Original subtitles

UN BUCLUC CU REPETIŢIE

Gata. E rândul vostru, fetelor.

E adevărat că ne părăseşti şi pleci în Belgia, Guy?

Da. Plec mâine seară.

- Boo-hoo! - Boo-hoo!

"Boo-hoo"?

E un titlu bun pentru un cântec.

Ai cumva un foc?

- Te mai pot ajuta cu ceva? - Poţi să iei loc.

Mulţumesc.

- Ai mai fost aici, dră... - Claire. Claire Dunham.

În fiecare seară, de când cânţi aici, dar nu m-ai văzut până acum.

Nu înţeleg de ce.

Poate că ai fost prea ocupat cu iubita ta cea drăguţă.

S-ar părea că tu vezi foarte bine, nu-i aşa?

- O iubeşti? - Asta ţi-ar frânge inima?

Mi-ar sfărâma-o.

Şi nu văd nici urmă de compătimire în ochii tăi.

Eu nu văd nici urmă de sinceritate în ai tăi.

Guy?

- Mai rămâi aici? - Sigur. Poate nu vine în seara asta.

- Bricheta ta. - Mulţumesc.

- Ce vrei? - Cred că e instinctul matern.

- Ce anume? - Ceea ce trezeşti tu femeilor.

"Mămicile" nu te pot lăsa în pace.

De ce te plângi? Tu eşti căsătorit.

- De aceea mă plâng. - Georgie, fără să pui marea întrebare.

- ... nu poţi primi marele răspuns. - Nu e simplu. Eu nu am cerut nimic

şi, cu toate astea, m-am ales cu o soţie, trei copii şi un ulcer.

Poate că n-o să vină.

- Cine? Jill? - Indiferent cum ar chema-o.

E singurul nume pe care îl ştiu. Nu pot obţine nimic de la ea.

- Sau să ajungi undeva cu ea. - Bea-ţi laptele!

Aşteaptă un inel pe deget

şi să-ţi pună belciug în nas. Nu mai durează mult, amice.

Prevăd că o să faci ulcer.

Amice, când vom ajunge la Bruges, voi fi liber ca pasărea cerului.

Şi canarul e pasăre.

Si ce e cu asta?

Ai văzut vreunul liber?

Să mergem să muncim, colega.

Bună.

Mulţumesc.

- Bună. - Bună.

- Eşti foarte drăguţă. - Mulţumesc.

- Să facem ceva diferit în seara asta. - Nu am făcut niciodată nimic.

- Mă întrebam dacă ai remarcat. - Am remarcat.

E ultima mea noapte aici.

Profităm de ea la maximum sau o să dispari ca de obicei?

Dacă ne e dat să fie ceva între noi, trebuie să fie în noaptea asta.

Exact asta simt și eu.

Ai avut atâtea femei în viaţa ta!

Nu m-am mai uitat la o altă femeie de când ai venit prima dată în club.

Dar ele încă se uită după tine.

Nici nu o cunosc.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Cine este?

O melomană.

- Foarte drăguţ. - Eşti frumoasă.

Iar tu eşti cel mai frumos lucru din viaţa mea.

Vino! Te urc într-un taxi si te trimit acasă.

Acasă? Dar nu vreau să mă duc acasă.

Vreau să merg în apartamentul tău.

Am încercat.

După ce au murit părinţii mei, m-am dus să locuiesc cu unchiul Gerald.

Are o casă minunată la ţară şi era singur.

De atunci, el a avut grijă de mine.

Ţi-ar plăcea unchiul Gerald, Guy.

- Sunt convins. - E foarte blând.

Nu te superi că fac ordine, nu-i aşa?

Deloc.

Ador să muncesc pentru tine.

E gata ceaiul.

- Bei ceaiul cu lapte? - Nu beau ceaiul cu lapte.

Ai crănțănele?

"crănţănele"? Din câte ştiu eu, nu.

Biscuiţi, prostuţule.

Nu am crănţănele, prostuţo.

Cred că sporovăiesc cam mult, dar e prima dată

- ... când avem ocazia să vorbim. - Să vorbim și iar să vorbim.

- Guy? - Da?

Vrei să pui un disc?

Ce moment potrivit pentru dans!

GUY LAMBERT AS PUTEA SĂ MĂ ÎNDRĂGOSTESc

De ce nu?

Am pus un disc.

Poftim!

Am uitat zahărul.

Jill, te învârţi pe aici ca un fluture.

De ce nu te aşezi undeva? De exemplu, aici.

Nu e mai bine?

Nu îţi place aşa?

Tu stai comod şi eşti relaxat, iar eu îţi torn ceai

şi trebăluiesc pentru tine.

- Ai putea face mai mult dacă... - Lasă-mă să-ţi aranjez pernele.

- Nu vreau să le aranjezi. - Poftim! E confortabil? Comod?

Confortabil și comod.

E mai bine?

Jill, stai nemişcată un moment!

- Pentru ce? - Pentru asta.

Guy! Primul nostru sărut.

Ştiam că aşa va fi. Că voi simţi fiori.

- Unul sau două? - Ce anume?

Cuburi de zahăr în ceai, prostuţule.

Patru sute optsprezece. Nu-mi pasă.

E minunat să fiu cu tine. Nu pot să cred că se întâmplă asta.

Nici eu nu pot să cred.

- Guy? - Da?

Vrei să mă mai săruţi o dată?

Eşti sigură că nu întrerup nimic?

Sunt sigură.

Nu-i aşa că e minunat?

- Ar fi putut să fie. - Muzica. Melodia asta.

Nu-ţi aminteşti, iubitule? Ai spus că e melodia noastră.

Aşa am spus?

Aşa am spus.

Cântă-mi-o.

- Să cânt într-un astfel de moment? - Te rog!

Nici nu-ţi dai seama ce se întâmplă cu mine când te aud cântând.

Aşadar, Jill...

Jill?

- Jill! - Cred că am aţipit.

Aşa este.

Guy, te iubesc.

- Nu mi-o spui şi tu? - Sigur.

Spune-mi-o, Guy.

Bine. Te iubesc.

Sunt nebun după tine.

Mor după tine. Sunt complet nebun după tine.

- M-am aşezat pe serviciul de ceai. - Da, ştiu.

S-au vărsat pe mine ceştile pline cu ceai fierbinte.

Da, ştiu.

Mă schimb într-un minut.

- Guy, e îngrozitor de târziu. - Nu lipsesc mult.

- Îmi notez numărul tău de telefon. - Te rog!

- Te sun mâine? - Când vrei tu.

Te iubesc.

"Te sun mâine?" Asta s-o crezi tu.

As vrea să nu te mai văd niciodată.

B6?

Cred că am făcut o greşeală.

Dar, după cum arată, probabil că, oricum, o merita.

Alo?

- Alo? - Alo?

Alo... Eşti acolo?

- Da, sunt aici. Tu unde eşti? - Alo? Alo?

- Alo? - Dl Lambert?

- Da. - Sunt Gerald Waverly.

- Numele meu îţi spune ceva? - Absolut nimic.

Atunci, se pare că nu ştii despre mine mai mult decât ştiu eu despre tine.

Jillian Conway e nepoata mea.

Jillian Conway? Nu cunosc...

Jill? Trebuie să fii unchiul Gerald.

Da, mi se spune şi astfel.

Dle Lambert, cred că e momentul să ne întâlnim.

- Sunt de acord. - Ne vedem după-amiază?

Pe Surrey Road, la 31 1, în St. John's Wood. Pe la două?

- Pe la două. - La revedere, dle Lambert.

La revedere.

Foarte frumos.

- E un Constable. - Da, ştiu.

- De unde ştii? - Scrie în partea de jos.

Ia loc, dle Lambert. Vrei un ceai?

Nu, mulţumesc. Unde e Jill?

E aici, dar nu ştie că și tu eşti aici.

- Vrei să-i spui că sunt aici? - Înţeleg că eşti artist.

Mi se pare o viaţă cam nesigură. Nu ai un contract sigur, nu-i aşa?

Nu primim toţi ajutor social.

Te asigur că nu am intenţionat să te jignesc.

Nu sunt jignit, mă grăbesc. Nu vreau să pierd rândul la pâinea de pomană.

Aveai de gând să te căsătoreşti cu nepoata mea, dle Lambert?

Mi-a făcut plăcere. Găsesc singur uşa.

- Un moment, te rog. - Am peste 21 de ani.

Nu am dosar penal. Nu sufăr de boli psihice.

Vreau să mă căsătoresc cu ea, iartă-mă dacă nu-ţi cer părerea.

- Jillian ţi-a zis de moştenirea ei? - Am avut alte lucruri de discutat.

Cunoscând-o atât de bine, sunt sigur că nu ţi-a spus nimic altceva despre ea

- ... decât că e îndrăgostită de tine. - Ei bine,

uneori, asta e tot ce vrei să afli.

Se poate, dar nu şi în acest caz.

Unchiule Gerald?

Sunt aici, Jillian.

Unchiule Gerald, eu...

Guy!

Vă rog să mă scuzaţi...

Îţi baţi joc de mine.

Nu îţi baţi joc de mine.

Pare mai grav decât este, Guy. Împlinesc 18 ani peste patru zile.

La multi ani! O să-ţi trimit o felicitare.

- Azi noapte nu mă considerai copil. - Nu arătai ca un copil.

Doar hainele sunt altele. Eu sunt aceeaşi.

Dar eu nu sunt acelaşi.

- Te iubesc, Guy. - Ce ştii tu despre iubire?

Poftim!

Locul tău e într-o casă ca asta,

cu unchiul Gerald

si cu Constable.

- Nu pot nici măcar să te sun? - Nu. Diseară plec cu feribotul în Belgia.

Guy!

- Pleci aşa de repede, dle Lambert? - Doar cu permisiunea ta, desigur.

De cât timp mă spionezi, unchiule Gerald?

Te spionez?

Cum altfel ai fi putut afla de Guy? Și aveam încredere în tine.

Şi eu aveam încredere în tine, până când am aflat că o ştergeai

- ... când ar fi trebuit să dormi. - Nu face să pară ceva sordid.

Vreau să mă căsătoresc cu el.

Căsătorie! Ai numai 17 ani.

Cât urăsc vârsta asta! Peste patru zile, voi avea 18 ani.

Nici la 18 ani nu vei putea să te măriţi fără consimţământul meu.

Eşti prea tânără ca să te gândeşti la aşa ceva.

Încă nişte ani de şcoală ţi-ar prinde bine.

- Scoală? - Totul e aranjat. Aici e biletul tău.

Mă alungi, aşa cum se exilează condamnaţii pe Insula Diavolului.

Ar putea fi o experienţă minunată.

La Bruxelles e superb în perioada asta a anului.

Bruxelles? Bruxelles e în Belgia. Nu-i aşa, unchiule Gerald?

Dacă nu l-au mutat, da.

- Pleci diseară, cu feribotul. - Am înţeles, unchiule Gerald.

Georgie!

Georgie!

- Ce faci acolo? - Încerc să întorc vasul.

- Eu credeam că ai avut un accident. - Trage-mă înapoi!

Sunt foarte amuzant, nu-i aşa?

Ar trebui să-ţi bag zâmbetul ăla pe gât.

- Nu e ziua mea norocoasă. - Nici noaptea...

- Am văzut-o pe Jill pe vas. - Eşti nebun. Nu poate fi aici.

Sau ar putea?

Jill!

Îmi cer scuze.

- Intrăm în criză de timp, Archie. - Nu-mi place, Arthur. E riscant.

Riscant? Da, dar nu pentru noi.

Alegem o valiză care să nu atragă atenţia

şi lăsăm pe altcineva să le treacă prin vamă.

- Bine. Dă-i drumul, dar fii atent. - Am înţeles.

Îmi pare nespus de rău, domnilor.

Nu aşa, tâmpitule.

- Discret. - Discret.

Pentru mine, asta e o vacanţă, în care mai şi lucrez puţin.

Scriu o lucrare despre trecutul istoric al unor oraşe europene.

Ce interesant!

- Am remarcat. - Îmi cer scuze.

- Vrei să te ajut să-l cauţi? - Nu are rost.

Am cercetat vasul de sus până jos. O să-l găsesc la Bruges.

- Acolo te duci? - O să ne căsătorim.

- Felicitări! - Mulțumesc.

Georgie? Georgie! Nici un semn.

- Eşti sigur că era Jill? - Absolut sigur.

- Să scoatem instrumentele. - Ai milă! Nu am chef de cântat.

- Ai ceva mai bun de făcut? - Mă duc lângă balustradă.

Stai puţin! Mai întâi, cântăm.

- Dacă Jill e pe vas, ne va găsi. - Şi apoi?

Apoi mergem amândoi lângă balustradă.

Scuze, şefule.

Discret, tăntălăule.

Dar e barbar, necivilizat.

Sunt de acord. Totuşi, fără acordul părinţilor,

nici nu te gândi că te măriţi în Belgia înainte de 21 de ani.

E de-a dreptul imoral.

- Păcat că nu mergi la Stockholm. - La Stockholm?

Suedia e minunată în perioada asta,

mai ales pentru o fată de 18 ani, care se gândeşte la căsătorie.

- El este. - Cine?

El! Scuză-mă. Mulțumesc. Mulţumesc pentru tot. Scuză-mă.

Foarte bine!

Guy!

S-a terminat şcoala. Tocmai ai sunat din clopoţel.

Ai avut dreptate.

- Credeam că am stabilit totul. - Aşa este.

- Și ce cauţi aici? - Sunt în drum spre Bruxelles.

Spre Bruxelles? Nu Bruges?

- Vrei să-ţi arăt biletul? - Nu e nevoie.

- Spune-mi că te bucuri că mă vezi. - Mă bucur că te văd.

- Rămânem prieteni? - Sigur te duci la Bruxelles?

Prieteni.

E în ordine. A fost doar un accident.

Grozav accident! Poţi să și mori aici.

Da. Cred că cineva încearcă să mă avertizeze.

- Mai bine plecaţi de aici. - Haide, Jill!

Ar fi bine să plec şi eu de aici.

- Care e a ta? - Aceea.

- Scuze, domnişoară. - Scuzaţi-mă.

Vă rugăm să pregătiţi paşapoartele.

Vă rugăm să pregătiţi paşapoartele.

- Ce este? - Ce e? Lasă-mă! Cum îndrăzneşti?

Pasageri, vă rugăm să ridicaţi bagajele înainte să ieşiţi.

E şocant câtă umilință trebuie să suporte un om.

Apropo de umilinţă, Arthur, mai bine ai termina cu îmbrăcatul.

Cred că asta este...

Atunci...

- Să te fereşti de cufere. - Da.

Călătorie plăcută!

- Jill, eşti teafără? - Da.

- Mereu intervine ceva între noi. - Da.

Ar trebui să pleci. Să nu pierzi trenul spre Bruxelles.

- Şi tu, autobuzul spre... - Spre Bruges.

- Da, Bruges. - Ultimul apel pentru Bruges.

Următorul autobuz pleacă peste 2 ore.

Îl vezi?

Îl vezi? Tăntălăule!

S-a evaporat.

Am cântat bine în seara asta.

- Spune-le băieţilor să strângă. - Strângeţi instrumentele, băieţi!

- Te simţi bine? - Nu știu.

Mă gândesc la cufăr, la poarta care s-a deschis, la căruţul cu bagaje.

Coincidență. Nişte accidente înspăimântătoare.

Atunci, de ce mă simt urmărit?

Dacă nu mă înşel, chipul acela mi se pare cunoscut.

Rezolvă repede!

- Bună seara din nou. - Bună.

Cred că-ţi place să călătoreşti, dacă ai bătut atâta drum pentru o seară.

Sper că te referi la itinerariu.

- Mâine cântăm la Anvers. - E o invitaţie?

Ia te uită cine e aici!

Cu tot cu valiză.

Scuză-mă.

- Ce cauţi aici? - Ce caută ea aici?

Stai puţin!

Credeam că te vei bucura să mă vezi, dar tu te simţi destul de bine.

Mă simţeam.

- Melomană... - Să mergem!

- Unde? - La hotelul meu.

Super!

Nu putem discuta aici. O să lămuresc asta o dată pentru totdeauna.

Super!

Vino!

Guy, scumpule, eşti teafăr?

De ce nu te uiţi pe unde mergi, nebunule?

Nu mă sperii! Nici un pic!

Vino!

Să fugi de la şcoală?

Ar trebui să ai mai multă minte. Eşti destul de mare.

De fapt, nu eşti. Asta e problema. Eşti prea mică.

Unchiul Gerald nu ar trebui să te trimită nicăieri singură la vârsta ta.

- Stai jos! - Stau jos.

Ridică-te de pe pat! Ridică-te de pe pat! Pune-ţi pantofii. Pune-ţi pantofii!

- Mă dor picioarele. - "Mă dor picioarele."

Aşadar, te-ai certat cu unchiul Gerald şi ai fugit.

Nu e nimic neobişnuit în asta.

Când eram mic, mereu aveam probleme cu ai mei.

Adevărat?

Sigur.

Fuga nu rezolvă nimic.

Când vei fi mai mare, vei înţelege asta. Da.

Vei...

Cel mai înţelept ar fi să-l sunăm pe unchi.

Lasă telefonul!

Te învârti ca un fluture. De ce nu te aşezi undeva? De exemplu, aici.

- Te-am adus aici ca să vorbim. - Vorbim și iar vorbim.

Ridică-te! Nu-ţi dai seama că eşti singură cu un bărbat în camera lui?

- Te iubesc. - Nu e adevărat.

- Și tu mă iubeşti. - Nu e adevărat.

- Nu poţi sta o clipă nemişcat? - Pentru ce?

Pentru asta.

- Paharul din mâna ta... - Da, ştiu.

- L-ai vărsat. - Da, ştiu.

Mă schimb într-o clipă.

Baia e acolo.

Poate ar fi mai bine să nu se schimbe.

Îţi place?

Şaptesprezece.

Pentru şaptesprezece voi primi 20.

Asta e foarte rău. Foarte. Nu ştii ce faci.

Mă poţi învăţa tu tot ce nu ştiu.

Grozavă şcolăriţă! Cred că se specializează în igienă.

- Am nevoie de aer. - Deschidem o fereastră.

Peste trei zile, împlineşti 18 ani?

Peste două zile.

Gândeşte-te! Timpul zboară.

- Nu. N-o face. - Dar, iubitule...

Nici un „dar, iubitule.” Te trimit acasă în noaptea asta.

Ai spus că mă iubeşti.

Spui multe lucruri atunci când încerci să... Ştii tu.

Le spui asta tuturor fetelor, atunci când încerci să... ştii tu?

- Nu. - Nu?

Pleci acasă în noaptea asta și cu asta basta.

Bine. În cel mai rău caz, mă va bate din nou.

Sigur, cel mai rău ar fi să te bată.

Să te bată? Unchiul Gerald?

Nu-ţi face griji. E foarte atent. Niciodată nu se văd vânătăile.

- E un netrebnic! - Nu mă deranjează durerea.

Dar nu-mi place să fiu încuiată în cameră zile în șir. Mi se face foame.

Nu sta acolo! Îmbracă-te.

- Mă trimiţi înapoi! - La nemernicul ăla? Nici o şansă.

Mă bucur mult.

- Te duc la școală. - Nu!

- Guy, te rog, ia-mă cu tine. - Să te iau cu mine?

Mi se întâmplă prea multe lucruri ciudate în ultimul timp.

- Doar până la Stockholm, te rog? - Stockholm? E la trei zile de aici.

Îţi dai seama că deja am necazuri mari?

N-o să te deranjez. Voi face tot ce îmi spui. Îţi promit.

Când vom ajunge în Suedia, totul va fi bine.

- De ce va fi bine în Suedia? - Ei bine...

Am o mătuşă foarte drăguţă la Stockholm, care va avea grijă de mine.

- O mătuşă? - Mătuşa Harriet. Semănăm perfect.

- Doar până la Stockholm. Atât. - Iubitule!

- Termină cu "iubitule." - Termin cu "iubitule."

- Vei face întocmai tot ce îţi spun. - Da, Guy.

Ce e asta? Nu pot să te duc nicăieri îmbrăcată așa.

Nu, Guy.

- Nu sta acolo! Schimbă-te! - Da, Guy.

- Nu te poţi schimba fără asta. - Nu, Guy.

- Închide ușa! - Da, Guy.

Îţi pun nişte lucruri în valiza mea. Va fi mai uşor de transportat.

E foarte frumos, nu-i aşa?

E frumos să fiu închis pentru răpire?

Dar nu m-ai răpit. Sunt aici de bună voie.

- Aminteşte-ţi asta la procesul meu. - Îmi voi aminti.

Cred că sunt nebun. Aş putea fi împuşcat pentru asta.

Am priceput mesajul! Nu trebuie să mă loveşti în cap!

Eu şi gura mea cea mare!

- Ne spun bună dimineaţa. - Bine. Bună dimineaţa.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

E minunat! Superb!

Mulțumesc.

BUN VENIT LA ANVERS

Să mergem!

Mă întorc imediat. Să nu pleci.

Băieţii încă nu au ajuns. Întâi, trebuie să găsim o cameră.

- Apoi vedem festivalul. - De la fereastra hotelului.

- Asta nu e amuzant. - Nici să se tragă în mine nu e.

- Am destule griji pe cap. - Nu e drept.

- Vrei să te întorci la unchiul tău? - Nu, Guy.

- Atunci, ascultă ce îţi spun. - Da, Guy.

A plecat! Ia-o repede şi fugim cu ea.

Nu ajung la ea!

Tu eşti mai aproape de pământ decât mine. Încearcă tu.

Bine. Apleacă-mă spre valiză și o iau eu.

Bine. Așa.

- Discret. Discret. - Da.

- Discret. - Da.

Scuzaţi-mă.

Ridică-mă!

Nu există undeva un bărbat care se întreabă unde eşti?

Sunt mulţi, dragul meu. Am un fost iubit chiar aici, în Anvers.

- Stau în studioul lui. - Studio?

E sculptor.

Ia bulgări de lut umed şi rece,

îi frământă în toate părţile și... voila! Un nud.

Asta e doar o modalitate.

Ţi-ar plăcea să-l vezi? Ne urcăm în maşina mea şi ajungem imediat acolo.

Prietenul tău care frământă lut ar avea obiecţii?

Nu. E la Paris. Se întoarce peste o săptămână.

- Pare plăcut. - Nu-i așa?

Scuză-mă, dle Lambert. Îmi dai, te rog, un autograf?

- De ce nu? - Nu cu ăla.

- Vrei să-l scriu cu sânge? - Da, te rog.

După ce îţi tai gâtul.

În legătură cu propunerea mea...

Orice bărbat normal nu ar refuza.

- Dacă nu ar fi îndrăgostit. - Îndrăgostit? De o şcolăriţă?

Studiaz-o mai bine, profesore. E ziua absolvirii...

- Claire... - Știu.

Altă dată.

- Eu n-o să te sun. Sună-mă tu. - Mulţumesc. Aşa o să fac.

Nu! Nu faceţi asta!

Foarte amuzant!

Îmi cer scuze.

Bună.

Eu sunt.

- Fata de pe feribot. - Incredibil. Nu te-am recunoscut.

- Ce faci... - Ce faci...

- Mai întâi doamnele. - Eu mă distrez la festival.

Şi petreci de minune, ca de obicei?

- Pot să te însoţesc? - Nu aveam nici o țintă.

- Atunci, permite-mi să-ţi fiu ghid. - Bine.

Ştiai că Anvers e oraşul cu cea mai veche bursă de valori?

- Nu. - E adevărat.

De asemenea, e centrul mondial al comerțului cu diamante.

E o informaţie interesantă.

Jill?

Jill!

E atâta liniște aici! Îmi place cântecul greierilor.

Am descoperit ceva interesant. Vino să-ţi arăt.

Bine.

Aici este.

Puțul ăsta e de când există Anvers. Au construit oraşul în jurul lui.

- E inclus în lucrarea ta? - În ce anume? Da.

Am scris deja câteva pagini despre Anvers.

Ţi-a căzut ceva.

Mi-a dat-o unchiul tău.

Înţeleg. Nu îmi eşti prieten.

Te-a angajat unchiul meu, să mă urmăreşti.

Lucrurile nu stau chiar aşa, Jillian.

- Nu înţeleg. - E foarte simplu.

Unchiul Gerald a cheltuit din moştenirea ta.

Şi se apropie ziua adevărului: aniversarea celor 18 ani ai tăi.

Acum înţelegi. Nu-i aşa, Jillian?

Totul a condus spre acest moment.

De când ai plecat de la Londra,

eu şi partenerul meu ţi-am urmărit fiecare mişcare.

Lemnul ăsta e putred.

Deşi eşti uşoară, scândurile s-ar rupe sub greutatea ta.

Nu mă interesează banii. Dacă îi spui asta unchiului, poate că...

- Orice om e lacom. - Nu!

Gustul banilor nu a făcut decât să-l aţâţe pe unchiul tău.

- Îmi pare rău, Jillian. - Nu!

- Într-o clipă, totul se va termina. - Nu! Te rog!

Nu! Ajutor!

Ajutor!

Eşti cam dur, domnule. Vrei să încerci cu mine?

Cu plăcere.

Guy!

Jill!

Vino!

- Guy, mi-e frică. - Linişteşte-te.

Nu am mai văzut niciodată un cadavru. Ce o să facem?

Facem ceea ce am stabilit. Te duc la mătuşa ta, în Suedia.

- La cine? - Mătuşa de la Stockholm.

Da. Mătuşa Charlotte.

Mătuşa Harriet!

- Cam aici. - În apă atât de mare?

- Vom fi la două ore de Amsterdam. - Nu există o cale mai simplă?

- Mai simplă? - Adică mai puţin periculoasă.

Nu e mare lucru. Punem o bombă mică în sala mașinilor.

O bombă în...

Când va exploda, noi vom fi deja departe, într-o barcă de salvare.

Revoltă. Revoltă.

Nenorocitule!

Taci, trădătorule!

Căpitane, pare destul de simplu.

Aşa şi este. Un prieten al meu şi-a scufundat nava la fel.

- Şi ce s-a întâmplat cu el? - Are un magazin alimentar în Putney,

din partea lui de asigurare.

- Alimente? - Căpitane! Vin pasageri.

- Pasageri? - Pasageri?

- Căpitanul Roach? - Da. Voi cine sunteţi?

- Pasagerii tăi. - În barca de salvare. Bombe!

- V-aţi gândit să mergeţi cu avionul? - E mai rapid şi mult mai sigur.

Nu mai călătoreşte nimeni pe mare.

- Mi se pare o barcă superbă. - O navă, doamnă. O canoe e barcă.

De ce nu mergeţi cu o canoe?

S.S. Damocles. E numele de pe bilet şi de pe nava ta.

Iar pentru noi e destul.

- Să ştiţi că ia apă. - E ca o sită.

Bine. Daţi-mi permisele de îmbarcare.

- Nu avem permise de îmbarcare. - Încă nu le-ați luat?

Nu. Nu putem merge la Imigrări să le ridicăm.

Ce contează nişte permise de îmbarcare între prieteni?

Ne credeţi spioni? Vrem să mergem cu hârbul, nu să-l aruncăm în aer.

Ați întârziat. E o bombă în sala maşinilor.

Nu-mi daţi de ales.

Jos.

Jos!

La revedere!

- Ce crezi că scrie? - Nu ajung fotografiile?

Să plecăm de aici.

- Am vrea o cameră, vă rugăm. - Nu vorbesc bine englezeşte.

Vreţi să scrieţi? Numele? Îmi arătaţi, vă rog, paşaportul?

Ăsta nu e paşaportul tău.

- Jucăm un joc. - Da. Se numeşte "Nasture.

-... nasture, cine are..." - "Nasturele".

Dacă nu eşti croitoreasă înseamnă că am necazuri mari.

Nu e zdravănă la minte. Crede că eşti soţul ei, care a părăsit-o.

- Minunat. - Crede că orice bărbat e soțul ei.

Camera 5.

I-am spus că e soţul tău.

- E alt joc al vostru? - Este...

- Da. Se numeşte... - "Fii bun cu copiii."

- "Un prieten e o pacoste." - Da.

Unde este, vă rog?

- Acolo. - Mulțumesc.

Încântătoare cameră. Design elegant. Tu cum l-ai numi?

După mine, început de sărăcie.

- Am obosit. - Da, mi-a ajuns.

- Ce e atât de amuzant? - Mă gândeam.

Ce caută o fată drăguţă ca tine într-o asemenea magherniţă?

- Ai spus că nu mai facem asta. - Aşa este. Nu ar fi corect.

Nu, dacă nu mă iubeşti.

Meriţi un băiat care să-ţi spună mai mult decât nişte poveşti.

- Meriţi genul de băiat de familie. - Şi tu nu eşti acel gen?

Asta am tot încercat să-ţi spun.

Nu va merge. Pur şi simplu.

Guy, unde te duci?

Să dau un telefon. Cred că știu cum putem ajunge în Suedia.

Te rog să nu mă laşi singură aici.

O să mă întorc foarte repede.

- El pleacă, Archie. - Ea a rămas în hotel. Singură.

Da. Cu valiza.

Să nu strici totul.

Discret, Arthur. Discret.

Discret.

Goedemiddag şi ţie. Caut o fată.

O fată.

- Din nou englezeşte. O să încerc. - E cam de înălțimea asta.

Ar trebui să fie singură. A fost un bărbat cu ea, dar a plecat.

Da. Mare păcat.

Nu e zdravănă la minte.

Serios?

Acolo. Camera 7.

- Alo? - Alo, Claire? Sunt Guy.

Am necazuri. Am nevoie de ajutorul tău.

Cred că nu mai am timp.

Ce este, Guy? Ce s-a întâmplat?

Jill este pe Park Straat, numărul 89. Park Straat, 89, camera 5.

Camera 5. Am reţinut.

Nu am timp să-ţi explic. Vrei să o iei tu

- ... și să o duci la studio? - Sigur.

Mulțumesc. Ne întâlnim acolo mai târziu.

- Eşti Guy Lambert? - Da.

- Eşti sigur? - Da.

Sunt sergentul Havert, iar ei sunt cei doi asistenţi ai mei,

care nu merită să fie menţionaţi, Sylvester şi Harry.

Eu sunt Herbert. Îmi pare rău, dar avem plăcerea să te arestăm.

Pentru ce să mă arestaţi?

Eu... Eu trebuie...

Eu trebuie să plec. Nu înţelegeţi.

Sunt inspectorul de Groote. Ia loc, te rog.

- Nu, mulţumesc. Nu pot să stau. - Ajutaţi-l pe dl Lambert să se aşeze.

- Dacă insistaţi. - Pentru început, dle Lambert,

vrei să ne spui unde este Jillian Conway?

Jillian Conway? N-am mai auzit numele ăsta.

Te avertizez că, dacă nu ţi se îmbunătăţeşte memoria,

această vizită s-ar putea transforma într-o şedere permanentă.

Nu mă poţi reţine, de Groote.

- Inspector de Groote. - Nu fără a fi acuzat.

În privinţa acuzaţiilor, sunt foarte sigur

că răpirea încă este considerată un delict.

Răpirea?

Ţi se pare amuzant?

Nu tocmai.

Adică nu vrei să mă interoghezi în legătură cu...

Răpire. Ca să vezi!

Negi că ai răpit-o pe dra Conway?

Sigur că nu am făcut asta.

Dă o pauză acestui trio. Mi-au perforat ceafa cu privirea.

- Ai vorbit cu unchiul lui Jill? - Dl Waverly?

El a anunţat dispariţia. Şi a sugerat că ne-ai putea ajuta s-o găsim.

Şi ţi-a spus de ce a fugit Jill?

Dar a fugit sau a fost răpită, dle Lambert?

- Asta vă conduce la mine? - Exact.

Să-l lăsăm pe dl Waverly.

Nu putem să-l lăsăm. Din cauza lui se întâmplă asta.

Povestea asta e prea ciudată ca să fie crezută.

Dar dra Conway ar suporta consecinţele acestei poveşti?

- Bineînțeles. - Atunci, unde este, dle Lambert?

Camera 5. Park Straat, 89.

Dl Lambert a decis să fie cooperant.

Park Straat, 89. Camera 5.

Mulţumesc, inspectore. Ai fost amabil.

Nu-l lăsa să plece. O va ucide.

- Ce e asta? - Încetează!

Ce e asta? Scoateţi-vă mâinile din buzunarele mele!

- Nu e el! - Încetaţi!

Nu e el, idioţilor.

- Scuze! - Scuze!

Incredibil! E o ruşine.

- Acum pot să plec? - Sigur.

Da, sună-l pe omul tău. Spune-i să facă treaba pentru care l-ai angajat.

- Mă enervezi. - O crimă e o treabă enervantă.

Vrei să fii atât de bun să trimiţi pe cineva după nepoata mea?

Sigur. Dar să nu credeţi că trebuie să-mi dovediţi ceva, domnule.

Stau aici până când vine Jillian. Chiar aici, Lambert.

Ca să vezi clar că nu iau legătura cu nimeni.

Vom sta şi vom aştepta cu toţii.

Cum... Au plecat!

Dacă le pierdem urma, e numai vina ta, Arthur.

Ce ai făcut acolo?

Arthur!

Urcă, să plecăm după ele! Urcă!

Lungan tăntălău! Urcă, pentru numele lui Dumnezeu!

- Ar trebui să-ţi fie ruşine! - Șoricelule!

Șoricelule! Întoarce-te la şoricioaica ta!

- Întoarce-te la şoricioaică! - Park Straat, 89.

Scuză-mă, pisicuţo.

Şoareci! Trei!

Inspector de Groote.

Ştiu că nu eşti inspectorul de Groote. Eu sunt inspectorul de Groote. Idioţilor!

- E furios. - Lasă-mă să vorbesc cu el.

Lasă-mă să vorbesc eu cu el.

Inspectore? Inspectore?

Alo? Alo?

- Inspectore? - Inspectore?

- Idioţilor! - Un moment. Inspectore de Groote?

Vorbim imediat. Doar o clipă.

- Lăsaţi-mă să vorbesc cu el. - Alo?

Unde ați umblat? Idioților!

Fără urmă?

Înţeleg.

Dra Conway a părăsit adresa pe care ne-ai dat-o, dle Lambert.

A plecat? Spre binele tău, sper ca Jillian să nu păţească nimic.

Cum să păţească, dacă tu eşti aici?

- Cât timp o să mă ţii sub supraveghere? - Până la miezul nopţii.

- Miezul nopţii? - Atunci vom sărbători aniversarea lui Jill.

E absurd.

Bine, Lambert. Accept provocarea.

Bine.

Inspectore, tu cum te distrezi aici?

- Arestez oameni. - Nu încui uşa să joci cărţi?

Sunt inspector de poliţie, domnule. Trebuie să-mi păstrez reputaţia.

Am o poziţie respectată, onorabilă. Sunt un om integru, dle.

Ţi-aş fi recunoscător dacă ai ține minte asta.

Poate un mic pocher?

Bine!

- Dle Waverly? - Nu, mulţumesc. Eu citesc ziarul.

Dle Lambert.

Se pare că vă merge bine.

Scuzaţi-mă.

Uite-o, Arthur. Au lăsat-o în maşină.

Ce gest amabil!

O deschid în două secunde.

Discret, Arthur. Discret.

Unde?

Ai intrat în panică complet, nu-i aşa, unchiule?

Timpul se scurge și eşti conştient de asta.

- Te rog să joci, dle Lambert. - A fost o cacealma toată seara.

- Nu e adevărat. - Nu vorbeam cu tine!

Inspectore, aş vrea să dau un telefon.

Am întârziat la o cină.

- Trebuie să-mi cer scuze. - Pentru nimic în lume.

Dacă nu te superi, e telefonul meu.

O să-l sune pe ucigaş şi o să-i spună...

Ce anume, dle Lambert? Să-mi ucidă nepoata?

Şi unde să-i spun s-o caute? Numai tu ştii unde este.

- Dle Waverly, te rog să suni. - Mulţumesc, inspectore.

- Nu ar trebui să-l lași. - Dle Lambert, te rog fă-ţi jocul.

O să-şi facă el jocul.

Alo?

Alo?

Alo?

E cineva?

Dacă nu vorbeşte, noroc bun.

Noroc!

Nu răspunde.

Mulţumesc oricum, inspectore.

Abia mai pot să ţin ochii deschişi.

Dormitorul e acolo.

De ce nu te întinzi puţin?

Cred că ar fi bine.

Dle Lambert, te rog.

Dle Lambert, te rog să joci.

Începe să te preocupe, nu-i aşa?

Uite cum arăţi! Încep să te treacă fiorii.

Nu-i așa?

Nu-i așa?!

De ce nu e aşa?!

- Spune-mi asta! - Nu-mi plac cei care nu ştiu să piardă.

Apelul acela! Asta era, nu-i aşa?

Ai ştiut tot timpul unde e Jill. Unchiule Gerald, eşti un nemernic!

- Ce a fost asta? - Cred că dl Lambert tocmai a fugit.

Ce faceţi, nătărăilor?

După el!

Uite! Mi-a furat maşina.

Ăsta e un delict.

După mine! Vii, unchiule Gerald?

Nu aş vrea să pierd aşa ceva.

Unchiule Gerald!

Repede!

Dă-i drumul!

Să nu pierzi maşina. Mai repede.

Nu-l lăsa să scape.

Stânga! La stânga!

Nu. La dreapta.

Alo? Idioţilor, unde sunteţi?

Alo? Idioţilor, unde sunteţi?

De ce ţi-am spune?

- Cine vorbeşte, vă rog? - Atenţie! Sunt inspector de Groote.

Lambert merge spre vest, pe Plascoubert.

- Unde sunteţi? - În maşina de poliţie numărul 6.

- Dv. unde sunteţi? - Eu unde sunt?

- În maşina de poliţie numărul 1. - În maşina numărul 1, idioţilor.

- Terminat. - Terminat.

Vă auzim foarte clar.

Vă auzim foarte clar.

- O minune. - O minune.

O minune? Idiotule!

Uite-l!

Repede! Alo?

Lambert a luat-o spre nord, pe Whittendale. La întâlnire!

- Mai repede. - Mai încet.

- Mai repede. Mai repede. - Mai încet. Mai încet.

Idiotule! Acum l-am pierdut. A dispărut.

Alo. Tocmai l-am pierdut pe Lambert.

Îl puteţi prelua voi? Îl vedeţi?

Sylvester, îl vezi?

Nu. Nu te văd nici pe tine.

- Harry, tu îl vezi? - Încă nu.

Nici eu nu-l văd.

Jill?

Jill? Jill?

Te simţi bine?

Încă mă simt puţin ameţită.

Acum o să fie bine.

E inconştient.

Ai o dreaptă puternică, pentru un cântăreţ.

Nici stânga nu e prea moale.

Ai mers destul de departe.

De asta mă temeam.

Uitaţi! Maşina mea.

Întâlnire la maşina mea.

Da.

Stai jos.

Idioților!

Netrebnicilor! Ce faceţi?

Sunt inspectorul de Groote.

Unchiule Gerald, eşti teafăr?

- Da, sunt teafăr. - Veniţi după mine!

Repede!

Sunt inspectorul de Groote. Preiau conducerea.

Nu părăseşte nimeni camera până când nu plec eu.

- Bună, unchiule Gerald. - Jillian!

În viaţa. Petrecerea s-a sfârşit înainte să-şi facă efectul gazul.

Gazul? Nu mă poţi implica în ceea ce s-a întâmplat.

Vrei să facem pariu?

- Inspectore! - Ochiul dv., doamnă!

Cum s-a întâmplat asta?

M-a lovit el.

Numai aşa am putut să-i iau pistolul.

Acum l-aţi prins pe vinovat.

Nu fi ridicol, Gerald! Închisoarea nu e pentru o doamnă.

Îl cunoaşteţi pe dl Waverly, doamnă?

- Intim. - Vrei să taci, Claire?

Nu înţelegi, iubitule?

Dacă eu cad, cazi şi tu.

Claire e cea pe care a sunat-o Gerald din birou.

A fost un semnal că el are un alibi, iar ea poate să pornească gazul.

Ţi-aş fi dat banii. Până la ultimul.

Şi acum îi spune.

Claire voia atât de multe lucruri!

Aveam nevoie de bani pentru ea.

Îţi dai seama ce spui?

Din nefericire.

Atunci, e datoria mea să vă arestez pe amândoi.

- Fă-o, să terminăm odată! - Arestați-l!

Doamnă?

Probe compromiţătoare.

Ei bine...

Ei bine?

S-a terminat.

S-a terminat.

Acum o să plec.

La revedere.

La revedere.

Îmi cer iertare că ţi-am spus atâtea minciuni.

- Și eu te-am minţit. - În legătură cu ce?

Am spus că nu te iubesc.

Guy!

- Eşti încă aici? - Mă iubeşti! Eşti sincer!

- Stai puţin, Jill. - Spune-o!

Te iubesc.

Ai grijă cu vinul!

- Sărută-mă! - Încă nu.

Poftim?

Bine. La mulți ani!

Mă numesc Grayson. Scotland Yard.

- Unde e? - Ce anume? Scotland Yard?

Nu. Asta știu unde este.

Valiza neagră.

E în maşină.

- A dispărut! Ca şi pietrele preţioase. - Care pietre preţioase?

Diamantele ascunse în valiza ta pe feribot.

Dacă aţi ştiut asta, de ce aţi aşteptat atât?

Fiindcă am vrut să-i prind pe ei cu diamantele.

- Pe cine? - Pe Babcock şi pe Brown!

Nimic nu se compară cu o călătorie pe ocean, nu-i aşa?

Da.

A ieşit destul de bine. Nu crezi?

Aşa este. Într-adevăr.

Ce crezi că s-o fi întâmplat cu şcolăriţa?

- Crezi că s-a căsătorit cu ea? - Convinge-te singur.

Mergem jos?

Ce sărut!

Hai, Arthur! Haide!

Ai prins valiza?

Ai prins valiza?

Nu te teme, Archie. Am prins-o.

Văd că ai prins-o.

Du-te înapoi şi adu şi restul!

Vâslește!

Vâslește!

Alt necaz de toată frumuseţea în care m-ai băgat.

Vâslește!

Ahoy. Ştiţi ce e asta?

E sfârşitul. Care spune că vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Sincronizare și corectare punctuație, diacritice și ortografie R.O.D. Salvare în Unicode UTF-8 R.O.D.