Original subtitles

WWW.MY-SUBS.CO

PITICA ROªIE sezonul 5, episodul 2

INCHIZITORUL

Thomas Allman.

Thomas Allman, ai dus o existenþã nevrednicã.

Mamã, tu eºti ?

Viaþa ta ºi toate amintirile despre tine vor fi ºterse din istorie.

Golul rãmas în continuul spaþiu-timp

va fi alocat unei persoane care n-a primit darul vieþii.

Fie ca ea sã-ºi petreacã timpul mai înþelept.

Te rog... De ce eu ? Sigur existã ºi alþi nevrednici.

Toþi vor fi judecaþi.

Gata. Trebuie doar sã-þi ºterg forma fizicã.

Scuze de deranj, dle. Controlul realitãþii.

Cafeaua, dle. Dublu decofeinizatã, 4 cuburi de zahãr.

- Frumos ! - Eneida, de Vergilius.

Povestea epicã a urmãririi Elenei din Troia de cãtre Agamemnon,

opera clasicã a celui mai mare poet latin.

- E versiunea pentru benzi desenate. - Serios ?

E bunã. E plinã de istorie.

"Zap ! Bang, bum ! Mori în pat, porc troian ! Trosc !"

Vãd c-au pãstrat textul original. Autorului i-ar fi plãcut.

Nu-l descuraja. E singura cititã de el care nu e pop-up.

Nu ºtiu... Nu-mi prea vine sã cred treaba cu calul de lemn.

E una din cele mai cunoscute manevre militare.

Grecii au stat la porþile oraºului,

cãpãcindu-i pe troieni aproape o decadã, nu ?

- ªi ? - Brusc, într-o dimineaþã au plecat.

Iar în afara oraºului, lasã acest dar,

un tribut pentru inamicii lor, un imens cal din lemn,

destul de mare sã adãposteascã 500 de greci echipaþi de luptã

ºi sã mai rãmânã loc ºi pentru toalete ?

ªi niciun troian nu spune: "Ce dar ciudat.

Nu puteau sã lase niºte ºosete ºi aftershave ?"

Nu, îl bagã înãuntru ºi se culcã devreme.

Oamenii atât de proºti meritã sã fie uciºi în paturile lor.

Amuzant e cã din asta a rezultat fraza:

"Feriþi-vã de grecii care fac daruri."

Mai logic era sã spunã: "Feriþi-vã de troieni, sunt complet idioþi."

Mulþumesc, dle istoric.

Ce-a fost asta ?

- Ciudat. Am schimbat cursul. - Eºti sigurã ?

Nu e programatã nicio schimbare de curs.

Iar ! Vector 1-8-0. Ne întoarcem la Red Dwarf.

- Dã-mi control manual, Hol. - Comenzile sunt blocate !

- Cineva controleazã nava. - Holly, detectezi trafic ?

- Nimic pe radar. - Imposibil. Trebuie sã...

Îl controlez pe omul Lister. Nu încercaþi sã vã opuneþi.

Ce-a pãþit ? I s-a îngroºat în sfârºit vocea ?

Cine eºti ?

Tremuraþi la auzul numelui meu. Sunt Inchizitorul.

- Inchizitorul ? - Eu vã comand nava.

Veþi reveni pe nava principalã unde veþi fi judecaþi.

Fiecare va prezenta un caz sã-ºi justifice existenþa.

Dacã daþi greº, veþi fi exterminaþi.

- Sunteþi teafãr, dle ? - Da. Aºa cred.

Tremur un pic.

Sã mergem la infirmerie, pentru orice eventualitate.

Da, bine.

Kryten, ai auzit de acest Inchizitor ?

Ca despre un mit, o poveste de groazã,

spusã noaptea în jurul focului

de cãtre exploratori veterani ce beau produse vegetale fermentate

ºi se întrec în poveºti cât mai înfiorãtoare.

Un simplu "da" era de-ajuns.

- Cine e ? - Da, care-i problema lui ?

Legenda povesteºte de un droid, un simulant autonom,

care supravieþuieºte pânã la sfârºitul eternitãþi, al timpului.

Dupã milioane de ani de singurãtate,

ajunge la concluzia cã nu existã Dumnezeu

sau o altã viaþã, cã scopul existenþei e sã duci o viaþã vrednicã.

Aºa cã face o maºinã a timpului

ºi viziteazã fiecare suflet din istorie ºi-l judecã.

Îi ºterge pe cei care au dus vieþi nevrednice,

înlocuindu-i cu cei care n-au avut ºansa vieþii, ouãle nefertilizate,

spermatozoizii care n-au reuºit.

Acesta e Inchizitorul. Reteazã uscãturile,

îi nimiceºte pe cei mizerabili ºi îi ºterge pe cei inutili.

Avem probleme grave !

Cine decide ce e nevrednic ?

Fii serios ! Priveºte-te-n oglindã !

Citeºte-þi descrierea în "Almanahul Rataþilor".

Vorbesc serios. Cine decide asta ?

Sincer, Listy, citind reviste în pat toatã ziua

ºi mâncând sandviºuri cu cereale opt ore pe zi, nu te calificã.

Pentru cã n-am compus simfonii sau

pictat capela Sextinã pot fi înlãturat ?

Nu, pentru cã eºti un vagabond spaþial nespãlat ºi complet inutil.

Exact. Criteriul nu e faima, ci sã fi trãit o viaþã vrednicã.

De ce n-a menþionat nimeni asta înainte ?

Dacã mi s-ar fi spus de la început cã ãsta e þelul,

aº fi putut face ceva.

Toate teletoanele la care sunam ºi promiteam donaþii...

dac-aº fi ºtiut, le dãdeam numãrul cardului meu.

Nu trebuie sã fiþi mare filantrop, ci trebuie sã folosiþi darul vieþii...

- O, Doamne ! - ... sã contribuiþi...

- O, Doamne ! - ... oricât cât de puþin.

Trebuie doar sã fi dus o viaþã ce nu e egocentricã, sterilã ºi egoistã.

O faci intenþionat, nu ?

- Încerc sã vã încurajez, dle. - Atunci taci !

Staþi aºa... De ce sã ascultãm de un robot pe jumate nebun

care s-a numit singur judecãtorul ºi juriul tuturor ?

De ce sã ne ploconim în faþa judecãþii lui ?

Pentru cã am puterea sã-þi frâng corpul ca pe-o ramurã uscatã.

Bun rãspuns !

- Deci, unde e ? - Priviþi-mã ºi tremuraþi !

Începe judecata. Dovediþi-mi cã meritaþi onoarea de a trãi,

sau sorbiþi din fântâna nefiinþei pentru eternitate.

Urãsc întrebãrile cu "ºi/sau".

Cine e primul ?

Lister !

Holograma. Tu eºti primul.

Poftim ?

Ai primit cel mai mare dar, cel al vieþii.

Spune-mi, ce-ai fãcut sã meriþi acest mare noroc ?

Spun asta cu cel mai mare respect,

dar ce-þi dã dreptul sã întrebi...

nu, sã ceri acest rãspuns, Înãlþimea Voastrã ?

Toþi trebuie sã dea socotealã Inchizitorului !

Cum sã ºtiu cã voi fi judecat corect ?

Deoarece, ca toþi care au stat în faþa Inchizitorului,

judecãtorul tãu va fi...

chiar tu !

- La dracu' ! - Chiar aºa, amice.

Fiecare se judecã singur ?

E un pic metafizic, ºtiu, dar e singura cale corectã.

ªi acum... justificã-te.

Pãi, mai întâi...

- Mincinosule ! - Am fãcut lucruri bune.

- Ba nu. - În inima mea, am încercat mereu.

- Ba nu. - Am încercat sã duc o viaþã bunã.

Când ?

Cine-i în colþ ? E arhanghelul Gavril !

Cred ! Sunt un om nou ! Aleluia !

Eºti un individ perfid, josnic, ºi dezgustãtor, nu ?

Pãi... cam aºa, da.

Atunci, justificã-te.

Ce altceva aº fi putut fi ?

Tata a fost un ex-militar þicnit, mama o damã de inimã neagrã din iad.

Fraþii mei au avut toatã frumuseþea ºi talentul. Eu ce-am avut ?

Pãr urât ºi unghii încarnate.

Da, sunt un nimic.

Dar faþã de unde am plecat, înseamnã avans.

Salut, amice !

Asta e ziua judecãþii, amice. Trebuie sã fiu dur. Fãrã favoruri.

Te-am auzit la radio.

Trebuie sã-þi pun întrebarea... justificã-þi existenþa.

Ce contribuþii ai adus ?

Am adus plãcere în lume cu fundul meu frumos.

- Aºa e. - Pot sã plec ?

- Ãsta e cazul tãu ? - Mai trebuie altceva ?

Unii ar spune cã e un argument superficial.

Unii ar spune cã sunt superficial,

însã unul cu un fund grozav.

- Uneori mã uimeºti ºi pe mine. - Mulþumesc.

Kryten, justificã-te.

Nu sunt sigur cã pot.

Sigur viaþa ta e plinã de lucruri bune.

Puþini au dus o viaþã mai altruistã.

Sunt programat sã fiu aºa. Rezultatul nu e din bune intenþii,

ci al comenzilor binare pe care trebuie sã le îndeplinesc.

Atunci cum se poate justifica un mecanoid ?

Numai dacã încearcã sã-ºi depãºeascã programarea

ºi sã ducã o viaþã dupã alte valori.

Argumentul tãu invitã ºtergerea.

- Sunt regulile tale. - Vrei sã fii ºters ?

Sunt programat sã n-am dorinþe. Eu servesc.

La un om, acest comportament ar putea fi numit încãpãþânare.

Dar nu sunt om, nici tu.

Nu e treaba noastrã sã-i judecãm.

Mã întreb de ce-o faci.

Destul !

Sã te vãd cum ieºi din asta, ºmechere.

- Despre ce vorbeºti ? - ªtii ce-ai fi putut face dacã voiai,

- ce-ai fi putut deveni. - ªi ?

Ai minte, omule, pe care n-ai folosit niciodatã.

- ªi ? - Justificã-te.

Du-te învârtindu-te !

Judecata s-a încheiat.

Am ajuns la un verdict.

Doi dintre voi n-aþi reuºit sã deveniþi

ceea ce puteaþi fi cu uºurinþã.

Aþi trãit degeaba, deci n-aþi trãit deloc.

- Jigodie ! I-ai ucis ! - Dle...

E nebun, Kryten ! I-a ºters pe Cat ºi Rimmer.

- Sunt în siguranþã. - Dle...

Mã tem cã noi vom fi ºterºi.

Cat a dus o viaþã mai vrednicã decât noi doi ?

E o creaturã superficialã ºi egoistã, ca ºi holograma.

Dupã standartele lor mici, s-au achitat singuri.

Însã tu ºi mecanoidul puteaþi fi mult mai mult.

- Ce e asta ? - Cred cã suntem înlãturaþi din timp.

Fiecare amintire ºi acþiune e ºtearsã. Vieþile noastre sunt distruse.

Gata. Liniile temporale sunt legate, cauzalitatea e vindecatã.

Trebuie doar sã vã ºterg formele fizice.

Dacã ai vreun plan uimitor în mânecã, Kryten,

e cazul sã spui.

Niciun plan, dle.

N-am nici mâneci.

Perfect. Acum ce fac ?

Repede, luaþi mãnuºa ºi fugiþi !

- Ce naiba se întâmplã ? - N-am timp sã explic.

Vin din viitor sã vã salvez. Grãbiþi-vã !

Dar eu... adicã tu... adicã noi ?

- Mã tem cã suntem uciºi. - Uciºi ? Cum ?

În timp ce stau aici sã vã explic, Inchizitorul mã atacã din spate. Aºa.

Nu mã puteþi salva. Înainte de confruntarea finalã din calã,

trebuie sã decodaþi controalele mãnuºii.

- Ne poþi da un indiciu ? - Nu pot explica.

Dintr-un motiv bizar, ultimul meu cuvânt e "enig".

- Enig ? - Da. Enig...

- Trebuie sã plecãm. - Tocmai te-a ucis !

Dle, trebuie sã plecãm !

Nu sunteþi înregistraþi ca personal al navei.

- Numele ºi codul de acces. - Suntem noi, Hol !

- Numele ºi codul de acces. - Lister, D, 000-169.

Amprenta nu e în baza de date. Alarmã intrus !

- Iniþiez controlul manual. - Numele ºi codul de acces.

Nume de logare: Kryten. Cod de înregistrare: additional-001.

Seria unitãþii tale de procesare nu e înregistratã.

Nu mai existãm !

Gaz lacrimogen !

Slavã Domnului cã sunteþi voi.

- Miºcã ºi eºti carne tocatã. - Suntem noi !

- Cine sunteþi ? Ce vreþi ? - Rimmer, sunt eu.

- De unde-mi ºtii numele ? - E scris pe uniforma ta.

Dle, nu ne-au întâlnit niciodatã. Suntem între realitãþi.

- Nu-ºi amintesc de noi. - Mai întreb o datã. Ce vreþi ?

Nu noi suntem inamicul. E un tip ce umblã pe aici,

ºtergând oamenii din istorie.

- Am fost camarazii voºtri. - Însã noi v-am uitat.

- Da. - Pe mine m-a convins.

- Rimmer, te cunosc. - Dacã e aºa,

ºtii cã sunt tipul de ex-militar dur cu care nu vrei sã glumeºti.

Ba nu !

- Pentru ultima datã... - Fiona Barrington.

La 15 ani, aþi fãcut-o în sera tatãlui tãu.

Ai crezut c-ai avut noroc, însã ai avut mâna în bãlegar cald.

- Cum puteam sã ºtiu asta ? - Nu e adevãrat.

Ai trei fraþi, eºti foarte zgârcit ºi laº cât cuprinde.

Ai fost o dupã-amiazã la Samariteni ºi patru persoane s-au sinucis.

Numele tãu mijlociu e Judas, dar spui cã e Jonathan.

Îþi semnezi scrisorile oficiale A.J. Rimmer, MBî.

MBî înseamnã medalie de bronz la înot.

Eºti un triºor nenorocit, o jigodie penalã

cu farmecul ºi manierele unui pãduche pubian.

Trebuie sã recunoºti, amice, a nimerit-o.

Dlor, trebuie sã ne ajutaþi. Inchizitorul ne va spulbera.

Cine dracu' sunt ãºtia, Rimmer ?

Lasã-ne pe noi, cine dracu' sunteþi voi ?

Sunt afurisitul de Lister.

Sigur, e alternativa dv. Un David Lister ce n-a avut ºansa sã existe.

Deci suntem un fel de fraþi... de spermã ?

- Da, dle. - Delicat spus.

- Ce facem cu ei ? - Eu zic sã-i terminãm.

Rimmer, ce dracu' !

- Ce tãntãlãu ! - Mie-mi spui ?

Au venit c-o poveste aiuritã, legaþi precum Sidney Poitier ºi Tony Curtis.

Eu zic sã le facem de petrecanie.

- Rimmer, nu moare nimeni. - Da, corect.

Sunt dintr-o dimensiune alternativã ciudatã ºi au venit sã fure nava

ºi sã ne facã lucruri ciudate.

Eu zic sã-i aruncãm în arest.

Nu-mi place s-o spun, dar Nãri Înfoiate are dreptate.

- Miºcaþi. - Cum mi-ai spus ?

- Tu ºtii care e treaba. - De ce ?

Pentru cã eºti eu. Venim din aceeaºi "þeavã".

Diferenþa e ca unul a înotat bras, unul voiniceºte.

Ce încerci sã spui ?

Spun cã...

El e !

Pe aici !

- Hai, sã mergem ! - Sã ne întoarcem !

O, Doamne ! Stai puþin... Asta e utilã. Haide !

Dacã ajungem la hangar, putem ºuti una dintre navete.

O uºã. Sã folosim aerisirea.

- Nu e nevoie. - Domnule ?

O sã fac un lucru foarte scârbos. Întoarce-te.

- Ce ? - Crede-mã, nu vrei sã ºtii.

Logic vorbind, existã o singurã cale de a deschide uºa aia.

Mi se face greaþã.

- Unde e ? - Ce anume ?

Dle, aþi bãgat-o în jachetã !

- Am deschis uºa, nu ? - Dle, sunteþi o persoanã bolnavã.

- Cum v-aþi putut gândi la aºa ceva ? - Taci sau te bat cu ea.

Dacã mecanoizii ar vomita, acum aº fi la a cincea pungã.

- Sunteþi bolnav ! - Haide, sã mergem !

Ce rost are sã încerc sã scap de astea ? ªtim cã o sã dau greº.

Nu e aºa. ªtim doar ca o sã mor.

Dacã mutarea mea vã asigurã siguranþa, meritã fãcutã.

Eu nu mã tem de moarte.

- Da ? - Sunt programat sã-mi dau viaþa.

De asta, seria 4000 a fost votatã "Androidul Anului" cinci ani la rând.

Îmi pasã de viaþa mea la fel de mult ca unui leming deprimat cronic.

Nu e adevãrat, nu ? Acum nu mai e.

Din cauza mea. E vina mea.

Te-am fãcut sã-þi depãºeºti programarea.

Te-am învãþat sã minþi, sã iei decizii proprii.

Te-am fãcut... mai uman.

Acum te temi sã mori.

Dle, cu cel mai mare respect, asta-i o tâmpenie.

Kryten, ºtiu când minþi. Þi se zbate piciorul drept.

- Involuntar. - Prostii.

Nu mã tem sã mor.

Moartea nu mã sperie.

Cred în raiul siliconic.

Cred în viaþa de dincolo a androizilor !

- Aþi spart cãtuºele alea ?! - Kryten !

- N-o sã te las sã mori. - Cauzã ºi efect. S-a întâmplat deja.

Acum putem încerca doar sã vã salvãm viaþa.

Cred c-am reuºit. E o variantã a sistemului de decodare Enigma.

- Enigma: "enig" - Enigma. - "Enig". Desigur !

Ultimele mele cuvinte.

Dacã funcþioneazã, va îmbãtrâni cãtuºele cu 500.000 ani.

- ªi dacã nu merge ? - Va distruge universul.

ªi acum ?

Acum, noi avem puterea.

Nu vã ºtim, dar am vãzut ce-a fãcut celãlalt. Vrem sã fim cu voi.

I-a ucis cu sânge rece. E un monstru.

- Eu sunt Cat, el e Rimmer. - Lister. Kryten.

Uite ce, nu-mi surâde ideea sã lucrez cu voi, însã trebuie.

Chiar nu mã þii minte, nu ? Obiºnuiam sã te înnebunesc.

De exemplu, îmi tãiam unghiile cu cuþitul tãu electric, enervându-te.

Dle, trebuie sã ajungem în calã.

Am spus cã acolo vom întâlni Inchizitorul pentru lupta finalã.

Ãsta-i planul tãu ? Mergem sã-l înfruntãm ?

Bun plan ! Sã-mi pictez o þintã pe frunte ?

Kryten, m-am gândit. Am gãsit un plan.

- Da, dle. - De data asta, îmi voi folosi mintea.

Þinând cont de împrejurãri, credeþi cã e înþelept ?

- Dã-mi mãnuºa. - Dar nu ºtiþi s-o folosiþi.

- Va trebui sã-mi spui tu, nu ? - De ce n-o port eu ?

- Nu poþi, Kryten. - De ce nu ?

Tu eºti programat sã nu ucizi.

Deci, muritorii vor sã mã provoace.

Kryten, nu ºtiu cum s-o folosesc.

Gama-delta-145.

- La dracu' ! M-ai întinerit ! - Începe distracþia.

Acum ce dracu' mi-ai fãcut ?

Scuzaþi-mã, vã pot distrage atenþia o secundã ?

"Scuzaþi-mã, vã pot distrage atenþia o secundã ?"

Asta mi-a venit în minte pe moment, dle.

- I-a ucis pe Cat ºi Rimmer, totuºi. - ªtiu.

Trebuie sã mã întorc în timp, sã mã sacrific

pentru a intra în problemele pe care le avem acum.

Da, sigur.

Azi a fost o zi nasoalã, nu-i aºa ?

- În cât timp îºi revine ? 10 minute ? - Nu, 8,4.

- Ar fi bine sã avem dreptate. - ªtiu. Mãnuºile.

Ce spun când apar în spatele Inchizitorului ?

- "Perfect. Acum ce..." - Da, asta e. Îmi amintesc.

Gata, uriaºule. E timpul sã atârni.

- Bine-ai revenit. - Ce faci ?

Într-un fel sau altul, mi-ai ucis mulþi prieteni azi.

De fapt, nu cred c-o sã mai fim vreodatã amici.

ªi acum o sã mã ucizi ?

Nu prea cred. Eºti un bondoc umflat fãrã curaj.

Nu e prea inteligent sã spui asta când atârni în gol.

Þi-am vãzut în inimã. Nu eºti capabil sã ucizi.

Da ?

Pariezi pe viaþa ta ?

- N-am intenþionat sã te ucid. - Nu ?

Nu. Am vrut sã-þi salvez viaþa.

S-o salvezi ? De ce ?

Pentru cã dacã te salvez ºi tu mã ºtergi,

n-o sã mai fiu aici sã te salvez ºi vei muri.

Ce zici de asta ?

Îmi dai mãnuºa înapoi ?

Sunt în siguranþã. Nu mã poþi atinge.

I-ai ucis pe ceilalþi, dar eu sunt în siguranþã.

Încã ceva...

Dacã te ºterg din istorie, n-o sã exiºti sã mã ameninþi.

- Bunã observaþie. - Deci te pot ºterge.

Da.

Da ! Vechiul truc cu mãnuºa "aranjatã."

Þi-ai cumpãrat un bilet doar dus cãtre neant.

Nu poþi ! Toatã munca mea va dispãrea !

- A funcþionat ! - Da ?

- Kryten, eºti un geniu. - A fost planul dv.

- Eu doar am reprogramat mãnuºa. - ªi acum ?

Aºteptãm rearanjarea continuului spaþiu-timp.

Cred cã în situaþia asta putem bate palma, dle.

Pot sã fac mai mult de-atât.

O putem bate în trei.

Traducerea ºi adaptarea Mr H. @ www.titrãri.ro