All language subtitles for ConquistadoresAdventum720p_103

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Conquistadores Adventum Sezonul 1, episodul 3

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team www.subtitrari-noi.ro

S-ar putea spune că Columb nu mai era un navigator celebru.

Dar adevărul a fost că nici măcar câinii

nu s-au apropiat de el să-l adulmece.

Vezi doar cum s-a prosternat în fața lor

a Majestățillor Lor, Regii catolici,

au scos lanțurile și ...

Nu știu dacă din milă sau pentru a scăpa de el,

i-au permis să plece din nou pe mare.

Se spunea la acea vreme că Americo Vespucci

dăduse de un continent imens.

Unul care nu era Asia.

Amiralul nici nu a vrut să audă.

Pur și simplu, nu era adevărat.

Pentru el, exista doar un continent,

cel asiatic și trebuia să ajungă oricum acolo.

Dacă nu, viața sa n-ar fi fost de nici un folos.

Oameni obsedați au un înger păzitor

care se ocupă să le ascundă adevărul mereu.

După ce a navigat pe întreaga coastă centrală

a ceea ce pentru el era încă India,

cele patru corăbii pe care Coroana le-a pus în slujba sa

au plecat către Iad.

Expediția sa, a patra către cealaltă parte a mării întunericului,

naufragiase acum două luni

pe plajele din Jamaica.

Iunie 1503 Jamaica

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Sunt aproximativ 300 de leghe.

Cu această mare calmă și această briză de sud-vest

se pot parcurge în două zile.

Bartolome!

Odată ajuns în Cuba, mergi la guvernator.

Trebuie să vă avertizez că nu este un susținător al cauzei noastre.

Înștiințează-l de numeroasele pericole și greutăți

cu care ne confruntăm.

Și dă-i această scrisoare.

Este semnată de mine.

În ea, mă rog să nu întârzie să ne trimită ajutor.

Amirale!

M-a atins cel Necurat.

Să știi că dacă vederea mi-ar permite,

nu aș lăsa această alegere în mâinile Celui Atotputernic.

Plecați ...

Curând.

Conquistadores Adventum Episodul 3: La Caprichosa

Dacă Jamaica era rea, Cuba nu era cu mult mai bună.

Sifilisul, un rău inofensiv pentru indieni,

dobândise o virulență letală

când intră în sângele spaniolilor.

Afecțiunea multor păcate.

L-am numit așa dintr-un motiv.

Soldații au tăcut de rușine.

Mergeam înainte la confesor și apoi la doctori.

Și în scurt timp, epidemia cuprinsese deja întreaga insulă.

Noul guvernator, Nicolás de Ovando,

tocmai fondase un nou oraș:

Sfânta Maria a Păcii Adevărate.

Nu, poate că nu a fost cel mai potrivit nume.

Acolo nu era pace nici în cimitir.

El dedicase mai mult de jumătate de an potolirii sălbaticilor,

răsucindu-le carnea cu clești,

arzându-i pe vase cu jar și umplându-le gura cu plumb.

În câteva luni, terminase chiar și cu ultimul sugar.

Și puținele triburi care încă își păstraseră libertatea

nu au avut de ales decât să se așeze la negocieri cu călăul lor.

Ticălosul a fost al naibii de norocos!

La acea reuniune,

s-a dus să o întâlnească pe Anacaona însăși.

Durase două zile ca Diego Mendez și Flisco să ajungă pe uscat.

Traversaseră cele 300 de mile marine

care separă Jamaica de Cuba

și au făcut-o la bordul unui caiac.

Nu mă credeți, nu-i așa?

Lui Nicolás de Ovando îi era de asemenea greu să o creadă.

Departe de a emite imediat ordinul de salvare,

chiar fiul mamei sale a preferat să aștepte.

Avea afaceri mai importante de care să se ocupe.

8 luni mai târziu Jamaica

Hei, aici, suntem spanioli!

Ajutor!

-Ajutor!

-Guvernatorul Indiilor, Don Nicolás de Ovando,

este în asentimentul situției triste

în care se află Cristofor Columb și frații noștri!

Am ordine clare

să nu debarc,

să nu vorbesc cu nimeni

și să nu fac nici un fel de schimb de mesaje!

Bucurați-vă de acest cadou!

Să mergem!

-Unde te duci?

-Hei!

Diavole!

Distribuie-l oamenilor!

Indienii nu vor veni.

Hernando, vino!

Așează-te!

Ajută-l pe tatăl tău!

Ia calendarul.

Spune-mi ce zi este azi.

29.

Urmărește linia aceasta.

Urmărește-o ...

Și spune-mi unde se intersectează cu cealaltă.

29.

Numără coloanele.

29.

Numără-le din nou.

29, tată.

Eu și toți oamenii mării,

avem un zeu foarte puternic care ne protejează.

Este zeul tunetului.

Este zeul Lunii și al Soarelui.

Îi recompensează pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi.

Dumnezeu este supărat...

Pentru că indienii Arawak

nu duc alimente oamenilor mării.

Dumnezeu va înghiți azi Luna indienilor Arawak.

Mâine vor aduce din nou mâncare, vei vedea.

Octombrie 1504 Medina del Campo (Castilia)

Ah!

Înainte ca boala să o consume complet,

regina, regina noastră,

și-a scris testamentul.

Și jur pe toți sfinții care locuiesc în ceruri

că nu am uitat nici o virgulă.

Cel puțin eu, nu am uitat.

Să știți că pe insulele și pe uscatul mării oceanului,

în cele deja descoperite și în cele care urmează să fie descoperite,

principala noastră intenție a fost întotdeauna

aceea de a converti locuitorii lor la sfânta noastră credință catolică.

Să trimitem pe aceste meleaguri prelați, clerici

și alți oameni cu frică de Dumnezeu

să le predicăm vecinilor noștri și locuitorilor acestor teritorii.

Și să-i învățăm doctrina și bunele obiceiuri

prin puterea pe care ne-o dă Sfânta Biserică mamă.

De aceea îl implor pe rege, domnul meu,

și foarte afectuos ordon și poruncesc

să nu fie de acord ca vecinii indieni

să fie răniți, ei sau bunurile lor.

Cer să fie tratați în mod corect.

1505 Sevilla

Cum v-ați întors în Spania, amirale?

Am cumpărat biletul.

Pentru mine și fiul meu.

Mm.

Mă iertați, dar ...

Mi-aș fi cheltuit toți banii doar să văd chipul acelui căpitan.

Chipul căpitanului care a primit permisul

lui Cristofor Columb de a traversa oceanul.

Nu am ajuns pe meleagurile Marelui Khan, nu?

Nu, amirale!

Ați ajuns într-un loc mai îndepărtat.

America.

America.

America nu există.

Este doar un produs al imaginației dumneavoastre bolnave.

Poate ar trebui să ne îmbarcăm din nou.

O nouă expediție.

Cristofor Columb, amiralul marelui ocean,

și Amerigo Vespuci, marele mincinos.

Navighează împreună.

Am avea la dispoziție multe ore ca să vorbim.

Amirale!

Cu toții vă admirăm pentru munca dumneavoastră.

Și suntem devotați persoanei dumitale.

Să știți că am depus mărturie

pentru ca gloria să vă fie restaurată.

Să știți că sunt un om modest,

căruia niciodată nu i-ar fi trecut prin cap

să încerce să vă eclipsez.

Alonso de Ojeda

a mărturisit în favoarea dumneavoastră.

Și Juan de la Cosa a făcut-o, de asemenea.

Mulțumesc pentru tot, amirale!

Mulțumesc!

Nu se mai putea face nimic acum.

America se va numi America și nu Columbia.

Și acum, Spania avea nevoie de oameni ca să o cucerească.

1509 Castilia

Trebuie să fie un om corect, ascultător

și cu frică de Dumnezeu.

Există un om de o asemenea profunzime?

Alonso de Ojeda.

E corect?

Cunoaște ca nimeni altul caracterul indienilor.

Ascultător?

Este curajos.

Cel mai curajos dintre bărbați. Cu frică de Dumnezeu?

Cel mai devotat Stăpânei noastre, Fecioara Maria,

și Coroanei Castiliei.

Și unde se află Ojeda?

-În închisoare.

1509 Golful Calamar (Columbia de azi)

Golful Calamar.

De ce naiba l-au numit așa?

Nu îmi amintesc.

Îmi imaginez ziua aceea în care voi vedea un calamar înotând.

Pare liniștit.

- Acesta este un paradis. - Crede-mă, nu este!

Indienii de pe această coastă

petrec mai mult timp otrăvindu-și săgețile decât decorându-le.

Nu debarca aici, Ojeda!

Pregătiți bărcile!

Fii calm, Juan.

Nu îți face griji.

Fecioara este cu noi.

Atenție!

Săgeți!

-Să mergem!

-M-au prins!

-Săgeată!

-În numele regelui Ferdinand,

îmblânzitor al popoarelor barbare,

și a noastră, slujitorii lui,

vă facem cunoscut cât de bine putem ...!

-În spatele bărcii!

Lăsați-vă jos!

-Atenție!

-Aaaaah!

-Protejați-vă, protejați-vă! -RĂMAS-

Ce naiba faci?

Ai ales această zi să ne omoare pe toți?

Uite cum ne jignești!

Dacă atacă așa, este pentru că au ceva de apărat.

Viața și familiile lor!

Crezi că mai este ceva important pe care vor să-l apere?

Grupați-vă!

Privește-ne, privește-ne!

Suntem puțini!

Ispitești providența, Ojeda!

Grupați-vă!

Cântând și în marș!

Ojeda!

Doar doi bărbați s-au întors vii pe plajă.

Un tânăr soldat pe nume Francisco Pizarro

și Alonso de Ojeda.

Poți să crezi?

Nenorocitul nu avea nici măcar o zgârietură.

20 ianuarie 1510 Fortul San Sebastian (Columbia de azi)

Regele Ferdinand i-a încredințat trei misiuni lui Alonso de Ojeda.

Să exploreze uscatul.

Să creeze o așezare permanentă.

Și să găsească un pasaj maritim care să permită Castiliei

să ajungă în Indii.

Nu a îndeplinit niciuna dintre cele trei.

Au construit un fort. L-au numit San Sebastián.

L-au construit chiar în locul

în care Juan de la Cosa i-a sfătuit să nu-l facă.

Și Ojeda, pentru a-i mulțumi,

a căutat un loc frumos unde să-l îngroape.

Un loc înalt

unde puteam contempla marea ori de câte ori dorea.

Așa cum și-ar fi dorit.

Din cei 300 de bărbați care au ajuns în acest ținut nou

mai existau doar 43.

Caravelele erau total distruse.

Nu vor mai naviga și, pentru a face lucrurile și mai rele,

nu trecuse nici o săptămână

când proviziile au început să se împuțineze.

Câte zile mai putem suporta așa?

-Abia ne-au mai rămas cereale.

Și nu prea multă apă bună.

-Un archebuz.

-Închide poarta!

1510 Santo Domingo (insula La Espanola)

Haide, Isabela!

Este ultima dată, îți jur pe ce am mai sfânt.

-Balboa!

Este adevărat că ai pus numele reginei unei cățele?

-Puteți să jurați, domnule guvernator!

Cățeaua asta e mai acerbă decât regina noastră.

Dumnezeu să o apere!

- Ar fi mai bine pentru ea să fie.

-10 maravedí!

-Hai, Isabela!

Balboa avea dreptate.

Aceasta va fi ultima dată când o va pune pe Isabela să lupte.

Chiar dacă ar fi scăpat vie în acea noapte,

nefericitului său stăpân

nu-i mai rămăsese nici o monedă cu care să parieze în continuare.

Cățeaua a făcut-o cel mai bun lucru pe care îl putea face.

A murit.

Unul câte unul, așa s-a gândit Alonso de Ojeda

să termine cu toți indienii Lumii Noi.

Dădea vina pe ei pentru eșecul său ca guvernator.

Îi învinovățea de faptul că glorioasa sa expediție

se transforma într-o capcană de șoareci fără ieșire.

De faptul că nu mai avea apă bună.

De faptul că nu avea întăriri.

De faptul că nu avea o corabie pentru a scăpa.

Dar mai ales,

dădea vina pe indieni, pe fiecare dintre ei,

pentru moartea lui Juan de la Cosa.

Santiago!

Pentru Dumnezeu și pentru Fecioară!

Cântând și în marș!

Aaaaah!

Am zis să cântați!

Nebun, cum s-ar spune nebun, nu era.

Știa bine ce se făcea.

Cel puțin, cu o sabie în mână.

Oamenii lui îl adorau.

Se simțeau zei care luptau lângă el.

Nimeni nu putea fi ca Ojeda.

Micul căpitan, așa l-am numit noi.

Nu veți găsi pe nimeni care să întrupeze ca el

toate calitățile și defectele unui cavaler spaniol.

Nici dreptaci, nici stângaci.

El omora cu ambele.

Ceartăreț și duelist. Din Cuenca.

Curajos până la nesăbuință și răzbunător până la cruzime.

Aaaaah!

1510 Santo Domingo (insula La Espanola)

Domnule guvernator!

Vă rog sa îmi acceptași scuzele. Nu știam că dumneavoastră sunteți

proprietarul unui exemplar atât de magnific.

-Nimic de scuzat, Balboa!

-10000 de maravedí, ca aceștia.

-Balboa!

Totul este în regulă?

-Da, domnule guvernator!

Slavă Domnului, totul este bine!

-Am auzit că însărcinarea ta nu dă roadele pe care le așteptai.

-Și nu au mințit.

Am pus mâna pe 200 de porci buni din Spania.

Porci pe care nativii nu știu să-i împerecheze

și pe care, în plus, nimeni nu-i vrea.

Această insulă este plină de porci sălbatici.

În plus, sunt ușor de vânat.

-Ești un soldat bun, Balboa!

Bărbații încă te respectă.

Dar nici o comandant nu vrea să-i fii prin preajmă.

-Cine știe, domnule guvernator.

Poate într-o zi Dumnezeu

va face ca norocul meu să se schimbe.

Bună seara, domnule guvernator!

Pentru dragostea Fecioarei Maria, spune-mi!

Are otravă, nu?

De ce faceți fața asta, descreieraților?

Nu vedeți că sunt încă în viață?

Aduceți-mi fierul ăla!

Mm!

Același, fără ajutoare.

Așa îi plăcea să facă lucrurile binecuvântatului Ojeda.

Balboa!

Vasco Nunez de Balboa!

-Ce mai vrei, bastardule,

nu mai țipa!

Înseamnă-l!

Ce te aduce aici?

-Afaceri.

Nu aș fi venit până aici pentru nici un alt motiv.

Asta e de nimic.

Guvernatorul Juan Ponce de León

m-a însărcinat să vă cumpăr toți porcii buni pe care-i aveți.

Face provizii

pentru următoarea sa călătorie.

Fără trocuri, fără târguieli.

10000 maravedí.

-Cu jumătate din ăștia, puteți cumpăra toată această porcărie.

-Și eu i-am spus același lucru.

Dar guvernatorul este un om generos.

Am adus asta pentru tine.

Un cadou de la Juan Ponce de León.

-Mergi cu Dumnezeu!

Plecați de aici!

Haide, plecați de aici!

Nu m-ați auzit? Ieșiți dracului!

Pânze, căpitane, pânze!

-Ce culoare au? -Sunt spanioli!

Fericiți sunt ochii mei, Bernardino, cel din Talavera!

-Căpitane, ce bucurie să vă văd din nou!

-Știam că Fecioara nu ne va abandona.

-Aveți nevoie de ajutor? -Jungla asta ne mănâncă.

Haideți, alăturați-vă nouă!

Bine ați venit la fortul San Sebastian.

Spune-le să lase jos armele, că aici sunt indieni de dat și de luat.

Vor avea timp să-și descarce archebuzele, dacă doresc.

Cine te-a trimis să ne salvezi?

-Nimeni.

Nimeni nu stie că ești aici, Ojeda.

-Piraterie.

Ești pirat, Bernardino?

Ce ai făcut, blestemat nenorocit?

-Viața în La Espanola nu este ușoară pentru dezmoșteniți.

Prea multe compromisuri, prea multe datorii.

Nu toți avem prieteni pe lângă Coroană, ca voi.

Am preluat acel brig.

Și nu mai acceptăm ordine de la niciun căpitan ruginit ca tine.

Ușor!

Suntem prieteni, Ojeda.

Putem ajunge la o înțelegere. Hai să vorbim!

Aduc alimente, dacă de asta ai nevoie.

Ceapa, bob.

Ceva carne.

Și praf de pușcă.

Pot să-i servesc bine pe oamenii tăi.

Și în schimb, aș primi o răscumpărare bună de la tine.

Esti încă favoritul Coroanei.

Admiratul căpitan Ojeda.

Asta ar compensa cheltuielile mele.

-Așteptați aici!

Veți aștepta 50 de zile să mă întorc, nici una în plus.

Dacă în 50 de zile nu m-am întors, faceți ce trebuie să faceți.

1510 Marea Caraibe

Luni de zile nu au sosit vești de la Ojeda în La Espanola.

În consecință, comandamentul superior a hotărât

să trimită o corabie cu misiunea de a localiza

și, dacă era necesar, să dea ajutor sau se alăture

acelei expediții.

La Caprichosa (Capricioasa).

Acesta era numele acelei corăbii.

Și, într-adevăr, nu putea să se numească altfel.

Orice s-ar spune, Martín Fernández de Enciso,

căpitanul ei, era un om bun.

Prea moale, ați spune.

Și ați avea motive să o faceți.

Dar era un om bun.

Îmi amintesc că era mereu înconjurat

de hărți de navigație.

Prea idiot, niciodată nu a ajuns să înțeleagă

că pe hărți nu apare ce va fi descoperit.

Dacă nu ar fi fost Enciso,

această corabie nu ar fi fost parte a istoriei. Asta e sigur.

Dar La Caprichosa nu era precum celelalte corăbii spaniole

care patrulau aceste ape.

Nu era o corabie oarecare.

Cum era să știe bunul Enciso

că în echipajul navei sale se ascundea Vasco Núñez de Balboa,

același care va descoperi Oceanul Pacific?

Cum era să știe previzibilul Enciso

că cel pe care mergea să-l salveze nu era Ojeda,

ci un anume Francisco Pizarro,

același care va cuceri Peru?

Cum era să știe tristul Enciso

că pe Juan de la Cosa, marinarul pe care îl admira atât de mult,

creșteau deja nalbe?

Istoria nu ar fi trebui niciodată să menționeze această corabie.

Dar dacă îți plac poveștile pline de coincidențe,

să știi că a existat un soldat care, indispus,

nu a putut urca pe La Caprichosa în ziua în care au plecat.

Hernan Cortes, așa se numea acest soldat,

același care va cuceri Mexicul.

Dar bineînțeles, cum avea să știe bietul Enciso?

Câteva cuvinte!

Cer permisiunea să vorbesc cu căpitanul!

Vasco Nunez de Balboa. Pasager clandestin.

-Cum ați spus?

-Vasco Nunez de Balboa.

Pasager clandestin.

- Nu vă voi închide, domnule Balboa.

Dar te vom abandona pe prima insulă unde ancorăm.

Îmi pare rău, dar nu acceptăm pasageri clandestini.

-Cu respect, căpitane!

Această corabie se îndreaptă către Noua Andaluzie.

Ca să-i salveze pe Ojeda și ai săi.

-Nu este treaba dumneavoastră unde se îndreaptă această corabie.

-Voi trăi mai mult pe acea insulă decât cei de pe această corabie.

Dacă acolo se îndreaptă.

Cunosc bine locul, căpitane!

-Îl cunosc pe Balboa, căpitane!

Și ceea ce spune este adevărat.

Nu veți găsi un soldat care să se zbată mai mult.

-Vei fi tratat ca un marinar de pe punte.

Nu veți fi plătit.

Cât despre câinele pe care-l aveți în pivniță,

o să mănânce din rația dumneavoastră, dacă vreți să-l hrăniți.

Nu ai crede se ascunde în pădurile acelea, Pizarro.

Pe Dumnezeu că nu ai putea să crezi.

Și nu l-am văzut doar eu.

De asemenea, și cei din Madrid.

Un dragon.

Un dragon cu cel puțin două capete.

Făcea baie într-un iaz.

El nu a observat prezența noastră și putem astfel povesti despre asta.

-Căpitane, eu sunt căpitanul vostru.

-Un dragon, căpitane.

-Ai găsit ceva de mâncare?

-Nu.

Nu ne face să ne întoarcem acolo, Pizarro!

Oricât ai vrea de mult!

-Du-mă la iazul acela!

Nu exista un dragon în acel iaz.

Dar nici nu este surprinzător că au crezut că au văzut unul.

Unii indieni îl numesc sukuri.

Și alții, anaconda.

Este cel mai gigantic șarpe pe care și-l poate imagina un om.

Nu știu dacă din cauza foamei, a dorinței de glorie

sau a făcut-o pentru ca oamenii săi să înceapă să-l respecte.

Dar Pizarro nu a ezitat nici o clipă

să-l înfrunte.

O faci să plângă ...

Că mă vede încătușat.

Sunteți copiii unei nemernice leproase mizerabile!

Ați înfuriat-o pe Fecioara Tămăduitoare!

-Ojeda!

Va trebui să ne scoți de aici.

-Chiar și porcii pe care îi cari în cală navighează mai bine decât tine.

"Pentru viața ta, scoate-ne de aici!"

-Dă-mi cârma!

Unde vreți să vă duc?

Bunul meu căpitan!

Nu mă luați drept un nerecunoscător.

Nici drept un om cu gusturi rafinate.

Dar nu voi mânca carnea acelei fiare rele.

Asta nu este din dispreț.

Pentru că prefer să mor de foame...

Înainte ca Domnul să ne facă să ardem în focul Său etern ...

Pentru că Diavolul ne-a făcut să mâncăm din fiarele sale rele.

1510 Insula Cuba

Ojeda!

Ojedaaaaa!

Să putrezești pe fundul mării, nemernic nenorocit!

Să te mănânce peștii!

Și să-ți scuipe rămășițele într-o mlaștină plină de meduze!

Bastardule!

Nenorocitule!

-De ce țipi atât de mult, Bernardino?

Mi-ai cerut să te aduc pe continent.

Nu ești mulțumit?

Mulțumește-i Fecioarei.

Am implorat-o pentru viața mea.

Dar nu am vorbit nimic de a ta.

Și acum, ridicați-vă, ticăloși de nimic!

Și adunați tot ce ne este de folos de la corabia asta.

- Nu l-ați auzit pe căpitan?

Sculați-vă!

Faceți ce vă spune!

Sau eu însumi vă voi rupe pielea în bucăți.

Haideți!

1510 Capul Vela (Columbia de azi)

Vom ancora aici.

Ne vom îndrepta spre vest.

-Este Capul Vela, căpitane. -Știu, marinare!

-De la Cosa și Ojeda nu au debarcat niciodată în zona aceasta a țărmului.

Indienii nu sunt deloc prietenoși.

Sunt dintre cei cărora nu le place să vorbească.

Cu siguranță că au debarcat în est.

Indienii sunt mai obișnuiți să vorbească cu castilienii.

Dacă și-au stabilit baza, au făcut-o în vest.

Aici.

În Golful Urabá.

Deși, cu siguranță v-ați gândit deja la acest fapt.

-Șef de echipaj, anulează comanda!

Continuăm spre vest!

Vom înconjura Capul Vela.

-Curs spre vest!

12 pirați, da.

Și nu era nici unul dintre ei care să aibă

curajul de a-l înfrunta pe Ojeda.

Faima micului căpitan era atât de mare

încât se îndoiau că i-ar putea face față,

oricare din ei.

Să fii pirat este un lucru

și să fii prost este cu totul altceva.

Naufragiaseră, Dumnezeu știe unde.

Jungla aceea le zgâria și le mușca gleznele

la fiecare pas.

Dar părea să se schimbe când îl recunoștea pe căpitan.

Dumnezeu să te apere, Marie, cea plină de grație!

Domnul să fie cu tine ...

Mai bine să fii prizonierul lui Ojeda

decât pradă ușoară pentru aligatori.

Au parcurs mai mult de 700 de mile.

Chiar dacă nu știau asta

au fost primii europeni care, mergând pe jos,

au înconjurat toată coasta de sud a insulei Cuba

ajungând în punctul ei cel mai vestic.

Aaaah!

-Blestemată să fie priveliștea! Nu te mișca!

-Aaaaah!

Spune-mi că nu este dintre cei care ucid.

-Este un șapte pași.

-De ce i se spune șapte pași?

Doamne, doare atât de mult!

Nu vreau să mor!

Nu vreau să mor!

-Trezește-te!

În ziua în care mă voi întoarce la Talavera.

Soția mea va găti cinci prepelițe.

Face o tocană de prepeliță

care-i face chiar și pe îngeri să plângă.

Îmi voi așeza copiii la masă, pe toți patru.

Voi mânca fiecare lăbuță a acelei prepelițe

până nu va mai rămâne nici umbra din ea.

Și le voi spune despre tine, Ojeda.

Le voi spune despre cel mai mare dintre căpitanii

pe care i-a dat Castilla.

Hei?

Ce zici? Hei?

-Și ce le vei spune, Bernardino?

Că a lăsat în voia sorții 39 de oameni buni ai reginei ...

în Fortul San Sebastián?

Că a fost cel mai laș dintre spaniolii care au plecat în Indii?

Asta o să le povestești, Bernardino?

Ce ai devenit pirat

fără să știi măcar să navighezi?

Că ai încercat să ceri răscumpărare pentru Alonso de Ojeda?

Și chiar acela te-a făcut să naufragiezi?

În nici un caz, Bernardino.

Nu te vei întoarce să-ți vezi copiii.

Vei sfârși spânzurat pentru trădare.

Căpitane!

Deschide ușa!

-Nu mă întorc în La Espanola.

-Aaaaah! -Nu cu mâinile goale.

Sunteți niște trădători!

-Din cauza incompetenței sale în problemele militare,

eu, Vasco Núñez de Balboa,

vă scot din funcție.

Nu-l lăsa pe acel nefericit să moară.

Știai că va veni această zi.

Spre țărm!

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.