Original subtitles

Tatălui meu, care din Infinit a conspirat să mă aducă pe Pământ.

Lui John Michael Abelar, care, de pe Pământ

a conspirat să mă aducă iarăşi către Infinit.

SFIDĂTORUL

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină.

Phobos îl însoţeşte, ceaţa este peste puterea ta

Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului.

Adversarul are faţa acoperită. A ta.

Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o fiinţă completă,

cu o minunată viziune interioară şi Conştiinţă

care azi ne par, doar, legende.

Apoi, toate acestea s-au sfârşit iar azi omul este o creatură slăbită.

Carlos Castaneda

Unele stări de suferinţă sunt neplăcute dar inofensive,

de exemplu, un copil care nu se opreşte din plâns.

Altele sunt monştri răi şi distructivi, adevăraţi demoni.

Când credeţi că aţi cunoscut o persoană, brusc vă treziţi

pentru prima oară în faţa unei creaturi străine şi răuvoitoare,

Veţi suferi un şoc.

Eckhart Tolle

Iluminarea este sfârşitul suferinţei

Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz

Ar putea fi nevoie de ani ca să te conving să te transformi

Şi apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a acţiona în consecinţă.

Sper doar să-ţi rămână timp suficient.

John Michael Abelar

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină.

Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta

Deimos este săgeata sa scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperită. A ta.

- ŢI-AI VĂZUT VREODATĂ ADVERSARUL?

Miliarde de fiinţe umane trăiesc astăzi pe uimitorul nostru Pământ.

Infinitul a oferit fiecăruia dintre noi un instrument foarte puternic.

Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau,

în cel mai rău caz, neluat deloc în seamă.

Un instrument care a permis şi permite fiinţelor umane să creeze

mai mult sau mai puţin conştienţi, orice lucru pe care îl doresc.

MINTEA

Un instrument foarte puternic, aşa de puternic

încât necesită atenţie şi conştientizare pentru folosire

Pentru că aşa cum poate fi folosit

pentru a crea capodopere de frumuseţe şi armonie

el poate fi folosit şi pentru a crea monştri

de dizarmonie şi suferinţă.

Mintea fiinţelor umane, mintea noastră

e un instrument extraordinar de puternic

deşi foarte simplu ca funcţionare de bază

Însă, enorma sa putere, împreună cu simplitatea

cu care poate fi gestionată şi cu o anumită inconştienţă

a potenţialităţilor sale, poate să dea formă şi să alimenteze

chiar şi ce nu intră în planurile noastre.

Ceva ce, în loc să ne susţină, ne suge de energie

Ceva ce în acest moment stăpâneşte

asupra majorităţii oamenilor de pe această planetă.

Situaţia aparent normală a minţii la majoritatea fiinţelor umane

în ceea ce priveşte procesul educativ realizat de proprii noştri predecesori

înţeles ca un instantaneu al activităţii sale

într-un anumit moment, este aceasta…

Practic, noi toţi, indiferent de ţară, sex, vârstă

cultură manifestăm aceste caracteristici.

Cu toţii.

Intensitatea sa poate varia în funcţie de anumiţi factori culturali

precum, educaţia primită sau valorile morale

ale societăţii în care ne-am născut.

În fapt, există culturi şi societăţi

care nu dezvoltă automat aceste caracteristici.

Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai puţin accentuată

în funcţie de caracteristicile personale.

Însă, după un anumit moment, de obicei, după prima copilărie

activitatea mentală considerată normală

a unei fiinţe umane devine aşa ceva...

Aceasta este starea considerată normală a minţii unei fiinţe umane,

pentru că este trăită de miliarde de alte fiinţe de pe Terra

şi din acest motiv este considerată normală.

Este posibil să gândim cu luciditate

în mijlocul acestui marasm?

Este posibil să reuşim să vedem lucrurile cu atenţie şi claritate

dacă interior rămânem în această stare mentală?

Am reuşi să ascultăm cu atenţie ceva sau pe cineva

dacă în realitatea exterioară v-aţi găsi într-un loc

în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond?

Nu e ciudat că această confuzie apare în mintea

oricărei fiinţe umane de pe acest Pământ?

Iată prima urmă lăsată pe malurile Conştiinţei

de ceva amăgitor şi evaziv

care acţionează asupra oricărei fiinţe umane în acelaşi mod.

Confuzie.

Incapacitate de concentrare.

Inconstanţă.

Nu mai bine aştepţi? Trebuie s-o fac?

Du-te acolo, e cel mai bine! Sau e mai bine acolo?

Să mă duc sau nu? O, Doamne, chiar şi pentru mine pare un drum excelent

A nu fi capabil să opreşti fluxul gândurilor este o suferinţă teribilă

însă nu ne dăm seama de asta pentru că aproape toţi o avem.

Şi de aceea o considerăm normală.

Eckhart Tolle

Sigur că există şi o altă faţetă a medaliei

Există fiinţe pe acest Pământ minunat

a căror minte are ca stare naturală aşa ceva:

Un imens spaţiu în care ei percep şi sărbătoresc în pace şi bucurie

orice lucru care există

care le permite să gândească lucid, să vadă cu claritate

să asculte cu atenţie şi, astfel, să realizeze lucruri minunate

de o vibrantă frumuseţe şi armonie.

Aceasta se petrece pentru că au învins ceva înlăuntrul lor

care nu le permitea să fie ceea ce sunt cu adevărat.

Vechii şamani o numeau Liniştea Interioară pentru că e o stare

în care percepţia nu mai depinde de simţuri ci de o altă facultate a fiinţei umane

care îl transformă într-o creatură magică care a fost purificată,

nu de fiinţa umană în sine ci de orice influenţe străine.

Carlos Castaneda

Cum au ajuns aceste fiinţe la acest rezultat?

De ce şi-au dorit să ajungă?

Ce le împiedica să ajungă?

Dacă vreţi să realizaţi Trezirea,

trebuie să o practicaţi neîntârziat

AICI şi ACUM!

Dogen Zenji

A doua urmă ce lunecă pe malurile Conştiinţei

este simpla constatare.

Sunteţi capabili să vă întrerupeţi la voinţă această activitate mentală

inutilă şi neîncetată care vă ocupă constant întreaga minte?

Nu sunteţi capabili să vă întrerupeţi acest inutil măcinat al minţii

decât pentru 2 sau 3 secunde şi cu ceva efort.

Sigur, aţi putea gândi că este un lucru normal

şi lucrul amuzant este că "gândiţi" asta cu adevărat.

Mintea care articulează gânduri, prin intermediul unui gând

"gândeşte" că nu poate fi întreruptă din măcinatul ei,

Şi cum ar putea fi altcumva?

Poate mintea să gândească că poate să nu gândească?

Totuşi, acest argument simplu vă pune

în faţa unei serii de fapte incontestabile.

1. Mintea voastră nu se află sub controlul vostru

deoarece, dacă ar fi, ar putea să-şi întrerupă activitatea mentală inutilă

la voinţă pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru 2, 3 secunde.

2. Aţi încercat să vă întrerupeţi

activitatea mentală, dar nu aţi reuşit.

Rezultă de aici că "ceva" din voi a încercat să întrerupă

activitatea voastră mentală, constantă

reuşind pentru câteva clipe.

Aşadar, acest "ceva" a fost capabil să observe şi să controleze

un fenomen dincolo de mintea care gândeşte.

Dacă lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi

nu e mintea voastră, cea care gândeşte.

Sau, mai bine zis, acest "ceva" din voi nu este mintea

care articulează neîncetat gânduri confuze, inutile.

Dar dacă în voi există ceva ce nu este mintea care gândeşte

gânduri de acest fel, atunci cine sunteţi voi?

Şi de ce mintea voastră cea care gândeşte

se află dincolo de controlul vostru?

Dacă mintea voastră care gândeşte este dincolo de controlul vostru

iar voi nu sunteţi această minte

care este sursa acţiunilor voastre?

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină

Phobos îl însoţeşte, ceaţa este peste puterea ta

Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperită. A ta.

VEŞMINTE NEGRE ŞI DIN CEAŢĂ CARE SE TEM DE LUMINĂ

În interiorul fiinţelor umane acţionează 2 tipuri de minte.

În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveşte perfect

cu definiţia mecanismelor umane care acţionează în noi

pentru a ne permite evaluarea şi interpretarea realităţii.

Totuşi, în acest context, îl vom folosi din comoditate.

În termeni de profunzime, primul dintre acestea

e cel care se întâlneşte imediat, mai evident

şi care utilizează dialogul interior

ca element de autoafirmare şi autoperpetuare.

Vom numi acest tip de minte, MINTEA SUPERFICIALĂ.

Caracteristicile sale sunt simple:

Mintea superficială dialoghează constant cu ea însăşi

e complet focalizată pe trecut sau viitor

analizează totul în termeni de profit şi pierdere

pentru cel care reuşeşte să interpreteze realitatea.

Şi ia decizii doar pe baza experienţelor trecute.

Îşi schimbă ideile şi direcţia la câteva minute odată.

Proiectează tot ceea ce e de proiectat.

Şi calculează tot ceea ce e de calculat.

Este incapabilă de concentrare

şi starea sa naturală este aceasta:

Dialog interior necontenit Atenţie constantă pe trecut şi viitor

Cât pot să câştig? Dar dacă pierd?

Mereu a fost aşa, aşadar mereu va fi aşa

Calea mea este aceasta! Chiar aceasta!

Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia

Incapacitate de atenţie totală pe AICI şi ACUM

Ne vorbim neîncetat de lumea noastră, şi tocmai prin acest dialog interior

noi o păstrăm o reînnoim, şi îi asigurăm viaţa şi energia.

În timp ce ne vorbim, nouă înşine, ne alegem căile şi

astfel repetăm alegerile şi căile

până în ziua morţii pentru că până în acea zi vom repeta aceleaşi lucruri.

John Michael Abelar

Sub Mintea de Suprafaţă

există o minte mult mai tăcută,

care percepe realitatea fără interpretarea gândirii

Ştie care este calea cea mai bună pentru noi

şi ne-o comunică prin senzaţii şi sentimente.

Funcţionarea sa nefiind bazată pe gândire şi dialogul interior,

ci pe evaluarea energetică a momentului prezent,

ea ne indică o cale fără a calcula procentul de câştig sau pierdere

şi nu se aşteaptă la un anume rezultat.

Această minte nu are deloc nevoie să facă planuri

sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit

deoarece nu foloseşte viitorul ca pe o modalitate de evadare

şi nu ia decizii bazându-se exclusiv

pe baza de date creată de evenimentele trecute,

deoarece nu foloseşte trecutul ca model imuabil pentru prezent.

O vom numi de acum încolo MINTEA PROFUNDĂ.

MINTEA PROFUNDĂ - Interacţiunea cu Realitatea prin Senzaţii

Acţiune dincolo de aşteptările raţionale

Trecutul şi Viitorul se topesc în Prezent

A fost într-un fel dar Acum poate fi altfel.

Atenţie totală pe AICI şi ACUM

Deocamdată este suficient să-ţi repet ceea ce ţi-am spus refe- ritor la cele două tipuri de

minte. Una este mintea noastră adevărată produsul experienţelor noastre de viaţă,

cea care ne vorbeşte rar pentru că a fost învinsă şi aruncată în întuneric.

Cealaltă, cea pe care o folosim în fiecare zi pentru activităţile noastre cotidiene

este o manifestare străină. John Michael Abelar

Cele două modalităţi prin care interacţionăm cu existenţa

şi interpretăm realitatea sunt, aşadar, dialogul interior

legat de Mintea Superficială

şi senzaţiile, legate de Mintea Profundă.

Însă, atenţie! Ceea ce noi numim senzaţie

nu se referă la emoţii,

deoarece cele două aspecte sunt foarte diferite între ele.

Emoţia este în mod obişnuit o reacţie a corpului

la o anumită experienţă, imagine, sau chiar la un dialog interior

pe care Mintea superficială îl asociază cu condiţiile care l-au provocat.

Această asociere sfârşeşte rapid prin a declanşa în mod mecanic

aceeaşi reacţie a corpului adică aceeaşi emoţie

ori de câte ori se manifestă aceleaşi condiţii exterioare.

Chiar dacă aceste condiţii

nu ar necesita vreo nevoie emoţională.

Un exemplu imaginar:

Cineva se poartă urât cu dv. şi unul din lucrurile care vă şochează

la acea persoană este pălăria de pe cap.

Din acel moment, în mod inconştient

Mintea superficială asociază un aspect ce ţine de proasta educaţie

cu o anumită pălărie.

Astfel, ori de câte ori veţi întâlni o persoană cu o pălărie similară

veţi percepe interior un disconfort, o emoţie neplăcută

care vă va face să vă retrageţi

sau să fiţi chiar nepoliticos fără motiv,

chiar dacă persoana având pălăria respectivă

e cea mai educată pe care aţi întâlnit-o vreodată.

Această reacţie este o emoţie:

corpul a declanşat o emoţie automată, mecanică, asociativă,

în ultimă instanţă, complet ireală.

emoţie =lat. EMOTIONEM de la EMOTUS p.p de la EMOVERE a duce afară

a muta, a scoate. Şi de la care adaugă forţa acţiunii

exprimate de cuvântul cu care e unită, şi MOVERE a agita, a mişca

Preluat din dicţionarul etimologic on line subtitrari.alege.net

Mintea superficială şi emoţiile călătoresc strâns legate

Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnă aceasta

deoarece mecanismul dialog interior - emoţie

este un element fundamental care trebuie înţeles cât mai bine posibil.

În schimb, o senzaţie este ceva indefinibil

ca un fundal interior tandru şi delicat

care ne comunică instantaneu informaţii

despre cum să interacţionăm mai bine cu energia,

şi, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoară.

Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat

de către Mintea Superficială însă, în timp, poate deveni puternic şi clar

dacă i se permite să acţioneze fără oprelişti;

Şi dacă se recunoaşte în el adevărata noastră voce interioară

care ştie ce e mai bine pentru noi

şi ştie cum să ne transmită asta.

Fiecăruia dintre noi i s-a petrecut să se simtă cumva împărţit

între un impuls interior hrănit de o senzaţie sau un sentiment

şi direcţionat către o experienţă şi o serie de gânduri raţionale

care tind să ne descurajeze şi inoculează în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm.

În aproape toate cazurile practic întotdeauna,

dacă e vorba despre fiinţe nefamiliarizate cu expansiunea Conştiinţei,

gândul raţional are întâietate

iar senzaţia sau sentimentul sunt respinse până ce dispar cu totul.

Percepem un impuls interior faţă de o nouă experienţă?

Iată cum se naşte un dialog interior alcătuit din îndoieli,

frământări şi temeri.

Iată cum se nasc sentimentele de frică şi confuzie,

cauzate asociativ de acelaşi dialog interior.

Iată cum experienţa cea nouă este amânată sau respinsă

dincolo de posibilitatea ei de manifestare

deoarece nimănui nu-i place să descopere emoţii neplăcute

iar frica, frământările pot fi foarte neplăcute

dacă noi devenim aceste emoţii.

De aceea, în general, ne retragem pentru a le face să dispară.

Aceasta se petrece deoarece Mintea Superficială tinde mereu

să ţină sub tăcere sau să contracareze Mintea Profundă

şi, de obicei, reuşeşte pentru că noi îi dăm acceptul

ca şi Câmp al Conştiinţei

şi pentru că nu ştim că e posibil să observăm

emoţiile fără să ne identificăm cu ele.

Focalizaţi-vă atenţia pe emoţiile din voi. Acceptaţi-le existenţa.

Nu le gândiţi, nu lăsaţi ca emoţia să devină gând. Nu judecaţi sau analizaţi;

Observaţi. Deveniţi conştienţi de senzaţiile legate de emoţii

dar şi de cel care observă, Observatorul Tăcut.

Eckhart Tolle

Acesta este motivul pentru care Mintea Superficială

ne ţine câmpul interior în confuzie în mod constant.

Pentru a ne împiedica să ascultăm susurul blând al Minţii Profunde.

O ascultare care ar putea să ducă

la sfârşitul dominaţiei sale asupra noastră.

Şi acesta este motivul pentru care comportamentul Minţii Superficiale

e o altă urmă fugitivă pe malurile Conştiinţei.

Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice

ale arsenalului care ne ţine în şah ca fiinţe umane.

Un ceva care ne ţine închişi într-o cuşcă care nu are gratii materiale

cu lanţuri care nu se văd.

Un ceva care pare normal doar pentru că

miliarde de indivizi sunt sub controlul său.

Un ceva care acţionează din umbră,

deoarece Lumina Conştiinţei l-ar scoate la iveală

şi ar deveni, astfel, ineficient.

Este lumea care ţi-a fost trasă peste ochi

ca să te orbească şi să nu vezi adevărul.

Care adevăr?

Că eşti un sclav, Neo.

Ca şi toţi ceilalţi, te-ai născut în lanţuri.

Te-ai născut într-o închisoare

pe care nu o poţi vedea, gusta sau atinge.

O închisoare pentru mintea ta.

Fragment din filmul Matrix

Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDĂTORUL.

SFIDĂTORUL Conştiinţei noastre.

Potrivit toltecilor, mintea oamenilor este invadată de ceva

care o controlează şi care, deci, controlează visul lor personal.

Libertatea pe care o caută toltecii este aceea de a se întoarce

pentru a folosi mintea şi trupul în acord cu ceea ce sunt cu adevărat

să-şi trăiască viaţa mai degrabă decât să facă ceea ce ACEST CEVA ne impune

pentru scopurile sale personale. Don Miguel Ruiz

Ce înţelegem, deci, prin cuvântul SFIDĂTORUL?

Ce reprezintă SFIDĂTORUL

în existenţa noastră, în viaţa noastră de zi cu zi?

Cuvântul SFIDĂTOR indică un complex de forţe

care acţionează în câmpul conştiinţei umane

cu scopul de a o slăbi şi de a o menţine într-o stare inconştientă

şi identificată cu construcţii mentale ireale.

Acest complex de forţe acţionează în noi ca un element conservator

ca o forţă opusă şi contrară impulsului nostru

către evoluţia şi expansiunea Conştiinţei.

Acţiunea contrară a SFIDĂTORULUI

este direcţionată, să ne împiedice să-i conştientizăm existenţa

şi, astfel, să o transcendem

şi să o transformăm într-o forţă aliată nouă.

Recunoaşterea în profunzime a acţiunii SFIDĂTORULUI în viaţa noastră

demascarea acţiunii sale şi transcenderea sa

este o sarcină care poate părea dificilă,

dură, generatoare de îndoieli şi suferinţe

care, în ultimă instanţă, este încercarea sa de a rămâne în viaţă.

Este o sarcină care poate părea dureroasă

pentru că noi toţi pornim din acelaşi punct:

noi credem că suntem el.

Totuşi, recunoaşterea şi scoaterea la lumină a propriului SFIDĂTOR

este una dintre sarcinile cele mai importante

pe care este chemată să o îndeplinească o fiinţă umană

deoarece SFIDĂTORULl este Păzitorul Pragului

ceaţa de străbătut pentru a intra pe pământurile nesfârşite

care ne aparţin de drept ca fiinţe umane magice

într-un univers minunat.

Unul din principalele scopuri ale SFIDĂTORULUI

aşa cum ne indică şi numele său,

este acela de a ne sfida: a ne pune la încercare capacităţile,

voinţa de a urma calea către expansiunea Conştiinţei,

în mod neabătut.

Ne sfidează, cu scopul de a pune la încercare

şi, apoi, de a face liberă intenţia noastră

de a păşi către acele realizări maiestuoase

care stau în puterea noastră

şi care sunt specifice nouă,

ca fiinţe umane magice şi minunate.

Atunci când vocile din tine îţi vorbesc despre sfârşit

când mintea îţi spune că ai pierdut, atunci când crezi că este imposibil

şi totuşi continui. Te ridici în propria spadă şi mai faci un pas

Acolo unde se termină Omul, acolo începe Dumnezeu.

Acest concept al unei forţe opuse

care provoacă impulsul nostru către conştiinţă

poate părea aparent bizar,

dacă nu chiar la limita credibilului,

şi totuşi, acest concept este bine argumentat,

descris şi studiat în amănunt

în foarte multe tradiţii spirituale de pe acest pământ.

De exemplu, într-una din cărţile sacre

ale tradiţiei esoterice ebraice, Tora,

şi în învăţăturile înţelepte cuprinse în Cabala

există descrieri complexe ale scopului

şi a armelor aflate la dispoziţia

unei entităţi energetice a cărui nume a devenit sinonim

cu forţele răului în biserica catolică:

Satana.

Satana, a cărei semnificaţie nu este alta decât Adversarul

este acea entitate energetică care, în calitatea sa de adversar

ne împiedică să ajungem la Lumină.

Scopul său principal, potrivit tradiţiei ebraice,

este acela de a crea forţa opusă

celei care ne trage către lumină,

cu scopul de a permite eliberarea forţei schimbării

deoarece fără o opoziţie n-ar mai exista tensiunea

care să ne direcţioneze către Conştiinţă

şi către căutarea luminii.

Acest concept ar merita o mai mare aprofundare,

care, nu reprezintă scopul prezentului documentar.

Ceea ce este important de subliniat aici

este rolul pe care Vrăjmaşul prin excelenţă din tradiţia ebraică,

Satana, îl joacă în expansiunea Conştiinţei.

Vrăjmaşul: O entitate energetică

care urmăreşte prin orice mijloace să ne împiedice

în direcţionarea noastră către lumina conştiinţei.

După cum bine se ştie,

Satana este cunoscut şi ca Diavolul.

Însă puţini ştiu că termenul diavol

derivă din latinescul Diábolus

şi din termenul din greaca veche Diabolos,

adică "Cel care separă".

Ce separă?

Ceea ce nu are nici un sens să fie separat.

Ceea ce este stăpânit doar dacă este separat.

Divide et Impera

Strategie având ca scop obţinerea

unei poziţii privilegiate, divizând şi fragmentând forţa de opoziţie

în aşa fel încât aceasta să nu se poată uni contra unui obiectiv comun.

Totuşi, tradiţiile căutării interioare din toată lumea

par să recunoască în SFIDĂTOR alte scopuri, mai concrete,

dincolo de cel mai mult abstract despre care am vorbit.

Una dintre responsabilităţile noastre, ca fiinţe umane

este de a cuprinde şi de a realiza cu ochii

şi cu Conştiinţa noastră cât din aceasta este real

şi cât o alegorie cu o semnificaţie mult mai vastă.

Dar e bine de ştiut în ce fel învăţăceii pe calea Conştiinţei

aparţinând de diferite tradiţii au fost puşi în gardă

de prima confruntare adevărată pe care trebuie să o aibă:

cea cu proiecţia iluzorie a lor.

Cea cu SFIDĂTORUL.

Don Miguel Ruiz e un şaman

din tradiţia toltecă din America Centrală.

Născut şi crescut într-o familie mexicană de vindecători

mama, currandera şi bunicul, nagualul-şamanul ghid

poartă mai departe şi răspândeşte în lume

cunoaşterea ezoterică toltecă a strămoşilor săi.

Don Miguel indică SFIDĂTORUL cu numele de Parazitul.

Iată cum, prin cuvintele sale,

ne descrie formaţia şi scopul său

în Câmpul Conştiinţei umane.

În minte creăm Judecătorul,

o parte din noi care judecă continuu tot ceea ce facem şi nu facem,

toate emoţiile pe care le trăim sau nu.

În mod normal Judecătorul ne găseşte vinovaţi

şi noi ne gândim că trebuie să fim pedepsiţi:

partea din minte care primeşte judecata şi simte nevoia de pedeapsă este Victima.

Victima este acea parte din noi care spune

"Vai de mine, nu sunt destul de bun, de puternic, de inteligent.

Ce mă fac? Cum pot măcar să experimentez?"

Judecătorul şi Victima îşi duc existenţa pe sistemul nostru de credinţe,

adică pe ceea ce credem şi ce nu credem,

un sistem care s-a insinuat în mintea noastră din copilărie,

când credem tot ceea ce ne spuneau adulţii.

Toltecii numesc acest mecanism Judecător-Victimă-

Sistem de credinţe cu numele de Parazitul.

Mintea umană este bolnavă din cauza unui parazit

care îi fură energia vitală şi bucuria.

Parazitul se transmite ca un virus de la bunic la fii

şi apoi la noi, care o transmitem copiilor noştri

şi hrana lui constă din emoţiile negative care provin din frică.

Parazitul este o creatură alcătuită din energie emoţională

şi este vorba de o fiinţă vie.

Supravieţuieşte cu emoţiile negative

şi se hrăneşte cu suferinţă.

Don Miguel Ruiz din cărţile "Cele patru legăminte" şi

"Stăpânirea iubirii" editate de "Edizioni il Punto d'Incontro".

Parazitul: O entitate energetică

care trăieşte şi se alimentează pe cheltuiala alteia

fără să dea nimic în schimb.

Carlos Castaneda este un antropolog care a aprofundat

o altă linie toltecă a cunoaşterii esoterice:

cea a lui Don Juan Matus.

Don Juan Matus a fost şamanul-ghid, adică nagualul,

unei linii toltece similare cu cea a lui Don Miguel Ruiz,

având probabil aceeaşi sursă

dar diferită de aceasta prin multe elemente

cum ar fi, de exemplu, accentul pus pe calea luptătorului

ca modalitate de realizare personală.

Carlos Castaneda a transcris şi a publicat, în cărţile sale

învăţăturile primite de la Don Juan;

şi în ceea ce priveşte existenţa sa

el a decis să transcrie încă ceva care îl priveşte

mult mai îndeaproape pe SFIDĂTOR.

Iată mai exact ce, într-o sinteză a cuvintelor sale.

Şamanii din vechiul Mexic

au descoperit ceva transcendental.

Au descoperit că avem un tovarăş

care rămâne cu noi toată viaţa.

Un prădător care iese din adâncurile cosmosului

şi care pune stăpânire pe viaţa noastră

iar noi suntem prizonierii lui.

Dacă protestăm, ne sufocă protestele.

Dacă intenţionăm să acţionăm independent

nu ne permite.

Prădătorul are avantaj asupra noastră

pentru că noi suntem hrana lui, sursa lui de existenţă.

Prădătorul e cel care a infiltrat în noi sistemele de credinţe

conceptul de bine şi de rău, obiceiurile sociale.

El este cel ce ne-a definit speranţele şi aşteptările

atât visurile de succes cât şi parametrii falimentului.

El ne-a dat aviditatea,

dorinţa fără limită şi laşitatea.

Ne-a făcut să fim fixişti, focalizaţi pe ego

şi înclinaţi spre autocomplacere.

Folosindu-se de egoismul nostru,

unicul aspect conştient care ne-a mai rămas

prădătorul crează flăcări de conştiinţă

pe care trece apoi să le consume fără scrupule.

Prădătorul ne crează probleme inutile

pentru a forţa apariţia acestor flăcări

şi astfel el supravieţuieşte

continuând să se hrănească din energia vie

a pseudo-preocupărilor noastre.

Vechii şamani vedeau prădătorul.

Îl numeau Volador, cel ce zboară

deoarece se mişcă în salturi prin aer.

Nu este un spectacol frumos.

Este o umbră neagră de o obscuritate impenetrabilă

care saltă prin aer şi apoi coboară pe pământ.

Carlos Castaneda "Latura activă a Infinităţii".

Volador: O entitate energetică care trăieşte şi se hrăneşte

pe socoteala alteia fără a da nimic în schimb.

Eckhart Tolle este un om contemporan cu noi

născut şi crescut în Europa

care a trecut printr-o experienţă de trezire neaşteptată şi totală.

De fapt, într-o clipă, el a făcut acea manevră

care pentru mulţi dintre noi necesită ani de practică şi disciplină

înainte de a putea fi înfruntată:

s-a dezidentificat complet de proiecţia iluzorie

a realităţii create de Mintea sa superficială

şi a atins starea de Conştiinţă pură

care este expresia a ceea ce este el cu adevărat.

Acest proces, care ar putea fi numit o Iluminare

dar care nu poate fi descris în cuvinte,

i-a permis, printre altele, să reobserve existenţa

fără numeroasele şi inutilele filtre mentale

plasate în fiinţă de către Mintea superficială.

În această stare de observare,

el a văzut ceva foarte interesant,

ceva ce are mult de a face cu SFIDĂTORUL

ceva ce vom prezenta cu propriile lui cuvinte.

Durerea acumulată în corpul vostru este un câmp de energie negativă

care vă ocupă trupul şi mintea.

Dacă o consideraţi o entitate invizibilă de-sine-stătătoare

vă apropiaţi mult de adevăr.

Este vorba despre corpul de suferinţă emoţională.

Fiţi în gardă pentru a descoperi eventualele semne de nefericire

din voi, sub orice formă:

poate fi corpul de suferinţă care se trezeşte.

Poate lua forma unei iritări, nerăbdări, melancolii, dorinţe de a jigni, mânii,

furii, depresii, necesităţi de a avea o dramă în raporturile personale etc.

Corpul de suferinţă vrea să supravieţuiască ca şi orice altă entitate existentă

şi poate supravieţui doar dacă vă face să vă identificaţi inconştient cu el.

Atunci poate pune stăpânire pe voi, poate deveni voi, şi poate trăi prin voi.

Trebuie să se hrănească prin voi.

şi o va face cu orice experienţă care intră în rezonanţă

cu tipul său specific de energie,

cu orice lucru care poate da naştere la o suferinţă

mânie, capacitate distructivă, ură, tristeţe,

dramă emoţională, violenţă, chiar boală.

Durerea se poate hrăni doar cu durere,

şi odată ce corpul de suferinţă a pus stăpânire pe voi

aveţi nevoie de altă durere şi deveniţi victime sau persecutori.

Supravieţuirea sa depinde de identificarea voastră inconştientă cu el,

precum şi de frica voastră inconştientă de a înfrunta frica ce trăieşte în voi.

Eckhart Tolle "Puterea prezentului"

Corpul de suferinţă: o entitate energetică

care trăieşte şi se hrăneşte pe socoteala alteia

fără să dea nimic în schimb.

Reluăm spunând că tradiţiile căutării interioare din toată lumea

din care am prezentat un mic dar semnificativ eşantion

par să indice existenţa SFIDĂTORULUI.

În interiorul câmpului uman de conştiinţă

poate apărea, exista, creşte şi acţiona o entitate energetică

ce ne privează de energie

şi care, deci, ne menţine într-o stare de inconştienţă.

Scopul său este acela de a continua să se hrănească

cu un anumit tip din energia noastră

şi, în acelaşi timp, să ne împiedice să ne expansionăm Conştiinţa

pentru a nu putea să-i conştientizăm existenţa.

Evident, a deveni conştienţi de existenţa şi acţiunea acestei entităţi energetice

este primul şi cel mai important pas.

apoi, va deveni o consecinţă naturală,

încetarea imediată de a crea hrănire şi susţinere pentru ea.

Ne mai hrănind-o, ea va deveni din ce în ce mai slabă

până când va fi complet reabsorbită

şi transformată de Conştiinţa noastră.

Stăpânirea propriei minţi rebele, capricioase vagaboande este Calea către Fericire.

Înţeleptul îşi observă continuu propriile gânduri, care sunt mărunte, înşelătoare

şi instabile. Aceasta este Calea către Fericire.

Dhammapada.

Atunci când se petrece această transformare

fiinţa umană încetează să-i permită vocii din capul său

care tot dialoghează cu ea însăşi despre tot felul de prostii iluzorii

să fie stăpâna existenţei sale

deoarece înţelege că acea voce

nu este ceea ce este el în realitate.

Când are loc această transformare,

fiinţa umană încetează să asculte o minte care îi pune piedici

o limitează şi o înlănţuie în orice mod,

în loc să o susţină şi să o încurajeze,

deoarece fiinţa înţelege că acea minte

nu este cine este ea în realitate.

Atunci când se petrece această transformare,

fiinţa umană devine liberă.

Că se numeşte Parazit, Volador

Corpul de suferinţă sau Vrăjmaş

nu este ceea ce este ea în realitate

deoarece nu este de mare folos să ştim aceasta la un nivel intelectual.

Ceea ce este cu adevărat folositor

este să înţelegem şi să vedem cum acţionează, ce arme foloseşte

care sunt efectele acţiunii sale în viaţa noastră.

Să înţelegem că noi suntem, după toate probabilităţile,

prăzi energetice inconştiente.

Şi, mai ales, să înţelegem că noi, ca fiinţe cu conştiinţă

suntem fiinţe magice şi puternice

care au toate instrumentele la dispoziţie

pentru a-l demasca şi a-l transforma în aliatul nostru.

Ne ia din fericirea noastră.

Ne ia din bunăstarea noastră.

Ne ia din pacea noastră.

Toate stările fiinţei care ne sunt mai apropiate

ca aerul pe care îl respirăm

şi care ne sunt cu totul accesibile.

De aceea, SFIDĂTORUL trebuie să fie înfruntat şi transcens.

Nu pentru ceea ce este,

ci pentru faptul că ne limitează existenţa.

Aceasta este unica şi adevărata provocare

pe care trebuie să o înfruntăm în viaţă

înainte de a intra şi a trăi în lumea reală

şi de a fi ceea ce suntem cu adevărat.

Totuşi, SFIDĂTORUL se va folosi de orice armă

pentru a ne împiedica, pentru că aceasta e în firea sa

şi pentru că Infinitul aşa a vrut să fie.

De aceea, este nevoie de conştiinţă, claritate şi o hotărâre de nezdruncinat

pentru a înfrunta această provocare.

De aceea, în toate tradiţiile spirituale de pe Pământ

cei care acceptă această provocare sunt numiţi Războinici.

Putem să ne răzvrătim şi să spunem NU! Declarând război Parazitului

un război de independenţă, un război pentru dreptul de a ne folosi mintea şi creierul.

De aceea, în toate tradiţiile şamanice americane, adepţii se numesc războinici.

Sunt în război împotriva Parazitului cuibărit în mintea lor.

Aceasta înseamnă cu adevărat să fii un Războinic.

Războinicul este cel care luptă împotriva invaziei Parazitului.

Putem învinge sau pierde, dar nu am cedat fără luptă. Don Miguel Ruiz

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină.

Phobos îl însoţeşte, ceaţa este peste puterea ta

Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperită. A ta

PHOBOS ÎL ÎNSOŢEŞTE CEAŢA ESTE PESTE PUTEREA TA

Să înţelegem cine sau ce este SFIDĂTORUL

este o realizare care ne va trezi conştiinţa într-o zi.

Acum, să ne concentrăm pe consecinţele acţiunilor sale

deoarece aceste consecinţe

sunt urma cea mai vizibilă a acţiunii sale în lume.

Amprentă care nu se poate şterge.

Efectele acţiunilor sale care tulbură.

În ce mod se manifestă în viaţa noastră acţiunea SFIDĂTORULUI?

Dialogul interior continuu, confuz

făcut de o mulţime de voci, muzici, orientat în general

către gânduri negative, distructive, frământări şi preocupări,

în cea mai mare parte ireale.

Obicei de a judeca şi de a calcula orice lucru,

revolta faţă de orice lucru şi mai ales faţă de noi înşine.

Judecata este de obicei una de inadaptare

culpabilitate, condamnare, dispreţ.

Fuga de intensitatea şi disciplina conştientă

îndreptată către acţiuni constructive, cu o proiecţie constantă

către un viitor incert, de obicei, mâine sau luni

a ceva ce am putea sau ar trebui să facem acum.

O fugă care să nu ne tulbure comodităţile.

Tendinţa unei derive inerţiale faţă de obiceiuri

care în majoritatea cazurilor sunt construite ca o perpetuare

sau o fugă de condiţii generatoare de suferinţe

şi, în consecinţă, un ataşament emoţional faţă de ele.

Autosabotarea oricărei inspiraţii care ne dăruie bucurie şi entuziasm

cu tot felul de îndoieli şi frici ireale,

generate de dialogul interior şi deci de Mintea superficială,

care ne fac mai degrabă să gândim decât să acţionăm

până când, în cele din urmă, am vorbit aşa de mult cu noi înşine

încât orice inspiraţie s-a pierdut.

Fuga de responsabilitatea personală şi totală a propriei existenţe

prin transferul său sistematic în exteriorul nostru,

având drept rezultat gânduri de culpabilitate.

E vina lui. E vina acestei situaţii.

E vina acestei structuri.

Marea majoritate a oamenilor din

societatea modernă de model occidental,

care, în fapt, s-a propagat pe tot pământul,

vede în semenii săi toate aceste caracteristici.

Nu doar o parte, ci toate.

Normal, care este rezultatul combinat, efectul,

tuturor acestor caracteristici?

Unul singur:

FRICA

Trăim într-o stare de frică continuă, autoindusă şi ireală.

Frica de a pierde lucruri ireale şi inexistente.

Aprobarea. Reputaţia.

Premiul pentru presupusele noastre merite

şi indulgenţă pentru lipsurile noastre.

Siguranţa.

Aceasta este urma cel mai incredibil de evidentă şi

totodată, ascunsă, a acţiunii SFIDĂTORULUI.

Avem cu toţii aceleaşi caracteristici,

efectul lor este întotdeauna nefericirea

frica şi o slăbiciune fără nume

şi asta nu ne face deloc bănuitori.

Perfecţiunea unui astfel de scenariu,

a unei asemenea strategii, constă tocmai din faptul

că nu bănuim că împărtăşim cu toţii aceleaşi caracteristici

până când nu întâlnim pe cineva care nu le are;

şi în ultimii 1500 ani sau chiar 3000 ani

tocmai aceasta s-a petrecut.

Fiinţe care se eliberează au existat

şi vor exista întotdeauna.

Multe dintre ele au urmărit să împărtăşească

altor fiinţe umane ceea ce au descoperit;

totuşi, foarte adesea, mesajul a suferit o filtrare

care l-a alterat aşa de mult sau chiar l-a pervertit.

Şi cine a fost autorul?

Dacă efectele acţiunii SFIDĂTORULUI

în viaţa noastră sunt frica, nefericirea şi suferinţa

practic toţi, conştient sau nu, vom fi de acord

că aceste efecte nu sunt pozitive pentru noi

şi ar trebui modificate.

Însă, atunci de ce fiinţele umane le acceptă oricum

în ciuda faptului că ele le poartă către nefericire şi suferinţă?

De ce mesajul transmis în toate epocile

nu a fost ascultat niciodată de cei mulţi

ci din contra, a fost mereu combătut şi denigrat?

Pentru că, de obicei, nu-şi amintesc

că modelele de nefericire şi suferinţă care perpetuează în viaţa lor

au fost trăite chiar de ei

printr-o condiţionare care începe chiar de când s-au născut

mai mult, nu au auzit de modele diferite

sau, dacă le întâlnesc, nu le cred.

Însă motivul cel mai important pentru care persistăm în nefericire,

capodopera acţiunii SFIDĂTORULUI,

constă în modul în care noi, fiinţele umane

interacţionăm cu Realitatea.

Fiinţele umane filtrează toată realitatea

prin câmpul lor mental şi emoţional

iar acest filtru le crează o imagine interioară a realităţii

la care apoi se conformează, pentru a le confirma percepţiile.

Ce a făcut, deci, SFIDĂTORUL?

A intervenit pentru a manipula în avantajul său

acea parte a minţii pe care am pus-o să controleze acea activitate.

SFIDĂTORUL şi-a asumat controlul Minţii superficiale.

Nu este posibil să schimbi până

unde Mintea superficială ne guvernează viaţa,

deoarece aceasta nu este expre- sia aceea ce suntem de fapt

ci "portavocea" SFIDĂTORULUI.

De aceea, dialogul interior este obsesiv orientat către "castrarea" noastră

în loc să fie către împlinirea noastră.

De aceea, orice ajunge în câmpul nostru de conştiinţă

este filtrat inconştient de Mintea superficială

este eliminat sau nehrănit până la completa sa dispariţie

dacă are o cât de mică legătură cu o Trezire interioară.

De aceea, toate documentele, asemenea acestuia de faţă

cărţile despre căutarea interioară,

întâlnirea cu o fiinţă conştientă,

vor fi ţinute întotdeauna cât mai la distanţă

cu dubii, critici şi indiferenţă din partea celor care nu sunt pregătiţi.

Mintea superficială va filtra realitatea lor

printr-un dialog interior condiţionat

iar oamenii vor dialoga cu ei înşişi

spunând că sunt toate prostii,

fapte inexistente fără nici un fundament ştiinţific

zvonuri ridicole etc,

până ce-ţi vor da dreptate în dialogul lor interior.

Voladore sunt eficienţi şi organizaţi. Pentru a ne menţine supuşi, slabi şi docili,

s-au implicat într-o operaţiune uimitoare.

Ne-au dat mintea lor. Vezi, mintea unui Volador nu are rivali.

Când îşi propune ceva, nu poate decât să fie în acord cu ea însăşi

şi să creadă că a făcut ceva merituos.

Mintea unui Volador îţi va spune că tot ce îţi spun eu nu sunt decât prostii şi

de aceea, ea va coincide cu afirmaţia sa, "sigur că sunt prostii"

În felul acesta ne învinge. Carlos Castaneda

Astfel, realitatea nu va face altceva decât să se conformeze credinţei lor,

pentru că aceasta este una dintre legile uimitorului nostru univers.

Pe când intra Iisus în Capernaum s-a apropiat de el un sutaş care-L ruga şi-i

zicea "Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit". Iisus i-a

spus: "Am să vin să-l tămăduiesc". "Doamne", a răspuns sutaşul "nu sunt vrednic

să intri sub acoperemântul meu; ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu sunt om sub stăpâ- nire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia "Du-te!" şi se duce;

altuia: "Vino!" şi vine; şi robului meu: "Fă cutare lucru!" şi-l face.

Când a auzit Iisus aceste

vorbe S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: "Adevărat vă spun că nici în Israel n-am

găsit o credinţă aşa de mare. " Apoi a zis sutaşului: "Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta".

Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-13

Dar atunci, cum e posibil să te transformi?

Cine nu încetează sau nu a încetat să alimenteze şi doar una dintre

caracteristicile acestea şi este mai mult sau mai puţin conştient,

se eliberează deja din încleştarea SFIDĂTORULUI.

Dar înainte de a continua, este momentul să demascăm

una dintre armele cele mai puternice

de care dispune pentru a ne menţine sub controlul său.

Este momentul să demascăm modul de filtrare a realităţii

de care se foloseşte pentru a rămâne la comandă.

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul? Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină.

Phobos îl însoţeşte, ceaţa este peste puterea ta, Deimos este săgeata sa scântei

în noaptea Sufletului Adversarul are faţa acoperită. A ta

DEIMOS ESTE SĂGEATA SA SCÂNTEI ÎN NOAPTEA SUFLETULUI

Ce este Realitatea?

Mulţi dintre noi, practic, aproape toţi,

am răspunde că realitatea este ceea ce putem vedea şi atinge,

experimenta, într-o manieră independentă de fiinţa umană

care interacţionează cu ea.

Un scaun este un scaun pentru toţi

şi el există independent de cine îl observă.

Acesta este modul în care fiinţa umană concepe realitatea:

unică, stabilă, împărtăşită de toţi în acelaşi fel,

externă ei, independentă de evaluările sale

neinfluenţabilă decât printr-o acţiune

care implică o modificare concretă

deci, perceptibilă, a ordinii sau a organizării

elementelor din care este constituită.

Ceea ce poate fi experimentat în orice moment

de oricine în acelaşi fel, prin intermediul celor 5 simţuri

este Realitatea.

Tot restul nu există.

Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie

a fiinţelor umane este construită şi susţinută

până când devine o carceră aparent de nescăpat.

Nu intrăm în detalii vizavi de această afirmaţie,

pentru că ar trece dincolo de limitele prezentului documentar.

Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare

a modelului de realitate împărtăşit de majoritatea dintre noi.

Şi cum SFIDĂTORUL, printr-o capodoperă de strategie

se foloseşte de el în avantajul său.

Creierul nostru, dar, în general, tot corpul

este lovit constant de un flux de informaţii venind din exterior

indiferent ce înseamnă? acest "exterior".

Potrivit modelului nostru obişnuit de percepere a Realităţii

model învăţat şi practicat de mulţi ani cu atâta insistenţă

încât l-am transformat într-un proces automat,

această percepţie este filtrată şi elaborată

în timp real de cele 5 simţuri,

într-o magnifică şi armonioasă simfonie,

iar rezultatul este recompus în creierul nostru şi

interpretat de Mintea superficială

astfel încât să construiască imaginea Realităţii

pe care noi o folosim pentru a interacţiona cu ea.

Inconvenientul este faptul că nu Mintea superficială ar trebui

să facă această interpretare, ci cea Profundă

având-o pe cea superficială ca ajutor.

Deoarece unul din scopurile minţii profunde este chiar acesta:

interpretarea Realităţii printr-un punct de vedere fluid

şi armonios cu energia care a lovit câmpul nostru de Conştiinţă.

Mintea superficială este un dar minunat:

are scopul de a ajuta şi de a susţine Mintea Profundă,

făcându-i, de exemplu, accesibile informaţii

legate de experienţele trecute cu scopul de a ne proteja

sau traducând intuiţii şi gânduri provenite

din planurile superioare ale conştiinţei în construcţii verbale

în planuri şi proiecte precise, chiar şi prin scris

calcule şi analize matematice,

care sunt instrumentele adec- vate aflate la dispoziţia sa.

Concepte pe care le găsim exprimate de exemplu

şi în învăţăturile din Cabala ebraică.

Ce se petrece, în schimb?

Mintea superficială se interpune şi îndeplineşte o sarcină

care nu-i aparţine şi pe care nici nu o poate îndeplini:

interpretarea percepţiei asupra Realităţii.

Aşadar, cum este asamblată Realitatea?

Prin Mintea superficială, sigur,

dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obişnuit

de Mintea superficială atunci când nu se află la comandă:

dialogul interior condiţionat.

Îndată ce dialogul interior condiţionat

cu o viteză impresionantă,

interpretează Realitatea, o transformă după o schemă foarte simplă.

Dacă ceea ce asamblează este o repetiţie a unei experienţe trecute

caută o experienţă similară în baza sa de date,

şi când o găseşte, îi ataşează eticheta corespunzătoare.

Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scaune

pe care le-am mai văzut.

Un bărbat cu pălărie? Ah, da, un bărbat rău şi grosolan.

Dacă ceea ce asamblează nu este o repetiţie a unei experienţe trecute,

căile posibile sunt două:

dacă este interpretată ca o ameninţare puternică

la stabilitatea structurilor interioare de interpretare

şi construire a ceea ce este cunoscut sau

dacă iese din limitele a ceea ce este considerat posibil,

este îndepărtat, suspendat sau anulat.

Dacă nu este interpretat ca o ameninţare sau ca ceva imposibil,

este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut.

Partea cea mai dificilă pe calea străbătută de un Războinic

este să înţeleagă că Lumea este o senzaţie.

John Michael Abelar

Vă pricepeţi la culori?! Priviţi atunci figura următoare…

Culorile din pătratele "A" şi "B" sunt identice?

Nuu?!?! Priviţi din nou mai bine...

Un scaun nu e doar un scaun.

Orice scaun e un miracol, un dans molecular de lumină,

însă Mintea superficială nu va putea niciodată să vadă aceasta,

pentru că, pur şi simplu, nu e făcută pentru asta.

Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficială

l-a interpretat şi l-a catalogat drept "scaun",

obiect cunoscut şi neameninţător

cel puţin până când cineva nu se hotărăşte să-i dea cu el în cap.

Dar cine a pus Mintea superficială într-un rol care nu-i aparţinea.

Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem.

Doar că am decis într-o manieră forţată

şi fără o evaluare justă şi conştientă.

Am luat această decizie prin presiunea

la care suntem supuşi încă de la naştere.

Astfel este făcută interpretarea Realităţii

de către Mintea superficială

prin intermediul dialogului interior

şi aici intră în acţiune SFIDĂTORUL.

În general, dialogul interior este neîncetat activ

şi focalizat pe prostiile asociative care îl menţin în funcţiune,

ca pe un radio:

trebuie să-mi găsesc mătuşa din Nebraska;

ah, munţii din Nebraska; frumoasă mai e zăpada;

oricum, ar trebui să organizez următoarea săptămână albă

deoarece e timpul; trebuie să cumpăr schiuri noi;

ah, da, magazinul acela din centru...

şi tot aşa, din prostie în prostie, toată existenţa noastră.

Acest flux neinteligibil, făcut din multe voci

care vorbesc una cu alta şi chiar se ceartă

este chiar unul dintre instru- mentele principale de control

al conştiinţei noastre folosit de către SFIDĂTOR.

Acest flux neinteligibil de cuvinte

interioare reprezintă vocea SFIDĂTORULUI.

Toată mintea noastră e o ceaţă pe care toltecii o numesc Mitote.

Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp

şi niciunul nu înţelege ceea ce spun ceilalţi.

Aceasta este condiţia minţii umane:

un mare mitote, în care e imposibil să vezi cine suntem cu adevărat.

In India, mitote se numeşte Maya, care înseamnă iluzie.

Este vorba de faptul că personalitatea are conştiinţa propriei sale existenţe.

Tot ceea ce credeţi despre voi înşivă şi despre Lume,

toate conceptele şi programele pe care le aveţi în minte

alcătuiesc Mitote.

Nu putem să vedem ceea ce suntem cu adevărat.

Nu reuşim să vedem că nu suntem liberi.

Don Miguel Ruiz

Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par să aibă o viaţă proprie

şi care alternează pe tărâmul interpretării noastre asupra Realităţii

acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni,

preferinţe, aversiuni, reprezintă SFIDĂTORUL

în aspectul său cel mai evident.

Un moment, şi o voce ne împinge într-o anumită direcţie.

După 5 secunde trecem la altă idee.

După 10 secunde vedem un prieten şi suntem fericiţi.

După 15 secunde abia aşteptăm să ne despărţim.

Interpretarea fără motiv a Realităţii tăcute

doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap

în loc să ne centrăm din ce în ce mai mult

în nucleul interior care ne aparţine cu adevărat

îngrijindu-l şi făcându-l să crească din ce în ce în putere şi autoritate

continuăm să rătăcim de la o interpretare la alta,

crezând că suntem fericiţi sau trişti sau liberi,

doar pentru că o voce din capul nostru spune

când fericire, când, tristeţe, când libertate

şi noi o credem, ca nişte păpuşi trase de fire invizibile.

Divide et Impera

Strategie având ca scop obţi- nerea unei poziţii privilegiate

divizând şi fragmentând forţa de opoziţie în aşa fel încât aceasta

să nu se poată uni contra unui obiectiv comun.

Iată de ce putem spune că SFIDĂTORUL

a luat controlul asupra Minţii Superficiale

şi o foloseşte în propriul său avantaj.

O suprasolicită şi o împiedică să se liniştească,

astfel încât să-şi asigure controlul asupra fiinţei umane inconştiente

care este victima sa datorită miilor de voci din care e alcătuită

Mintea superficială nu este mai puternică decât Mintea Profundă;

e ca şi cum a-i spune că mâna dreaptă e mai puternică decât stânga.

Pur şi simplu, noi folosim Mintea Superficială într-un mod neadecvat

iar Mintea Profundă este, astfel, sufocată de mecanismele zgomotoase

şi necontrolate ale unei Minţi Superficiale suprafolosită.

Totuşi, este bine să clarificăm un lucru.

SFIDĂTORUL nu poate face nimic în faţa Conştiinţei.

El reuşeşte în intenţia sa de a pune stăpânire

pe Mintea Superficială a unei fiinţe umane

deoarece aceasta nu ştie ce se petrece

şi, deci, nu-l poate împiedica.

În practică, SFIDĂTORUL ia controlul asupra Minţii Superficiale

de obicei în primii ani ai existenţei sale

şi cu timpul fiinţa umană respectivă ajunge rapid să creadă

că ea este ceea ce Mintea Superficială îi spune să fie

adică, ea crede că este SFIDĂTORUL.

Cum este posibil, aşadar, să te eliberezi de ceva ce nu ştii că ai?

Cum e posibil să te eliberezi de ceva ce crezi că eşti?

Mulţi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor

minţi, încât frumuseţea Naturii chiar nu există

pentru ei. Ar putea spune: "Ce floare frumoasă!",

dar este vorba doar de o etichetă mentală automată.

Pentru că nu sunt liniştiţi, nu sunt prezenţi,

nu văd cu adevărat floarea, nu îi percep esenţa,

sacralitatea, tot aşa cum nu se cunosc pe ei înşişi,

nu-şi percep propria esenţă, propria sacralitate.

Eckhart Tolle

Un scenariu care poate fi teribil de înşelător,

acela de a fi crezut ani de zile că suntem ce nu suntem, de fapt;

această conştientizare coincide adesea cu intrarea

în cea ce mulţi cercetători numesc Noaptea Sufletului.

Fulgere de groază ne zguduie câmpul interior,

atunci când structurile pe care am ridicat realitatea,

şi pe care le credeam aşa de stabile, intangibile şi nemuritoare

se cutremură ameninţător sub rafalele Adevărului.

Totuşi, nu e nimic de care chiar să ne temem.

Conştientizarea faptului că instrumentul

cu care interpretăm în general realitatea,

adică Mintea Superficială, nu acţionează sub controlul nostru conştient,

este folositoare, fără îndoială, însă mai este şi un altul.

Există un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea

pe care îl foloseşte SFIDĂTORUL pentru a-şi perpetua prezenţa în noi;

un instrument care este esenţial să fie cunoscut

deoarece este şi instrumentul care, dezactivat

declanşează şi accelerează scăderea influenţei SFIDĂTORULUI

ca forţă de contrapunere

şi transformarea lui într-o forță aliată nouă.

Multe tradiţii spirituale ne arată că acesta

este instrumentul principal cu ajutorul căruia Sfidătorul

se hrăneşte cu energia noastră, ca un Parazit.

şi dacă aceasta este modul principal prin care se hrăneşte

ce se va petrece dacă îl dezactivăm?

Vorbim despre un automatism foarte simplu

creat de corp în uniune cu mintea care îl conduce

cercul vicios şi autohrănitor

care se declanşează între dialogul interior şi emoţii.

Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile.

Când ceva începe să fie în conflict cu o părere a ego-ului,

se declanşează tumultul emoţiilor.

Dan Millman

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţă care se tem de lumină.

Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta

Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperită. A ta.

ADVERSARUL ARE FAŢA ACOPERITĂ A TA

Emoţiile sunt o componentă foarte importantă

a mecanismului de răspuns al câmpului energetic uman

la stimulii şi la percepţiile pe care le primeşte

din mediul înconjurător.

O emoţie, după cum putem mărtu- risi şi testa fiecare din noi

produce efecte imediate în corpul nostru fizic

şi ea este capabilă să modifice aproape instantaneu

răspunsul nostru comportamental

care se adaptează rapid către direcţia cea mai cunoscută

şi experimentată capabilă să ne readucă în echilibru

întregul nostru sistem energetic.

Dar cum se naşte o emoţie?

O emoţie este în esenţă o modificare a echilibrului corporal

care se produce prin crearea şi eliberarea de hormoni

şi neurotransmiţători în diferitele sisteme de legătură ale corpului nostru.

Această modificare, această stimulare,

este imediat depistată de mecanismele noastre de percepţie

şi este apoi interpretată ca un răspuns

la o situaţie externă specifică

care a provocat în noi o astfel de reacţie.

emoţie = lat. EMOTIONEM

de la EMOTUS p. p de la EMOVERE a duce afară, a muta, a scoate

care adaugă forţă acţiunii exprimate de cuvântul cu care e unită,

şi MOVERE a agita, a mişca

De exemplu, percepţia unui tigru în libertate

a unui tigru la câţiva metri de noi

va provoca în noi eliberarea unui hormon binecunoscut de toţi:

adrenalina;

această eliberare va determina următoarea interpretare

din partea mecanismului nostru de percepţie

care va asocia senzaţia respectivă

cu o schemă foarte precisă care se numeşte Frică.

Frica este un mare vârtej.

Face ca frigul să fie mai frig, întunericul mai întuneric.

Însă las-o să se ridice şi va dispărea.

Obi-Wan Kenobi

O emoţie nu este, deci, altceva decât o senzaţie în corp

pe care noi o percepem ca răspuns

la un eveniment care a lovit Câmpul Conştiinţei noastre.

Modificarea echilibrului chimic din corpul nostru

produce instantaneu o senzaţie

pe care noi o numim emoţie.

Agitaţie.

Ce intervine pentru a da o semnificaţie,

pentru a interpreta emoţia pe care o simţim?

Evident, modelele care au fost inserate în mintea

căreia i-am dat sarcina de a interpreta Realitatea

adică, în marea majoritate a cazurilor, Mintea superficială.

Dacă noi nu am da un nume la ceea ce simţim

emoţia ar rămâne doar o senzaţie percepută în corp

care ar apărea, ar avea un vârf

şi apoi s-ar diminua până la completa dispariţie.

Să fie frica cea care vă împiedică să faceţi o acţiune?

În această situaţie trebuie să recunoaşteţi frica,

să o observaţi, să-i acordaţi atenţie, să fiţi cu totul prezenţi în faţa ei.

Făcând astfel, veţi rupe legătura dintre frică şi gândul vostru.

Nu lăsaţi ca frica să ţâşnească din mintea voastră.

Eckhart Tolle

Elementul-cheie, simplu dar, în acelaşi timp, extrem de important

al acestui mecanism constă în faptul că mecanismul

de creare a emoţiilor este bidirecţional.

Emoţiile pot fi create şi în absenţa unui stimul extern real

folosindu-ne de capacitatea noastră imaginativă

şi atenţia asupra a ceva ce are rol de catalizator.

Dacă activăm o imagine interioară cu rol de catalizator

şi o menţinem suficient de mult,

corpul fizic va fi cuprins de emoţia asociată cu ea

ca şi cum chiar s-ar petrece ceea ce este în această imagine.

Dacă ascultăm muzică relaxantă

şi ne imaginăm că suntem întinşi relaxaţi pe o pajişte,

corpul va începe să producă hormoni şi neurotransmiţători

care sunt reacţie la acest scenariu

chiar dacă stăm pe un scaun incomod, într-un subsol.

Oricine înţelege şi ştie cu certitudine

că acest mecanism funcţionează,

deoarece sigur l-a practicat nu o dată în viaţă

în cele mai diferite situaţii.

În acest comportament uman normal, automat, simplu

se află una dintre capodope- rele tactice ale SFIDĂTORULUI

prin care el se perpetuează pe el şi controlul lui asupra noastră.

Într-un mod pe care, poate, deja începeţi să-l intuiţi.

Aşa cum am văzut, cea mai mare parte a oamenilor

foloseşte Mintea Superficială ca element

de interpretare a percepţiilor sale,

într-o manieră înnăscută, automată şi inconştientă.

Mecanismul de control al generării şi controlului emoţiilor

este, deci, administrat de Mintea Superficială

deoarece ea a fost pusă în mod inconştient

la cârma interpretării percepţiilor.

Mintea Superficială se află în general sub controlul SFIDĂTORULUI.

Adică e focalizată pe scheme de gândire foarte precise

aşa cum am văzut deja.

Aceste scheme de gândire produc în mod invariabil emoţii.

Emoţii care saturează Pământul

şi locuitorii săi de mii de ani;

emoţii care au ca singur scop perpetuarea prezenţei SFIDĂTORULUI

în interiorul câmpului Conştiinţei noastre;

emoţii care se bazează pe presupuneri ireale

care nu au nici o legătură cu bunăstarea noastră

şi cu ceea ce suntem cu adevărat;

emoţii care sunt toate corelate

cu o singură emoţie fundamentală: Frica.

Neliniştea ta nu e altceva decât neliniştea Volador-ului

mereu temător că stratagema sa va fi descoperită

şi îi va fi refuzată hrănirea.

Prin mintea care, de fapt, e a lor,

Voladores se strecoară în viaţa oamenilor

după cum le convine,

garantându-şi un anumit nivel de siguranţă

care le va domoli frica. Carlos Castaneda

În ce mod Mintea Superficială produce

aceste emoţii care sunt combustibil pentru SFIDĂTOR?

Generând prin dialogul interior condiţionat

scheme de gândire care se încarcă progresiv

cu emoţii prin acest continuu dialog interior.

Aceasta este arma principală de control şi de atac

a SFIDĂTORULUI pentru Câmpul uman al Conştiinţei.

Este poate singura sa posibilitate de a ne amăgi

să creăm ceva avantajos exclusiv pentru el:

ne adoarme prin supraalimentare

şi folosirea condiţionată a Minţii Superficiale

pentru a accede la Câmpul Conştiinţei noastre

a-l manipula în interesul său,

făcându-ne să credem că noi suntem el.

Prinsă inconştient în tot acest mecanism,

o fiinţă umană nu face altceva decât să perpetueze scheme de comportament

dobândite care nu au nicio legătură cu

ceea ce este ea cu adevărat.

Hrănind scheme de gândire ireale

şi fără nicio legătură cu adevărata sa esenţă

ea dă naştere la emoţii care, în loc să o susţină

şi să o facă fericită, îl hrănesc şi îl susţin

exclusiv pe SFIDĂTOR

şi o sug de energie şi forţă vitală, constructivă şi pozitivă.

Urmărind Mintea Superficială,

alcătuită din mii de voci care nu sunt ale sale

acţionează în lume trăind o viaţă care nu este a sa

comportându-se aşa cum nu este în realitate,

fiind la cheremul SFIDĂTORULUI,

fără să aibă nici cea mai mică bănuială.

De exemplu, atunci când aveţi o stare proastă şi începeţi

să vă identificaţi cu o schemă mentală negativă

şi să vă gândiţi la cât de groaznică e viaţa voastră,

gândul vostru s-a aliniat la Corpul de Suferinţă

iar voi aţi devenit inconştienţi şi vulnerabili la atacul lui.

Inconştienţi, adică identificaţi cu o schemă mentală sau emoţională,

cu o totală absenţă a Observatorului Tăcut.

Eckhart Tolle

Declanşarea şi autoîntărirea inconştientă

a cercului vicios dialog interior-emoţie

este, prin urmare, arma principală la dispoziţia SFIDĂTORULUI

în acţiunea sa de slăbire a Câmpului nostru de Conştiinţă.

Să vedem mai în detaliu acest proces,

pentru a putea deveni din ce în ce mai conştienţi

de cât de abil suntem manipulaţi.

Un proces pe care îl vom numi

Spirala de Slăbire a Puterii.

Un Războinic are controlul.

Nu asupra altor oameni, ci asupra propriilor sale emoţii.

El nu le reprimă, ci le exprimă,

Fără frică, însă doar la momentul potrivit.

Don Miguel Ruiz

Totul începe de la un gând

care apare în Câmpul Conştiinţei noastre.

La început, acest gând este în esenţă o imagine

o lumină vie, care nu e însoţită de nici un cuvânt

deoarece se naşte acolo unde cuvintele nu au nicio importanţă

Este un gând/imagine având o putere enormă

deoarece este declanşatorul unei creaţii,

un gând care denotă o realitate posibilă

pe care am putea alege să o manifestăm sau nu

dacă am ştii că e posibil.

Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoaşteri

superficiale sau inexistente a fenomenului

este să aderăm instantaneu ca nişte automate condiţionate.

Până când nu intervenim să facem lumină cu Conştiinţa noastră

generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine

este involuntară, inconştientă şi focalizată

pe repetiţia şi înrădăcinarea experienţelor

faţă de care se generează sau s-a activat deja

un puternic ataşament emoţional.

Aceste experienţe vor deveni obiceiuri,

obiceiurile vor deveni apoi toxicodependenţe emoţionale

adică suportul primar al SFIDĂTORULUI

şi unul din elementele esenţiale responsabile

de slăbirea noastră energetică şi vitală.

Aşadar, că până când nu intervenim să facem lumină

cu conştiinţa noastră,

aproape tot ceea ce numim acţiuni şi creaţii libere

se află sub controlul SFIDĂTORULUI.

Un pas obişnuit şi dorinţa poate fi reală.

Încă un pas neglijent şi realul poate deveni obicei

Încă un pas din inerţie şi obiceiul poate fi fluviul de noroi

Vârful piciorului fără memorie şi fluviul cade în Abis.

Descoperirea unei toxicodependenţe emoţionale

având rădăcinile într-un obicei este simplă:

dacă se observă că opune rezistenţă la satisfacerea sa

sau la apariţia posibilităţii de a nu fi satisfăcută de o altă persoană

reacţia este întotdeauna aceeaşi:

tensiune, nervozitate, neînţelegere necontrolată

ajungând până la ieşiri pline de furie.

Aceasta arată că există un puternic ataşament emoţional

legat de satisfacerea unui obicei

şi, deci, că obiceiul respectiv se află sub controlul SFIDĂTORULUI.

În realitate, aproape toate obiceiurile noastre

generează ataşamente emoţionale corelate cu satisfacerea lor;

putem spune, deci, că majori- tatea obiceiurilor noastre

se află sub controlul SFIDĂTORULUI.

Mulţi oameni se folosesc de alcool, droguri,

sex, mâncare, muncă, TV, şi chiar fac tot felul de achiziţii

pe post de anestezice într-o tentativă inconştientă

de a-şi elimina nemulţumirile de fond.

Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plăcută

dacă este realizată cu moderaţie

face să treacă o situaţie obsesivă sau de dependenţă

şi ceea ce rezultă de aici este o uşurare de foarte scurtă durată a simptomelor.

Eckhart Tolle

Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învăţa

noi modalităţi de a percepe lumea şi oferă un indiciu

conţinând incredibile posibilităţi de acţiune.

John Michael Abelar

După ce SFIDĂTORUL a generat în noi un gând/imagine

care să creeze o realitate favorabilă lui

se declanşează Spirala de slăbire a puterii.

Mintea superficială interceptează acest gând

și acţionează pentru a-l manifesta

prin intermediul dialogului interior condiţionat

care îl va justifica, îl va încuraja, îl va susţine

va pune în el întreaga sa forţă de focalizare;

adică, se va fixa pe acest gând,

un comportament foarte simplu de descoperit în noi înşine

dar şi la alţii care, aşa cum spunem de obicei

"au o fixaţie pe ceva".

Focalizarea Minţii superficiale aşa cum am văzut

poate produce un fenomen de o foarte mare importanţă

generarea de emoţii corespon- dente acestei focalizări.

Astfel, o focalizare continuă a Minţii Superficiale

pe un gând/imagine declanşatoare,

va determina, mai devreme sau mai târziu, generarea de emoţii

care, la rândul lor, vor alimenta din nou,

cu o nouă încărcătură energetică, focalizarea

Minţii Superficiale pe acest gând/imagine,

ca şi cum aceste emoţii ar fi confirmarea

şi combustibilul ulterior al acestei focalizări.

În acest fel, Spirala de slăbire a puterii

va încărca gândul/imagine cu atâta energie emoţională

încât va impune efectiv tuturor oamenilor care o experimentează

acţiunea sau acţiunile care duc la manifestarea sa.

Cercul se închide.

Gândul/imagine este manifestat.

Acesta este modul simplu, linear,

prin care SFIDĂTORUL ne manipulează ca pe nişte păpuşi.

Acesta este modul prin care ne distrugem,

mai mult sau mai puţin conştient, existenţa noastră

Însă, atenţie! Acesta este şi modul simplu

linear, prin care putem construi o viaţă minunată.

Unica diferenţă constă în alegerea

gândurilor/imaginilor declanşatoare.

Ori le alegem noi,

ori le inoculează SFIDĂTORUL.

Procesul care trebuie urmat este acelaşi:

totuşi, în cazul în care gândurile/imagine declanşatoare

sunt viziunile noastre libere şi conştiente.

Spirala slăbirii puterii devine Spirala Puterii.

Este nevoie de curaj, de mult curaj,

pentru a începe în mod deliberat

eliminarea credinţelor care ne fac să suferim.

Poate nu credeţi că aveţi puterea să vă creaţi propria

realitate, însă, dacă acceptaţi ideea

puteţi cu adevărat crea o realitate diferită de cea care vă face să suferiţi.

Don Miguel Ruiz

Pentru a face şi mai clar acest proces,

iată un exemplu de cum funcţionează

el într-o situaţie de viaţă concretă

prin care, din păcate, mulţi dintre noi trecem zilnic.

Este o situaţie exemplificativă,

ca atâtea altele pe care le-am putea găsi

în viaţa noastră omenească.

O situaţie care ne arată, uneori cu brutalitate,

un principiu abstract care prinde viaţă:

Orice activitate umană

încărcată cu energie emoţională de ataşament

faţă de realizarea ei este ghidată de SFIDĂTOR

strict pentru avantajul său.

Situaţia de viaţă pe care o vom examina

se referă la consumul excesiv de băuturi alcoolice.

Iată-ne prinşi de activităţile noastre zilnice,

relativ liniştiţi fără alte preocupări.

Pe neaşteptate, fără nicio atenţionare sau motiv

un gând/imagine apare

în Câmpul Conştiinţei noastre.

Un gând/imagine corelat

cu consumul unei băuturi alcoolice.

Mintea Superficială se declanşează

şi prinde acest gând.

Dialogul nostru interior condiţionat, lipsit de control

căruia îi acordăm toată încrederea

ca şi cum noi am fi acele voci

începe să repete fraze precum:

"Parc-aş bea un păhărel"

"Da, chiar merit un păhărel",

"Chiar am nevoie de un păhărel",

consimţind împreună cu ea că într-adevăr

aşa este cum tot repetă ea.

Acest dialog interior condiţionat generează

rapid o emoţie, un fel de anticipare

a băutului unui păhărel

şi cum ne vom simţi bine când îl vom bea dar şi după aceea.

Strict d.p.d.v. al percepţiei

această emoţie nu este altceva decât o senzaţie difuzată

în corpul nostru, ca o mâncărime, un curent

dar când Mintea Superficială o interceptează,

o transformă pentru folosul şi consumul SFIDĂTORULUI

în energie emoţională, adică într-o senzaţie

căreia i-a fost atribuită o etichetă

care nu face altceva decât să alimenteze

ulterior dialogul nostru interior

referitor la "presupusa" noastră necesitate de a bea ceva.

La un anumit punct, aceasta va fi încărcătura emoţională

care se va agăţa de gândul/ imagine de a bea alcool

că nu ne vom putea abţine să turnăm şi să bem un păhărel,

liniştind acest curent emoţional

şi simţindu-ne la început mai bine, aparent mai liniştiţi.

Însă nu va trece mult timp, şi de obicei va trece puţin

înainte ca această stare de linişte

să fie din nou alterată de o necesitate emoţională generată

de un gând/imagine inconştient de acelaşi tip

şi aşa mai departe, pentru zile, luni,

ani de disipare energetică în van.

Atunci facem eforturi să obţinem bunuri, bani, succes, putere, recunoaştere

sau o relaţie afectivă specială. În special pentru a ne simţi mai bine cu noi înşine

a ne simţi mai împliniţi. Şi descoperim că golul este tot acolo şi e fără fund.

Atunci chiar că avem probleme, deoarece nu ne mai putem iluziona.

Bine, se poate totuşi face ceva, dar totul devine mai dificil...

Eckhart Tolle

Toxicodependenţele emoţionale ca aceasta,

şi sunt multe la număr şi nu e nevoie să le prezentăm aici

pot deveni mult mai greu de depăşit,

deoarece cantitatea emoţională implicată în ele

înceţoşează profund conştiinţa celui care este victimă

mai ales în momentele în care sunt declanşate.

Mai mult, satisfacerea repetată în timp

a acestor toxicodependenţe emoţionale

va altera în mod inevitabil şi echilibrul corpului fizic

care va dezvolta din ce în ce mai mulţi receptori

ai substanţelor pe care le primeşte în circuitul său

în detrimentul altora, pe care le primeşte mai puţin

sau deloc, şi pe care ar trebui să le primească

aproape zilnic pentru vitalitatea şi bunăstarea sa.

Astfel, toxicodependenţa emoţională devine şi fizică.

şi în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu să ne eliberăm.

În momentele de linişte, va părea că putem

să-i facem faţă fără probleme

va părea o fantasmă iluzorie şi evanescentă.

Când se declanşează, devine un demon,

care ne solicită întreaga atenţie şi energie.

Apoi ne lasă epuizaţi, goliţi,

doar pentru a se întoarce după un timp

pentru a ne cere din nou tributul de energie.

Un demon.

În serviciul SFIDĂTORULUI.

Nici eu, nici tu nu putem face nimic,

dacă nu ne exercităm autodisciplina

până când nu devenim de neatins.

John Michael Abelar

Ar trebui atunci să ne lipsim de tot

pentru a nu cădea în capcana SFIDĂTORULUI?

Nimic mai prostesc.

Lumea este minunată, şi plină de experienţe care merită trăite.

Ceea ce ar trebui să facem este să încetăm

să mai creăm ataşament emoţional

faţă de realizarea acţiunilor noastre,

indiferent care ar fi acestea.

Lipsite de ataşament emoţional la realizarea lor

acţiunile nu mai generează dependenţe

iar SFIDĂTORUL îşi va vedea tăiată principala

dacă nu unica sursă de susţinere energetică

pe care o foloseşte pentru a se perpetua pe sine însuţi

în defavoarea noastră, ca un parazit.

Când o acţiune este lipsită de ataşament emoţional la realizarea ei

experienţa este transcensă.

Nu mai este important când, cum şi de ce se face.

Pot trece ani înainte de a o experimenta

din nou sau doar minute.

Nu se mai simte nici o lipsă, nicio nevoie

de a reveni la ea.

Dacă există posibilitatea, ea este experimentată.

Dacă nu există posibilitatea,

pur şi simplu nu există posibilitatea.

Nu mai există dorinţa de a o realiza;

nu mai există nici obsesia şi nici suferinţa în cazul lipsei ei.

Totuşi, exact în acest punct

avem parte de cea mai mare bucurie a experienţei în sine.

Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate

dacă experienţa chiar ne foloseşte sau nu.

Lipsiţi de "echipamentul" emoţional

care avea drept singur scop să-l hrănească pe Sfidător

şi să ne slăbească pe noi,

vom gusta din plin experienţa ori de câte ori vom trece prin ea

tocmai pentru că vom aprecia impermanenţa sa

calitatea sa, adevăratul său aport energetic

cu ochi senini şi lucizi.

Starea interioară ce îşi are sursa în transcenderea unei experienţe

este unul dintre pilonii integrităţii noastre.

Multe tradiţii spirituale

numesc această stare Detaşare.

Detaşarea este echilibrul subtil şi conştient între a nu nega nimic

şi a nu abandona nimic.

Modalităţile cu care SFIDĂTORUL intervine în câmpul conştiinţei umane

sunt: ataşamentul şi ocultarea.

Ataşamentul este faza activă a SFIDĂTORULUI

este momentul în care intervine dând naştere demonilor noştri interiori

care ne ţin înlănţuiţi.

Aceasta este etapa pe care o utilizează pentru a avea susţinerea iniţială

şi pentru a se alimenta, după cum spune tradiţia toltecă.

Modul cel mai eficient şi probabil singurul disponibil,

dar care îi conferă o eficienţă foarte mare,

este utilizarea spiralei de diminuare a forţei interioare.

Realizată până în punctul în care se poate genera o cantitate foarte mare

de energie emoţională de ataşament faţă de imaginea gând născută.

Energia emoţională manifestată ca o necesitate aproape incontrolabilă de ceva

adică, dependenţa toxică.

O emoţie reprezintă de obicei o schemă de gândire amplificată şi încărcată cu energie.

Doriţi să aveţi un supercontrol asupra voastră iar de obicei aceasta vă reuşeşte

transformându-vă în relee pentru o emoţie prin identificarea cu aceasta

datorită lipsei de cunoaştere a adevăratei esenţe divine. Eckhart Tolle

Ajunge să aruncaţi o simplă privire în jurul vostru

pentru a deveni conştienţi că fiecare fiinţă umană de lângă voi

este manipulată de una sau mai multe dependenţe toxice emoţionale

de care nu poate sau nu reuşeşte să se detaşeze.

O manipulare care de la origine s-a dezvoltat mereu

prin intermediul aceleiaşi strategii, prin spirala de scădere a forţei vitale.

Mai întâi priviţi în voi înşivă.

Probabil că această primă privire va fi mai puţin grăbită

decât cea pe care o aruncaţi pentru a vedea paiul din ochiul celuilalt.

Dar poate găsiţi ceva care să semene foarte mult cu acesta,

bârna din ochiul vostru, dependenţa toxică emoţională.

Nu judeca pentru a nu fi jude- caţi; deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi

iar cu măsura cu care măsuraţi, veți fi măsuraţi. De ce să vezi doar paiul din ochiul

fratelui tău, atâta timp cât tu nu eşti conştient că ai o bârnă în ochiul tău?

Scoate întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea mai bine şi vei putea extrage

mai uşor paiul din ochiul fratelui tău. Iisus

Ocultarea este faza pasivă a SFIDĂTORULUI prin care se retrage

momentan pentru a folosi avantajul dobândit în mod inconştient

asupra noastră, într-o stare energetică joasă sau dezechilibrată

de a nu putea înfrunta cu energie şi conştienţă

un atac continuu.

Cum reuşeşte toate acestea?

Prin intermediul alimentării cu energie a minţii superficiale

plină de gânduri inutile şi fără un consens real

care produc emoţii şi stări sufleteşti încărcate cu energie joasă

ca de exemplu: furia, gelozia, invidia,

ranchiuna, îngrijorarea şi alte gânduri similare.

Acestea sunt manifestări gradate ale aceleiaşi emoţii.

FRICA

Frica reprezintă de fapt, frica SFIDĂTORULUI de a fi descoperit.

Gânduri care se manifestă în mod automat, constant, contradictoriu

care ne înlănţuie într-un mod foarte simplu.

Toate sunt gândite cu pronumele EU în faţă.

EU gândesc...

EU simt...

Pentru MINE ceea ce mi-a făcut este rău.

Ai văzut ce MI-a făcut etc. etc.

Dar cine este acest EU?

Câţi de EU aveţi în capul vostru?

Este posibil ca acest EU să dorească un lucru, iar după cinci minute altul.

Câteodată chiar contrar primului.

Nu este posibil să dăm un răspuns la aceste întrebări

fără a fi conştienţi.

Dar odată ce avem răspunsul la aceste întrebări

putem observa baletul minţii superficiale care pare a fi incontrolabilă.

Aceasta înseamnă a tăia din energia furnizată SFIDĂTORULUI.

Mintea superficială este alimentată de bârfe, de discuţii inutile

muzică şi mult zgomot pentru a ne împiedica să fim conştienţi şi raţionali.

Ce se petrece la sfârşitul vieţii noastre?

Îl lăsăm pe SFIDĂTOR să îşi continue opera sa de sugestie şi control

asupra câmpului conştiinţei umane?

Nu ne urmăm inspiraţiile cele care ne fac să simţim adevărata fericire a vieţii.

Inspiraţiile planurilor superioare de conştiinţă produc emoţii pozitive

adică energii înalte care sunt total indigeste SFIDĂTORULUI.

Orice lucru la care poţi visa, începe-l.

Curajul aduce cu sine geniu, magie şi forţă. Începe imediat.

Johann Wolfang Goethe

Când nu ne urmăm inspiraţiile, opunem rezistenţă transformărilor.

Pentru că orice transformare reprezintă pentru SFIDĂTOR

riscul de a fi descoperit.

SFIDĂTORUL va crea noi gânduri de rezistenţă

care vor genera emoţii de rezistenţă,

astfel SFIDĂTORUL va face tot posibilul să împiedice acceptarea senină

a transformării, iar în acest mod îl susţinem pe SFIDĂTOR cu energie joasă

creată de energia inutilă de a opune rezistenţă în faţa inevitabilului.

Este necesar să acceptaţi mereu momentul prezent.

Ce poate fi inutil, cel mai inutil, decât a opune rezistenţă interioară

în faţa a ceva ce există deja?

Eckhart Tolle

De obicei ne luptăm cu ceva ce este în afara noastră

combătându-l ca pe ceva care pare a fi cauza nefericirii noastre

pentru că atribuim responsabi- litatea emoţiilor negative

din fiinţa noastră evenimentelor exterioare sau altor persoane.

Ajunge o simplă privire conşti- entă pentru a deveni conştienţi

că tot ceea ce există în viaţa noastră a fost generat şi menţinut în noi

de noi înşine iar pentru aceasta singurii responsabili suntem noi.

A-i acuza pe alţii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educaţie

A ne acuza pe noi înşine arată că am început propria educaţie.

A nu ne acuza nici pe noi înşine nici pe alţii arată că ne-am desăvârşit educaţia.

Epictet

Fiind îngrijoraţi să nu pierdem ceea ce avem

începem să ne apărăm în loc să ne detaşăm.

Dar cui aparţine această teamă de a nu pierde ceva?

Clar. SFIDĂTORULUI.

Suntem minunaţi aşa cum suntem de fapt. Doar noi.

Nu putem pierde nimic, nu depindem de nimic

deoarece noi suntem totul.

Dar este necesar să fim conştienţi pentru a descoperi aceasta.

O conştiinţă căreia SFIDĂTORUL nu poate să-i permită să se expansioneze

din diferite motive proprii lui sau superioare.

O conştiinţă pe care SFIDĂTORUL ştie foarte bine că nu o poate înfrunta

pentru că nu se simte în stare.

deoarece procesul de expansiune a conştiinţei

este de neoprit şi fără sfârşit.

Tu poţi pierde orice în afară de EU SUNT.

Nu avem echilibrul necesar pentru a ne trata pe noi înşine.

Rămânem ataşaţi atitudinilor, emoţiilor şi situaţiilor care ne blochează

în loc să ne eliberăm.

Oricine îşi aparţine lui însuşi poate identifica cu uşurinţă aceste ataşamente

faţă de persoane, locuri, lucruri, perioade temporale şi evenimente.

Oricare dintre ataşamentele anterioare creează obişnuinţe.

Obişnuinţele sunt acţiuni care controlează o fiinţă umană

în loc să realizeze contrariul.

Faceţi prea mult sex, mâncaţi prea mult, fumaţi prea mult,

beţi prea mult alcool, jucaţi prea multe jocuri absurde

pentru a putea avea liniştea necesară de a medita şi a contempla.

Pentru a medita şi a crea.

Ramtha

Trăim în mintea noastră, printre creaţiile sale iluzorii

în loc de a trăi în realitate şi în prezent.

Unde se află esenţa fiinţei noastre în acest moment?

În majoritatea cazurilor, în conjuncturile şi presupunerile minţii superficiale

de aceea nu mai putem judeca.

Adică, ne confruntăm cu un aspect al supraalimentării minţii superficiale

acordând favoruri SFIDĂTORULUI.

Nu vă încredeţi în mintea voastră.

Nu credeţi în toate minciunile pe care vi le povestiţi.

Nu credeţi în ceea ce vă spuneţi atunci când afirmaţi că nu sunteţi perfecţi.

Nu credeţi în limitările voastre.

Nu credeţi în toate acestea pentru că nu sunt adevărate.

Don Miguel Ruiz

Proiectăm în exterior situaţiile noastre de viaţă, conjuncturile exterioare

dar în realitate toate acestea nu sunt decât proiecţii externe ale SFIDĂTORULUI

iar în acţiuni ne conformăm acestora

ca şi cum acestea ar fi fost adevărate.

Probabil nu aceasta este viaţa noastră.

Nu e adevărat că în loc să cerem plini de umilinţă

şi ascultare, în loc să ascultăm în linişte, conştienţă şi acceptare

punem întrebări şi dăm răspunsuri iar apoi credem că aceste răspunsuri

sunt reale.

Câte lucruri am distrus în viaţa noastră în acest mod

ţinând cont că toate acestea se găseau doar în mintea noastră superficială?

Câte lucruri am distrus în viaţa noastră

crezând într-o minte manipulată de SFIDĂTOR?

Toată tristeţea şi toate dramele vieţii voastre se bazează pe presupuneri

şi pe obişnuinţa de a lua în mod personal lucrurile.

Don Miguel Ruiz

Ne separăm foarte mult de celelalte fiinţe umane şi de viaţă în totalitatea sa

din frica de a nu suferi şi a pierde ceea ce avem,

de a nu ne putea apăra.

Astfel creăm, ne regăsim şi credem că facem parte

din grupuri constituite de noi împotriva celorlalţi

construite pentru a apăra ceva ireal

de altceva la fel de ireal.

Ceva la fel ca moartea care este ca o ceaţă care acoperă copacii toamna.

Nu există NOI împotriva celorlalţi.

Ei nu sunt fiinţe umane care să trăiască în aceeaşi iluzie.

Ei se manifestă sub o altă formă.

Şi chiar dacă ar fi aşa, ce diferenţă este între noi şi ceilalţi?

Cele mai obişnuite identificări ale egoului sunt cele ce privesc bunurile,

activitatea prestată, condiţia socială, cunoaşterea şi educaţia,

aspectul fizic, abilităţile speciale, raporturile afective, poveştile personale

cele familiale, sistemele de credinţe, identificările politice, naţionaliste,

rasiale, religioase şi colective de orice alt gen.

Voi nu sunteţi nimic din toate acestea.

Eckhart Tolle

Aceasta este ceea ce SFIDĂTORUL creează în viaţa noastră

dacă i se permite.

Problemele familiale, cât suntem de implicaţi în ele?

Cât sunt de implicate în aceste lucruri persoanele din jurul nostru?

La final, ceea ce SFIDĂTORUL creează în viaţa noastră

dacă îi permitem, poate fi rezumat într-un singur cuvânt:

SUFERINŢA

PARTEA a II-a RECUCERIREA

În momentul în care ai devenit conştient că eşti în închisoare,

atunci şi doar atunci, ca fiinţă umană, îţi poţi proiecta evadarea.

Dan Millman

Modul de a opera al SFIDĂTORUL în existenţa noastră este acum

clar precum dar la fel de clare sunt scopurile care se prefigurează.

Într-adevăr, acesta este primul pas, un pas important,

foarte important, deoarece la început trebuie să ne recucerim

spaţiile noastre interioare dar e un pas condus încă al intelectului

adică, este un pas care nu este însoţit de o înţelegere profundă

care să conducă la totalitate.

În starea actuală putem fi sau nu putem fi în acord interior intelectual

cu ceea ce am văzut şi am simţit până aici.

Sau putem exista într-un curent emoţional care ne poate scoate

şi care ne poate face să vibrăm armonios la unison cu acest mesaj.

Dar atât într-un caz cât şi în celălalt, încă nu există nici o diferenţă

Şi poate de aceea i-am dat numele de SFIDĂTORUL

deoarece el continuă în mod inexorabil să opereze

până când noi nu intrăm cu adevărat în acţiune.

Deoarece unica diferenţă este conferită de acţiune.

Un înţelept trăieşte acţionând, nu gândind să acţioneze,

nici gândind la ceea ce va gândi când va încheia să acţioneze.

John Michael Abelar

Ce înseamnă să începi să acţionezi?

Înseamnă să credem profund în noi, în necesitatea şi dorinţa de a ne elibera

de lumea mentală şi temporală creată de provocatoarea lume de consum.

Înseamnă a fi saturaţi de a ne mai produce suferinţă nouă înşine

şi în consecinţă lumii înconjurătoare.

Înseamnă să recunoaştem că suntem învăluiţi de curente emoţionale diferite

şi de gânduri necontrolate care ne împing de colo-colo

ca pe nişte păpuşi mecanice.

Fără toate aceste premise nu vom începe să acţionăm

şi dacă nu intrăm în acţiune, vom rămâne în mâinile SFIDĂTORULUI.

Nu este abatere de la această regulă.

Tot ceea ce este necesar este o alegere, o decizie simplă:

tot ceea ce se va petrece nu va mai crea în mine nici o durere.

Chiar dacă este o decizie foarte simplă, este una foarte radicală.

Nu faceţi această alegere dacă nu sunteţi cu adevărat sătui de suferinţă,

dacă nu aţi suferit destul.

Eckhart Tolle

În momentele în care ne decidem să acţionăm, este bine să ştim

modul în care trebuie să acţionăm pentru a ne recuceri pe noi înşine.

Este chiar aici locul în care, concentrându-ne atenţia,

descoperim că toate tradiţiile spirituale se concentrează

asupra modului de a găsi Adevărul.

Toate, fără nici o excepţie, oferă indicaţii ce diferă ca formă

dar identice ca esenţă,

pentru a ajuta o fiinţă umană să se recucerească pe sine însăşi.

Aceasta este una dintre cele mai mari minuni ale universului nostru.

Modalităţi multiple, infinite, îndreptate spre o singură direcţie.

Noi avem dreptul de a alege, nu de a selecta moduri infinite.

O singură direcţie.

Adevărata provocare pentru o fiinţă umană începe doar în momentul

în care Zburătorul îi părăseşte mintea.

Restul este doar pregătire.

Carlos Castaneda

Încercând să descoperim matricea abstractă a modului

de crearea a unei acţiuni într-o fiinţă umană,

starea sufletească în care să poată acţiona

pentru această recucerire, putem izola o zonă a parcursului

acestui drum care să conducă la înţelegere, apoi la conştienţă,

apoi la eliberare.

Un parcurs care necesită suficientă energie personală

pentru a redeveni noi înşine, adică, să parcurgem acest drum învăţând.

Un parcurs care ne învaţă să vedem şi să acţionăm pentru noi înşine

urmând comuniunea noastră cu curenţii infinitului

care nu poate fi niciodată pierdută

ci doar confundată.

Nu este vorba despre un parcurs alcătuit din etape succesive

care conduc într-un loc anume.

Putem spune că este vorba despre un drum paralel

în care fiecare element este urmat şi alimentat de către celelalte.

Scopul este cel de a aduna şi de a elibera o cantitate de energie

din care să se nască starea de conştienţă

Aceasta înseamnă să reducem la minim pierderile produse

de SFIDĂTOR.

Starea de conştienţă înseamnă atenţie.

Atenţia înseamnă energie.

Acest drum, acest itinerariu, această cale se bazează în mod evident

pe observarea modului de acţiune a SFIDĂTORULUI în viaţa cotidiană

şi pe modalitatea optimă de a acţiona care să limiteze la minim,

până la întrerupere pierderea energetică corespunzătoare.

De asemenea, este bine să fim de la început foarte clari.

În afara unor cazuri excepţionale foarte rare,

drumul care conduce la eliberare nu este deloc uşor.

Eliberarea nu este imediată.

Acest drum nu este scurt.

Nu este simplu.

Scurte intervale de conexiune cu lumile spirituale superioare

nu sunt indicatori ai unei transformări radicale

ci doar a unei ocultări a SFIDĂTORULUI într-un moment în care energia noastră

se elevează printr-o oarecare modalitate.

Adevărata transformare înseamnă a ajunge să vezi adevărata Realitate.

Şi, odată ce ai văzut, poţi să te decizi dacă vrei să te transformi sau nu.

Totul devine inutil dacă pur şi simplu nu acţionăm în mod corespunzător.

Asta e tot.

Înţelepciunea nu este un cadou, ea trebuie să fie persecutată,

neacceptată şi cucerită.

În fiecare caz, scopul nostru, al fiecărei fiinţe umane

este să trăim cea mai bună viaţă pe care o poate trăi

de seninătate şi pace, de energie şi forţă, de înţelegere şi integritate

şi de compasiune.

Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare dintre noi doreşte în cele din urmă.

Eliberarea poate fi chiar şi un cuvânt lipsit de sens

dar a trăi o viaţă plină, intensă, puternică şi fericită

este dreptul fiecărei fiinţe umane şi aceasta fără nici o îndoială

chiar dacă SFIDĂTORUL se opune.

Deci, chiar şi pentru a atinge o stare de forţă interioară

este necesar să acţionăm şi să trăim acţionând în mod conştient

şi să nu acceptăm sabotajele SFIDĂTORULUI faţă de esenţa fiinţei noastre.

Să vedem acum ce arme, care sunt de fapt stări sufleteşti,

senzaţii interioare avem la dispoziţie pentru a opune rezistenţă

şi a contracara modul în care operează SFIDĂTORUL în viaţa noastră.

Aceste arme, aceste senzaţii sunt exact ceea ce de obicei nu folosim

De aceea sunt atât de indigeste pentru SFIDĂTOR.

El nu este capabil de a opri efectele pozitive.

Efecte care sunt cumulative dacă persistăm în practica noastră spirituală.

Efecte care se vor transforma într-o creştere energetică

şi o stare de conştienţă vie care ne vor conferi în final

forţa de a învinge în singura şi cea mai importantă confruntare a noastră,

confruntarea pentru propria măiestrie şi genialitate.

prin care cu toţii va trebui să trecem într-o zi.

O confruntare pe care o chemăm de acum încolo

"barca ce ne salvează din deşert".

A ajunge la esenţă este ceea eu numesc a merge prin deşert.

Când mergeţi prin deşert, vă întâlniţi faţă în faţă cu emoţiile voastre.

Dar când vă întoarceţi de acolo, toţi demonii se transformă în îngeri.

Don Miguel Ruiz

Prima armă care se află la dispoziţia noastră, o frână autentică

pentru perpetuarea SFIDĂTORULUI în câmpul conştiinţei noastre

cea mai accesibilă din punct de vedere al înţelegerii noastre mentale,

ce aduce nişte beneficii indiscutabile, a fost aleasă de 98%

dintre cei care îşi doresc o viaţă mai bună şi care produce o reţea benefică.

Bineînţeles, că SFIDĂTORUL se opune conştiinţei noastre care se amplifică

în reţea, deoarece SFIDĂTORUL ştie bine că aceasta îl va ucide.

Dar, de fapt, ceea ce se petrece este că fiinţa umană evită să folosească

această armă iar în anumite cazuri sfârşeşte prin a o îndrepta direct împotriva sa.

Dar dacă fiinţa umană nu va şti să folosească această armă,

nu va avea acces nici la cele- lalte, deoarece celelalte arme

necesită o măiestrie în stăpânirea acestui prim nivel interior

pentru a putea elibera în timp beneficiile lor în mod exponenţial.

Despre ce vorbim?

Despre starea de spirit interioară, de DISCIPLINĂ.

DISCIPLINA

Vorbeşte despre disciplină şi marea majoritate a oamenilor vor fugi,

precum hoardele de mongoli pe cale să coboare din munţi.

Este comic să vezi cât de mult va tergiversa egoul până când va accepta

autoritatea ta, ca fiinţă umană, asupra lui.

Stuart Wilde

Disciplina este un cuvânt periculos.

Mulţi asociază, de fapt, disciplina cu un regim strict, obligatoriu,

cu o forţare interioară.

De fapt, disciplina nu are nimic de a face cu toate acestea.

Disciplina despre care vorbim aici este un mod de a fi, un mod de a gândi

fundamentată pe trei elemente de bază.

Decide în mod conştient asupra propriilor acţiuni.

Acţionează fără a avea aşteptări.

Primeşte cu seninătate orice rezultat.

În general, fiinţele umane fac exact contrariul.

Decid acţiunile lor în funcţie de ceva.

Acţionează având aşteptări de la celelalte fiinţe umane.

Şi deoarece, rezultatul acţiunilor lor este de obicei foarte diferit

de ceea ce se aşteptau ei, adică, o altă aşteptare,

nu îl primesc niciodată cu seninătate.

Aleargă mereu având resentimente dramatice.

Bineînţeles că fiecare dintre aceste comportamente se datorează unei eredităţi

ce le-a fost indusă de un domeniu al SFIDĂTORULUI care se perpetuează

de mii de ani.

Disciplina înţeleasă ca uniune a acestor trei elemente de bază

generează o undă energetică de emoţii pozitive

şi entuziasm, adică un curent energetic pozitiv,

complet diferit de cel din care SFIDĂTORUL se alimentează.

De altfel, cele trei elemente sunt prin ele însele

opuse modalităţii generale în care noi ne trăim viaţa.

Şi aceasta împreună cu factorii determinanţi, dacă disciplina

este menţinută în timp, conduce la eradicarea unei stări interioare

care îl împiedică pe SFIDĂTOR să acceadă la energia noastră cu uşurinţă.

Dar cheia disciplinei şi valoarea sa enormă constă

în permanenţa sa temporală.

Disciplina nu este nimic altceva decât o iluzie dacă nu este menţinută

pe întreaga perioadă temporală a transformării şi a detaşării.

Puterea provine din Disciplină.

Stuart Wilde

A decide în mod conştient asu- pra propriilor acţiuni înseamnă

puterea de a evalua corect situaţia de viaţă în care ne aflăm

şi deciderea asupra modului optim de a acţiona

cu un maxim energetic accesibil nouă în acel moment.

Adică, deciderea asupra unei direcţii care să aibă ca ţel

ameliorarea condiţiilor noastre de viaţă, creşterea bunăstării noastre,

a vitalităţii noastre care să conducă la o creştere interioară.

Într-o o viaţă condusă în mod haotic de către SFIDĂTOR

nu avem niciodată timpul să ne oprim şi să reflectăm la propria existenţă.

Nu avem niciodată timpul de a lua decizii conştiente asupra acţiunilor noastre

care să ne aducă beneficii şi rezultate pozitive.

Acţionăm având credinţa că am făcut alegerile responsabile în mod ponderat

în timp ce ne distrugem energia şi viaţa

prin orice tip de atitudini nefaste şi ataşamente emoţionale negative

camuflate de libertatea cu care ne asumăm deciziile

Fumăm 80 de ţigări pe zi, mâncăm cu mult mai mult decât este necesar,

bem în mod constant litri de băuturi dăunătoare,

le tratăm pe celelalte fiinţe umane ca pe nişte obiecte,

lucrăm ore întregi doar pentru dependenţa emoţională toxică,

fără a ne opri nici măcar un moment pentru a ne întreba care este cauza

acestei dependenţe.

Şi numim aceste lucruri libertate personală.

Dacă astăzi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac astăzi?

De fiecare dată când răspunsul este NU din cauza zilelor multe

care stau la coadă, înţeleg că ceva trebuie transformat.

Steve Jobs

A acţiona fără aşteptări înseamnă a-l împiedica pe SFIDĂTOR să

genereze spirale de scădere a potenţialului energetic, bazate pe judecăţi

derizorii asupra condiţiilor în care se manifestă acţiunile noastre.

Odată ce ne-am decis să realizăm o acţiune

este necesar să acţionăm fără a lua deloc în consideraţie

judecăţile şi presupunerile făcute de mintea superficială

deoarece aceste judecăţi şi presupuneri nu sunt ale noastre;

sunt generate de SFIDĂTOR cu singurul scop de a produce scăderea potenţialului

energetic şi fără a avea un fundament real.

De fapt nu este uşor, aceasta pentru că nu suntem obişnuiţi

să ne gândim la perfecţiunea noastră.

Dacă doar pentru o acţiune vom reuşi să facem o derogare

de la modul nostru obişnuit de a gândi, fiind dincolo de orice aşteptare

legată de pierdere sau câştig, de aprobare sau condamnare,

de aplauze sau fluierături, putem fi impresionaţi de cantitatea mare

de lucruri minunate pe care putem să le creăm.

Urmăreşte doar să obţii şi golul va săpa în tine lent

precum orele montane într-o îmbrăţişare neagră a peisajului.

Expansionează-te senin şi lumina se va aprinde în tine,

strălucind ca steaua Sirius care se reflectă într-o manta de perle.

Noduroase şi curbate sunt cuvintele ce acceptă sceptrul uman,

strălucitoare şi puternice precum Mjolnir sunt cuvintele

care oferă sceptrul lui Dumnezeu.

A primi cu seninătate orice rezultat, înseamnă a ţine cont de un ceva

care a existat mereu şi va exista.

Rezultatul acţiunilor noastre nu poate intra în domeniul deciziilor

fiinţelor umane.

Libertatea unei fiinţe umane în acţiune se manifestă în expresia creativă

de a reproduce infinitul în ea,

rezultatele depinzând întot- deauna de forţele superioare

Rezultatele le putem obţine după mult timp,

rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce ne-am dorit

Există mereu rezultate care sunt efectele acţiunilor noastre

Dar CE, CÂND, CÂT şi CUM este domeniul şi decizia infinitului.

Arjuna a început să acţioneze şi să lupte fără a şti ceea ce i se va petrece

lui şi tovarăşilor lui, nici soarta bătăliei sau viitorul poporului său.

Această cunoaştere este tema divinului, a "cunoscătorului câmpului".

În realitate, fiinţei umane îi revine doar acţiunea, adică trăirea în sânul

Manifestării Extraordinare în care se desfăşoară viaţa sa.

Andrea Di Terlizzi Walter Ferrero

Acceptarea cu seninătate a acestui adevăr înseamnă trăirea în seninătate a vieţii.

Intolerată de SFIDĂTOR, deoarece seninătatea

este una dintre înzestrările naturale ale fiinţei umane

din care SFIDĂTORUL nu se poate deloc hrăni.

SFIDĂTORUL va încerca să tulbure această înzestrare

generând gânduri negative de condamnare, de lipsă de acceptare

a rezultatului unei acţiuni, dintr-o non conformare a falselor aşteptări.

Dar, în pofida faptului că nu sunt altceva decât gânduri,

adică opinii subiective nu neapărat adevărate,

formulate şi generate de o forţă opusă câmpului nostru de conştiinţă

noi putem sfârşi prin a le crede, iar în acest mod i-au naştere spiralele

de scădere a potenţialului energetic care au ca unic scop hrănirea

forţelor SFIDĂTORULUI şi privarea noastră de acea energie.

Majoritatea oamenilor nu crede că Seninătatea poate constitui

o adevărată disciplină.

Stuart Wilde

Prin intermediul armei disci- plinei vor fi puse în mişcare

şi alimentate în noi înşine forţe care ne vor susţine

în demersul nostru de a reuşi să trăim viaţa pe care o dorim

şi pe care merităm să o trăim, iar SFIDĂTORUL va începe să piardă energie

pentru că nu va mai fi el cel care va decide în locul nostru

realizarea unor acţiuni frustrante, nu va mai fi el cel care va judeca

şi va avea aşteptări false, cel care va primi atenţia şi încrederea noastră.

Conştiinţa noastră de sine nu va mai cere părerea judecăţilor sale negative

şi evaluărilor non obiective pe care va încerca să le inducă

în mintea noastră superficială.

Toate acestea vor elibera întotdeauna energia pe care SFIDĂTORUL

a atras-o în cursa sa, permiţându-ne să ne realizăm acţiunile cu o eficienţă

şi o rapiditate sporite pentru a avea viaţa perfectă

pe care merităm să o trăim.

Disciplina reduce într-un mod incomensurabil mintea Zburătorului.

John Michael Abelar

Dar care este diferenţa dintre o acţiune disciplinată şi o obişnuinţă?

Nimic altceva decât starea de conştiinţă.

O obişnuinţă este generată de gânduri inconştiente şi în afara oricărui control

iar acţiunea disciplinată este expresia gândurilor conştiente.

Dacă ambele folosesc aceleaşi resurse pe care le au la dispoziţie,

energia fiinţei umane, o obişnuinţă ne face să pierdem energie

printr-o dependenţă emoţională toxică.

O acţiune disciplinată duce la creşterea energiei.

Dar adevărata diferenţă este dată de starea de conştiinţă.

Se ştie că o acţiune devine obişnuinţă dacă este alimentată

de orice altă acţiune sau obişnuinţă, devenind o sursă de putere.

De asemenea,este bine să deve- nim cât mai repede conştienţi

de aspecte foarte importante.

Disciplina este iluzorie şi nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate

dacă nu este menţinută în timp.

Pentru ce perioadă de timp?

Mintea noastră profundă ştie perfect răspunsul.

Senzaţiile care vor apărea în noi ne vor spune cât timp este necesară

realizarea unei anumite discipline.

Totul începe cu o singură acţiune, care trebuie să fie

deliberată, precisă şi menţinută în timp.

Repetând această acţiune suficient timp se va atrage în fiinţă

unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinţa umană le poate percepe,

unul din stâlpii eredităţii fiinţei umane magice,

ce se poate aplica în orice altceva: Intenţia Inflexibilă.

John Michael Abelar

În timp ce disciplina începe să se stabilizeze în interiorul nostru,

şi în timp ce devenim conştienţi de ceea ce a existat dintotdeauna

şi de faptul că am fost păcăliţi de falsele noastre aşteptări,

ce derivă din indulgenţa noastră, putem interveni pentru a închide

alte falii energetice deschise în câmpul nostru de conştiinţă.

În realitate, putem spune că închiderea acestor falii

ne conferă o mulţumire dar nu înseamnă o reasamblare.

Această mulţumire este foarte importantă pentru noi deoarece închiderea

progresivă a faliilor noastre energetice implică întotdeauna eliberarea

unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de conştiinţă.

Urmând această stare de mulţumire continuă, vom ajunge să avem

suficientă energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai importante

pentru noi pentru a deveni mai puternici şi pentru a împiedica

pierderea de energie.

Dar nu vom putea niciodată să ajungem să ne confruntăm

cu barca deşertului fără a fi închis în mod progresiv

una câte una, toate disipările noastre de energie

cu ajutorul disciplinei.

Regatul Luptătorului este protejat de o uşă.

Aceasta este bine ascunsă, precum o mănăstire între munţi.

Mulţi bat la uşă dar puţini intră.

Dan Millman

Spiralele de scădere a energiei se nasc prin intermediul unui gând

sau a unei imagini generate de către SFIDĂTOR în mintea noastră superficială.

Înainte de a ajunge la sursă, putem să ne adresăm interiorului fiinţei noastre

pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice

prin care spiralele de scădere a potenţialului ne transformă în victime.

Pentru a contracara acest influx există două discipline foarte puternice

Ne exprimarea emoţiilor negative.

Scufundarea în mintea profundă.

Unul dintre obiectivele principale ale SFIDĂTORULUI

este generarea de energie emoţională de tip negativ

pentru a paraliza intenţiile noastre bune

transformându-ne în victime ale oricărui tip de dependenţă emoţională toxică

transformându-ne astfel viaţa într-un infern alimentat de iluzii.

De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitată dacă şi numai dacă

această energie emoţională este exprimată într-o acţiune care o manifestă.

Dacă în interiorul fiinţei noastre percepem o emoţie de furie

şi transformăm acea emoţie luptând împotriva a ceva sau a cuiva,

am realizat primul pas către pierderea finală a energiei în favoarea SFIDĂTORULUI.

Deoarece SFIDĂTORUL nu este prost, dacă putem spune astfel.

Scurtcircuitul emoţional este generat de o acţiune care nu se manifestă.

Don Miguel Ruiz m-a învăţat că a nu reacţiona este totul,

pentru a nu fi asemenea unei maşini automate

care reacţionează în secunda în care butonul este apăsat.

Gaya Jenkins

A nu exprima emoţiile negative înseamnă a nu le transforma în acţiuni,

înseamnă a introduce un element de detaşare

între percepţia noastră şi acţiune.

Emoţiile negative continuă să existe

dar noi nu le exprimăm pentru că ele au fost generate

de o forţă care nu suntem noi,

prin intermediul echipamentelor care ne-au fost "furate"

fără ca noi să ne dăm seama de aceasta.

Dar, atenţie!

A nu exprima o emoţie negativă nu înseamnă a o nega

sau a o ascunde în profunzimea fiinţei noastre

pentru că aceasta înseamnă introducerea ulterioară

a unui element de suferinţă în câmpul nostru de conştiinţă.

A nu exprima o emoţie negativă înseamnă a o accepta total

în interiorul nostru, a o lăsa să fie ceea ce trebuie să fie

şi să o ardem în focul atenţiei noastre focalizate

Aceasta înseamnă că trebuie să fim total prezenţi în faţa acesteia

fără a ne retrage nici un pas şi fără a o transforma în acţiune.

Aceasta înseamnă să observăm ceea ce percepem şi să ţinem cont

că mintea noastră superficială interpretează o continuă senzaţie neplăcută

ca o furnicătură sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului

şi dându-i acesteia un nume. Îi asociază anumite senzaţii

sau mai bine spus, reacţii dureroase pe care vrea să le împingă către spate

sau în profunzime.

Furia se poate transforma în tristeţe.

Acesta va fi simptomul curăţeniei pe care o vom trăi dacă ne vom permite,

pentru prima dată, să exprimăm o emoţie după ce am reprimat-o mult timp

sub forma unei imagini mentale.

Don Miguel Ruiz

A nu exprima o emoţie negativă necesită mult control,

multă energie pentru că de obicei ceea ce facem ca fiinţe umane

inconştiente este exact opusul.

Pare paradoxal dar fiinţele umane, de obicei, nu manifestă emoţiile pozitive

dar le manifestă în acţiune pe cele negative.

Pare paradoxal dar nu este aşa pentru că acesta este fructul

unei tactici precise.

Şi chiar aşa fiind, emoţiile sunt foarte importante.

Toate tradiţiile spirituale indică modalităţi prin a căror cultivare elaborată

acestea se pot manifesta în mod pozitiv.

De exemplu, în limbajul Cabalei emoţiile se numesc măsuri,

deoarece chiar prin intermediul lor fiinţele umane pot fi măsurate

şi verificate din punctul de vedere al evoluţiei spirituale

pe drumul transformării şi creşterii conştiinţei.

Însă, în stare normală, fiinţele umane sfârşesc prin a avea emoţii negative

prin intermediul utilizării improprii a minţii superficiale,

aceasta având ca unic beneficiu prezenţa SFIDĂTORULUI

în interiorul câmpului lor de conştiinţă.

Neexprimarea emoţiilor negative poate conduce şi trebuie să conducă

la mici miracole.

În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulaţi de către SFIDĂTOR

şi fobii care acţionează în favoarea acestuia.

Ceva intră pur şi simplu în câmpul conştiinţei noastre,

ne face să ne exprimăm opiniile noastre asupra lumii,

generează o emoţie negativă: furia, dispreţul, depresia.

Să înfruntăm emoţiile care se manifestă

sau să ne servim de aceste emoţii ca şi cum ele ar proveni dintr-un gând

generat în mod automat de mintea superficială.

Sau să ne servim de natura acestor emoţii, de gustul lor,

de senzaţiile strict fizice pe care le produc în corp.

Sau să ne servim de ele, păstrând natura emoţiilor dar nemanifestându-le.

Nu trebuie să exteriorizăm furia sau dispreţul pe care le simţim

împotriva noastră sau a orice altceva.

Nu trebuie să ne manifestăm depresia prin acţiuni care să o confirme.

Putem să ne servim de emoţii dar nu trebuie să le manifestăm

pentru că noi nu suntem nimic din toate acestea.

Dacă reuşim să rămânem vigilenţi şi prezenţi

observând tot ceea ce percepem interior fără a fi surprinşi,

vom experimenta cea mai puternică practică spirituală, şi astfel va deveni posibilă

o transformare rapidă a tuturor durerilor din trecut.

Eckhart Tolle

O emoţie negativă înţeleasă ca o emoţie care disipă energia

care este observată în mod inflexibil fără a fi combătută,

fără a fi negată şi fără a fi exprimată în mod reactiv

trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu

să îşi diminueze intensitatea.

Ca urmare, cu conştiinţa curată va fi necesar să acţionăm

pentru a folosi energia acelei emoţii, ştiind astfel că emoţia

a trecut definitiv, iar acţiunea este curată, creativă şi nonreactivă.

Această calitate va transforma acţiunea într-un mod prin care vom fi susţinuţi

în câmpul nostru de conştiinţă cu o nouă cantitate de energie

folosită într-un mod conştient împotriva SFIDĂTORULUI.

Pentru a vindeca un resentiment se procedează lent.

Şi aceasta pe cine va ajuta?

Tao Te Ching

Imersiunea în mintea profundă necesită o disciplină înaltă

şi o putere enormă pentru că aceasta va acţiona asupra minţii superficiale

pe care SFIDĂTORUL o cunoaşte foarte bine şi o poate folosi

pentru propriul avantaj, cu un efort minim

pentru a forma spirala de pierdere energetică,

adică interpretarea mecanică a percepţiilor.

Aducând în câmpul atenţiei noastre haosul minţii superficiale

aparent incontrolabil, observăm rapid că aproape toate gândurile

pe care ne permitem să le men- ţinem, sunt foarte focalizate

asupra unei singure polarităţi dominante.

Tot ceea ce intră în câmpul nostru de conştiinţă, inclusiv noi înşine,

este judecat şi descompus în părţi separate şi apoi găsit vinovatul

inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil,

bun sau rău etc. etc. etc.

Acesta este un mecanism pe care acum îl cunoaştem foarte bine.

Această alterare enormă ne împiedică să simţim ceea ce este în interiorul nostru

la o mai vastă cuprindere de informaţii, ce conţine aspectele unificatoare

şi conective care susţin orice lucru.

Aceste aspecte nu pot fi rea- lizate de mintea superficială

pentru că ea nu are această funcţionalitate.

Aceste aspecte au o pertinenţă exclusivă aparţinând minţii profunde.

A face să funcţioneze mintea profundă înseamnă a face să funcţioneze

în mod substanţial starea de detaşare dintre noi şi gândurile

minţii superficiale deoarece aceste gânduri au o importanţă minoră

şi nu reprezintă ceea ce suntem noi.

În acest spaţiu creat de această detaşare, fiind conştienţi că mintea profundă

intervine prin intermediul stărilor sale şi în loc să acceptăm

complet şi imediat gândurile de judecată generate de mintea superficială

fie ele pozitive sau negative, rămânem tăcuţi, vigilenţi şi conştienţi

de stările emanate în profun- zimea fiinţei noastre de mintea profundă.

În situaţiile de urgenţă mintea se opreşte.

Deveniţi total prezenţi în ACUM şi veţi deveni conştienţi de ceva infinit mai puternic.

Dar pentru aceasta nu este necesar să escaladaţi peretele unui munte.

Puteţi să intraţi în această stare chiar ACUM.

Eckhart Tolle

Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundă

este prezentă în toată existenţa noastră.

Să observăm un copac sau o plantă sau un obiect

şi să îl comparăm cu o fiinţă umană.

Să ne detaşăm de mintea superficială şi de gândurile sale care nu ne aparţin.

Ce percepem?

Ce stări emană obiectul sau fiinţa cu care ne identificăm?

Ce percepem cu adevărat în locul unde ne aflăm?

Este armonie sau simţim că ceva nu funcţionează?

Scufundarea în mintea profundă ne va permite practic imediat să ţinem cont

că fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult decât ceea ce

mintea superficială reuşeşte să judece

şi suma gândurilor şi convin- gerilor, care ne permite să lăsăm să strălucească

lumina din noi, nu are nici măcar o umbră din acea realitate indiscutabilă

din care credeam că sunt făcute.

Dar elementul cel mai important din această imersiune conştientă

se produce exact în locul în care mintea superficială produce

identificarea cu vechile experienţe asemănătoare

sau integrează o acţiune pozitivă în vederea creşterii noastre spirituale

dar cu multe îndoieli şi frici, sau provoacă o acţiune de dependenţă

emoţională toxică, gânduri care le foloseşte pentru a fi nemulţumiţi

sau pentru a-şi atinge scopu- rile sale, nu sunt de fapt,

ceea ce noi suntem cu adevărat.

Acesta este punctul cardinal pe care trebuie să îl realizăm.

Fulgerul percepţiei noastre se află în profunzimea fiinţei noastre într-un spaţiu

în care gândurile nu au devenit încă cuvinte

şi pe care nu putem să-l negăm niciodată,

spaţiul liniştit în care se manifestă acesta

sau, mai bine zis, SFIDĂTORUL nu permite ca aceasta să se producă

pentru că aceasta înseamnă să ajungem să vedem

că viaţa noastră nu ne aparţine, adică, este transpusă în acţiune

dar nu de senzaţiile provenite de la mintea profundă.

În mâinile forţelor SFIDĂTORULUI stă iluzia interioară a libertăţii personale.

Conştiinţa nu este mintea. Starea de conştienţă nu este mintea.

Atenţia nu este mintea.

Dan Millman

Iată, că prin nonexprimarea emoţiilor negative ne adresăm

funcţiilor minţii profunde, creând un nou spaţiu interior,

un spaţiu în care se manifestă ascultarea şi observaţia.

Acest nou spaţiu pe care îl vom cuceri prin disciplina noastră

este un spaţiu integru care ne aparţine în totalitate

în care SFIDĂTORUL nu poate să supravieţuiască dar nici să intervină

pentru a-l utiliza în avantajul său.

Cu cât acest spaţiu devine mai mare şi mai profund

cu atât mai multă energie putem să recuperăm

din câmpul gravitaţional al SFIDĂTORULUI, iar existenţa noastră se apropie

mai mult de perfecţiune şi de libertatea ultimă.

Fiinţa umană este de fapt com- pendiul puterii sale personale

iar acest compendiu determină modul în care trăim şi modul în care murim.

Carlos Castaneda

Spaţiul interior, integru şi curat pe care l-am cucerit

prin neexprimarea reacţiilor negative şi scufundarea în mintea profundă

este un spaţiu al observării pure care funcţionează diferit

de mecanicismul minţii superficiale şi de aceea putem fi mai atenţi,

mai treji şi mai conştienţi ca niciodată.

Acest spaţiu al observării pure este terenul fertil în care poate

creşte şi se poate manifesta facultatea fundamentală a fiinţei umane

care constituie ereditatea sa şi îi aparţine prin drept divin

de fiinţă magică.

Această facultate a fost ocultată pentru a-şi pierde din potenţialul energetic

fiind prada curenţilor emoţionali ce au acţionat în favoarea SFIDĂTORULUI.

Această facultate a fost menţionată de toate tradiţiile spirituale

pentru a o putea repune în stare de funcţionare

prin intermediul unei infinităţi de modalităţi diferite

dar care conduc la acelaşi rezultat.

Facultatea care readuce aminte fiinţei umane ceea ce este ea cu adevărat.

Facultatea tăcerii interioare

TĂCEREA INTERIOARĂ

Tăcerea interioară este o stare specială a Fiinţei

în care toate gândurile se opresc şi în care se trăieşte la un nivel diferit

de cel al stării de conştiinţă obişnuită.

Tăcerea interioară înseamnă suspendarea dialogului interior, prin urmare,

este condiţia esenţială a păcii desăvârşite.

Carlos Castaneda

Tăcerea interioară este acea stare a fiinţei umane în care

orice tentativă de identificare interioară creată de SFIDĂTOR

dispare literalmente, fiind complet reabsorbită de focul atenţiei.

Starea de vigilenţă extremă şi de conştienţă care se naşte

din absenţa gândurilor articu- late sub formă de cuvinte sau de imagini mentale

secvenţiale şi asociative,

este de fapt, o stare în care mintea superficială este deconectată

de la percepţia existenţei propriei fiinţe, ca un câmp de energie conştientă,

adică, o stare în care mintea superficială nu mai poate determina identitatea

EU SUNT a oricărei fiinţe umane, deoarece aici EU SUNT include

mintea superficială şi nu vice-versa.

Filosoful René Descartes susţine că a descoperit adevărul fundamental

atunci când a făcut faimoasa sa afirmaţie: "Gândesc, deci exist".

De fapt, el a exprimat eroarea fundamentală: identificarea gândului

cu conştienţa şi identificarea acesteia cu gândul.

Eckhart Tolle

În starea de tăcere interioară orice tentativă de implementare a spiralei

de descreştere a energiei de către SFIDĂTOR este recunoscută imediat

şi lăsată să treacă.

Fiinţa umană recunoaşte ime- diat în ea însăşi principiul a ceva ce nu îi aparţine

sau nu şi-l doreşte.

Aceasta este ceea ce tăcerea interioară poate face pentru fiinţa umană

în drumul său de recucerire interioară, dar aceasta nu e totul.

Putem spune că nu există limite pentru ceea ce suntem în stare să realizăm

să exprimăm şi să explorăm, aprofundând şi potenţând tot mai mult

această facultate pe care noi am uitat-o.

Acolo unde lumina apusului se uneşte cu pământul

care apoi coboară până în adâncul mării, de acolo se ridică

Adevăratul Oraş înconjurat de turnuri şi de ziduri albe solide.

După acesta sunt de explorat Lumi şi Universuri,

şi apoi, mai departe, mai exis- tă de explorat spaţii sacre.

Tăcerea interioară nu poate fi explicată în cuvinte.

Este necesar să acţionăm pentru a o înţelege sub toate aspectele sale

pe toate nivelele fiinţei noastre realizându-i extrema sa importanţă

în întreaga noastră viaţă.

Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate tradiţiile spirituale

care ne susţin şi ne învaţă un număr mare de tehnici de disciplină mentală

pentru a ajunge să ne-o însuşim, iar nouă nu ne rămâne decât

să experimentăm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi unicitatea.

De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditaţie

îl exprimă chiar dacă o fac sub forma unei mari varietăţi de tehnici

căci ele vizează acelaşi obiectiv:

a hrăni şi a stabili în noi expansiunea unui spaţiu perceptibil al tăcerii.

Acesta este dezideratul fundamental.

Modalităţi infinite îndreptate într-o singură direcţie.

Această expansiune în noi a tăcerii interioare implică,

printre nenumărate beneficii, creşterea într-un mod expo- nenţial

a capacităţilor noastre de percepţie, ca o consecinţă

a expansiunii câmpului de conştiinţă care sunt legate în mod direct

de tăcerea interioară.

Această percepţie amplificată şi această conştiinţă expan- sionată

vor fi capabile să slăbească modul de operare al forţelor SFIDĂTORULUI.

Într-o fiinţă umană, cu cât este mai multă energie la dispoziţia conştiinţei

cu atât mai puţină energie este la dispoziţia forţelor SFIDĂTORULUI.

Nu este nimic mai puternic în această reconfigurare energetică

decât practica tăcerii interioare.

Vechii şamani tolteci au descoperit că, prin tăcerea interioară,

oboseau mintea Zburătorului, astfel, Zburătorul fuge,

demonstrându-se în mod absolut originea sa nonumană.

Carlos Castaneda

Dar cum putem face loc tăcerii interioare în viaţa noastră?

Practica tăcerii interioare este o disciplină care poate potenţa

mintea şi poate fi practicată în orice condiţii existenţiale.

Cum?

Îndreptându-ne în mod total atenţia asupra a ceea ce se petrece în acest moment,

reorientând pe cât posibil şi pe o perioadă cât mai lungă posibil

atenţia pe care o acordăm gândurilor minţii superficiale

şi îndreptând-o către percep- ţiile momentului prezent ale simţurilor noastre.

Pentru această practică nu este necesar nimic mai mult decât toată viaţa noastră.

În oricare moment este necesar să ne amintim să ne conducem atenţia

în eternitatea momentului prezent

prin detaşarea ei de mintea superficială.

În orice moment şi în orice ac- ţiune realizăm, să ne amintim

că suntem vii, prezenţi, să ne amintim de noi înşine,

aşa precum numea Gurdjief, căutătorul spiritual care a trăit la începutul

secolului trecut, această disciplină.

Un bărbat l-a întrebat odată pe maestrul Ma-tsu:

Care este adevărul suprem

Maestrul răspunse: Ţi-l voi spune după ce vei bea

toată apa acestui fluviu.

Bărbatul răspunse: Am băut-o deja.

Atunci maestrul îi spuse: Atunci deja ai aflat.

Prin focalizarea atenţiei asupra acţiunii pe care o realizăm

în minte vom aduna informaţii despre mediul ambiant

şi despre noi înşine prin intermediul simţurilor noastre.

Care este poziţia noastră? Cum respirăm?

Suntem liniştiţi sau percepem interior o stare de discomfort?

Ce ne spune corpul?

Şi ce ne spune locul în care suntem?

Disciplinarea minţii profunde are aspecte similare cu practica tăcerii interioare.

De fapt, plecând de la tăcerea interioară, mintea profundă decodifică

prin percepţia realităţii înconjurătoare câmpul nostru de conştiinţă.

Această lamă de cuţit a momentului prezent

creează un dig care este per- fect inaccesibil SFIDĂTORULUI.

Atâta timp cât ne menţinem în această stare

SFIDĂTORUL nu ne poate atrage de partea sa.

Pentru a ne atrage de partea sa, SFIDĂTORUL trebuie să fie crezut de noi,

adică, are nevoie să recădem la nivelul energiei noastre obişnuite

unde poate avea loc identifi- carea automată cu mintea superficială

având drept consecinţă gene- rarea de energie emoţională.

Iată unul din motivele pentru care tăcerea interioară

este atât de importantă.

În momentul în care suntem scufundaţi în ea, SFIDĂTORUL încetează

să ne mai controleze existenţa.

Astfel, se eliberează în noi spaţii pentru atingerea acelei surse interioare

care reprezintă ceea ce suntem noi cu adevărat,

care sunt expresii ale vieţii noastre şi a ceea ce noi ne dorim cu adevărat.

În final, se eliberează în noi spaţiul în care putem deveni

ceea ce suntem noi cu adevărat.

Zazen-ul este manifestarea Realităţii Ultime.

De aceea, nu va putea fi niciodată prada capcanelor şi a incluziunilor insidioase.

Deschizându-vă inima secretă, veţi fi precum un dragon care intră în apele adânci,

sau ca un tigru care intră în pădurea deasă a unui munte.

Dogen Zenji

Este necesară o mare cantitate de energie la început

pentru a susţine în mod continuu această nouă stare a fiinţei

de aceea nu trebuie să ne pierdem răbdarea dacă reuşim să facem aceasta

doar pentru câteva secunde dar noi trebuie să rezistăm.

De fapt, de mulţi ani, de foarte mulţi ani suntem obişnuiţi să acţionăm

exact invers, adică, părăsind alegerile luminoase

şi acordând toată atenţia noastră acelei secvenţe plină de gânduri

asociative, inutile, gălă- gioase şi nesfârşite cu care ne identificăm

care ne împing dintr-o parte în alta iar noi reacţionăm într-un mod

pe care nu-l dorim în nici un fel.

Doar din cauza neliniştii şi pentru a face faţă emoţiilor negative percepute.

Şamanii tolteci explicau că tăcerea interioară se acumulează.

Este necesar să construim un nucleu de tăcere interioară în profunzimea noastră

care va creşte moment după moment, de fiecare dată când este practicată.

Carlos Castaneda

Pentru a realiza această practică putem să ne decidem să explorăm

disciplinele spirituale oferite de toate tradiţiile spirituale

care urmăresc expansionarea tăcerii interioare şi care ne fac să vibrăm

la unison cu ceea ce suntem şi cu preferinţele noastre,

iar apoi e necesar să le transformăm într-o disciplină zilnică.

Atingerea tăcerii interioare nu este prerogativa unei practici anume

dar este cu adevărat prero- gativa intenţiei inflexibile

pentru cine doreşte să o dobândească.

Din această cauză nu există tradiţii spirituale superioare sau inferioare

pe această cale.

Ceea ce pentru mine poate reprezenta un mod extraordinar de eficient

în explorarea tăcerii interioare, pentru o altă fiinţă umană poate fi

cu adevărat o modalitate inutilă.

Aceasta este o responsabili- tate a fiecărei fiinţe umane

de a selecţiona mijloacele care îi sunt cele mai la îndemână

pentru a atinge starea de tăcere interioară.

Dar una dintre consecinţele minunate ale practicii noastre spirituale

este menţinerea aceleiaşi stări de conştiinţă rezultate în urma amplificării

tăcerii interioare pe care o putem comunica prin modalităţi similare

celei pe care o foloseşte SFIDĂTORUL.

Care este disciplina cea mai potrivită nouă?

Într-o bună zi vom putea lua în considerare aprofundarea tăcerii interioare

prin intermediul meditaţiei Zen sau ne vom dori să găsim în zona în care ne aflăm

un curs de Yoga sau vom simţi imboldul să practicăm Tai Chi Choan

sau să învăţăm să cântăm cât mai bine la un instrument muzical.

Unde se poate ajunge prin aceste deschideri interioare?

În spaţiul pe care l-am deschis prin intermediul tăcerii interioare.

În spaţiul care prin intermediul tăcerii interioare ne conectează

la vastitatea infinitului sau la orice alt lucru din minunatul univers.

Tăcerea interioară este poarta către Infinit

Nu există un instrument mai eficient decât acesta şi este calea care ne conduce

către viaţa minunată pe care dorim să o trăim şi pe care avem dreptul să o trăim.

Mai ales dacă unificăm inspi- raţiile infinite ce comunică între ele

cu acţiunea.

Expansionarea tăcerii inte- rioare înseamnă inactivarea progresivă

a tuturor pulsiunilor automate ale SFIDĂTORULUI

până la a-l transforma pe însuşi SFIDĂTORUL într-un ansamblu de forţe

care să acţioneze în direcţia manifestării vieţii noastre minunate.

Expansionarea tăcerii inte- rioare înseamnă a ne trăi în mod complet armonios

destinul nostru de fiinţe umane magice ce se manifestă într-un univers minunat.

Vieţile Marilor Personalităţi ne aduc aminte că putem fi noi înşine sublimi

şi că, atunci când vom merge, ne vom putea lăsa urmele noastre

pe nisipul timpului.

Aceste urme pe care poate un altul, care navighează prin viaţa sa,

un frate pierdut şi naufragiat le va vedea, va putea să le urmeze

şi se va putea vindeca.

Deci: curaj şi acţiune, inima deschisă către tot;

mereu în căutare, mereu în călătorie, învăţând să reziste şi să aştepte.

Henry Wadsworth Longfellow

Sau lăsăm în mâinile SFIDĂTO- RULUI frâiele vieţii noastre

sau acţionăm pentru a trezi în noi magia, forţa, puterea, conştienţa

care reprezintă moştenirea noastră, dreptul nostru de fiinţe umane

fără nici un fel de diferenţiere.

Această alegere se regăseşte în orice respiraţie a noastră, oricât de mică

în cel mai mic gând pe care îl alimentăm,

în cel mai neînsemnat cuvânt pe care îl pronunţăm,

în cea mai mică acţiune pe care o întreprindem.

Scopul existenţei noastre este a alege în fiecare moment

care dintre cele două căi dorim să le parcurgem

o direcţie sau cealaltă.

Aceasta este o alegere pe care o facem în fiecare moment

în orice secundă, în orice circumstanţă.

De la aceasta nu ne putem sustrage, nu este posibil.

În oceanul vieţii, insulele Binecuvântării sunt pământul însorit şi liniştit

al idealurilor tale, care aşteaptă sosirea ta.

Menţineţi mâna sigură la timona gândului.

În nava sufletului tău există deja căpitanul comandant.

El doarme, dar trezeşte-l.

Autocontrolul înseamnă forţă. Gândul controlat înseamnă conducere.

Tăcerea este putere. Pronun- ţă-te în adâncul inimii tale,

rămâi tăcut şi în pace.

James Allen

Disciplina, nonexprimarea emoţiilor negative în mod reactiv,

scufundarea în mintea profundă,

tăcerea interioară

cele patru faţete ale piramidei recuceririi

instrumente care acţionează în paralel susţinându-se şi alimentându-se

unul pe altul

către vârf,

către destinaţia finală.

De aceea oricine ascultă cuvintele mele şi le pune în practică,

este asemenea unui înţelept care şi-a construit casa pe o stâncă.

Chiar dacă plouă, ploaia se va îndrepta către fluviu,

chiar dacă suflă vânturile şi se abat furtuni asupra acelei case,

ea nu se dărâmă deoarece fundaţia ei este pe piatră.

Oricine ascultă cuvintele mele şi nu le pune în practică,

este asemenea omului prost care şi-a construit casa pe nisip.

Când plouă, când râurile ies din matca lor, când suflă vânturile

aceasta se dărâmă iar pagubele vor fi mari.

Iisus, Matei 7, 24- 27

Călătoria poate să nu fie scurtă, s-ar putea să fie necesari ani

pentru a crea o structură solidă, stabilă.

În existenţa noastră există o mare cantitate de structuri gând

structuri emoţionale, ce sunt construite în fiinţa noastră chiar de SFIDĂTOR

pentru a-şi împlini scopurile şi unele necesităţi.

Iar unele scopuri sunt atât de împământenite în noi,

atât de strâns legate de identificările noastre

încât vor fi necesari ani de muncă pentru a fi dezactivate.

Aceste structuri nu sunt altceva decât credinţele noastre,

convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne susţinem şi ne desfăşurăm

viaţa, acele legi mentale moştenite pe care noi ne structurăm modul de a gândi,

Acele activităţi despre care credem că sunt o parte inalienabilă

a fiinţei noastre.

Toate aceste lucruri moartea le va distruge ca pe nişte frunze uscate.

În anii noştri de muncă este sigur că vom cădea de mai multe ori

în diferitele dependenţe emoţionale toxice pe care le purtăm în noi

Rareori putem ieşi foarte re- pede şi opri mareea emoţională.

Uneori sunt necesari ani pentru a deveni conştienţi de o dependenţă emoţională toxică

de a satisface o necesitate inexprimabilă.

Dar piramida noastră de recon- strucţie pe care o edificăm creşte

şi este sigură în pofida bătăliilor noastre pierdute.

Dar continuând să practicăm, să edificăm, să construim

într-o zi, pur şi simplu, atacul SFIDĂTORULUI va fi respins din naştere

până când va dispărea.

Este necesar să recunoaştem aceasta cu ironie şi linişte

structura ireală căreia i-am dat acceptul să existe

şi pe care am menţinut-o în noi.

Şi o lăsăm să dispară, pur şi simplu, dintr-o dată.

Oamenii nu se obosesc să înţeleagă

faptul că noi putem elimina din vieţile noastre orice aspect în orice moment.

John Michael Abelar

Despre ce vorbim?

Despre structurile gând emo- ţionale care în existenţa noastră au generat

un ataşament emoţional în vederea satisfacerii lor.

Ţigările, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shoppingul

chiar şi shoppingul.

Trebuie să nu ne mai creăm astfel de ataşamente nici măcar în somn.

Acestea sunt privaţiuni forţate şi dăunătoare care nu au nici un fel de utilitate.

Trebuie să le transcendem, trebuie să le desprindem de domeniul SFIDĂTORULUI

prin intermediul detaşării şi să le ardem în focul conştiinţei.

Ce ne mai rămâne?

Noi înşine. Libertatea şi bucuria de a fi, în loc de sclavia

dependenţei, mascată sub forma libertăţii personale.

În edificarea vieţii care ne aparţine cu adevărat,

e bine să apelăm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinţe cu experienţă

care au ajuns aici înaintea noastră, care au început

cu mulţi ani în urmă acest proces.

Iată câteva dintre aceste sfaturi.

Este foarte important să nu permitem creşterea furiei

prin nonexprimarea reactivă a emoţiilor negative.

Furia este o emoţie negativă prin ea însăşi, foarte dăunătoare

pentru echilibrul energetic al câmpului de conştiinţă al fiinţei umane.

Şi nu are nici un motiv serios să existe.

Ea este doar reacţia SFIDĂTO- RULUI la lipsa de identificare sau la rezistenţa

câmpului de conştiinţă uman cu spirala de scădere a energiei produsă de ea.

Să dezvoltăm şi să alimentăm din ce în ce mai mult posibil

în noi înşine, perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea şi reţinerea ei.

Reţinerea înseamnă acceptarea emoţiei negative

observarea ei în noi înşine, a înţelege dacă trebuie să fie exprimată

sau lăsată să treacă şi trebuie să fim gata pentru a o exprima eventual

doar când este cazul dar niciodată într-un mod violent sau agitat.

Reprimarea înseamnă neaccep- tarea emoţiei şi abordarea unei atitudini radioase

până când furia se va revărsa în exterior iar energia ei va ajunge la SFIDĂTOR.

Procesul nostru de recucerire înseamnă a nu exprima emoţii negative

prin reprimare sau a lăsa ca reprimarea să genereze în mod gradat furia

şi conştientizarea faptului că este o emoţie inutilă şi dăunătoare.

Ceva din voi are o părere despre altceva.

Viaţa nu se desfăşoară în concordanţă cu această părere.

Reacţia inutilă faţă de acest eveniment se numeşte furie.

Dar dacă furia sau emoţiile negative din noi înşine au avut timpul să crească

şi să se manifeste fără ca noi să fi reuşit să oprim acest proces

când SFIDĂTORUL întâlneşte o spirală de scădere a energiei

în câmpul conştiinţei umane aflată în tăcere este în stare să îl recunoască imediat

şi aceasta conduce la apariţia unui gând imagine care nu este fructul

intenţiei sale conştiente.

Deci, o fiinţă conştientă poate opri procesul încă de la naşterea sa

pur şi simplu refuzând alimentarea SFIDĂTORULUI, adică, înlocuindu-l

cu o imagine gând conştientă şi legată de experienţele

pe care fiinţa respectivă doreşte să le trăiască.

Dar dacă deja în interiorul nostru s-a născut o acţiune corelată,

înseamnă că spirala de descreştere a potenţialului energetic a început

să fie alimentată cu energie, iar în acel punct este foarte dificil să rezişti

şi poate genera uşor furia, iar efectul ei nu face altceva

decât să o amplifice ulterior în întreaga fiinţă.

Ce trebuie să facem atunci?

O practică adecvată este cea de a face să crească tăcerea interioară

şi să scufundăm în ea chiar şi acţiunea provocată de o emoţie negativă toxică

adică, trebuie să devenim foarte conştienţi şi să observăm fără a judeca,

cu întreaga noastră atenţie, ceea ce facem, ceea ce suntem

pe cale să facem, adică să vedem acţiunea conştient, în totalitatea sa.

Să observăm efectele acesteia asupra corpului nostru

să urmărim emoţiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurător.

Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri.

De exemplu, vom descoperi că nu reuşim să ţinem cont de noi,

şi că nu suntem conştienţi în momentul în carea realizăm o acţiune,

chiar dacă percepem răul pe care îl facem.

Dacă sunteţi geloşi, dacă aveţi o atitudine defensivă,

dacă simţiţi impulsul să vă certaţi, dacă aveţi nevoie să aveţi dreptate

sau simţiţi o durere emoţio- nală de orice fel, sau orice altceva,

fiţi conştienţi de realitatea acestui moment,

şi menţineţi-l în conştiinţă.

Eckhart Tolle

Sau pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizăm

în favoarea SFIDĂTORULUI, ajunge o simplă acţiune

de conştiinţă amplificată pentru a le demasca şi a le transcende instantaneu

şi definitiv.

În modul nostru de a observa în tăcere interioară, mintea profundă

face să se nască o stare de conştiinţă plină de blândeţe şi dulceaţă

care sunt caracteristicile sale particulare.

O întrebare foarte simplă.

Dar ce poate să se nască din profunzimile minţii?

Această neaşteptată modalitate de înţelegere, uneori, este suficientă

pentru a schimba cursul unei întregi vieţi.

Există o stranie şi stimula- toare fericire în a acţiona deplini conştienţi

ca şi cum fiecare lucru pe ca- re îl facem ar putea fi ultima noastră acţiune pe pământ.

John Michael Abelar

Şi acum fiţi atenţi, decideţi-vă să acceptaţi

sau nu provocarea

Decideţi-vă dacă vreţi să trăiţi o existenţă completă

sau una în care să fiţi sclavul SFIDĂTORULUI şi de- pendenţelor emoţionale toxice

sau dacă vreţi să vă trăiţi viaţa intens, puternic, autentic, liber

fericiţi, într-un câmp de conştiinţă şi energie în care să fiţi eliberaţi.

Ultimul meu dar pentru tine este o poveste.

Ascult-o şi sesizează-i învăţăturile.

De fiecare dată când o vei auzi, credinţa ta se va întări.

Mă trezeam la sunetul ceasului de fiecare dată când el ticăia sonor

pe cutia albastră. Aveam şase ani şi era ziua mea de naştere.

Mi-am lăsat pijamaua să cadă pe podea şi am aruncat-o sub pat

şi apoi am alergat jos pe scări având pe mine doar chiloţii marca Lone Ranger.

Era ziua mea de naştere!

În câteva ore prietenii mei vor sosi cu cadouri şi va fi un tort, îngheţată,

şi multă distracţie!

După ce toate decoraţiunile pentru petrecere au fost făcute

au plecat cu toţii iar eu m-am jucat cu jucăriile mele noi.

Eram plictisit, obosit, şi mă durea burta.

Am închis ochii şi am adormit.

Am văzut cum fiecare zi trecea ca şi cea din urmă:

şcoală timp de o săptămână, apoi sfârşitul săptămânii, şcoală,

sfârşit de săptămână, vară, toamnă, iarnă şi primăvară.

Au trecut anii şi, nu după mulţi, am devenit unul dintre cei mai bun gimnaşti

din şcoala superioară din Los Angeles.

În sala de sport, viaţa era incitantă:

în afara acesteia, viaţa era o deziluzie generală.

Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universi- tatea Berkeley,

în California şi mi-a oferit o bursă de studii la acea universitate.

Nu mi se părea că e momentul să mă duc pe coastă pentru o viaţă nouă.

M-am certat cu prietena mea din această cauză şi la sfârşit ne-am despărţit.

M-am simţit rău, dar m-am consolat cu proiectele universitare.

În curând eram sigur că viaţa mea va începe cu adevărat.

Anii universitari au zburat, bogaţi în victorii sportive.

M-am căsătorit cu noua mea prietenă Susie.

Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp şi energie

pentru noua mea soţie.

În cele din urmă am participat la Olimpiadă dar prestaţiile mele sportive

nu au fost conform aşteptărilor.

M-am întors acasă şi am alu- necat într-un relativ anonimat.

S-a născut fiica mea şi am în- ceput să simt responsabilitatea

şi o presiune crescândă.

Am găsit un serviciu: vânzător de asigurări de viaţă, care-mi ocupa

majoritatea zilelor şi nopţilor.

Nu aveam niciodată timp pentru familia mea.

În aproximativ un an Susie şi eu eram deja separaţi

iar la final am obţinut divorţul.

Din nou de la capăt, am reflectat cu tristeţe.

Într-o zi, m-am privit în oglindă şi am realizat că trecuseră 40 de ani

de la Olimpiadele mele.

Unde se dusese viaţa mea?

Cu ajutorul unui psihiatru, am depăşit dependenţa mea de alcool.

Aveam mulţi bani, case şi femei.

Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram singur.

Zăceam pe pat, era noapte şi m-am întrebat unde era familia mea;

trecuseră ani de când îi văzusem ultima dată.

M-am întrebat ce mai face Susie şi ce mai fac prietenii mei din zilele mele bune.

Acum îmi petreceam zilele aşezat pe fotoliul meu preferat

cu un pahar de vin în mână, privind la tv şi gândindu-mă la vremurile trecute.

Îi observam pe copiii care se jucau în faţa casei mele.

Presupuneam că am trăit o viaţă fericită.

Obţinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericit

Şedeam singur. Părea că stă- tusem singur toată viaţa mea.

Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat iar apoi

am strigat în mintea mea foarte tare: - Dumnezeule, m-ai blestemat!

De ce căsătoria mea s-a stricat? Cum aş fi putut face lucrurile altfel?

În ce mod aş fi putut să trăiesc?

Dintr-o dată am simţit o frică teribilă şi devoratoare, cea mai rea

din viaţa mea de până atunci.

Era oare posibil să fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental,

ceva care ar fi făcut ca viaţa mea să fie diferită?

- Nu, imposibil, mi-am spus eu.

Am enumerat cu voce tare toate succesele mele dar frica încă persista.

M-am ridicat lent, am privit în jos spre oraş din balconul casei mele de pe colină

şi m-am minunat: Unde trecuse viaţa mea?

Ce sens au avut toate acestea?

Am început să tremur şi obrajii mi s-au albit.

Apoi corpul meu a devenit ca de gheaţă.

Am căzut pe spate, capul mi-a căzut în faţă, inima nu îmi mai bătea.

Au apărut lumini pe care nu le mai văzusem până atunci şi sunete

pe care nu le mai auzisem.

Viziunile mele fluctuau.

În final, toate viziunile şi sunetele s-au transformat într-un punct luminos

apoi au dispărut.

Găsisem pacea, dar o pace pe care nu o mai cunoscusem până atunci.

Dan Millman "Calea luptătorului paşnic"

Există nenumărate viitoruri posibile. Acceptă provocarea, călătorule.

Exclude-l pe SFIDĂTOR din viaţa ta.

Exclude-l pe SFIDĂTOR din viaţa ta.

Îţi doresc tot binele posibil, călătorule.

Faceţi din voi înşivă o lumină.

Bazaţi-vă doar pe voi înşivă şi nu depindeţi de nimeni altcineva.

Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz

Aceasta, sau orice faci acum, ar putea fi ultima ta acţiune pe pământ.

Nu există putere care să ne poată garanta că vom trăi un minut în plus.

John Michael Abelar

Te pregăteşti să pleci la un drum lung şi nu ai făcut niciun fel de pregătire.

Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz

Luptători, ne numim luptători şi luptăm pentru splendida virtute,

pentru o viaţă elevată, pentru sublima înţelepciune,

de aceea ne numim luptători.

Aunguttara Nikaya

Noi suntem ceea ce gândim.

Tot ceea ce noi suntem este produsul minţii noastre.

Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz

Moartea este eterna noastră tovarăşă.

Este mereu în spatele nostru şi ne observă.

Te-a observat mereu, şi o va face mereu,

până în ziua în care va bate la uşa ta.

John Michael Abelar

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

Iisus, Geneza 14-6

Pentru că mi-a fost foame, mi-aţi dat să mănânc.

Mi-a fost sete şi mi-aţi dat să beau.

Eram călător şi m-aţi adăpostit.

Eram dezbrăcat şi m-aţi îmbrăcat, eram bolnav şi m-aţi vizitat,

Eram închis şi aţi venit să mă găsiţi.

Iisus Matei, 25- 35, 36

Pentru a atinge înţelepciunea este necesar să fii un luptător

nu un copil alintat.

Este necesar să depunem eforturi fără a ne opri, fără a ne lamenta

şi fără a da înapoi.

John Michael Abelar

Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost făcute

pentru a rămâne în port.

John A. Shedd

Fii calm şi înţelept. Eu sunt Dumnezeu.

Contele de St. Germain

Practica realizării este pură prin natura sa,

dar pentru a atinge aceasta este necesară o practică zilnică.

Dogen Zenji

Când consideraţi un lucru dificil, acela este un moment de adevărată comuniune.

Yehuda Berg

Nu este adevărat că faci ceea ce poţi mai bine, nici că faci tot ceea ce poţi.

Dacă nu faci, este pentru că tu crezi că mai ai foarte mult timp,

pentru că tu crezi că viaţa ta va dura pentru totdeauna.

John Michael Abelar

Am făcut ceva bun pentru comunitatea umană?

Asta înseamnă că am avut un avantaj personal.

Aceasta, îţi spun, tu poţi menţine mereu prezent în mintea ta.

Nu te dezice niciodată de asta.

Marc Aureliu Împărat roman din sec. al II-lea D.C.

Mergeţi deci şi aduceţi către casa mea oameni.

Iată, Eu sunt cu voi în fiecare zi, până la sfârşitul tuturor timpurilor.

Iisus

Acum du-te şi iubeşte. Nu mai pierde timpul altfel.

Onoarea şi respectul meu profund şi totala mea gratitudine se îndreaptă

către toţi Maeştrii, Iniţiaţii şi Luptătorii care, în linişte,

au menţinut aprinsă flacăra luminii pe Pământul Minunat.

Oricine aţi fi voi, şi oriunde vă aflaţi voi cei care

sunteţi inundaţi pentru totdeauna de Lumina pe care aţi transmis-o.

traducerea: scribd aranjări: aurel_coloid & dvnt