All language subtitles for ConquistadoresAdventum720p_105

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Conquistadores Adventum Sezonul 1, episodul 5

Trducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team

Pe vremea aceea,

un tânăr călugăr se întorcea în Spania.

Nu unul dintre aceia care recită misalul cu reticență,

ci unul adevărat,

dintre cei care deranjează.

Tatăl său fusese marinar al amiralului Columb

în a doua sa călătorie,

el în a treia.

Bartolomé de las Casas,

acesta era numele călugărului

pe care nici unul nu vroiam să-l ascultăm...

în caz că a amintit de noi.

„Asimilați indienii Coroanei,

ca vasali buni și liberi ce sunt”.

Aceasta a fost ideea pe care regina Isabela,

Dumnezeu să-i odihnească sufletul, ne-a încredințat-o.

„Ca acești indieni să nu fie privați de bunurile sau libertatea lor,

să fie convertiți la credința noastră

prin predică și exemplul bun”.

Șase ani am slujit drept călugăr în Indii, fraților.

Nu am crezut vreodată că voi vedea vărsat atâta sânge omenesc.

De îndată ce debarcă în noile teritorii,

prinții spanioli intră în sate ca niște câini turbați

și nu lasă nici bătrâni, nici copii nici femei însărcinate sau care nasc

până ce nu le fac praf și nu le rup în bucăți.

Acești ochi ai mei,

au asistat la modul în care se fac pariuri despre cine

taie capul cu o singură lovitură de cuțit.

Din 13 în 13,

omagiindu-l în mod macabru pe Mântuitorul Nostru

și cei 12 Apostoli ai Săi,

le-au pus lemne de foc și foc și i-au ars de vii.

Luând creaturile

de picioare de la pieptul mamelor lor,

i-au decapitat cu lovituri pe pietre.

Credeți-mă fraților

dacă vă spun că atunci când acești soldați

au nevoie de grăsime să-și ungă hamurile lor,

nu le folosesc pe cele ale altor animale.

Liderii acestor oameni buni,

sunt uciși în mod obișnuit într-un alt mod:

se fac niște grătare cu tije deasupra focurilor,

sunt legați de ele și sunt fierți la foc mic,

pentru ca încetul cu încetul,

între tipete, să le iasă sufletele.

Odată,

când țipetele unui șef indian au împiedicat somnul unui căpitan,

acesta a ordonat să fie înecat.

Executorul judecătoresc,

care era un călău mai rău decât el,

a aprins focul.

I-a pus o cârpă în gură

încât să nu-l trezească din somn pe căpitanul său.

Știu un astfel de executor,

am fost acasă la el, în Sevilla,

cu familia lui,

am vorbit cu mama sa.

Spuneți-mi, fraților,

dacă ați vedea pe cineva tratând pe altcineva ca pe un porc,

nu l-ați opri?

Așa se face că zi de zi

sat după sat,

le-am distrus întreaga generație.

Este adevărat ce povestește acest călugăr?

Toți morți.

Bărbați, femei și copii.

Conquistadores Adventum Episodul 5: Orfani

1513 Castilia

A cincea parte din tot ce se fura în America

aparținea regelui Spaniei.

Balboa a fost unul din puținii care a făcut corect socotelile.

A trimis a cincea parte...

Și un ananas.

Primul ananas care a traversat oceanul.

Dar regele Ferdinand nu a fost unul dintre cei care să fie de acord

cu o cincime din nici o pradă,

și, desigur, ananasul i se părea puțin.

De la Curtea regală

înainte de a fi un izvor de bogății,

Indiile începeau deja să fie văzute

ca furnizor de nesfârșite conflicte.

Se numărau cu sutele scandalurile cu spanioli

luptând împotriva spaniolilor,

cu spânzurători ridicate pentru a a executa indieni

și faima acelui pasager clandestin rebel

se răspândeau ca pânzele de păianjen la palat.

Nici un rege creștin nu a pus niciodată piciorul în Indii.

Niciun rege european nu știa

ce naiba se întâmpla în cealaltă parte a lumii.

Sfătuit întotdeauna de consilierii săi prudenți,

Majestatea Sa a numit un nou guvernator

pentru toate meleagurile cucerite de Balboa,

Pedro Arias de Ávila,

nenorocit binecuvântat.

De unde vii, fiule?

De la Cuenca, stăpânul meu.

Ești în luptă, primești două comenzi:

prima îți este dată de căpitanul tău, și îți cere să mergi înainte.

Al doua, ți-o dau eu însumi, și îți cer să faci un pas înapoi

Ce vei face?

Mă voi supune, stăpâne!

Le voi asculta pe amândouă!

E o mândrie să mă pot baza pe căpitani ca tine, Don Pedro.

Atâtea porecle acumulase Don Pedro

în cei 45 de ani de serviciu

că nimeni nu mai era în stare să-și amintească numele lui adevărat.

Așa era spaima pe care o provocau accesele sale continue de furie

încât neoficial, îl știau ca „Furor Domini”:

Mânia lui Dumnezeu.

Când era furios, ca mai întotdeauna,

vorbea atât de repede

încât cuvintele erau îngrămădite unul peste altul

și nimeni nu putea afla

care era motivul pentru care se enervase.

De aici oamenii lui, în secret,

i-au dat porecla cu care va intra în istorie:

Pedrarias Dávila,

nenorocit binecuvântat.

Dacă regele avea nevoie de cineva

capabil să-i oprească avântul lui Balboa,

acela era Pedrarias.

Ar fi îmblânzit cocoși cu mult mai mulți pinteni...

Și fără a scoate vreodată un cucurigu trist.

Se spune și am văzut-o cu ochii mei,

că oriunde se afla Pedrarias

și ca să se obișnuiască cu acest fapt al morții,

era însoțit de propriul său sicriu.

Nou numitul guvernator însoțit de soția sa,

sicriul său și peste 1500 de conchistadori,

au debarcat la Veragua.

A organizat o recepție

pentru a ura și el bun venit noii lumi,

și la ea a invitat cei mai iluștri bărbați

ai acelei cuceriri.

Vasco Nunez de Balboa și-a scos costumul de pasager clandestin

și nu i-a fost ușor să obțină unul de cuceritor.

Cel mai greu a fost pentru căpitanul Pizarro, să-și scoată platoșa

și să găsească ceva în care să-i încapă pieptul.

Toți au mâncat și au băut, forțându-se să zâmbească,

pentru ca, în spatele unei râgâieli,

să nu le scape unele din multele invidii

și ranchiuni pe care le purtau înăuntru.

Nimănui nu-i era foarte clar cine guverna în Veragua,

dacă Pedrarias,

omul pe care Coroana l-a însărcinat să facă ordine,

sau Balboa,

singurul pe care îl admirau soldații.

Nici nu vă puteți imagina.

Atunci Isabela mi-a spus:

„Suntem uniți pe viață ca să fim împreună, nu separat”.

Mi-a spus: „Pedro”,

„Aș prefera să mor înecată sau mâncată de canibali

decât să îndur în Spania așteptând întoarcerea ta

sau ținându-ți doliu.

Alege,

ori îmi tai gâtul cu sabia

ori mă vei lua cu tine spre noul continent”.

În acel moment, am știut că nu ne vom mai despărți niciodată.

Lăsați-mă să vă prezint omagiile mele,

domnule Balboa.

Hernando de Soto, la dispozitia dumneavoastră!

Extremadura, din aceeași marcă, ca și dumneavoastră.

- Acesta este căpitanul... - Căpitanul Francisco Pizarro.

Este o onoare.

Vreți să beți ceva?

Ești faimos, Pizarro.

Apropo, culoarea aceea ți se potrivește foarte bine.

Ar trebui să o porți mai des.

Se potrivește cu zâmbetul tău.

E atât de frumoasă cum se spune?

Frumoasă, spui?

Anauyansi este superbă.

Cea mai frumoasă dintre prințesele acestei jungle.

Și ea este aici, acum în oraș?

Da, este aici în Veragua.

Sau cel puțin așa se spune.

Nimeni nu a văzut-o vreodată plecând din încăperile căpitanului.

Ei spun că acel câine uriaș îi păzește ușa, este adevărat?

Dragi prieteni!

Ca în fiecare an, la această dată foarte specială,

gazda noastră,

ilustrul guvernator Pedro Arias de Ávila,

pe care știm că mulți dintre voi îl numesc „Cel înviat”...

va sărbători aniversarea învierii sale.

Domnule guvernator, vă rog!

Onorați-ne!

Bine, bine, prieteni...

Bine!

S-a întâmplat cu atâta timp în urmă...

Că apoape nu-mi mai amintesc.

Era anul 1509 al erei lui Iisus Hristos,

Creatorul tuturor lucrurilor.

Piața Oran,

una dintre cele mai bine apărate

de către sarazinii dușmani ai Domnului Nostru,

după o bătălie sângeroasă,

a fost cucerită și redată creștinătății.

Dumnezeu să binecuvânteze!

Chiar și așa,

nu era bucurie printre soldații noștri curajoși...

Pedro Arias de Ávila, iubitul vostru colonel,

mâna dreaptă a lui Ferdinand de Aragón,

a cărui vitejie îl făcuse

să fie primul care ajunge în partea de sus a acelor ziduri,

a fost grav rănit de o suliță perfidă.

Oamenii săi au plâns fără mângâiere,

familia sa credincioasă l-a plâns,

regele lui...

Și regina sa.

Așteptați!

Așteptați!

Este posibil ca Dumnezeu în mila Sa eternă

să fi considerat potrivit să-i redea viața colonelul nostru?

Miracol! Hai să toastăm!

Să toastăm pentru „cel înviat”!

Miracol ar fi fost să nu se ridice,

ticălosul.

Să toastăm!

Să toastăm pentru „cel înviat”!

Pentru Balboa! Descoperitorul Mării Sudului!

Balboa, toastează cu mine!

Pentru Balboa!

Noroc, domnilor!

Știi acest joc, căpitane?

Fiecare jucător trebuie să-și ordone armata

și să-și poziționeze trupele sale cu înțelepciune.

Cavaleria, arcașii, infanteriștii.

Ambii încep cu forțe egale.

Încearcă să observi cum sunt mișcările pe care le fac

și familiarizează-te cu ele.

Observă, așa vei învăța mai apoi.

Majestatea Sa, Don Fernando,

mi-a dat poziția de guvernator al acestor meleaguri.

Vrea pe cineva în care să aibă încredere deplină

cineva care să-l facă să prospere.

Cu dreptate, cu fermitate...

Și cu loialitate.

În același timp, el dorește ca dumneata, Balboa,

să ai în continuare calitatea de căpitan general al Coroanei.

Egalitate.

Remiză.

Am aranjat deja totul

astfel încât în Veragua să domnească pacea între tine și mine.

Am avut grijă de datoriile tale, domnule Balboa.

Am plătit pentru dumneata despăgubirea care îi revine

flecarului Enciso.

Să fii înlăturat de la conducere de un porcar...

Nu este ceva care să-i placă nici unui om de omenie.

Acum mă înțelegeți.

Nu, vă rog să nu-mi mulțumiți pentru acest gest.

Nu va fi necesar, nu.

Va rămâne acasă,

vom plăti acea datorie și totul va rămâne între noi.

Va fi cel mai bine.

Fii atent la această mișcare.

Vedeți cum în acest fel îmi protejez regele.

Vom fi buni prieteni, domnule Balboa.

Veți vedea.

Soția mea,

care este o femeie virtuoasă și știe să dea sfaturi bune,

a reușit să mă convingă

că veți deveni un soț bun pentru Maria,

cea mai mare dintre fiicele mele.

Dumnezeu nu i-a dat frumusețea mamei sale,

Este adevărat.

Dar este o fată bună.

Nu este indiancă.

Maria nu are purici.

A rămas în Spania, nu-i place această climă,

însă asta nu va fi un impediment.

Nici nu este necesar să cunoști o femeie

ca să te căsătorești cu ea.

Am binecuvântat această unire

și am aranjat deja

să fie trimise prin scrisoare toate împuternicirile.

Sper să vă curățați dormitorul în curând, domnule Balboa.

Și de asta ați venit în cealaltă parte a lumii,

să-mi curățați dormitorul?

Am venit să administrez treburile regelui nostru,

Dumnezeu să-l apere

treburile iubitei mele fiice,

și să vă învăț să jucați sah.

O să-mi ia timp să învăț un joc

care constă numai din a te lăsa înfrânt.

1514 - Veragua (Costa Rica, Nicaragua și Panama de azi)

Au venit în Indii doar trei tipuri de bărbați:

bolnavi, nebuni sau monștri.

Toate trei cu aceeași intenție, să obțină gloria cu sabia.

Odată cu sosirea lui Pedrarias, în afară de monștri,

a sosit Spania cea coruptă a judecătorilor și a clerului

care a impus legi pe aceleași pietre

pe care înainte tatuase soarele.

Prin amabilitatea a patru cărturari

care nu au călcat niciodată pe aceste meleaguri,

a devenit obligatorie citirea unei cereri regale.

După citire, indienii trebuiau să dea din cap

consimțind fiecare dintre clauzele sale,

dacă doreau să fie tratați

ca discipoli ai Coroanei spaniole

și a Sfântului Scaun al Romei.

Dar indienii nu au înțeles nimic.

Nici măcar unul dintre acele cuvinte.

Documentul era atât de lung

încât puțini au auzit vreodată ultimele propoziții.

Și nu a fost vreunul care să fie de acord.

Cine a fost marele nemernic?

Pentru numele lui Dumnezeu, o fată!

Cine a fost nenorocitul?

Nu aveți fiice?

Ce ați crezut?

Că o vom lăsa aici?

Părăsită și singură

la mila paraziților,

de parcă ar fi fost un hoit?

Ai milă, Doamne...

Nerușinați fără suflet!

1514 - Veragua (Costa Rica, Nicaragua și Panama de azi)

Noapte bună, domnilor!

Căpitane Pizarro...

Ești gata pentru o altă rundă?

Întoarce-te la culcare, băiete,

că dacă vine mama ta,

îți va face fundul ca o rogojină.

Înțeleg că plecați mâine spre jungla Darien.

Ar fi o onoare să vă pot însoți.

Cu permisiune, căpitane.

În ziua în care am plecat în Indii,

verii mei m-au făcut să promit că la întoarcere,

le voi vorbi despre elegantul căpitan Pizarro.

Va fi o onoare să mă întorc acasă

și, fără să mint,

să spun că am împărțit un ulcior cu veteranii lui Balboa.

Iar pe verii mei...

Ei bine, va trebui să-i mint.

Fiule, ascultă-l!

Du-te înapoi în pat!

Jungla nu este făcută pentru prinți,

și dumneata trebuie să fii pe jumătate.

Da, am rude la Curte.

Dar prefer să merg cu diavoli puternici

decât cu prinți delicati.

Cine ți-a spus despre noi?

Cum cine mi-a spus despre voi?

În toată Spania nu se vorbește despre nimic altceva.

Voi sunteți...

Sunteți eroi.

Toată lumea vă cunoaște faptele.

Cum Balboa și cei 70 de oameni ai săi

au supus mai mult de 20 de națiuni indiene,

cum au străbătut junglele din Darien

și a cucerit mările sudice.

Ei spun că pe fiecare dintre voi

vă așteaptă o prințesă indiană frumoasă în adâncul acelor jungle.

Toată lumea vă știe numele.

Despre dumneata, căpitane, se spune că acolo în Extremadura,

ai fost alăptat de o scroafă,

și că odată ajuns în Indii, nimeni nu te-a întrecut în dexteritate.

Că de mai multe ori i-ai salvat viața lui Alonso de Ojeda.

Sunteți considerați bărbați duri,

obișnuiți cu vremea rea și cu foamea,

și bogați, extrem de bogați...

Atât nobilii, cât și țăranii își vând pământurile și moștenirile

și fac imposibilul pentru a se îmbarca pe una dintre acele corăbii

care merg în Indii.

Și toți visează la fel

toată lumea vrea să fie ca Vasco Nunez de Balboa.

Pe mine nu m-a alăptat nici o scroafă.

Pizarro creștea porci.

La fel de adevărat ca faptul că Guerrero i-a furat.

Și știm deja ce-i fac în Spania

unui țopârlan care fură porci, nu?

Gurpegui era în spatele fiecărei desfrânate, acolo, în Sevilla.

Și eu...

Din ce-mi pot aminti am fost mai mult beat.

Mie nimeni nu mi-a spus vreodată căpitan

ci poate șef al gloatei de ticăloși.

Aici nimeni dintre noi nu are o mamă care să știe să cânte la clavecin.

Fapta noastră nu are nimic eroic.

Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să nu murim.

Am cucerim un ocean pentru regele nostru,

și dacă asta i se pare puțin,

ne vom întoarcem în junglă și îi vom aduce un imperiu.

Dar nu mă gândesc să mă întorc în Spania cu mâinile goale.

Nici nu voi rîmâne aici unde nimeni nu ne vrea binele.

Ascultă-mă, băiete.

Orice am face, vom fi întotdeauna considerați rebeli.

Și ascultă-i pe acești veterani...

Du-te înapoi în pat.

Domnilor...

Mâine ne întoarcem în junglă.

Dacă există cineva care vrea să rămână cu Pedrarias,

este un moment bun să o spună.

Balboa...

Nu ar trebui să iei viața atât de în serios.

1514 Jungla Darien (Panama)

Cei care eram cu Balboa ne-am întors în junglă.

Cred că acolo ne simțeam mai în siguranță.

Acel condamnat și-a pregătit expedițiile

cu multe cuvinte frumoase,

și mai mulți s-au ruinat ascultându-l.

De fiecare dată petrecea mai mult timp cu indienii.

Ei au fost cei care i-au spus despre Birú,

de Peru, sau cum naiba îi spune,

un loc în care pepitele de aur

sunt mari precum portocalele din Valencia

și sunt pescuite cu plasa în râuri.

Îi intrase în cap că vom ajunge în acel regat

și nimeni nu va putea să-l scoată de acolo.

Nu era dispus să intre în istorie

ca un pasager clandestin beat.

Sau vom sfârși spânzurați ca rebelii

sau îmbrăcați în brocarturi de aur.

Indienii Kuna au venit să ne primească în peșterile lor.

Am ajuns la timp pentru a participa la înmormântarea lui Pankiak.

Îi spune diavolului cine a fost Pankiak, fiul lui Comagre.

Viața lui...

Și moartea lui.

Îi vorbește despre spanioli.

Îi vorbește despre tine.

Gonzalo,

amintește-ți că ești un soldat castilian.

Pankaiak stătea aici

când au venit

erau foarte înalți

aveau multe lucruri aici

și aici.

Erau mai înalți decât mine.

Pankaiak stătea aici

având grijă de noi toți.

Când Pankiak s-a apropiat de ei să le ureze bun venit

ei au deschis focul.

Au venit să omoare cu focul.

Voi.

Ce ați făcut?

Este deja mort.

Este aici, pe pământ.

Priviți-l!

Vedeți ce ați făcut?

Priviți-l!

Vedeți? Este mort!

Nu ați văzut ce ați făcut?

Este aici, pe pământ

și nu se va mai ridica.

Voi!

Aveți de gând să luptați?

Cu aceștia?

Acesta este fratele tău?

Acesta? Acesta este fratele tău?

Tu!

M-ai auzit?

Toți! Ieșiți de aici!

Tu! Vinovat! Tu! Vinovat! Tu! Vinovat!

Nu sunteți frații mei...

Nu l-am cunoscut Balboa.

Nu m-am apropiat niciodată de el.

Dar îl știam pe unul dintre frații

indiencei Anauyansi...

Un cacique care și-a petrecut jumătate din viață

luptând în favoarea celor care erau cu Balboa,

iar cealaltă jumătate fugind de archebuzele lui Pedrarias.

Când l-au prins legat de un lemn înainte de a fi ars,

un călugăr franciscan

i-a spus anumite lucruri despre Dumnezeu și despre credința noastră...

I-a spus că dacă va crede în toate acestea,

se va duce în Rai

unde va găsi gloria și odihna eternă,

și dacă nu,

trebuia să meargă în Iad și să sufere chinuri eterne.

El, gândindu-se puțin,

l-a întrebat pe călugăr dacă creștinii merg în cer.

El a spus că da, dar că merg doar cei buni.

Și șeful indian, fără să se mai gândească, i-a cerut să se ducă în Iad.

Nu dorea să se mai întâlnească cu noi...

Nici cu cei buni, nici cu cei răi.

Aceasta este faima pe care Dumnezeu și credința noastră

le-au adus-o creștinilor care au plecat în Indii.

Gata!

Regele...

Stăpânul nostru...

Ferdinand de Castilia și Aragon...

Regele este mort.

23 ianuarie 1516,

aceea a fost ziua aleasă de iubitul nostru rege

să treacă la o viață mai bună.

Ceva care mi se pare dificil,

deoarece nu ar fi trebuit să trăiască rău cel mai catolic dintre monarhi.

După moartea reginei Isabela,

s-a căsătorit cu Germana de Foix,

o frumoasă fată de 18 ani,

pe care, după nu puține încercări, și la cei 53 de ani ai săi,

nu a putut să o mulțumească.

Dintre toți afrodiziacii care i-au fost prescriși,

cel mai puternic dintre toți,

cel care conținea testicule de taur furios

și o insectă mărunțită numită cantárida,

a fost cel care l-a ucis.

Pentru a comemora atâta moarte, în aceeași săptămână,

o pandemie de variolă

i-a afectat pe nouă din fiecare zece dintre puținii indieni

care încă existau pe insula La Espaniola.

Jungla este aceeași pentru toată lumea.

Când râurile sale se revarsă, se lipesc de piele si nu se mai desprind.

Oricât le-ai zgâria, nu mai ies.

Balboa nu a fost ucis de fulger.

A fost ucis de excesul de loialitate.

Noiembrie 1518 Marea Sudului

Pizarro!

Ai hotărât în sfârșit să te bucuri de vremea din Marea Sudului?

Mă bucur să te văd, prietene,

nu știi cât de mult.

Unde o ții pe indianca ta?

S-a dus.

A dispărut în junglă.

Și nu o învinovățesc.

Sunt un bărbat căsătorit.

Socrul tău știe deja de intențiile tale.

Nu o să permită ca tu să fii cel care a cucerit Peru.

Nu te va lăsa să ai mai multă glorie.

Acum...

Și el te-a trimis pe tine.

Vasco Nunez de Balboa, guvernator al Mării Sudului,

din ordinul căpitanului general și al guvernatorului Coroanei

Pedro Arias de Ávila,

ești arestat pentru acuzația de trădare mincinoasă.

Trădare mincinoasă?

Flota ta a fost confiscată.

S-a terminat.

Să punem capăt acestei farse, domnule guvernator.

Nu aveți nici o autoritate să mă arestați.

Singurul meu delict este că am fost loial Coroanei.

Ea, și nu dumneavoastră, este cea

care are cinstea de a mă judeca.

Te-am tratat ca pe un fiu!

Te-am tratat ca pe un fiu și așa mă răsplătești!

Nenorocitule!

Loialitate față de rege! Libertate!

Loialitate față de rege! Nenorocitule!

Loialitate față de Coroană!

Ne întâlnim în Iad, bâlbâit blestemat.

15 ianurie 1519 Acla (Panama)

Unii vor spune că Balboa plângea la spânzurătoare,

jurând și jurând că nu era un trădător

și că era acuzat de o mie de minciuni.

Credeți-mă...

Nu a fost așa.

Balboa era capabil să meargă către mormânt zâmbind

fără să implore nimic nimănui.

La sfârșit,

vitejii nu iau niciodată viața foarte serios.

Alții au spus că Pedrarias

nu a avut curajul să participe la decapitare.

Că s-a ascuns în spatele beției ca să-și acopere rușinea.

Și credeți-mă...

Nici nu a fost așa.

Nenorocitl acela

nu ar fi lipsit pentru nimic în lume.

Ce este adevărat

este că capul descoperitorului Mării Sudului,

cea mai mare descoperire

de la sosirea lui Columb în Lumea Nouă,

a stat mai mult de patru zile înfipt într-o suliță.

Și că Pedrarias i-a păstrat craniul.

A poruncit să fie fiert

și din el să se sculpteze o lampă care să-i luminezi calea

când va coborâ scările

care duc chiar în Iad.

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu Anauyansi.

Și în ceea ce-l privește pe Leoncillo, câinele lui Balboa...

se spune că nimeni nu a fost în stare să-i ia acel colierul de aur,

nici măcar Pizarro.

Există legende

în care nu vreau să mai cred.

1517 Marea Mediterană

Salutare!

În mahalaua Tunisului...

Este o destrăbălată...

O creștină.

I-ai scos ochii mamei tale.

Suntem ca două picături de ploaie!

Abu ben Sayf spune că este un privilegiu să-i servească

pe oamenii regelui.

Vizita dumneavoastră ne onorează casa.

Strânge tot veninul pe care-l găsești și dă-l invitaților noștri!

Corn de unicorn.

Se diluează în apă,

se bea...

Și dă forță părților cele mai nobile ale unui bărbat.

Asta a băut bețivul de taică-tu în ziua în care a lăsat-o gravidă

pe cățeaua care te-a născut.

Eu însumi i l-am vândut.

Corn de unicorn.

Are anumite virtuți.

Zahăr.

Zahăr.

Iei bălegarul uscat al unei vaci,

îi adaugi șase grame din zahărul ăsta,

i-l servești împăratului Carol

și-l va mânca ca pe o delicatesă cerească.

Este atât de dulce încât împăratul Carol,

Dumnezeu să-l apere,

nu va mai încearca un alt desert.

Nu zahărul e cel care ne-a adus până aici,

prieten vechi.

Piperul?

Piperul negru.

Piper negru.

În numele lui Dumnezeu cel milostiv!

Ce mâncau creștinii înainte să existe piperul?

Dacă cel mai elaborat fel de mâncare al vostru...

Este un porc dezgustător pe care amețești prăjindu-l.

Puținul care încape pe vârful acestui cuțit

transformă bucătăria ce mai lipsită de gust într-o cină a prinților.

Și prețul său este, de asemenea, în conformitate

cu ceea ce numai un prinț poate plăti.

Acest piper negru vine din India.

A traversat trei mări și trei deșerturi.

A trecut prin 12 mâini diferite.

Și fiecare dintre ele a crescut de patru ori prețul său.

Aceste boabe de piper...

Valorează mai mult decât viața tuturor oamenilor voștri.

Cu acest săculeț

poți cumpăra zestrea unei tinere curtezane.

Sunt un om al lui Dumnezeu.

Nu râvnesc zestrea niciunei curtezane.

Bărbații lui Dumnezeu cumpără și mirodenii.

De unde ești, fiule?

În altă perioadă am fost creștin.

Acum îi slujesc șefului meu și lui Mahomed, adevăratul profet.

În schimbul hranei sau împotriva voinței tale?

În schimbul unei hrane mai bune.

Vasul.

Opiul?

Nu-mi pasă prea mult ce păstrezi înăuntru.

Voi dubla valoarea prețului său în argint.

Adu porcăria aia!

Cu grijă! Dacă o spargi îți tai mâinile!

Iată-l!

Cât ți-au oferit portughezii pentru el?

1517 Portugalia

Pagina de serviciu a căpitanului Fernando de Magellan, include...

O acuzație de lașitate în fața dușmanului,

un denunț pentru furtul proviziilor

aparținând flotei regale...

Include și peste patruzeci de bătălii,

șapte ani de serviciu în mările Indiei și Africii,

patru naufragii,

și un șchiopătat pe viață.

Care vă este cererea, căpitane?

Aveam 11 ani când am intrat în serviciul Coroanei.

Am slujit ca paj al reginei Eleonora.

La 24 de ani am intrat pentru prima dată în luptă.

Pentru acești 24 de ani de loialitate,

rog pe Excelența Voastră să îmi acorde o mărire de...

cruciat mediu în fiecare lună.

O pensie asemănătoare cu cea a restului căpitanilor flotei.

În timpul celor 7 ani ai dumneavoastră ca militar în India,

ați participat la bătălia de la Cannanore și la cucerirea Malacăi...

Fără a primi nici o mențiune.

Optzeci de morți în Malaca...

Și mai mult de două sute de răniți.

Mereu am primit mai multe sulițe decât distincții.

Alteță!

Am slujit pe trei oceane.

Nici un marinar nu se poate lăuda că cunoaște mările portugheze și India

și India în prezența mea.

Știu mai mult despre ținuturile estice

decât oricare geograf sau cartograf celebru.

Nu vreau ca la cei 35 de ani ai mei, și în calitate de veteran,

să fiu în spatele tinerilor fără barbă care adună vasele

și își curăță toaletele.

Dați-mi atunci comanda unei flote și dați-mi orice misiune.

Sau am permisiunea să-mi ofer serviciile unui alt monarh?

Faceți ce doriți.

Cine l-a făcut?

Un poet...

Cine altcineva ar face o treabă atât de frumoasă.

Apropie-te, consilierule...

Timor...

Ambon...

Aici cresc cuișoarele...

Și acestea sunt insulele Moluce...

De aici vine porțelanul.

Și piperul de aici... Din Malabar.

Aici s-a născut moscul.

Și aici ghimbirul pe care-l puneți în vinul vostru...

Și guma arabică,

pe care o folosesc pictorii voștri.

Și aici, opiul...

Cel care adoarme sufletul principilor voștri distinși și delicați.

Nu merită efortul.

Poți să travesezi marea Africii

și să ajungi în India fără să te descopere portughezii în apele lor,

sau poți traversa deșertul Arabiei în spatele unei cămile

care îți va lăsa fundul roșu și plin de puroi și răni...

O mie de oameni au plecat în căutarea insulelor unde cresc mirodeniile.

Pe o sută i-a ucis febra...

Pe alți o sută indigenii...

O sută au murit de foame...

O sută au murit înecați...

Din o mie de vise pe care le visăm, doar unul devine realitate.

Încă un lucru...

Cât vrei pentru interpret?

Consilierul regal întreabă cât ceri pentru mine.

Pentru el?

De ce-l vrei pe gunoiul ăsta?

Ce vei face cu mine?

Îți voi scoate ochii pentru că ești eretic, o să-ți tai limba pentru gura proastă,

și te voi spânzura pentru că ești un trădător.

O să-mi taie limba, o să-mi scoată ochii și o să mă spânzure.

Un bărbat care face cinste reputației sale..

În fiecare zi suntem mai puțini.

1517 Castilia

Amândoi, bărbatul și femeia,

au fost dobândiți în Malacca.

Aceste desene care le împodobesc anatomia

îi marchează pe viață,

și nu dispar odată primit Sfântul Botez

în fața ochilor lui Dumnezeu.

Ei i s-a dat numele de Margarita,

și lui, cel de Enrique.

Toți cei din neamul lui au fața aplatizată

de soarele intens al Indiilor.

Sunt mai înalți, mai puternici,

și mai loiali decât acei sclavi care provin din America,

și sunt mai muncitori și mai utili.

Don Fernando de Magellan,

un bărbat portughez amabil

care a străbătut de mai multe ori oceanul cu glorie.

42 de bătălii,

șapte ani de serviciu în India și Africa,

patru naufragii.

Nu e rău pentru un portughez.

Și spuneți că intenția dumneavoastră

este să înconjurați pe mare noul continent

și să continuați spre Indii.

Da, Excelența Voastră.

Poate Don Fernando de Magellan să-i lumineze pe toți cei de aici

de ce ar trebui Coroana spaniolă

să sponsorizeze o expediție de o asemenea amploare?

Cu tot respectul, stăpânire!

Pot pierde nopți întregi vorbind despre minunile mării

din India cu marinarii și comercianții oricărei taverne,

din orice port al creștinătății.

Însă mă aflu

înaintea Consiliului regal al împăratului Carol

și sunt un vorbitor prost.

Nimeni nu știe mai bine decât dvs. cât de important e pentru Spania

să pună stăpânire pe acele insule.

Nu voi fi eu cel căruia îi lipsește respectul

spunându-le cum.

Și dacă nu există o astfel de trecere pe mare?

Au încercat și alții înainte și au eșuat.

Această trecere există.

Se află în sudul Braziliei.

Și afirm, cu tărie,

că se poate ajunge în est navigând spre vest.

Dacă nimeni nu a găsit-o

este pentru că nimeni nu a navigat încă la acele latitudini.

Capitane Fernando de Magellan!

Recunoașteți locul la care se referă această hartă?

Moluce...

Tindore...

Malabar, Ceylon...

Tendate, Banda...

Știe regele dumneavoastră, Manuel, că sunteți aici?

Da!

Căpitane Fernando de Magellan...

Bine ați venit în Spania!

Trducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

În episodul viitor...

Dacă ne continuăm traseul, poate fi mult mai rău.

Cu cât mergem mai spre sud vom găsi o vreme și mai rece.

Avem o vizită.

Ce facem cu el? Îl prindem?

Cine câștigă?

Nu vreau nici măcar un dezertor printre oamenii mei.

Don Antonio Pigafetta.

Juan Sebastián Elcano.

Această escadră aparține Coroanei Spaniei.

Dacă ar fi în pericol

este datoria noastră, din ordinul împăratului Carol,

să o protejăm.

Lasă-l în pace pe regele Carol!

Aveți aceeași idee despre locul spre care ne îndreptăm

ca în ​​ziua în care am plecat din Cádiz.

Niciuna!

- Ați încărcat tunurile? - Da.

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.