Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Conquistadores Adventum Sezonul 1, episodul 2
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
Subtitrări-noi Team
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
De ce i-au tăiat limba?
Ești fiul?
A ucis doi porci.
I-a ucis pe domeniul contelui.
Înțelegi, nu-i așa?
Vino aici!
Îngenunchează!
Roagă-te cu mine!
Privește-o!
Privește-o în ochi!
Ea reprezintă bunătatea.
Conquistadores Adventum Episodul 2: Micul căpitan
Aprilie 1493, Fortul Navidad, insula La Espanola (Haiti-ul de azi)
Aprilie 1493 Barcelona
Majestate!
Nu, amirale, ridică-te în picioare, te rog!
Eu sunt cea care ar trebui să se prosterneze în fața dumitale.
Ați avut dreptate.
Este posibil să ajungi în Orient navigând spre vest.
Vă cer scuze sincere dacă m-am îndoit vreodată de aceasta.
A fost lucrarea lui Dumnezeu, Majestate.
El a fost cel care, în înțelepciunea Sa eternă,
a avut încredere în măreția dumneavoastră
și în capacitatea acestui marinar bătrân.
Am schimbat lumea Majestate.
Am făcut ca toate hărțile să fie depășite.
Ce este?
Un papagal.
Indienii ne asigură că are darul vorbirii.
Dar nu i-am smuls încă nici măcar un cuvânt.
Animal frumos.
„Kinkajú”.
Sunt iepuri mici cu urechi și coadă de șoarece.
Foarte gustoși.
Ca și puii de curcan.
Mult mai buni decât găinile și curcanii.
Încercați asta, Alteță!
Cu atenție, vă rog!
Ardei iute.
Condimentul cu care ei condimentează totul.
Vă face limba să ardă, nu?
Nu ai găsit aur.
Nu atât de mult precum ne-am fi dorit.
Dar există aur.
Și mult.
Există persoane care cred că acel aur nu există.
Și mai mulți care credeau că ne vom îneca înainte de a ajunge în India.
Nu se vorbește despre nimic altceva.
Toată lumea vrea să-i vadă cu ochii lor
pe amiralul Columb și indienii săi.
Arată-mi-i!
Nu sunt bine îmbrăcați, Alteță!
Dimineaţă... Amirale, aș vrea să-i văd.
Vă implor... Aș vrea să fiu prima care îi văd.
Călătoria de întoarcere a durat mult.
Dar cu atât mai mult pentru ei, care nu cunosc asprimea mării.
Sunt periculoși?
Sunt cei mai blânzi și mai buni oameni care pot exista.
Și atunci de ce sunt închiși?
Unii au contractat boli proprii rasei lor.
I-am separat pe cei sănătoși de cei bolnavi.
Nu vă alarmați, Alteță!
Mâine vor fi perfect îmbrăcați, curați și sănătoși.
Vor fi pe placul dumneavoastră.
Dintre cei 20 de indieni pe care i-am capturat în Indii,
doi s-au aruncat singuri peste bord.
Pe șase i-am aruncat deja bolnavi și fără suflare.
Și patru au murit de durere,
la fel cum fac vrăbiile care nu știu să trăiască în captivitate.
Doar șase au fost prezentați înaintea Majestăților Lor.
Și aceștia, da, prin harul Atotputernicului,
au fost bine primiți și botezați.
Regele l-a botezat pe indianul pe care l-am numit „cel cu ochii încrucișați”.
Și, prin grația sa, a primit numele de Fernando.
Cel care până atunci se numea Ara Wak
a primit numele nașei lui,
Regina Elisabeta.
Și micul Taawi
a încetat să se mai numească ca jaguarii
și a fost rebotezat ca pruncul Juan.
Nu a durat mult să învețe limba noastră.
Aveam nevoie de traducători și
întocmai cum plănuise amiralul,
s-au îmbarcat cu noi în următoarea călătorie în Indii.
Toată lumea, în afară de micul Juan
de care infantele era îndrăgostit.
L-a păstrat la fel cum cineva păstrează o jucărie
și a murit la scurt timp după aceea de...
Nu-mi mai amintesc de ce.
Lumea tocmai aflase de isprava noastră.
Pentru majoritatea dintre noi, era prima dată
când vedeam un rege de aproape.
Și, cu siguranță, ultima oară
în care un rege să vrea să ne vadă.
Chiar dacă a fost doar pentru o zi
am fost eroii care s-au întors vii din Indii.
Dulceața mierii nu a durat mult pentru noi.
Majestățile Lor ne-au dat ordin să plecăm imediat.
Și de data aceasta, nu mai era vorba să mergem să descoperim nimic.
De data aceasta mergeam să cucerim.
Cele 17 nave au fost încărcate
cu căpitani, călugări și soldați.
Cu cai și câini de război.
Cu porci, cu armuri.
Și de porci cu armuri.
1500 de nenorociți
sub comanda unui anume Cristofor Columb.
Amiralul mării oceanului,
guvernator și vicerege al tuturor teritoriilor descoperite de el.
Și asupra lui a căzut sarcina
de a explora, pacifica și evangheliza
în mod pașnic sau cu forța
acele insule.
Am crezut că ducem cuvântul lui Dumnezeu
celor care încă nu îl cunoșteau.
Naivii de noi!
Nici măcar de la distanță nu bănuiam că însuși Diavolul
călătorea pe corăbiile noastre.
A doua călătorie a amiralului Columb către Indii
nu a început cum ne-am fi dorit.
Înainte de a se întoarce în Spania pentru a aduna lauri,
amiralul a lăsat 39 dintre oamenii lui aici,
să păzească fortul Natividad, așteptând întoarcerea noastră.
Imediat ce am debarcat le-am săpat mormintele.
Cineva mi-a spus odată că un porc și un bărbat
au același miros dacă îi arzi.
Și mărturisesc că nu mințea.
Clavijo.
Clavijo, fiule!
Amirale!
Clavijo, mai este cineva în viață?
Marquez.
Căpitanul Marquez.
Și alții.
Au intrat în junglă.
Ojeda!
Ajută-mă să-l dezleg, pentru numele lui Dumnezeu!
Ușor, fiule.
Ojeda, ia câți bărbați e nevoie,
oricâți e nevoie,
și încearcă să-i salvezi pe oamenii aceia.
Clavijo, fiule, calmează-te!
Calmează-te, fiule, calmează-te!
Calmează-te!
Calmează-te, calmează-te!
Era clar, i-au scăpat de sub control pe indieni.
Și cu siguranță, la fel și Indiile.
28 noiembrie 1493 Insula Espanola (Haiti-ul de azi)
Amirale!
Ar trebui să vezi asta.
Acei 38 de bărbați ar fi trebuit să aibă
suficientă considerație față de nativi.
În loc să rămână ca proștii așteptând să ne întoarcem,
au trecut la jafuri.
Îndemnul de a se îmbogăți
i-a determinat să comită acte atipice creștinilor.
Iar indienii, pentru a potoli setea lor nesfârșită de aur,
le-au dat să-l bea.
Nu mă întrebați ce am făcut să scoatem aurul de acolo.
Credeți-mă că sunt lucruri pe care este mai bine să nu le știți.
O să încarc.
Puneți praf de pușcă în ea!
Puneți praf de pușcă!
Nu, nu, nu!
Lăsați jos armele și nu vă mișcați.
Iisuse!
Liniștiți!
Nimeni de aici nu va ucide pe nimeni.
Nu?
Arătați-mi pieptul!
Ușor, ușor, ușor!
Suntem prieteni, nu?
Priviți lucrurile atât de frumoase pe care vi le-a adus tata!
Priviți!
Vă place porcăria asta, nu?
Vrei, dolofanule? Pentru tine.
Pentru tine.
De la Alonso de Ojeda.
Ia-l! Vezi?
Nu se întâmplă nimic.
Așa, zâmbește, dolofanule!
Zâmbește, că la fel îți găsesc și un dinte pe aici.
Îți plac oglinzile?
Ia, o mică oglindă.
Ce bine îți va prinde.
Nu o vrei?
Tu ești. Este pentru tine.
Am cadouri pentru toată lumea.
Hei?
Hei, calmați-vă!
Foarte calmi.
A sosit șeful.
Calmi!
Deci tu ești cel care comandă aici.
Haide, uite!
Ei bine, aceste brățări
sunt pentru regele maimuțelor.
Sunt pentru tine, da.
Trebuie să le pui așa.
Uite ce frumoase sunt!
Este un cadou de la regină.
Îți plac?
Îi simțiți ca o mănușă?
Sunt încărcate archebuzele acelea?
Ei bine, trageți!
Cine e?
Acesta este unul care ne va ajuta să reconstruim toate acestea.
Da?
Vezi, amirale? Spune că da.
Dacă-mi permiteți, amirale!
Este Caonabó, regele celor care au luat cu asalt fortul,
Regele indienilor care ne-au ucis.
Dă-i apă!
Șase dintre corăbiile noastre pleacă azi ca să se întoarcă în Spania.
Îmbarcă-l într-una din ele și să fie prezentat reginei!
I-a ucis pe mulți dintre ai noștri, amirale!
Nu o să-l torturăm?
Nu!
Nu ne privește pe noi să-i judecăm faptele.
Îmbarcă-l pe o corabie!
Amiralul spunea mereu că Dumnezeu
îi acordase lui cheile mării.
Că nu voise să le dea altuia.
Unde alții au văzut rațe
el a văzut păsări fără teamă să traverseze marea.
Dacă ele erau capabili să găsească
locuri unde să se așeze în această direcție, de ce nu și el?
Unde alții vedeau apă sărată el descifra mareele.
Și în timp ce ceilalți se fereau de vânt,
el l-a inclus în hărțile sale.
Amiralul a trăit întotdeauna aproape de mare.
A avut întotdeauna același miros de sare.
A trăit nouă ani pe insula Madeira.
Cel mai îndepărtat loc al coastei
pe care europenii îndrăzniseră să îl populeze.
Navigasem de mai multe ori lângă coasta africană
către Guinee.
De acolo, la bordul unei bărci de pescuit basce, urmărind balene
până în ținutul care se numește Islanda.
Sunt care spun că acolo a auzit
vorbindu-se pentru prima dată de un ținut încă fără nume
care începea la vest, în cealaltă parte a oceanului.
Știi pentru ce suntem aici, nu?
Știți deja despre lăcomia noastră nemărginită.
Ai mărturisit, fiule?
Ar fi mai bine să ne mărturisești totul.
Când am plecat de aici, aveam pace cu sălbaticii.
Dar pe această gașcă de idioți i-a cuprins lăcomia.
V-au zdruncinat bine!
Ți-au lăsat un nas fin.
Tu ești cel care l-a vânat pe nemernicul care mi-a făcut asta, nu?
Clavijo.
Încă nu.
Dar te asigur că îi voi trimite pe toți în Iad.
Ojeda!
Și acolo a rămas Clavijo.
Peste cinci minute, a obosit să aștepte și a murit zâmbind.
Avea 24 de ani.
Pe acesta l-am luat eu deja.
Fii mei...
Fiicele mele...
Întregul meu popor...
Va călca pe cadavrul tău.
Vorbiți!
Spuneți-mi ce știri aduceți.
Știți câți a ucis asta...
Mâna mea dreaptă?
Cu toate acestea, mâna mea stângă...
Nu a ucis niciodată pe nimeni.
Deci pe cine acuzați,
Mâna mea dreaptă...
Sau mâna mea stângă?
Capitan Alonso de Ojeda!
1493 Castilia
„Curajul său îl precede, Alteță”.
La luarea Granadei, în asaltul asupra cetății maure,
el a fost cel care a deschis porțile.
A pătruns noaptea... Știu eroismul!
Este un om curajos.
Informează-l că va pleca cu amiralul Cristofor Columb
la întoarcerea sa în Indii.
Și că o va face cu gradul de căpitan.
Ne confruntăm cu ceva necunoscut.
Cu ceva nou.
Și nu putem pune viitorul regatelor noastre
în mâinile unui genovez.
Spuneți-i că încrederea mea în amiralul Columb este totală.
Și, prin urmare, să nu-i ieșiți din cuvânt.
Vorbind de un om atât de deștept precum spui,
sunt convinsă că va înțelege aceste cuvinte.
Dar mă rog ca acolo unde este cazul,
să le folosiți pe cele pe care le considerați potrivite.
Alteță!
Încă un lucru!
Faceți-i cunoscut faptul că simt o admirație sinceră
pentru persoana sa.
Că sunt conștientă de faptele sale
și că sunt conștientă de serviciul său neprețuit față de coroană.
Faceți-i de asemenea cunoscut faptul că nu-mi place să fiu dezamăgită.
Șterge zâmbetul acela prost de pe fața ta
și pleacă de aici!
Iunie 1495 Insula La Espanola (Haiti-ul de azi)
Hei, haideți, strângeți proviziile acestea!
Am petrecut mai mult de o lună reconstruind fortul.
Două, pentru a găzdui pe toată lumea bărbați și animale.
Șase, explorând de jur împrejurul acestei insule.
Și mai aveam nevoie de timp ca să găsim un râu
căruia să-i cerem patru firimituri de aur.
Toți cei care am crezut că suntem duci când am ajuns în Indii
ne-am văzut în curând alungând țânțarii
și cu cămașa zdrențuită.
Indiile, ori erau pline de bogății,
ori nu erau acelea în care eram noi,
ori nu era decât o fabulație pentru a ademeni cerșetorii.
Amiralul și-a petrecut zilele
încercând să demonstreze că acesta era un paradis
lângă ținuturile Marelui Khan
și nu o nenorocită de mlaștină.
Și dacă cineva îndrăznea să blesteme acea insulă
și ajungea la urechile sale, îl pedepsea.
10 lovituri de bici dacă o numea insulă.
Și 10, pentru hulă.
În timp, au început să trimită corăbii înapoi în Spania
cu scopul de a se întoarce încărcate cu provizii,
vin și oameni noi.
Totul, cu excepția salariului pe care nu l-am primit de un an.
Nu stiu cum, dar aș jura că indienii
știau ce le făcuse Ojeda regelui lor.
Ei știu totul.
Anacaona, tânăra lui văduvă,
devenise regina sălbaticilor acestei insule.
În fiecare zi erau mai multe triburi care se alăturau cauzei sale.
Și de fiecare dată erau mai mulți războinicii
care își acopereau pielea cu vopsea de război.
Erau deja puțini cei care ne considerau zei.
Și mulți, cei care ne vedeau ca invadatori.
Îi pot ruga de aici...
Duhoarea lor mi-a infectat casa.
Îi văd când închid ochii și dorm.
Pot vedea cum stelele se îmbolnăvesc...
Săgețile se frâng în mâinile mele și sânii mei dau lapte amar.
Sunt Anacaona...
Și nu am milă!
Stați!
În formație!
Am spus în formație!
Înseamnă să stați unul lângă celălalt.
Cântați ceva!
Tăceți!
Cântați!
Arătând spre cer
Nu mă voi teme niciodată
dacă al treilea este în coloană.
Tăceți!
Cântați!
Rostind citate călare
Cu fața spre nave.
Cu sufletul unit de același...
Tăceți!
Cântați!
Cu același sânge
protejând regatul.
Cine a făcut asta?
Anacaona...
Eu vreau să vorbesc cu Anacaona
Anacaona nu va vorbi cu tine...
Te va omorî.
Este demonul cu ochi albaștri.
Ojeda.
Nu era nimic de speriat pentru acel fiu de cățea.
Nici o faptă pe care să nu îndrăznească să o comită.
A fost o vreme când a învins o mie de indigeni
doar el singur și cu 50 dintre oamenii săi.
Legende exagerate, veți spune. Și eu vă spun că nu sunt.
Că nu am ajuns la 40.
Demonul cu ochi albaștri avea două capete.
Unul al unei fiare antrenate să omoare
și cel al unei fiare.
11 iunie 1496 Palos de la Frontera (Cadiz)
Aproape trei ani a durat călătoria aceea.
A doua pentru amiral către Indiile descoperite de el.
De data aceasta nu au fost ceremonii sau botezuri.
Decât cei 200 de sclavi care se înghesuiau în corăbii
și care cu siguranță nu i-ar fi mulțumit lui Dumnezeu.
Jurnalele Amiralului vorbeau noi insule.
Toate, prospere și bogate.
Una dintre ele ar fi fost populată de giganți.
Sau cel puțin așa cred că a înțeles amiralul de la indieni.
Alta, de înfricoșătoarele amazoane.
Femei războinice care, odată pe an, se împerecheau cu bărbați
doar cu scopul de a naște fete.
Relatările sale au inclus triburi canibale și sirene.
Sirene? Două sirene.
Dar nu a menționat nicodată aurul pe care l-a promis de atâtea ori.
Nici de noua rută maritimă spre Indii.
Cea care ar transforma Castilia
în cea mai puternică dintre națiunile creștine.
Rapoartele amiralului nu vorbeau despre ciumele și relele
de care sufereau soldații spanioli.
Nici de tratamentul crud față de indieni.
Este posibil ca Indiile să fi fost departe,
dar Isabela nu era una dintre acelea care dorm pe tron.
Papa Alexandru al VI-lea nu ar permite
ca cei doi copii preferați ai săi să se certe.
Deci prin virtutea autorității sale
ca locotenent al lui Hristos pe Pământ,
a luat globul
și, ca și cum ar fi fost vorba de un măr, l-a rupt în două.
Toate țările descoperite sau care vor fi descoperite
care sunt la vest,
pentru fiica sa iubită, Spania.
Și cele care sunt la est,
pentru vlăstarul său iubit, Portugalia.
Uriașa Americă, pentru mica Spanie.
Și toată India, pentru minuscula Portugalie.
Cei doi copii, mulțumiți de moștenire.
Când Dumnezeu a creat marea ne-a dăruit-o tuturor...
Tuturor, fără excepție.
Stăpânul meu, Francisc I, regele Franței,
vă cere să-i arătați clauza testamentului lui Adam
în care jumătate din lume este acordată regilor Spaniei.
Regele Franței cere carta...
Răspundeți-i dumneavoastră, stăpână!
De ce regele tău se arată atât indignat că a fost înșelat?
De ce de data aceasta și nu și de în alte 10 dăți în care am mai făcut-o?
2 august 1498 Coasta Venezuelei
Doi ani mai târziu,
în timpul celei de-a treia călătorii pe noua rută către Indii,
marele amiral al mării ocean
și vicerege al tuturor ținuturilor descoperit de el
a devenit primul care ajunge pe continent.
Primul care stă în picioare în noua lume.
Există bărbați care sunt hărăziți să descopere.
Chiar dacă ei nu vor.
Doi indieni Urabá s-au apropiat cu canoele de corăbii.
Ca bun venit, amiralul le-a spus la trei bărbați
să cânte melodii castiliene
și i-a forțat pe marinari să danseze pe punte.
Credeți-mă că a fost exact așa cum vă spun.
Își forțase atât de mult ochii cercetând orizonturi
că aceștia nu-l mai lasă să vadă.
Și ceruse atât de mult oaselor sale
încât acestea i-au cerut să șchiopăteze.
Își pierduse mințile.
Dansați, blestemaților!
Dați-i tare!
Era încă convins că astea erau Indiile
și că se afla în Asia, aproape de stăpânirile Marelui Khan,
din Japonia.
Și nu permitea nimănui să îndrăznească să-l contrazică.
Mai tare!
Mai tare!
Unde toată lumea vedea un nou continent
el continua să vadă insule.
Convins în delirul său că acesta nu era altceva decât Raiul
în care s-au născut Adam și Eva.
Un paradis în care intrarea i-a fost permisă doar
aceluia atins de mâna lui Dumnezeu.
Dansați pentru prietenii noștri!
Doar lui.
Dar dacă amiralul și-a pierdut mințile
călugării din Santo Domingo, noua capitală a insulei La Espanola,
nu au rămas în urmă.
Le-au cântat indienilor nedumeriți litanii
și liturghii în latină.
Și după ce a ascultat la nesfârșit Tatăl Nostru
și unul dintre ei a repetat-o ca un papagal,
misionarii au vărsat o ulcică de apă pe cap.
Gata, asta e! Un nou creștin.
Felicitări, fiule, poți începe să plătești impozite.
Agățate de gât,
în loc de cruci, au pus plăci de alamă pe ei.
Fiindcă indienii seamănă prea mult între ei
și nu exista altă cale de a ști cine plătise și cine nu.
Era rău să porți o placă de alamă cum poartă câinii noștri.
Dar și mai rău era să ți-o scoți.
În absența amiralului, Bartolomé Colón conducea insula.
Un tip violent și crud
că nu poate moșteni nici măcar una din virtuțile fratelui său.
Cea de a administra colonii cred că i se părea prea plictisitoare.
Deci, ca să se distreze,
nu avu o idee mai bună decât aceea de a organiza raiduri contra indienilor.
Imaginați-vă rezultatul.
Indienii și-au revopsit trupurile pentru război.
Nu toți s-au lăsat uciși.
Nu toată lumea a cântat Tatăl Nostru.
Anacaona, cu siguranță că nu.
Frumoasa văduvă a distrus toate icoanele,
a dat foc capelei
și a transformat în cenușă toate vestigiile
micuței case a lui Dumnezeu.
Furt, sacrilegiu, profanare, erezie.
Lista acuzațiilor nu s-a terminat niciodată.
Bartolomeu Columb a permis celor acuzați,
chiar dacă erau vinovați sau nu,
să fie duși la un tribunal.
Au fost interogați în spaniolă,
limbă pe care nu o înțelegeau.
Și au fost condamnați să moară pe rug.
Aceasta și multe alte nenorociri care au avut loc în La Espanola
nu au întârziat să ajungă la urechile reginei.
Noile posesiuni ale Coroanei
semănau cu fiecare zi din ce în ce mai puțin
cu paradisul descris de amiral.
Tâmpenia fratelui său îi înfuriase deja suficient
pe călugări, soldați, negustori și indieni.
Nimeni din Spania nu era fericit de ce se întâmpla în cealaltă parte a lumii.
Nu este suprinzător că amiralul,
ca responsabil direct de faptele fratelui său,
a fost încătușat și transferat în Spania
pentru a fi judecat acolo.
Iulie 1499 Coasta Venezuelei
Să mergem!
Hai, gândacule!
Hai, gândacule!
Hai, gândacule, hai!
Un zâmbet!
Hai, gândacule!
Pe cine ai pariat, stăpâne?
Pentru niciunul dintre cei doi.
Pariurile nu sunt permise la bord, căpitane.
Cineva a trebuit să verifice dacă ceea ce descoperise Columb
erau cu adevărat insule din Asia
sau dacă, așa cum bănuiam, era vorba de ceva mult mai mare.
Haide, gândacule!
Și cine putea verifica mai bine
decât Juan de la Cosa, cel mai bun cartograf al Coroanei,
și Alonso de Ojeda, cel mai bun soldat al ei?
Cu două caravele și o mână de soldați,
au trecut din nou oceanul.
Și de data aceasta, nu se vor opri în La Espanola.
De data aceasta, vor naviga mai departe.
Aaaah!
Aaaaa!
Nu știți să pariați!
Ta, ta, ta!
Nu, căpitane!
Să câștigi fără onoare nu înseamnă să câștigi.
Să pierzi cu onoare înseamnă să pierzi.
Cămătar nenorocit!
Cămătar?
Cămătarul este puțin spus pentru acel farsor.
A reușit să se înroleze în acea călătorie ca neguțător de perle.
Traficant, în limba mea.
Știa atât de puțin despre navigație
că îi era greu să distingă fundul toaletei.
Și dacă grația ta îi ghicește numele,
îți dau un continent întreg
pentru ca tu să-i pui orice nume îți place.
Acesta, Americo Vespucci.
Cel mai mare dintre mincinoși.
August 1499 Insula Martinica (Bahamas-ul de azi)
Vino aici!
Pe măsură ce înghiți unul, nu mai ai tupeu.
Scoate limba!
Scoate limba!
Și tu, cămătarule, îți poți face bine socotelile
că din moment ce lipsește unul te pun și pe tine la înmuiat până când apare!
Traseul ales de Juan de la Cosa nu putea da greș.
La 15 iunie 1498, același continent
descoperit de amiral
a apărut în fața nasurilor lor.
Au petrecut săptămâni desenând malurile acelei Lumi Noi.
Și inventând nume
pentru râurile și plajele sale.
Insula Martinica.
Râul Orinoco.
Capul La Vela.
Venezuela.
Cu adevărat, arăta ca o mică Veneție.
Limitele lumii au devenit din ce în ce mai mari.
Mult mai mari decât putea bănui cineva.
Cu doar un an înainte, un italian, Giovanni Caboto,
a înfipt un imens drapel englezesc în ținuturile Newfoundland.
În același an, Vicente Yáñez Pinzón,
cel mai mic dintre frați,
a devenit primul marinar
care pierde din vedere Steaua Polară
și traversează spre emisfera sudică
cu puțin timp înainte de a se ciocni de ținuturile Braziliei.
1500 Castilia
Juan de la Cosa i-a prezentat harta sa reginei.
Prima în care au fost trasate coastele noii lumi.
Prima care a inclus tot ceea ce toți marinarii
descoperiseră până la acea dată.
Lumea Nouă a pictat-o cu verde același verde al junglei.
Lumea veche a pictat-o cu gri.
Încât nu a fost nici o zi în care să nu-și piardă culoarea.
Și, mai presus de toate, stampa lui San Cristóbal.
Pentru că fără protecția sa, nici unul nu ar fi descoperit nimic.
Cât despre Ojeda,
pe scurt, Ojeda era Ojeda.
Când a ajuns în portul Cádiz,
a uitat să declare câteva lucruri mărunte.
Nimic serios.
300 de indieni pe care îi ducea în pivnițe și câteva perle.
Ojeda era Ojeda.
Știam cu toții că nu va petrece mult timp în închisoare.
Cartea lui Vespucci nu s-a umplut cu 30 de pagini scrise greșit.
Destul spatiu astfel încât vânzătorul de perle
va circula și cu cuvinte
și îi va permite să cadă pradă nemuririi.
A manipulat faptele
plasându-se în fața unor expediții inventate
și ajungând primul pe un nou continent
cu mult înainte ca alții să o facă.
El a salvat echipaje,
s-a bucurat de dragostea femeilor indigene
și s-a întâlnit cu canibalii.
A inventat cu aceeași rapiditate cu care a uitat.
Ei bine, a uitat de Juan de la Cosa, a uitat de Ojeda.
A uitat să menționeze vreun altul în afară de el.
Scrierile marelui mincinos au făcut turul Europei.
Și noile hărți ale lumii
au inclus deja un nume pentru acest nou continent:
numele cămătarului care l-a descoperit.
22 noiembrie 1500
Amirale, vrei apă?
Nu, mulțumesc!
Ceva de mâncare?
Mai avem o zi până ajungem pe uscat.
Trei.
Ce spuneți?
Au rămas trei zile până ajungem în Spania.
Nu a existat nici o cale de a scoate lanțurile.
A traversat marea prizonier și a apărut ca prizonier în fața reginei.
Isabela nu s-a enervat.
Era deja bolnavă.
Amirale!
Regina mea!
Amirale, bunul meu Cristofor!
Te-ai îngrășat.
9 mai 1502 Cadiz (doi ani mai târziu)
Ce păcate au comis?
Vreți să spuneți ce păcate nu au comis.
Această grațiere iartă toți răufăcătorii
cu excepția acuzaților de erezie,
incendiere, fals de monedă și sodomie.
Pe restul îi transformă în marinari.
Și aceste scursuri
sunt cele care trebuie să-și dirijeze toate eforturile
pentru convertirea indienilor la credința creștină.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!
Mai e ceva, amirale!
Un oficial, un om al reginei vrea să vă vadă.
Ce vrea?
Cere, în numele Coroanei Castilei,
că înainte de a naviga, să-i fie furnizate
toate calculele detaliate ale fiecărei achiziții.
O factură.
Spune-i că dacă vine să se înscrie,
nu mai avem lanțuri.
Nu-i lăsați pe nenorociții ăștia liberi
până nu ieșim în largul mării!
Trebuie să fie un om drept, ascultător
și temător de Dumnezeu.
Există un om cu o asemenea profunzime?
Alonso de Ojeda.
Haideți!
Sunt aproximativ 300 de leghe.
Se pot parcurge în două zile.
Odată ajuns în Cuba, du-te la guvernator!
Trebuie să vă avertizez că nu este un susținător al cauzei noastre.
America nu există.
Va trebui să ne scoți de aici!
Sunt șapte pași.
Nu vreau să mor!
Ojeda!
Să putrezești pe fundul mării, blestemat nenorocit!
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.