Original subtitles

Există un loc numit Pine River,

undeva sus în munţi, unde Crăciunul e sărbătorit

cu o tradiţie incredibilă.

BRADUL ÎNGERULUI

De sărbători, Bradul Îngerului apare peste noapte în piaţa oraşului.

Şi apoi începe magia.

Oamenii îşi notează dorinţele şi le atârnă în copac,

iar un binefăcător misterios, cunoscut doar ca Îngerul,

ajută la îndeplinirea lor.

Nimeni nu ştie cine e acest Înger.

Nu ştiu decât că, dacă au nevoie de ajutor să pună cina de Crăciun pe masă

sau de nişte patine noi, ca să se alăture echipei de hochei,

Bradul Îngerului le sare în ajutor.

Şi ştiu că magia e reală, pentru c-am văzut-o funcţionând

pentru prietenul meu cel mai bun, Matthew.

Matthew...

- A apărut. Haide! - Nu pot acum, Rebecca.

E ora de vârf pentru micul dejun. Tata o să mă omoare.

Ora de vârf?

Serios? O să dureze doar câteva minute.

În plus, e important..

Pariez pe un dolar că te întrec.

Pariez pe cinci că n-o s-o faci.

Plăteşte.

Chiar crezi c-o să meargă, McBride?

Ştiu c-o să meargă.

În plus, ai altă opţiune ca să salvezi afacerea tatălui tău

sau să-l convingi pe al meu că să ne mute pe toţi în Georgia

e cea mai proastă idee pe care a avut-o vreodată?

Dar e doar un pom.

Nu e doar un pom. E Bradul Îngerului.

Aşa că începe să-ţi pui dorinţe.

Aş vrea să rămân în Pine River pentru totdeauna.

Când eşti tânăr, nimic nu pare imposibil de Crăciun.

Iar magia Bradului Îngerului e că-i aduce pe oameni laolaltă,

ca să facă imposibilul posibil.

Bradul Îngerului şi tot oraşul i-au susţinut pe Matthew şi pe familia lui.

Restaurantul a fost salvat.

Şi chiar şi acum, Bradul Îngerului apare în Pine River de fiecare Crăciun,

aşteptând să îndeplinească dorinţe.

Ştiu ce o să spui. Nu-ţi plac dulcegăriile, dar...

Ba chiar îmi place.

- Serios? - Da.

Toată chestia asta cu Bradul Îngerului chiar se întâmplă?

Da, de fiecare Crăciun.

Şi în acel an Bradul Îngerului chiar a salvat restaurantul lui Matthew.

A fost incredibil.

Şi ce s-a întâmplat cu dorinţa ta ca familia ta să rămână în Pine River?

N-am vrut să termin articolul cu faptul

că Bradul Îngerului nu mi-a îndeplinit dorinţa.

Ne-am mutat săptămâna următoare. M-am gândit c-ar strica mesajul.

Bine.

O să lansăm noua aplicaţie în ziua de Crăciun.

Aş vrea să faci o urmare despre Bradul Îngerului.

Fiica rătăcitoare se întoarce în orăşel şi-l înfruntă pe misteriosul filantrop

în legătură cu Crăciunurile din trecut...

O să-l faci să sune mai bine decât ce am spus acum.

Nu pot să mă întorc acolo. N-am mai fost de mai bine de 20 de ani.

Uite ce e, dacă poţi să afli cine e Îngerul şi să scrii articolul ăsta,

nu numai c-o să-l pun pe pagina principală şi pe noua aplicaţie,

dar o să-ţi dau şi rubrica aia pe care ai tot cerut-o.

Ce?

- O să-mi dai propria rubrică. - Da.

- Stai un pic. Care e şmecheria? - Niciuna.

O să poţi să scrii poveştile pe care ai vrut mereu să le scrii,

dar doar dacă afli cine e Îngerul şi scrii articolul ăsta.

Ce spui?

Se pare că mă întorc în Pine River.

Nu-mi vine să cred cât de frig e acolo, mamă.

Şi vezi pomii ăştia?

Ei bine, nu i se spune Pine River degeaba.

Cassie! Bun-venit!

Intră. Ce frig e...

Bună, Mimi!

Intră.

Nu-mi vine să cred, eşti în sfârşit aici.

Nici mie. O să stăm aici două săptămâni întregi.

Sunt aşa de entuziasmată.

Casa ta e aşa de drăguţă. E exact ca-n pozele postate.

Vreau să văd grădina.

Poate îmi arăţi trandafirii pe care i-ai plantat.

Ştiu c-o să fie zăpadă, dar... Ţi-am luat ceva.

Preferata mea, ţi-ai amintit!

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Nu-mi vine să cred că te-ai întors aici ca să-ţi vizitezi mătuşa bătrână.

Bătrână? Fii serioasă. Ai mai multă energie decât mine

şi mereu îmi curg prin vene câte patru litri de cafea.

În plus, nu te-am văzut acum două luni în L.A.?

Ştiu, dar acum eşti chiar aici.

Hai să mergem în bucătărie şi să deschidem ciocolata asta.

- Haide! - Să mergem.

Sunt impresionată că ţi-ai convins mama

să se întoarcă în Pine River.

Nu eu am făcut asta, ci şeful ei. E aici cu munca.

Da. Editorul mi-a cerut să fac o urmare a articolului despre Pom.

- Care mi-a plăcut, draga mea. - Mulţumesc.

Am venit să aflăm cine e Îngerul.

Multă baftă cu asta, puştoaico!

Oamenii din oraşul ăsta au încercat să afle

cine e în spatele Bradului Îngerului de mai bine de 40 de ani,

dar priceputul Înger reuşeşte să-şi păstreze secretul.

Vrei să-mi spui că nimeni nu ştie cine e?

Au fost o mulţime de teorii, dar niciuna n-a fost dovedită.

Eu sunt încântată să văd în sfârşit Bradul Îngerului.

Asta era partea preferată a sărbătorii pentru mama ta.

Cu accentul pe „era”.

- Nu-ţi place Bradul Îngerului? - Nu e vorba că nu-mi place.

Doar că, nu ştiu, nu e chiar aşa cum spune lumea.

Un pom magic, care îndeplineşte dorinţe, nu se ridică la nivelul aşteptărilor?

Ştii ce, m-ai prins, sunt un Grinch. Îmi pare rău.

Îmi pare rău. Dacă ţie-ţi place, şi mie-mi place.

- Au ridicat bradul? - Nu încă, dar în curând.

Şi o să ai parte de un Crăciun în Pine River pe care n-o să-l uiţi.

Amândouă o să aveţi parte de asta.

Deci e foarte clar totul. Doar iei comenzile,

le notezi pe carnet, îl lipeşti de geam şi suni din clopoţel.

Ai înţeles?

O să fie nevoie chiar să vorbeşti cu alţi oameni.

Crezi c-o să te descurci?

Presupun că trebuie să mă mulţumesc cu asta.

Râşniţa nouă de cafea e gata, aşa c-o să mă duc să macin boabele.

Te descurci tu aici? Da?

Ei sunt prietenii mei.

Salut tuturor!

Rebecca, Cassie, ei sunt Liz şi John Miller, de la Ready Mart.

- 'Neaţa! - Sunteţi absolut adorabili!

Şi domnul ăsta elegant e Claude.

- Doamnelor... - Bună! Încântată de cunoştinţă.

Mă bucur aşa de mult să vă cunosc...

Mimi mi-a spus tot despre gaşca voastră.

Aţi auzit? Acum sunteţi gaşca mea.

- Gaşcă, zici? - Îmi place cum sună.

Mi-ar prinde bine încă o cafea.

Ştii ce? Şi mie mi-ar prinde bine.

Ce vrei să-ţi aduc?

Doar cafea pentru masă, te rog.

- Sigur. De care? - Ia să văd.

O să iau...

Unele nume... O să iau Cool Beans.

Sigur.

Mulţumesc.

Rebecca?

Îmi pare aşa de rău... Eşti bine?

Văd că ţinta ta e cât se poate de bună, McBride.

Matthew Anderson.

De ce râzi?

Chestia aia ţi-a ricoşat pur şi simplu din ochi.

- E din partea casei. - A fost de milioane.

- Eşti bine? - Da.

- Apropo, pot să plătesc eu. - Nu, e în regulă.

Nu l-am mai văzut pe Owen râzând atât de săptămâni bune.

A meritat.

Nu-mi vine să cred că eşti tot aici.

- Eu? - Da.

Unde altundeva să fiu? Doar e restaurantul familiei, nu?

Da, ştiu, dar eu...

Apropo, unde e tatăl tău?

A murit acum câţiva ani. Am preluat eu locul.

- Îmi pare rău. - Mulţumesc.

Ce faci aici?

Am venit s-o vizitez pe mătuşa Mimi de Crăciun.

O vezi pe fetiţa blondă de acolo?

E a mea.

Owen e băiatul tău?

Nu, e nepotul meu.

Doar am grijă de el o perioadă. E puştiul surorii mele.

- Cum e Zoe? - E bine.

Pot să-ţi aduc ceva? Vrei clătite?

Nu, îmi ajunge cafeaua. Apropo...

Nu ştiu ce pui aici, dar miroase aşa de bine.

Mulţumesc mult. Şi sunt de acord.

Cool Beans e o alegere bună.

E noul meu amestec.

Tu... Tu ai făcut asta?

Voiai să fie arsă?

Pentru că pot să mă duc în spate s-o fierb pentru tine.

Nu, nu asta voiam să spun.

Nu, sunt impresionată.

- Deci ce ai mai făcut? - Ia te uită, drăguţo...

- Gaşca devine însetată. - Îmi cer scuze. Poftim.

- Bună, Matthew! - Bună!

- Te-a întrebat de articol? - Nu. Ce articol?

Nimic important. Scriu un articol despre Bradul Îngerului.

Ar trebui să-l întrebi cine e Îngerul.

- De ce? - Nu ţi-am spus?

Matthew e mâna dreaptă a Îngerului.

Deci tu eşti mâna dreaptă a Îngerului?

Mătuşii tale îi place să exagereze. Doar îl ajut.

Am nevoie de o favoare.

Am nevoie să-mi organizezi o întâlnire cu Îngerul, te rog.

- Nu pot. - De ce?

Cum adică?

Serios, Îngerul vrea să rămână anonim.

Dar nu poţi să-mi spui că habar n-ai cine e Îngerul.

Habar n-am. Doar primesc instrucţiuni şi fac ce mi se spune.

Bine, atunci o să vorbesc doar cu tine.

Spune-mi, cum îndeplineşti toate dorinţele?

Dac-o să stai destul, poate o să vezi cu ochii tăi.

Chiar n-o să-mi dai niciun răspuns?

Matthew.

Bine, dacă aşa vrei să fie...

Hei, ce faceţi? Jucaţi cărţi?

Care-i treaba cu Îngerul?

Rebecca scrie un articol despre Bradul Îngerului şi cine e în spatele lui.

Ne-a plăcut primul tău articol. Nu-i aşa, John?

Da. Niciodată nu suntem de acord cu nimic, dar am fost de acord în privinţa asta.

Mulţumesc.

Nimeni nu ştie cine e Îngerul. Asta face parte din distracţie.

Dar atunci cum sunt îndeplinite dorinţele?

Îngerul găseşte mereu o cale să-i ajute pe oameni.

Dar dacă eşti chemat să participi, faci ce poţi ca să ajuţi.

E destul de simplu.

Nu ştiu exact cât de simplu e.

Gândeşte-te. E o sarcină destul de mare.

E vorba despre organizare, e vorba despre finanţare.

Nu e ca şi cum se întâmplă ca prin magie.

- Eşti sigură? - Destul de sigură.

De ce ţi-a cerut Îngerul ajutorul?

Matthew e omul care face lucrurile să se întâmple pe aici

în restul anului.

De ce nu şi de Crăciun?

Are sens faptul că Îngerul l-a contactat pe el.

Restaurantul a devenit un fel de sediu al dorinţelor în ultimii ani.

Bradul magic a salvat afacerea familiei tale

şi tu faci ce poţi ca să ajuţi.

Ce?

Nimic. Îmi amintesc doar de o perioadă când nu credeai în asta.

E amuzant. Eu îmi amintesc de o perioadă când tu credeai.

Mamă, l-au ridicat! L-au ridicat!

- Pe cine? - Bradul Îngerului. Haide, să mergem!

Văd oameni care o iau spre piaţă. Trebuie să mergem. Haide!

Bine. Hei, ia-ţi jacheta.

Uite, mamă, deja atârnă dorinţe.

- Ce tare e! - Da.

Şi nu-mi vine să cred că au găsit un pom aşa de tare.

E aşa de drăguţ...

'Neaţa, McBride!

Nu face asta.

- 'Neaţa, rechin al cărţilor de joc. - 'Neaţa, proprietar de restaurant.

Ai ceva hârtie acolo? Vreau să scriu o dorinţă.

Nu, dar e o masă plină cu felicitări şi pixuri acolo.

Super. Ar trebui să scrii şi tu una. Se pare că bradul ăsta e pe bune.

Bine.

Sigur.

Fiica ta e vrăjitoare?

Pentru c-a fost groaznic de greu să-l conving să vină cu mine,

iar acum scrie o dorinţă.

Aşa se pare.

Pe mine a reuşit să mă ridice din pat la ora asta, ca să mă uit la un copac.

- Da? - Da.

N-am... n-am observat.

Deci chiar o să mă faci să depun efort ca să aflu cine e Îngerul, nu?

N-o să-mi spui?

- De ce? - E distractiv.

De ce nu poate Îngerul, oricine ar fi,

să facă ceva drăguţ pentru lume, puţină magie,

fără să-şi lase scris numele peste asta?

Pe de altă parte, de ce nu putem să apreciem

munca grea pe care a depus-o, nu?

Da. Nu.

Ei bine, sper c-o să ştii că o să fac tot ce e omeneşte posibil

ca să aflu cine e Îngerul.

Atunci, o să fac tot ce e omeneşte posibil să te opresc.

- Bine. - Bine.

- S-a făcut. - S-a făcut.

Dacă vrea să ajute, trebuie să fie de aici.

Crezi că lucrează aici?

Cred că s-a născut aici.

Stai un pic.

Cred că ăla e Claude, de la restaurant.

- Ar trebui să merg să vorbesc cu el. - Da, o să mă duc să caut indicii.

Bună, Claude!

- Hei! - Bună!

- Deci ăştia sunt brazii tăi? - Da.

Super!

Bradul Îngerului vine de aici?

Bradul Îngerului vine de la Polul Nord.

Ce?

Glumesc. Da, Bradul Îngerului vine de la noi.

În fiecare an, primesc comanda pe e-mail pentru cel mai mare şi mai frumos brad,

după care Îngerul ne angajează să-l ridicăm şi să-l împodobim,

dar totul se face în mod anonim.

- Şi plata? - Sunt plătit în prăjituri de Crăciun.

- Ce? - Eşti prea uşor de păcălit.

Foloseşte o carte de credit. Fără nume.

Nu cred că Îngerul o să fie aşa de simplu de prins pe cât crezi.

Doar face asta de ceva timp.

Acum te rog să mă scuzi, dar am de încărcat un brad Douglas.

Hei, aveţi grijă la vopsea.

Grozav.

- McBride... - Nu face asta.

Hai că mi-a ieşit.

- Ce faci aici? - Cumpăr un brad de Crăciun.

Ce altceva ar putea să facă cineva într-un loc cu brazi de Crăciun?

Nu ştiu.

Faci chestia aia de reporter.

Crezi c-am venit ca să încerc să te opresc să afli cine e Îngerul.

- Nu e aşa? - Ba da.

Dar am şi nevoie de un brad de Crăciun.

Aia e maşina mea, cu bradul în ea.

Claude, ar trebui să fie nişte frânghie în spate.

Claude.

Doar nu crezi că Îngerul e Claude, nu?

Aduce cu un Moş Crăciun la început de an. Posibil.

E din cauza nasului roşu, a licăririi din ochi. Asta e, nu-i aşa?

- E... - Taci.

Ştii, Claude e în oraş cam de 11 ani,

iar chestia cu Bradul Îngerului se petrece de mult mai mult timp.

Aşa că-mi pare rău, McBride, dar nu cred că ai dreptate în privinţa asta.

Văd că nu-ţi limitezi glumele doar la cafea.

Nu, am glume pentru toate ocaziile. Fără limite.

Mami, am găsit ceva. Haide...

- Ai găsit ceva? - Da, haide!

Să mergem. Am văzut şi că altcineva se uita la el.

Ăsta e bradul perfect pentru Mimi.

- E drăguţ. - Trebuie să-l luăm şi să-l decorăm.

Tu şi Owen vreţi să veniţi să ne ajutaţi?

Sigur. Ar fi grozav.

Owen, tatăl tău vine de Crăciun?

Nu, nu-l prea văd.

- Îmi pare rău, asta nu e bine. - E în regulă.

Şi tatăl tău? O să vină de Crăciun?

Nu, tata a murit când eram mică.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

A trecut mult timp.

Şi mie îmi pare rău.

E în regulă. Ne descurcăm, nu-i aşa, puştoaico?

Cu siguranţă.

Apropo, uite ce am găsit.

Clopoţelul lui tata.

- Vrei să-l atârni? - Da.

Era preferatul lui, mereu îl atârnam.

Crăciun fericit, tată!

Şi mama ta? O să vină?

Nu.

Mama lui Owen e în armată şi e trimisă în misiune.

De asta stă cu mine.

Şi nu pare c-o să ajungă acasă de Crăciun.

- Îmi pare rău. Trebuie să fie greu. - E în regulă.

Cacao!

Poftim.

Arată minunat.

Mă duc să joc bridge, dar ne vedem mai târziu.

- Bine. - Pa!

Femeia aia are o groază de energie, ca altă persoană pe care o cunosc.

Apropo, vreau să folosesc toată energia aia.

- Începe investigaţia. - Investigaţia?

Mama scrie un articol despre Bradul Îngerului şi cine e în spatele lui.

Şi dacă o să ne dăm seama cine e, o să primească rubrica ei la Aspire.

E ceva important. Ar trebui să fii impresionat.

Nu ştiam că de asta voiai să afli cine e Îngerul.

E o parte din motiv, dar eu vreau doar să aflu, înţelegi ce spun?

- Da, şi eu. - Da. Şi eu vreau.

- Serios? - Poftim?

- Pot să mă alătur investigaţiei? - Da.

- Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. - Da, bineînţeles că poţi.

Poţi să nu te alături investigaţiei? Propriul meu nepot?

Îmi pare rău, unchiule Matthew.

Dar cred că sunt destule secrete despre Bradul Îngerului.

- Lumea ar trebui să ştie cine e Îngerul. - Are dreptate.

Ai auzit? Ce copil isteţ... Ar trebui să-l asculţi.

Trebuie să răspund. Poţi, te rog, să descurci alea? Mulţumesc.

O secundă.

Bună!

Aici!

- Mami, unde te duci? - Am o bănuială.

Cred că Matthew ştie mai mult despre Înger decât dă de înţeles. O să mă întorc.

Pot să te sun eu înapoi?

Nu te-am văzut. Tocmai atârnam ultimul ornament.

- Eşti bine? - Da. Da, bine.

- Ce faci aici? - Vorbeam la telefon.

- Deci nu mă urmăreai? - Să te urmăresc?

- De ce te-aş urmări? - Ca să tragi cu urechea.

Să încerci să vezi dacă vorbesc cu Îngerul.

Ce? Să trag cu urechea? Nu, eu... Vorbeai cu Îngerul?

Nu ştiu... oare?

Nu ştiu, asta făceai?

Ţi-ar plăcea să ştii, nu-i aşa?

- Ai terminat de decorat? - Da, ăla a fost ultimul.

Arată foarte bine.

- Hei... - Bună!

Stai să termin propoziţia asta şi...

Investigaţia Îngerului.

M-am gândit la asta şi cred că ce trebuie să facem în primul rând

e să contactăm nişte oameni cărora le-au fost îndeplinite dorinţele

în trecut şi să vorbim cu ei, poate ştiu cine e Îngerul

sau cel puţin au nişte sugestii.

Ieri am stat la restaurant

şi am făcut o listă cu oamenii ajutaţi de Bradul Îngerului.

- Asta e fata mea. - Poftim.

- Hei, Matthew... - Hei...

Poate Matthew ştie unde ar trebui să începem săpăturile.

Dăm startul investigaţiei Operaţiunea Îngerul.

Nu-ţi dau nimic.

Cu excepţia acestei cafele grozave, care să îndrăznesc să întreb cum se numeşte?

- Nu, te rog... - Asta e Espresso Yourself.

Numele e aşa de prost,

că e aproape bun, doar că nu e.

De ce nu vorbeşti cu el despre glumele lui?

Am încercat. E... E imposibil.

Eu sunt imposibil. Dar e bună, nu?

- Pot să văd lista? - Da.

Bine, deci o să vorbesc cu familia Clark,

Alice Kramer şi familia Bishop.

Asta e bine, pentru că toţi au avut dorinţe de gală.

- Ce e o dorinţă de gală? - Sunt dorinţele mari, nu?

Îţi aminteşti că ţi-am spus despre dorinţa lui Matthew de a salva restaurantul?

- Aia a fost o dorinţă de gală. - Pare un loc bun de unde să începem.

Da. Una dintre familiile astea trebuie să ştie cine e Îngerul.

Am avut un incendiu electric după Ziua Recunoştinţei.

Toată casa închiriată a fost distrusă.

Am strâns bani să ne cumpărăm prima casă adevărată.

Dar acum ne-am folosit economiile ca să înlocuim tot ce-am pierdut.

Asta s-a întâmplat în anul, când am alunecat şi mi-am rupt şoldul,

aşa că eram deja în scaunul cu rotile când a început să ningă mai devreme.

Mi-era atât e greu să ies măcar din casă.

Iarna trecută, am găsit nişte gâlme mari pe gâtul lui Biscuit.

Veterinarul a spus că era limfom.

Şi, fără intervenţie, Biscuit mai avea doar o lună.

Tratamentul a fost...

Tocmai îmi pierdusem locul de muncă şi nu stăteam bine cu banii.

- Cred c-a fost groaznic. - Da.

Dar atunci Mark a avut ideea lui grozavă.

Spune-i, amice.

M-am gândit că, dacă e ceva care poate să ne ajute, acela e Bradul Îngerului.

Aşa că mi-am pus o dorinţă.

Şi ce ţi-ai dorit?

Locul ăsta.

Situaţia a devenit mai neplăcută.

Aşa că am decis să-mi pun o dorinţă la Bradul Îngerului.

Mi-am dorit ca lumina şi căldura să se întoarcă în viaţa mea.

Şi ce s-a întâmplat?

Mi-am pus o dorinţă la Bradul Îngerului.

Apoi, la gala din Ajunul Crăciunului,

ne-au spus că dorinţa ei fusese îndeplinită.

Îngerul se ocupase de tot. Chimioterapia lui Biscuit, medicamentele.

Acum se simte mult mai bine.

Şi facem tot ce făceam şi înainte.

Am tot folosit cuvântul „miracol” în ultimul timp.

Asta a fost, un miracol.

La gală ne-au spus că Îngerul a organizat totul

şi tot oraşul a participat.

O echipă de constructori era pregătită,

gata să înceapă lucrul după Anul Nou.

A fost cel mai frumos cadou de Crăciun posibil.

Bradul Îngerului m-a ajutat.

Îngerul a aranjat un tren al mesei.

Şi cineva a venit la mine acasă cu cina în fiecare seară luni la rând.

Şi de fiecare dată când venea, ajuta cu ceva prin casă

sau doar stătea cu mine şi vorbea.

A fost ca şi cum oraşul şi-a deschis inima către mine.

A fost magic.

Ştiţi cine e Îngerul?

Nu, îmi pare rău, nu ştiu.

Dar şi dacă aş şti,

Matthew ne-a rugat să nu vorbim cu tine despre asta.

Poftim?

A sunat mai devreme, a spus că e posibil să treci să pui nişte întrebări.

Nu ştiu cine e Îngerul

şi aşa vreau să rămână lucrurile.

Îmi pare rău.

Matthew a spus să Îngerul a avut un motiv ca să rămână anonim

şi ar trebui să respectăm asta.

Şi sunt de acord.

Tu şi restul celor din oraş.

- Atunci, bine... - Cred că ştiu cine e Îngerul.

Serios?

Sunt destul de sigur că Îngerul

e Moş Crăciun.

Moş Crăciun?

Nu m-am gândit la asta. Mulţumesc mult.

O să reţin.

Restaurantul Pine River.

De unde ai ştiut cu cine o să vorbesc?

Dacă nu vrei să intervin,

atunci, îţi sugerez să-ţi discuţi planurile secrete în restaurantul altcuiva.

Ştii că tot o să aflu cine e Îngerul, nu?

Poţi să încerci, dar Bradul Îngerului e o tradiţie foarte îndrăgită aici

şi cred c-o să descoperi că oamenii o să facă tot ce pot

ca să protejeze identitatea Îngerului.

- Mai vedem noi. - Presupun că da.

- Trebuie să plec. - Multă baftă!

Pa!

Mami, cred c-am aflat cine e Îngerul.

- Ce? - Da. Haide, trebuie să plecăm.

Eram la restaurant şi am auzit familia Miller

vorbind despre o dorinţă pe care au îndeplinit-o.

Crezi că unul dintre ei e Îngerul?

Nu ştiu, posibil. Ce-ai auzit?

Voiau ajutorul lui Matthew cu ceva în spate.

Deci ce crezi? Care e povestea?

Ar putea doar să facă o livrare.

Sau sunt nişte binefăcători misterioşi care îndeplinesc dorinţe.

- La ce ne uităm? - Nu mai face asta.

Poţi să saluţi pur şi simplu.

- Nu trebuie să bântui pe aici. - Noi plecam.

- Bună! - Bună!

Cred că Rebecca crede că voi sunteţi Îngerul,

aşa că hai să lămurim asta.

Voi sunteţi geniile

din spatele celei mai tari tradiţii de Crăciun din Pine River?

Draga mea, noi nu cădem de acord nici dacă cerul e albastru.

Chiar crezi că putem să ne ocupăm de asta?

Am primit un bilet de la Înger în care ne cerea ajutorul.

Şi Liz, cerul chiar e mai gri azi.

Îngerul spune că mai multe familii au nevoie de alimente anul ăsta.

Vă rog să donaţi orice puteţi.

Da. Ready Mart's donează provizii.

Şi Pine River Diner acoperă restul.

- Nu putem avea cină de Crăciun fără... - Plăcintă.

- Şi nu poţi să mănânci plăcintă fără... - Cafea.

Mister rezolvat.

Bine, da, trăgeam cu ochiul puţin.

- Puţin. - Îmi pare rău.

- Putem să ajutăm cu ceva? - Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.

Vino să mă ajuţi cu bunurile.

Care a fost treaba?

- Ai dat vina pe mine. - Ce vină?

Hei, cum au mers interviurile?

Cred că ştii cum au mers interviurile.

Încercam doar să păstrez misterul.

Dac-o s-o ţii tot aşa, o să-ncep să cred

că nu mă vrei pe aici.

N-am spus niciodată asta.

Nu, cred c-ar trebui să continui să investighezi.

Dar eu pariez că cei din Pine River

vor păstra secretul.

Bine, bine...

Îţi aminteşti când eram mici şi pariam tot timpul?

Câte ai câştigat?

Zero.

- Zero? - Ai luat restul cutiilor, nu?

- Da. - Mulţumesc.

Dar nu ştiu dacă au fost chiar zero.

Poate a fost mai aproape de unu.

Mă duc să aduc restul plăcintelor.

- Ce loc... - Da.

Mă gândeam să extind partea cu cafeaua, dar n-o s-o fac.

- De ce nu? - Nu e momentul potrivit.

Bună, mami!

Îmi pare aşa de rău, dragule...

Chiar voiam să mă întorc de Crăciun, dar se pare că...

E în regulă, mamă.

Ştiu că ce faci e important.

- Îmi pare rău, Owen. O să... - O să plec.

Nu, e în regulă.

Oricum trebuie să mă întorc la restaurant.

- Trebuie să plec, mamă. Pa! - Te iubesc, dragule.

Şi eu te iubesc.

- Zoe... - E groaznic.

Am cerut permisie pentru Crăciun, dar comandantul meu...

Nu cred c-o să pot veni.

Ştiu.

Cum merg lucrurile cu Owen?

Bine.

Jur că voi, bărbaţii Anderson, de fiecare dată când vă întreb

cum merge ceva, amândoi spuneţi "Bine".

Poate pentru că totul e bine.

Fii serios. Înseamnă că eviţi discuţii despre sentimente

înainte ca discuţia să devină prea personală.

Cel puţin Owen are scuza că e un adolescent plin de hormoni.

Dar credeam că tu ai trecut deja de pubertate.

Dar vorbesc. Vorbesc tot timpul. Vorbesc chiar acum.

- Noi vorbim. Eu vorbesc. - Da, chestii neimportante.

Eşti vorbăreţ până când

te apropii de orice seamănă cu o emoţie reală,

după care te închizi, când ar trebui să te deschizi.

Scuze, cred că s-a întrerupt conexiunea, am ratat ultima parte.

- Bun mod de a schimba subiectul. - Poftim?

Probleme... tehnice.

Nu e vina ta. Aşa am fost crescuţi.

- Tata era la fel. - Cum ai devenit aşa de normală?

Nu ştiu. Noroc chior, gene perfecte.

Nu fi gelos.

Îmi pare rău, Matt. Trebuie să plec.

Te iubesc şi... serios, mulţumesc.

Pa, Zoe!

- Owen, eşti bine? - Sunt bine.

Ieşi?

Mă duc să văd Bradul Îngerului.

Vreau şi eu să merg la Bradul Îngerului. Vrei companie?

Cred c-ar trebui să mergem toţi. Nu m-ar deranja să mai trec pe acolo.

- Da. - Da?

Deci mica Zoe e în armată?

Îţi aminteşti când eram mici şi ne urmărea?

- Cum i se pare? - Îi place. Adică...

Mereu i-au plăcut provocările, dar cred că-i e greu.

Da. Am scris odată un articol de la o bază militară,

numit O zi din viaţă,

aşa că nu ştiu, viaţa mea e uşoară.

Da, l-am citit. A fost foarte reuşit.

Ce?

Ce? Îţi citesc toate articolele.

- Serios? - Da.

Chiar îmi place...

Când scrii despre oameni reali.

Adică nu ţi-a plăcut articolul meu

despre opt moduri în care seminţele de in pot să-ţi schimbe viaţa?

N-am spus asta. Mi-a plăcut acel articol.

Ba chiar seminţele de in chiar mi-au schimbat viaţa.

Dar nu, eu... Nu, înţeleg. De asta...

De asta vrei să ai o rubrică, nu?

Mai puţin seminţe de in, mai multe poveşti reale.

Da, ai putea spune asta.

Treaba e că eu

n-am vrut decât să scriu articole simple, despre oameni normali.

Înţeleg.

Vrei să împărtăşeşti ceva ce e al tău cu lumea.

Da.

E ca tine şi cafeaua, înţelegi?

Te rupi de trecutul familiei şi faci ceva ce e al tău.

- Ai început să mă desluşeşti? - Încerc.

Crăciun fericit!

Când o s-o faci, o să-mi spui ce ai aflat?

Pentru că aş vrea să ştiu.

Nu-mi vine să cred că în tot timpul ăsta mi-ai urmărit cariera de la distanţă.

A trebuit să fie de la distanţă, pentru că niciodată n-ai venit aici.

Îmi pare rău.

Mi-a fost dor de tine.

Poftim?

Ţi-a fost dor de mine?

Tocmai am spus asta, dar nu ştiu sigur.

- Mi-a fost dor de tine puţin... - Şi mie mi-a fost dor de tine. Serios.

Tata era, evident, foarte bun la ce făcea,

deoarece compania lui ne tot muta din loc în loc cu tot felul de proiecte.

După care am mers la colegiu, m-am căsătorit şi am născut-o pe Cassie.

Şi...

După ce soţul meu, Greg, a murit...

A fost foarte greu o perioadă. Am fost la limită.

Îmi pare rău.

Mulţumesc.

Şi presupun că n-a fost niciodată momentul potrivit să mă întorc.

Mereu am simţit c-am fost plecată prea mult timp.

Nu ştiu, care e expresia aia?

Odată ce ai plecat de acasă, nu mai poţi să te întorci.

- Asta e zicala? - Da.

Eu nu cred asta. Ba chiar cred opusul.

Cred că acasă e locul care te aşteaptă mereu.

- Mamă, grăbeşte-te. - Acum vin.

Câte dorinţe îndeplineşte Îngerul în fiecare an?

Nu ştiu, de obicei, cam 50. De ce?

50?

Sunt peste 50 în copac acum şi n-a fost pus decât de o zi.

De ce sunt atât de multe dorinţe anul ăsta?

Nu!

Articolul meu.

Mult mai mulţi oameni ştiu de Bradul Îngerului.

E imposibil ca o singură persoană să îndeplinească toate dorinţele astea.

Ţi-am adus nişte Java the Hutt.

Mulţumesc.

Ştiu că nu e de bine dacă nici măcar nu râzi de glumele mele cu cafea.

Încă-ţi faci griji din cauza bradului?

Da, ceva de genul ăsta.

Nu e vina ta.

Eu am scris articolul. Eu i-am adus pe toţi oamenii ăştia aici.

Şi acum, din cauza mea şi a articolului meu,

vor simţi exact ce am simţit şi eu.

Nu mi s-a îndeplinit dorinţa anul ăla. E...

Nu aşa vreau să se simtă oamenii de Crăciun.

Te-a marcat, nu-i aşa?

Da.

Şi ştii de ce?

Deoarece cred că oamenii, în general,

nu vor decât să creadă în ceva bun de Crăciun.

Şi dacă vrei s-o numeşti magie, atunci, da, vor să creadă în magie.

Şi acum, din cauza mea...

O să fie o mare dezamăgire.

Şi nu pot să fac nimic în privinţa asta.

Doar dacă...

Ce?

Am nevoie de o favoare.

Şi începem.

Vreau să-l contactezi pe Înger din partea mea.

- Faci glume cu mine? - Nu.

- Pe cuvântul tău? - Pe cuvântul meu.

- Bine. - Serios?

Bine, o să te ajut.

- Bine. - O să-l contactez pe Înger.

O să vorbesc cu alţi oameni din oraş.

Cred că mulţi ar vrea să ajute.

Crezi? Chiar dacă Crăciunul e aproape şi toată lumea e foarte ocupată?

Cred că subestimezi

ce înseamnă Bradul Îngerului pentru oraşul ăsta.

Dac-o să răspândesc ideea că Îngerul are nevoie de ajutor, oamenii vor veni.

Mulţumesc.

Ţi-am spus eu.

Nu-mi vine să cred că toţi oamenii ăştia au venit ca să ajute.

Ai scris un articol foarte popular

şi asta e puterea Bradului Îngerului.

Am câteva dorinţe cu care putem să începem.

- Alea sunt multe dorinţe. - Nu sunt nici măcar jumătate.

- Vorbeşti serios? - Da.

- Putem să le îndeplinim pe toate? - Cred că da.

- Serios? - O s-o facem.

Da, sigur că putem. Bine, fă anunţul.

Nu! Tu te ocupi de asta, McBride.

Cum adică? N-o să fac eu anunţul. Nu locuiesc aici.

Nu-mi pasă. Tu ai început asta, tu trebuie să duci treaba până la capăt.

- Nu. - Ba da. Pun pariu c-o să dai înapoi.

Pun pariu că nu.

Salutare tuturor!

În primul rând, vă mulţumesc atât de mult pentru c-aţi venit să ajutaţi...

Pentru cei care nu ştiu cine sunt,

sunt Rebecca McBride, cunoscută ca nepoata lui Mimi.

Ne-am strâns toţi aici în seara asta pentru că Îngerul are nevoie de ajutor.

Sunt o groază de dorinţe aici

şi nu mai avem decât o săptămână până la Crăciun.

Aşa că o să ne ocupăm de restul dorinţelor, da?

Eu şi Matthew o să organizăm totul.

Owen şi fiica mea Cassie

vor fi aici, la restaurant, ca să vă răspundă la întrebări.

Aici e sediul dorinţelor.

Sediul dorinţelor. Deci fără să mai adaug ceva...

- Vrei să alegi o dorinţă? - Da, sigur.

Bine.

Bine.

Îmi doresc ca cineva să aducă bucurie tuturor

de la centrul comunitar Cedar Lodge.

- Bine. - Ştiu cum să fac asta.

Da, ştiu cum să fac asta.

Dar o să am nevoie de bucătăria ta de aici, din restaurant, te rog.

Pot să vorbesc cu managerul, să văd dacă pot să rezolv ceva.

Mulţumesc.

Bine, haideţi să începem.

Pardon.

Ai reuşit. Acum trebuie să repeţi doar de încă 1000 de ori.

- O stea pentru tine. - Mulţumesc.

Fulg de zăpadă.

- Ce e ăsta? - Un om de turtă dulce.

Super. Ai nevoie de brad. Gata? Să începem!

Crăciun fericit!

Haideţi aici!

Poftim, ia nişte prăjituri. Ia două. Mulţumesc.

Alea sunt cele bune.

Trebuie să spun că dorinţa numărul unu este un succes, dle Anderson.

Noroc.

Noroc.

Ştii ce?

Cred c-a mers ca pe săniuţă.

- Ca pe săniuţă? - Termină.

- Nu? - Gata.

- Pentru că Moş Crăciun merge... - M-am prins, m-am prins.

Deci te-ai prins.

- Mă bucur doar că... - Opreşte-te. Te rog, opreşte-te.

... n-a plouat cu reni aici.

- Asta a fost bună, nu? - Groaznică.

Bine, am următoarea dorinţă.

Îmi doresc ca toate animalele de la adăpostul din Pine River

să-şi găsească o casă de sărbători.

Putem organiza ziua adopţiei aici.

Hai să facem asta.

Bine.

- Matthew... - Da?

- Avem o problemă. - Ce anume?

Avem în continuare o groază de dorinţe şi nu foarte mult timp.

Majoritatea sunt doar de la copii

care vor un cadou pe care îl putem cumpăra.

Ştiu. Nu e vorba despre asta.

Şi putem să cumpărăm cadourile,

dar problema e cum o să le ducem la ei la timp.

Ai dreptate, mamă, sunt o groază de dorinţe aici.

Nu ştiu cum o să le ducem la timp la toţi copiii ăştia.

- Poate... - Ce?

E o prostie. Nu contează.

Nu, nu... La ce te-ai gândit?

Mă gândeam ca,

în loc să ducem cadourile la copii,

am putea să aducem copiii la cadouri?

Da, poate organizăm o zi la Bradul Îngerului la care să vină toţi

să-şi deschidă cadourile în acelaşi timp.

Poate-i spunem Ziua Cadourilor Dorite.

Asta e chiar o idee foarte bună.

Da, cred că e una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut în viaţa mea.

Hai s-o facem.

- Aţi făcut o treabă bună. - Da.

Cu asta cred c-am rezolvat tot ce ţine de cadouri.

E, probabil, cel mai tare Crăciun din toate timpurile.

Felicitări, ai reuşit. Bravo, McBride!

Termină.

- Vorbesc serios. - Da?

- Da. - La fel, şi ţie!

- Mami, când începe colindatul? - Bună întrebare...

- Când o să înceapă colindatul? - Da.

- Eu mă ocup de colindat? - Da.

Nu ştiam.

- Unchiule Matthew? - Da.

Tu urmezi.

Ai ascuns ceva de mine?

Ai profunzimi muzicale ascunse, despre care nu ştiu?

Da. Am multe profunzimi despre care nu ştii.

Salutare!

Ăsta e un cântec spontan special de Crăciun.

Cântecul e puţin inspirat de Rebecca McBride.

O, Brad al Îngerului,

O, Brad al Îngerului,

Îndeplineşti atâtea dorinţe...

O, Brad al Îngerului,

O, Brad al Îngerului...

Cafeaua mea e delicioasă.

Ştiu că vrea să-ţi afle numele.

Dar atunci, lucrurile e posibil să nu mai fie la fel...

O, Brad al Îngerului,

O, Brad al Îngerului...

Poate sunt superstiţios.

Dar cafeaua mea...

Toată lumea acum!

E delicioasă.

- A fost grozav. - Mulţumesc foarte mult.

Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult.

N-o să mă mai mişc niciodată de aici.

Latte cu mentă.

Ce s-a întâmplat cu nemişcatul?

O să mă mişc pentru un latte cu mentă.

Deşi ştiu că nu aşa îi spui.

Ăsta e It's Beginning to Look a Latte Like Christmas.

Nu.

Nu, e groaznic.

- Tu nu eşti groaznic, te iubesc. - Şi eu te iubesc.

- Mă refer la latte. - Şi eu, tot la latte.

Lăsând glumele la o parte, îmi place cafeaua ta fandosită.

Tata mă tachina din cauza cafelelor mele fandosite.

- Da? - Da, era mai degrabă un tradiţionalist.

- Cafea arsă la restaurant. - Cafea arsă până la capăt.

Mă întreb ce părere ar avea despre toate astea.

Ar fi foarte mândru de tine.

Faci ceva ce iubeşti.

Ce mai avem pe lista de dorinţe?

Doar câteva chestii uşoare.

Şi mai e dorinţa de gală.

- Ştii care e? - Nu, Îngerul se ocupă de aia.

Bine.

Trebuie să recunosc c-a fost foarte drăguţ aici în ultima săptămână.

Da.

Într-un fel nebunesc, simt că eu şi Cassie...

Aparţineţi locului?

Da. Asta simt.

Da.

Ce e aia?

E de la Înger.

- Ce? - Haide!

N-ai încredere în mine?

Ia să vedem.

Ce e?

O dorinţă pe care n-o putem îndeplini.

Fii serios, nu e nimic ce nu putem îndeplini.

„Îmi doresc ca mama să se întoarcă acasă de Crăciun”.

„Owen Anderson”.

E imposibil.

Zoe e staţionată în străinătate.

Owen nu cere niciodată nimic,

iar acum, când n-o să primească singurul lucru pe care l-a cerut,

n-o să se mai deschidă deloc.

Dacă încerc să vorbesc cu el, mă ţine la distanţă.

- Seamănă cu altcineva pe care-l cunosc. - Ce?

Stai un pic, ce vrei să spui?

Doar că...

Seamănă cu tine.

Doar pentru că nu-ţi spun cine e Îngerul?

Nu, nu are legătură cu Îngerul, ci cu cafeaua ta.

De fiecare dată când te întreb despre ea,

treci mai departe, spui că e doar un hobby.

- Păi chiar e doar un hobby. - Serios?

Toată chestia de acolo e un hobby?

- Nu e momentul potrivit. - De ce?

Din cauza lui Owen, pentru că încerc să cresc un copil,

pentru că nu pot să conduc un restaurant, să încep o afacere.

- El trebuie să fie prioritatea mea. - Şi o să fie prioritatea ta.

Dar asta nu înseamnă că nu poţi să faci ce iubeşti.

Şi apropo, ai vorbit cu Owen despre asta?

- Nu. - Atunci, bine.

Ştiu că sună nebuneşte, dar copiii au abilitatea asta ciudată

de a-şi da seama că le ascundem ceva.

Crede-mă, ştiu, sunt mamă.

Cred că, dacă o să vorbeşti cu el despre asta, dacă o să te deschizi,

atunci, o să se deschidă şi el.

Încearcă.

Te-ai întors de o săptămână doar,

şi ai impresia că ştii cum funcţionează viaţa mea?

Da.

Îmi pare rău, ai dreptate. Ai dreptate, trebuie să stau la locul meu.

- Îmi pare rău. - Scuze. Eu...

- Putem să vorbim despre altceva? - Da, da...

Da, dar ca să ştii, când o să aflu cine e Îngerul,

o să vorbesc cu el despre asta.

Serios? Încă n-ai renunţat la asta, să afli cine e Îngerul?

De asta am venit.

Doar am apăsat pe butonul de pauză, dar tot trebuie să scriu articolul.

- Sunt reporter. - Aşa e.

Chiar şi după ce ai văzut cum Bradul Îngerului îi aduce pe oameni laolaltă,

tot vrei să despici firu-n patru?

Să despic firu-n patru? Nu fac asta, da?

Doar îmi fac treaba, încerc să aflu adevărul.

Cine e persoana asta... Scriu articolul, gata.

- Chiar e vorba doar despre articolul tău? - Ce?

Sau eşti încă furioasă

că dorinţa nu ţi-a fost îndeplinită când erai mică?

Ştii ce, Matthew, cu tot respectul,

nu ştii nimic despre lumea mea.

Nu înţelegi.

Şi se face târziu, aşa c-o să plec.

Dar mulţumesc pentru latte.

Hei...

Hei...

Deci când o să plecaţi?

Camioneta de mutat vine azi.

Nu e corect.

Mă bucur aşa de mult că restaurantul a fost salvat, dar...

Ştiu.

Chiar am crezut că dorinţa o să mi se îndeplinească, dar ai avut dreptate.

Nu e magie, e doar un brad stupid.

Rebecca, stai!

- Hei... - Mamă, n-o să ghiceşti ce s-a întâmplat.

- Ce e? - Îngerul a lăsat un bilet la uşa noastră.

- Serios? Ce scria? - E dorinţa mea.

Dorinţa ta? Ce ţi-ai dorit?

Mi-am dorit un Crăciun adevărat în Pine River anul ăsta,

şi Îngerul a scris: „Sper că sezonul sărbătorilor e tot ce-ai visat.”

„Ce e mai bun urmează să se întâmple. Cu dragoste, Îngerul.”

Deci până acum dorinţa ta se îndeplineşte?

A fost grozav, mamă, să fac prăjituri, să merg la colindat, Ziua Cadourilor...

Oraşul ăsta are ceva care te face să nu mai vrei să pleci, nu-i aşa?

Da, ştiu că eu n-am vrut asta.

Hei, se face târziu!

Hai, îmbrăţişează-mă.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

- Noapte bună, mamă! - Noapte bună!

- Cum a mers competiţia? - A fost în regulă.

- Am câştigat. - Bineînţeles c-ai făcut-o.

Mimi, ce o să fac cu articolul ăsta?

- N-am nimic. Nimic. - Ai mult.

Ştii ce-mi place mereu la articolele tale?

Sunt mereu despre oameni care-şi găsesc locul,

se integrează în comunităţile lor, ca asta,

această ultimă piesă perfectă de puzzle.

Mereu m-am întrebat dacă nu cumva e un semn că vrei să te întorci aici.

Mi s-a frânt inima când te-am văzut plecând.

Dar mă bucur că te-ai întors, în sfârşit, aici.

Da.

Mă întreb cum ar fi fost viaţa mea dac-aş fi rămas aici.

Nu mă înţelege greşit, îmi place să fiu scriitoare.

Şi o iubesc pe micuţa aia

cu tot ce am, ştii asta.

N-aş schimba trecutul,

dar ar fi fost drăguţ să numesc locul ăsta acasă.

Acasă e mereu acolo

pentru tine pentru când eşti pregătită să mergi.

Matthew a spus asta.

Ce tip isteţ...

Dac-ai vrea, ai putea să faci locul ăsta din nou al tău, Rebecca.

Te-ai potrivi perfect în micul şi ciudatul nostru puzzle din Pine River.

Niciodată nu e prea târziu.

Ai putea să-ţi pui o dorinţă la Bradul Îngerului.

Mimi,

nu mai sunt un copil.

Nu cred în copaci magici.

Şi acum ştiu că viaţa are limite.

Spre deosebire de puştiul ăsta amărât,

căruia o să i se frângă inima.

Asta e dorinţa lui Owen?

E greu.

Trebuie să fie aşa de greu ca mama ta să fie trimisă

tocmai în Coreea de Sud de Sărbători...

Ce...

Zoe e în Coreea de Sud? Tabăra Humphreys?

Da, e de câteva luni acolo.

Unde te duci?

O să fac puţină magie proprie a Bradului Îngerului.

Plăcintele astea sunt pentru gala din Ajunul Crăciunului de diseară?

Eşti entuziasmat?

Îmi pare rău că mama ta nu poate să se întoarcă de Crăciun.

- Permite-mi să te ajut. - Bine.

Poţi s-o faci tu pe ultima?

Ştii cum încerc să te fac să vorbeşti cu mine,

şi tu doar bombăni sau îmi spui că eşti bine?

Ei bine, cineva mi-a spus că nu e corect

să te rog să te deschizi, dacă eu nu fac la fel.

Aşa că o s-o fac.

Ştii cum m-am simţit când mama ta m-a rugat

să am grijă de tine cât e plecată?

Probabil, ai fost iritat că va trebui să ai de-a face cu mine.

Iritat?

Nu, mi-a fost groaznic de frică.

Puştiule, te-am iubit din prima zi în care te-am văzut

şi n-am vrut să stric asta.

Ştiu că nu sunt mama ta, niciodată n-aş putea să fiu,

dar dacă-mi dai voie,

o să fac tot ce pot ca să mă asigur că timpul pe care-l petreci aici

e cât se poate de minunat.

Dar îţi stric viaţa.

Ce tot spui?

Viaţa mea e de un catralion de ori mai bună

de când ai venit aici.

Mă distrez de minune îndeplinind aceste dorinţe pentru Bradul Îngerului cu tine.

Dar nu faci chestia cu cafeaua din cauza mea.

Ştii de asta?

Doar pentru că nu vorbesc mult nu înseamnă că nu observ tot.

Şi ai un întreg altar dedicat cafelei acolo

şi nu te extinzi pentru că îţi faci griji pentru mine

şi n-ai destul timp pentru tot.

Nu, asta e...

Deschide-te, îţi aminteşti?

Bine.

Da, am pus extinderea pe pauză când ai venit,

pentru că părea că situaţia părea oricum nebunească.

Nu mă deranjează nebunia.

Da, dar dacă o să eşuez?

Dacă o să fac ce visez şi pur şi simplu n-o să meargă?

Nu ştiu.

Dar cel puţin o să ştii c-ai încercat.

Chiar crezi c-ar trebui să încerc asta?

Da.

Bine. Dacă şi tu vrei asta, hai s-o facem.

Dar o să am nevoie de ajutor. Crezi că te descurci?

Da, clar.

- Bine. - Bine.

A cerut o păpuşă prinţesă şi cred că Moşul se ocupă de asta.

Apropo, Cassie, Ziua Cadourilor Dorite la Bradul Îngerului

a fost o idee aşa de bună...

- Îşi adoră noul ursuleţ de pluş. - E aşa de drăguţ...

- Şi eu am avut unul la fel. - Aşa e.

Crăciun fericit amândurora şi ne vedem în curând.

- Pa, Crăciun fericit! - Crăciun fericit, domnule Urs!

Rebecca, mulţumesc mult pentru caserola aia...

- Am ronţăit din ea toată săptămâna. - Cu mare plăcere.

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit şi ţie!

Ar trebui să vii să te joci cu Biscuit uneori.

- Adoră să întâlnească oameni noi. - Ar fi grozav.

Îmi plac câinii, dar mama nu mă lasă să-mi iau unul.

Îmi pare rău.

Asta ar fi trebuit să-mi doresc la Bradul Îngerului.

O să ai ocazia anul viitor. Ne vedem mai târziu.

Pa!

Nu ştiu unde o să fim anul viitor.

Poate o să fiţi aici din nou.

Poate.

Ştii, pentru cineva care nu e sigur că locul său e aici,

restul oraşului pare să creadă că aşa e.

Ia uite ce cercei!

Mama ta ţi i-a dat, nu? Şi eu i i-am dat ei.

- Bună! - Bună!

Arăţi incredibil.

Mulţumesc.

- Amândouă. - Mersi, proprietar de restaurant.

Cu plăcere.

Ţi-am adus asta.

- Vrei să dansezi? - Da.

Cine...

Cine a fost omul ăla şi ce a făcut cu nepotul meu?

Nu ştiu, dar cred că tocmai ai fost întrecut de un puşti de 13 ani.

Da.

- Ce e asta? - Sunt eu, invitându-te la dans.

Bine.

Accept.

- Uite ce e, îmi pare rău, eu... - Alaltăieri...

Nu, nu spune tu...

- Să încep eu? - Da.

Ai avut dreptate cu Owen.

Am vorbit deschis cu el,

am discutat, în sfârşit, şi a fost bine.

O s-o fac.

Ce o să faci?

O să-mi deschid afacerea cu cafea.

- Vorbeşti serios? - Da.

Asta e grozav!

Matthew, mă bucur mult pentru tine.

Şi nu spun asta doar

pentru că vreau provizii de cafea pe viaţă, ceea ce vreau, dar...

Poate ajungem la o înţelegere,

dacă promiţi că vii s-o iei chiar tu.

Poate...

De asemenea,

îmi pare rău că ţi-am dat bătăi de cap în legătură cu Îngerul.

Ştiu cât înseamnă povestea şi rubrica pentru tine.

Nu, nu, eu...

Nu-ţi cere scuze.

De fapt, eu ar trebui să-mi cer scuze,

pentru c-ai avut dreptate.

- Am avut dreptate? - Da, ai avut dreptate.

A fost despre mai mult decât acel articol.

A fost despre acel Crăciun.

Şi am vrut răspunsuri, pentru că... Ştii de ce?

În acel moment, în acel Crăciun,

magia a murit pentru mine.

Şi asta mi se pare foarte trist.

Ştii ce, copiii au ocazia să aibă această lume magică.

Ca adulţi, cred că trebuie să ne facem propria magie.

Presupun că aşa e.

Până la urmă, nu despre asta e Bradul Îngerului?

Nişte oameni care pun mână de la mână

ca să facă lumea magică pentru cei din jur.

Da.

Mulţumesc pentru dans.

Încă vrei să afli cine e Îngerul şi să scrii articolul?

Păi, eu...

Dac-aş afla în seara asta, aş putea să-l public mâine.

Trebuie să fie pe aici, pe undeva.

Şi mai e şi marea dorinţă de gală de îndeplinit.

Da... Ştii care e?

Habar n-am.

De obicei, Îngerul trage toate sforile.

Nu ştiu ce dorinţă o să fie îndeplinită.

Cred că dorinţa tocmai a intrat.

Mama?

Nu-mi vine să cred că eşti aici. Bradul Îngerului chiar a funcţionat.

Ce mă bucur să te văd!

Trebuie să te opreşti din crescut.

Nu ai voie să fii mai înalt decât mine.

Ţi-e foame? O să-ţi aduc nişte mâncare.

Am adus plăcinta asta grozavă şi e cel mai bun lucru din lume.

Cafea.

Adulţii.

E incredibil.

- Te-ai... - Întors de Crăciun.

Nu-mi vine să cred că Îngerul a făcut asta fără să-mi dau seama.

Nu Îngerul a făcut asta, ci Rebecca McBride.

Ce?

Da, nu ştiu cum a reuşit,

dar a tras de nişte sfori ca să realizeze asta.

McBride. Ce faci?

- O să îngheţi. - Nu, sunt bine.

Poftim.

- Te rog. - Mulţumesc.

Zoe mi-a spus că tu ai făcut asta.

Presupun c-am creat nişte magie de adulţi.

Cum?

Chiar nu-mi vine să cred că mi-a ieşit,

dar îţi aminteşti când ţi-am spus c-am scris articolul ăla de la baza militară?

- Ei bine, era tabăra Humphreys. - Unde era trimisă Zoe.

Da.

Ei bine, s-a întâmplat să mă înţeleg foarte bine

cu colonelul Reynolds, am sunat-o

şi a reuşit să-i obţină permisie pentru sărbători.

Nu ştiu ce să spun.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

- Hei... - Vino lângă mine.

Deci care-i povestea?

Sunt doar o scriitoare ratată, cu liste groaznice cu topuri 10,

care nu reuşeşte să desluşească secretul de sărbători al unui orăşel

la timp, ca să scrie cel mai important articol al carierei mele.

Asta e amuzant, pentru că eu văd o mamă grozavă,

care a transformat ăsta în cel mai reuşit Crăciun

pentru mulţi oameni, inclusiv pentru mine.

Îmi place varianta ta mai mult. Vino aici.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Îmi pare rău că n-am aflat cine e Îngerul pentru articol.

Da.

Mai avem câteva ore până la Crăciun.

Tot mă bucur c-am venit aici.

Da, nimic nu se compară cu un Crăciun în Pine River, nu-i aşa?

Nimic în lumea asta.

- Noapte bună, mamă! - Noapte bună, draga mea!

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Crăciun fericit, Rebecca! Ce ai pentru mine?

Cred că am structura a ce ar putea să fie

un articol foarte bun.

Felul în care orăşelul ăsta se reuneşte de Crăciun

e foarte fascinant.

Dar...

Dar fără Înger.

Însă tot cred că e un articol acolo.

Nu asta a fost înţelegerea, Rebecca.

Dacă vrei pagina principală, îl vreau pe Înger.

Ştiu asta, dar...

Nina, te sun eu.

Timpul trece.

Îmi pare rău... Scuze, doar căutam...

E o prostie. Scuze.

Crăciun fericit!

Îl cauţi pe Înger?

Da.

De unde ai ştiut?

- Tu eşti Îngerul? - Oarecum.

Şi eu, oarecum.

- Şi eu. - Şi eu.

Nu mai face asta. Ce? Sunt foarte confuză.

Staţi un pic, cum adică toţi sunteţi oarecum Îngerul?

Noi patru îl ajutăm pe Înger de ani întregi...

Dacă vrei să-l întâlneşti pe Înger, cel care a început tot, atunci...

Mimi?

Tu eşti Îngerul?

Da, draga mea.

A început la nivel mic acum mulţi ani, înainte să te naşti.

Oraşul părea că se destramă,

oamenii se mutau, afacerile se închideau.

Părea că oamenii nu mai voiau să se ajute între ei.

Şi Bradul Îngerului părea să fie cel mai bun mod

de a ne aduce pe toţi împreună din nou.

De acolo a luat amploare.

Şi pe măsură ce mai mulţi oameni atârnau dorinţe, am avut nevoie de ajutor.

Atunci ne-a contactat pe noi.

Copilul tău nu s-a înşelat când ne-a numit gaşca lui Mimi.

Gaşca Îngerului.

Şi apoi, pe măsură ce-am înaintat în vârstă,

m-am gândit c-ar fi bine să recrutez din generaţia viitoare,

ca să păstrez tradiţia Bradului Îngerului.

Mimi, toţi anii ăia, toate dorinţele... Tu ai făcut tot?

Draga mea, niciodată n-am fost doar eu.

Bradul Îngerului n-a fost niciodată doar despre Înger.

E despre tot oraşul, despre noi toţi...

De ce-mi spui asta?

Dorinţa băieţelului pe care-ai împlinit-o?

Toată munca ta din ultima săptămână...

Ai câştigat un loc în Gaşca Îngerului.

Draga mea...

Îmi pare aşa de rău pentru dorinţa ta din trecut.

Am încercat din răsputeri să te ţin aici,

dar unele dorinţe sunt mai presus chiar şi de puterea Îngerului.

E în regulă. Mulţumesc.

Ştiu cât înseamnă articolul ăsta pentru tine

şi toţi vrem să ne păstrăm identitatea secretă,

dar cred c-ai câştigat dreptul să iei decizia asta singură.

Sper c-o să ne păstrezi secretul.

Dar chiar dacă n-o s-o faci, o să te iubesc mereu.

Cine vrea să termine un alt sezon de succes

din Bradul Îngerului cu nişte lichior de ouă puternic?

Avem la noi acasă.

- Ne vedem acolo. - O să beau pentru asta.

Crăciun fericit!

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

- Crăciun fericit, draga mea! - Crăciun fericit!

Chiar am vrut să spun ceva, dar nu era secretul meu să-l spun.

Ştiu.

Cred c-o parte din mine voia doar să menţină vie magia.

Deci ce o să faci?

Nu ştiu.

Am un articol de scris.

Crăciun fericit, McBride!

Crăciun fericit!

N-aţi putut să mai aşteptaţi.

Ştii că ciorapii sunt teren neutru înainte să coboare toată lumea.

Cine e aşa de important, că răspunzi la telefon în dimineaţa de Crăciun?

A fost familia Miller.

E oficial. Închiriem depozitul.

- Facem treaba asta cu cafeaua! - Dumnezeule!

- Vai! - Bate cuba!

Felicitări! Sunt bucuroasă pentru tine, Matthew.

- Sunt mândră de tine. - Mulţumesc.

Referitor la cafea, am văzut astea în bucătărie,

dar n-au fost etichetate.

Prăjite, fără cafeină, amestec pentru micul dejun.

Şi numele lor adevărate?

Call Me Joe, Just Brew It şi...

Grounded for Life. Eu am inventat-o pe asta.

- Bine lucrat... - Mulţumesc.

Dragule, vrei să pregăteşti din cafeaua asta?

- Vreau să vorbesc cu fratele meu mare. - Sigur.

Ai probleme.

Nu am... Crede că pot să am probleme din cauza ta.

E un puşti isteţ.

Aşa e.

- Deci? - Deci?

- Ce e? - Ce se întâmplă cu Rebecca?

Nimic.

Uite, iar te închizi.

Chiar n-o să te duci după ea?

Dac-a fost vreodată un moment în care să te deschizi cu totul

şi să pui totul pe masă, Matthew...

N-o să stea pe aici.

Clar n-o s-o facă, dacă n-o să-i spui ce simţi.

Cred că deja a ales.

De ce? Din cauza articolului din Aspire de azi-dimineaţă?

Chiar speram că n-o să facă asta.

Ce anume? Să scrie despre cât de minunat e oraşul nostru.

Nu, să spună lumii cine e Îngerul.

Identitatea Îngerului nu e dezvăluită în articol.

Ce...

M-am întors în Pine River de Crăciun ca să găsesc răspunsuri.

În schimb, am găsit magia.

Nu genul de magie în care credeam când eram mici,

cu reni zburători sau bătrâni veseli,

cu cadouri nesfârşite în sacul lor...

Ci o magie mai matură,

magia oamenilor care îi ajută pe cei din jur, magia iubirii...

M-am întors în Pine River ca să aflu cine e Îngerul

şi aveam de gând să spun lumii despre asta.

Şi am aflat cine e în spatele îndrăgitei tradiţii din Pine River,

dar am aflat şi alte lucruri.

Cum o idee poate să-i schimbe pe oameni în bine,

cum o comunitate poate să se unească pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi

şi cum un orăşel poate să te primească acasă,

chiar dac-ai fost plecată mult, mult timp.

Adevărul e că magia Bradului Îngerului nu se află

într-o singură persoană şi nu e nici măcar în toate dorinţele îndeplinite an de an.

Adevărata magie a Bradului Îngerului

e abilitatea de a-i aduce pe oameni laolaltă ca să se ajute între ei.

Toţi suntem Îngeri.

De fiecare dată când suntem alături de un prieten,

de fiecare dată când ajutăm la îndeplinirea unei dorinţe,

purtăm cu noi acea tradiţie din Pine River oriunde am fi.

Aşa că-n această minunată dimineaţă de Crăciun, vă îndemn pe voi, Îngerilor,

să creaţi nişte magie de Crăciun proprie şi s-o faceţi cu dragoste.

Crăciun fericit!

De ce mai eşti aici? Du-te după ea.

Te-am întrecut.

Nu ştiam că e o cursă.

M-am gândit c-o să te găsesc aici.

Părea să fie locul potrivit pentru dimineaţa asta.

Ţi-am citit articolul. A fost...

N-a fost ştirea pe care o voia editoarea mea.

A fost perfect.

Şi rubrica?

Ţi-am ascultat sfatul.

Am vorbit deschis cu editoarea.

I-am spus exact ce vreau şi, din fericire,

asta e părerea cititorilor.

- Astea sunt multe aprecieri. - Da, sunt multe.

Deci ai primit postul? O să scrii rubrica?

Da, am primit rubrica în fiecare săptămână.

Şi cea mai bună parte e că pot s-o scriu de oriunde.

Deci presupun că mi s-a îndeplinit dorinţa.

Tu ce ţi-ai dorit?

Pe tine.

Dorinţa mea ai fost tu.

Dacă singura magie pe care o avem ca adulţi

e magia pe care o creăm unii pentru alţii, atunci, depinde doar de noi, nu?

Aşa că dorinţa mea ai fost tu,

pentru că te vreau

pe tine

aici

cu mine,

pentru că totul e

mai bine cu tine.

Trebuie să recunosc, domnule Anderson,

îmi place versiunea asta nouă a ta.

Cred că va trebui să rămân.

E corect să primeşti ce-ţi doreşti.

Eu nu mi-am pus o dorinţă.

Ba da.

Ce e ăsta?

L-ai păstrat?

„Aş vrea să rămân în Pine River pentru totdeauna”.

A trecut ceva timp, dar cred că Bradul Îngerului ţi-a îndeplinit dorinţa.

Corectare punctuație R.O.D.

Sincronizarea R.O.D.