

Ai grijă de el.

Aduceți femeile la tren.

Paco, adu femeile.

Ascultă, Garcia, va dura puțin să punem locomotiva în mișcare,

iar tu o să rămâi aici pentru ca oamenii să nu scape de sub control.

Bonnie! Bonnie!

Ucide-l pe idiotul ăla!

Nu băgă în seamă ce a zis baba.

Nerușinaților, bandiților, ticăloșilor, asasinilor!

- Taci din gură, babo! - Nu vreau!

Bonnie!

Bonnie!

Eliberați-i pe toți, ticăloșilor!

În picioare.

De data asta nu mai pierdem timpul.

În regulă?

În regulă?

În regulă.

Mai tare.

- În regulă? - În regulă!

Grozav. Să mergem, băieți!

Înveselește-te, băiete, îți vom oferi o execuție reușită.

O să fii mulțumit. Mișcă!

Tu, rămâi aici.

Bravo, băiete. Zâmbește.

Zâmbește. Fă ca mine.

Băieți!

Toată lumea la posturi.

Nu mă faceți să pierd timpul.

E un moment fericit.

În regulă?

Haideți! Haideți!

Formați plutonul!

Aliniați-vă, aliniați-vă!

Arătați ca niște saci de cartofi!

Ce-mi trebuia.

Ușa aia!

Nu o închide niciodată nimeni.

Așa, acum pare altceva.

Pluton, prezentați arm!

Zâmbește, străine.

Asta e în onoarea ta.

Ca și cum ai fi fost un mare general.

- Nu ești mulțumit? - Nu, nu e mulțumit.

Dar ce vrei, ce vrei?

Vrei să-ți spui ultima dorință? Păi, vorbește.

- Ce vrei? - Caviar.

O să-ți dau eu caviar, imbecilule.

Atențiune, ochiți!

Adio.

Foc!

Nu-l lăsați să scape!

Nu-l lăsați să scape!

Nu, nu, nu, nu.

Mulțumesc.

După el! A intrat înăuntru.

În camera aia sunt puști.

- Tu le-ai pus? - Da.

După cum tragi,

va trebui să mă ocup eu de asta.

Mișcați-vă, trageți!

Faceți-l să iasă afară! Haideți, trageți!

Nu e în raza de acțiune.

- Ce? - Nu pot să-l nimeresc.

- Ce? - Nu pot să-l nimeresc!

De ce țipi?

Hei, domnule.

Hei, tăurașule.

Hei, Garcia.

Ia uite ce am găsit.

Tu, urcă pe acoperiș, arunca asta în casă,

și mai vedem dacă nu iese nenorocitul ăla.

- Haide! - Grăbește-te!

Ieși, lașule, nu te ascunde!

Străinule, ieși afară!

De fapt, mai bine rămâi înăuntru.

Să plecăm de aici, Paco! Să plecăm de aici!

Calul meu. Unde e calul meu? Calul meu!

Trăiască!

Eroule!

Cine ești tu? De unde ai apărut?

Sunt Johnny 'Sămânță de Măr'.

- Davy e aici? - Sunt aici.

Nenorociții ăia au jefuit trenul și sunt acum pe fugă.

- Trebuie să-i prindem. - Nu vor ajunge prea departe.

Pecos Bill a minat podul de peste canion.

Când vor trece peste el vor sări în aer.

Ce tot spui? Rosy și Kathy sunt în trenul ăla.

Vor muri și ele.

Și ce-i cu asta?

În afară de faptul că muritorii au altă gândire,

bătrâna știe unde e comoara. Nu, nu, nu, nu, nu.

Dacă ieși prin față te vor opri să te felicite și adio tren.

Trebuie să ieșim pe aici.

Curaj, băiete, du-te pe alee.

- Fură un cal și fugi spre canion. - În regulă.

O să venim și noi.

Ești de-al nostru sau nu?

Atunci trebuie să-ți pui pălăria pe care o porți în legendă.

Dar ca să fiu un Cavaler al Cerului

trebuie să ies arătând așa?

Și ce spui de mine?

- Par o sperietoare de ciori. - Uită-te la urâțenia asta.

În loc de flori adu-ne ceva de băut, frate!

Da, domnule.

... Apoi am încălecat pe cai și ne-am întâlnit cu dvs.

Asta e tot, șefu.

Ca întotdeauna, ca întotdeauna.

L-ai lăsat din nou să scape pe individul ăla.

Nu ești bun de nimic.

Bine, să nu ne mai gândim la asta acum.

La urma urmei avem aurul și pe bătrână,

pe care o vom obliga să vorbească. Cu frumosul, firește.

Fiindcă datorită ei vom fi foarte bogați.

Cât despre străin, nu o să ne poată ajunge niciodată.

Nu ne putem plânge.

Te rog, spune-i bucătarului să-mi pregătească o omletă

cu sos de roșii și flambată cu rom.

- E clar? - Da, domnule, foarte clar.

O omletă cu sos de roșii și rom.

- Poftim? - Ca de obicei, omletă.

Hei! Cum e presiunea?

- Bine, aproape la maxim. - Bine, bine.

Omleta cu sos de roșii și rom.

Frânează, frânează acum!

Omleta cu sos de roșii și rom.

Sunteți o adunătură de incapabili.

De ce s-a oprit trenul?

Ce fac imbecilii ăia?

- Ce se întâmplă? - Nu putem merge mai departe!

E un copac în cale!

- Ce tot spui? - Veniți și o să vedeți!

- Hei, uitați-vă la asta! - E plin de mere!

Hei, șefu!

Veniți să vedeți un lucru ciudat.

Ce se întâmplă?

E un copac în cale.

Ce tot spui? Nu se poate, ieri nu era.

Ce mai așteptați?

- Aduceți dinamită și aruncați-l în aer. - De ce?

- Sunt niște mere... - Idiotule!

Ce oameni. Ce oameni.

Repede!

Aici e dinamita.

Adu-o încoace. Să nu aruncați în aer șinele.

Bill! Bill!

Bill!

Bill!

Nu arunca podul în aer!

Nu te aud!

Nu! Nu am timp să-ți explic!

Dar nu arunca podul în aer!

Va fi o explozie grozavă!

- Intrați în vagon. - Bonnie! Bonnie!

- Trebuie să plecăm. - Nu putem, ne vor prinde.

- Grăbiți-vă! - Fugiți!

Șefu, e pregătită!

Urcați în tren! Ce mai așteptați?

Doamne, acum s-a pus în mișcare.

Plecați voi doi, vă rog.

- Lăsați-mă aici. - Nu.

Mie nu vor îndrăzni să-mi facă nimic.

E destul de periculos.

- Trebuie să facem ceva. - Napoleon, ai grijă!

Totul e în regulă, domnule.

Străinul! Străinul!

Haide, ia-o, va exploda.

Dacă aș fi în locul tău, aș rezolva problema acum

punând-o sub cuplaje.

Am spus dedesubt.

Bravo.

Ce s-a întâmplat?

Te găsesc eu, străin nenorocit!

O să te găsesc chiar dacă va trebui să vin să te caut în iad!

Ah, whisky.

Profiți pentru că ești o fantomă!

Dacă ești bărbat, arată-ți fața.

Arată-ți fața!

Rămas-bun.

Ne vedem curând.

Am uitat să vă spun, podul era înțesat cu explozibil.

O, Doamne.

Ai găsit o fată foarte frumoasă, nu-i așa, Napoleon?

Firește, nu e un bărbat, e un câine de vânătoare.

Într-o zi, a făcut o groapă mare în pământ,

până când, în cele din urmă, a găsit whisky.

Dar el credea că găsește munți de aur.

Napoleon s-a îmbogățit, oricum. Cu tot ce a găsit

a deschis acest bar care e "o mină de aur".

"Fericit cel care a găsit o comoară."

Hai să mai bem un ultim pahar.

Cine a fost amuzantul care mi-a băut whisky-ul?

- Tu ai fost, nu, trădătorule? - Ți l-a băut.

- Mai adu-mi whisky. - Imediat.

- O sticlă. - În regulă.

Clienții se comportă bine, însă prietenul tău, fantoma, exagerează.

- Exagerează? - Da, ciupește.

Împrejurimile fermei mele erau împânzite de mexicani.

Dar de când e Bonnie prin preajmă știu că nu e de glumit.

Sănătate.

- Cineva mi-a băut whisky-ul. - Ascultați.

Vă rog, nu aveți voie să trageți aici.

- Dar ce faceți? - Mergeți acasă și culcați-vă.

Noapte bună.

Nu poți să te îmbeți, nu poți să tragi, nu poți face nimic.

Așa cum v-am spus Napoleon mi-a spus:

"Când vei avea un copil pune-i numele meu, bătrâne".

Joci sau nu, Higgins?

În plus, povestea asta mi-ai spus-o deja de o sută de ori.

Dar, frate, nu te supăra, în fond, vorbesc așa

doar pentru că sunt mândru de băiat.

- Ce ai? - Patru ași.

Eu cinci.

Eu am șase ași, așadar, câștig.

Nu, nu, nu, nu, o clipă, eu...

am opt ași.

Cineva trișează aici.

Ce tot spui? E vorba de pricepere.

Cum obișnuiam să-i spun împăratului...

Nu, nu începe iar cu împăratul.

Hei, băieți, cântați ceva.

- În regulă? - În regulă, în regulă.

Fantoma din miez de noapte

care cântă sub clar de lună

Cântă legende spuse din Sutton

despre iubire.

Fantomele din miez de noapte

care apar sub clar de lună,

Le cântă eroilor de o lume care e moartă

de iubire...

Ați urmărit filmul artistic: WHISKY ȘI FANTOME

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82