All language subtitles for Hon dansade en sommar (One Summer of Happiness) (1951)

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic Download
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian Download
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish Download
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

N-AU DANSAT DECÂT O VARĂ

Traducere: Cosmin Turcuş

Soartă crudă

a smuls de lângă noi un copil în floarea vieţii.

Şi-a sacrificat viaţa pe altarul rătăcirii.

Noile vremuri se abat fără milă

peste colţul nostru liniştit de lume.

Dar care a fost scopul acestui sacrificiu ?

Numai Dumnezeu ştie.

Poate a dorit să fie un semnal de alarmă

Poate a vrut să spună:

Mare este pedeapsa pentru cruzime...

... rătăcire şi egoism.

Grea este pedeapsa pentru cel ce ispiteşte.

Căci adevărat vă spun:

Oricine îi prigoneşte pe cei care cred în mine-

-mai bine pentru el ar fi să fie legat cu o piatră de moară-

-de gât şi aruncat în mare.

Pedeapsa lui Dumnezeu este grea pentru om

dar este mai bine să piară un om

-ca un avertisment teribil-

-decât să piară un întreg neam. Amin.

E aşa de frig. Şi vara tocmai a trecut.

Nu se va mai întoarce.

Vara nu durează veşnic, chiar dacă îţi dai viaţa pentru asta.

Îţi aminteşti când totul era înflorit, Kerstin ?

Parcă a trecut o veşnicie...

... unde stau toate fetele frumoase. Ura !

Bună ! Felicitări !

- Aţi reuşit. - Haideţi sus.

Suntem mândri de tine, Göran.

A fost cam ruşinos că ai luat doar B la matematica-

-dar trebuie să te iertăm. Trebuie să te odihneşti acum.

Marianne era acolo - dulce ca o bomboană.

A spus că mă voi întoarce bronzat şi cu miros de fân-

-şi că mă va aştepta credincioasă până la moarte.

De patru ori ura pentru Göran !

Marianne nu va aştepta aşa de mult.

Cântaţi bravi absolvenţi în glorioasă zi

să ne bucurăm de tinereţea noastră

în timp ce inimile noatre încă bat puternic

şi viitorul strălucit şi luminos este al nostru

Nu e loc pentru tristeţe în inimile şi sufletele noastre

Câteva zile mai târziu, când lucrurile s-au mai liniştit-

-am plecat la ferma unchiului Anders să mă destind.

Printre oamenii simpli, cum spunea întotdeauna tatăl meu.

- Trebuie să ascultăm zgomotul acela ? - Râşniţa de cafea sună groaznic.

E mai uşor de suportat cu miros de cafea.

Te-ai trezit devreme azi. E numai ora 8.

Pe când în Roma... sus odată cu ciocârlia.

- Fii atentă poate te aude. - Tot ce fac aici e să dorm.

- Nu ar trebui să te îmbraci ? - Ai o recepţie ?

Plantăm cartofi azi. Vrei să vii ?

Nu, dar voi planta nişte flori dacă vrei.

Bună dimineaţa. Stendal.

Sus şi spune Bună ! - Göran Stendal, fiul fratelui meu.

Şi-au luat numele de familie de la fermă.

Le-a plăcut doar numele şi s-au mutat la oraş.

- Şi au luat şi numele cu ei. - Dar n-au putut lua ferma.

- Sunt Kerstin. - Să mâncăm.

- Ăsta e ajutorul pe care îl ai ? - Mda.

Ai o salopetă pentru mine, Sigrid ? Voi însemna locurile.

Te-ai răzgândit aşa brusc.

Nu vei planta flori printre cartofi, nu-i aşa ?

Poftim !

Nu-i da idei lui Kerstin. E dintr-o familie decentă.

Nici a mea nu e chiar aşa rea. Şi ai spus că ai nevoie de ajutor.

Corect...

- Nu e cald deloc. - Aşteaptă după-amiaza.

Urcă sacii ăştia.

Renunţă ! Nu eşti destul de mare.

Prinde mai bine.

Aşa.

- Nu arăţi aşa de răutăcios. - Nu ?

Câţi ani ai ? 15 ?

Paisprezece şi jumătate. Şi dvs, domnule ?

Nu fii aşa formală. Noi suntem toţi o familie.

Cu excepţia pastorului. Îi spunem "Reverendul".

- Voi împlini curând douăzeci. - Va trebui să-ţi spun unchi.

- Te doare spatele deja ? - Nu aveţi maşini pentru asta ?

Nu când ai doar 40 de acri.

Nu te murdări pe degete. Nu avem prea multă pe aici.

Te descurci bine.

Cum se distrează oamenii pe aici ?

- Distracţie ? - Dans şi alte asemenea.

Aş înnebuni dacă aş sta departe de oameni.

Oamenii merg la dans lângă lac pe timpul verii.

Şi în restul anului ? Hibernaţi ?

Eşti aşa obosit că abia aştepţi să mergi în pat.

E o întâlnire la şcoală mâine.

Trebuie să mă duc să văd.

- Nu găseşti ăsta plictisitor ? - Ba da, dar tu ?

Eşti fericită aici ?

Sigur că sunt fericită.

- Mă ajuţi ? - Deloc.

- Crezi că nu voi rezista ? - Sigur că vei rezista.

- E o melodie minunată. - Mâinile nu mă prea ajută.

Plantatul cartofilor te înţepeneşte. Poate Kerstin ne cântă ceva.

- E ca o privighetoare. - Nu pot.

- Nu poţi ? - Cântă în biserică.

Haide. Ce cântec ?

- Nu ştiu nici un cântec. - Ai putea...

Cum îi spune ? "Doar o zi, şi doar un moment"...

Cântă-l !

Unchiule ? Ce vârstă are Kerstin ?

Kerstin ? Ei bine... - Eşti de 17 ani.

- Ţie câţi ani ţi-a spus că are ? - 14.

- Te-a împins de la spate toată ziua. - Trebuie să mă întorc.

Bine. La revedere şi mulţumesc !

La revedere.

- Mergi la şcoală mâine ? - Nu ştiu.

- Nu cred că mă vor lăsa. - Ce ? Nu te vor lăsa ?

Tinerii sunt amuzanţi, Sigrid. Când cânta el...

... ea nu-şi lua ochii de la el şi îl privea cu nesaţ.

- Va veni mâine. - Asta ne mai trebuia.

Ce ?

Binee...

Hei tu ! Mergi la şcoală nu-i aşa ?

Te duc eu.

Deci nu a venit ?

Cine ?

Am aruncat o privire prin preajmă. Cine e tipul ăla ciudat de acolo ?

E Torsten. E cam încet din naştere.

- Familia Fredrik l-a luat. - Mă spionezi ?

Nu, mergeam la şcoală să văd ce pun tinerii la cale.

- Care-i scopul întrunirii ? - Tinerii au acest club.

- Şi fac ceva în special ? - E un club de teatru amator...

... şi au un cerc de studiu. Vor doar să joace împreună.

- Fermele sunt departe una de alta. - Va fi şi dans diseară ?

La şcoală ? Eşti nebun ?

Pastorul e deja supărat. Crede că singura uniune

binecuvântată de Dumnezeu e căsătoria.

- Şi oamenii cred asta ? - Oamenii religioşi îl susţin.

Dar tu ? De care parte eşti ?

Încearcă să ghiceşti. Vii la şcoală ?

- E un baltă stătută. - Nu o ştiu.

Să nu te audă Fredriks. Sunt oamenii pastorului.

- De ce nu intrăm ? - De ce suntem încă afară ?

- Şcoala e încuiată. - Adu cheia !

- Klas s-a dus după ea. - Ai adus cheia ?

Întrunirea s-a terminat. Păstorul nu o să ne dea cheia.

- Dar avem permisiunea. - Să spargem uşa !

Calmaţi-vă !

Nu are rost să ne înfierbântăm.

- Ne vom întâlni miercuri. - Pe naiba, să-i arătăm noi reverendului.

Îi vom arăta noi lui !

Cred că ar trebui să merg acasă.

Nu-l lăsaţi să treacă. Drumul ăsta e închis.

- Vă rog să vă daţi la o parte. - Nu, nu... Stai acolo.

Al naibii pastor...

Ţi-am spus să te dai la o parte.

Ticălosule !

Calmează-te !

- Ce faceţi ? - Reverendul a închis şcoala.

Nu văd cum poate interzice accesul oamenilor într-o clădire publică...

-... dar asta nu rezolvă nimic. - Nu vor mai fi alte întruniri.

Nu putem sta aici.

Vă dau vechiul meu hambar. Reparaţi-l şi întâlniţi-vă acolo.

- Mulţumesc ! - Veniţi, am o propunere pentru voi !

Unchiul Anders ne-a sugerat că s-ar putea folosi vechiul său hambar

ca loc de întrunire a clubului.

Era o idee minunată. Tinerii aveau nevoie de un loc-

-şi aici aveau un acoperiş şi patru pereţi pe care nimeni nu-i folosea.

M-am surprins aşteptând-o pe Kerstin.

Dar n-a mai venit.

- Puteţi începe. - Mulţumim.

Va fi nevoie de muncă serioasă...

... dar vom reuşi. Vom începe mâine-

-şi voi sunteţi mai mult decât bineveniţi să ne ajutaţi.

Nu Kerstin ci SyIvia m-a invitat aseară la dans.

Era una din fetele locului cu buze dulci.

Hai, frumoaso !

Scuză-mă !

- Deci ai venit. - Da, am auzit muzica.

- Ce sunt astea ? - Lucruri minunate.

- Hai să dansăm. - Nu...

Dar Kerstin...

Sigrid... Asculţi muzica din hambar ?

- E vechiul nostru hambar ? - E hambarul lor acum.

Aş vrea să-mi joc bucata. Ce crezi ?

Vei avea necazuri cu pastorul.

Vor spune că tatăl tău a trădat biserica.

Dar pastorul trebuie să-şi revină.

- Du-te şi dansează ! - Nu am avut niciodată timp pentru asta.

- Şi acum sunt prea bătrân. - Prea bătrân ?

Nu, Sigrid.

Sigrid !

- Te aşteptam să vii. - Chiar aşa ?

- Nu-mi spune că pleci. - Trebuie să plec acasă.

E sâmbătă seara. Nimeni nu se va îngrijora, va şti că eşti aici.

De unde să ştiu eu asta ?

- Pot să te conduc acasă ? - Nu, mulţumesc, ştiu drumul. Noapte bună.

Klasse ? Nu ar trebui să-l invităm pe frumuşel ?

- E prea bun pentru asta. - Eşti un prost.

Ai suficienţi oameni ? Trece-mă şi pe mine ! Stendal !

- Cu h ? - Fără.

Nu e frumos aici ? Parcă nu mi-e somn în seara asta.

Nu vrei să ne odihnim un pic ?

Nu, eşti îmbrăcată subţire şi e răcoros.

Ai văzut fetele privindu-ne ? Sunt invidioase pe mine.

- Pentru ce ? - Pentru că ai dansat cu mine.

Absolvenţii sunt fermecători. Mi-e ruşine că am întâlnit doar câţiva.

Şi cei pe care i-am cunoscut erau încrezuţi.

- Tu eşti ? - Sigur.

Haideţi la cafea !

- Vei avea ferestre corespunzătoare. - Şi lumină electrică.

Căldură şi apă caldă, nu ? Prima dată să reparăm acoperişul.

Vom repara acoperişul şi vom aduce nişte bănci.

Şi scânduri pentru scenă.

Ai putea juca în piesa ce o pregătim.

- Ce piesă ? - "The Värmlanders".

Nu e chiar nouă, dar ar trebui să atragă publicul la deschidere, în toamnă.

- Ai putea fi Erik. - Nu voi mai fi aici în toamnă.

Oricum, mulţumesc. Pentru Anna la cine te-ai gândit ?

E o fată nouă. E chiar acolo.

De fapt e un pariu, dar cred că se va descurca.

- Kerstin ? - Kerstin ?

Vei juca în piesă ?

- Eu ? - Da.

- Dar nu pot. - Sigur că poţi, dacă obţii permisiunea.

- E chiar un rol mare. - Convige-o, Göran. Ştiu că poate.

Poţi veni mâine după-amiază ?

- Voi încerca. - Bine.

- Visezi cu ochii deschişi ? - Eu nu sunt genul acela.

Mă gândeam.

Deci poţi gândi ?

Da, tu poţi ?

În zile ca aceasta, îţi vine să te gândeşti doar la poezie.

Scrie poezii...

s-ar putea deoarece e aşa frumos aici sau pentru că eşti tu aici.

- Ce crezi ? - De unde să ştiu ?

Sunt raci în pârâu ? Prindem câţiva ?

- Nu poţi până se înserează. - Dar nu voi mai fi aici atunci.

Aşa e, nu vei mai fi.

De ce să nu visăm cu ochii deschişi într-o zi ca asta ?

Realitatea nu e aşa frumoasă ca visele.

Kerstin ? Unde eşti ?

Ce s-a întâmplat cu tine ?

Vino...

Bunicule !

- Bună, bunico ! - Ce faci aici, Kerstin ?

- Şi cine e băiatul ăsta chipeş ? - E Göran.

Bună !

- Te-a văzut bunicul venind ? - E jos la lac, ca de obicei.

Vrea să prindă ştiuca cea mare, de atâta timp deja-

-încât însăşi ştiuca e la fel de bătrână ca băşinosul ăsta.

Iacă cine vorbeşte. Bătrânica...

- E suficient pentru a hrăni pisica. - Şi pisica trebuie să mănânce.

E greu să prinzi altceva decât plătici şi babuşte-

-când ştiuca îţi mănâncă toţi peştii.

- Ar trebui să momeşti mai bine. - Ştiucile nu se lasă păcălite de astfel de poveşti.

Nu în parohia Hellmo. Dar...

dacă vrei să ştii cum arată o ştiucă de Hellmo-

-uită-te doar la mătuşa lui Kerstin. Dar ai grijă fiindcă muşcă.

- Johan... - Nu începe.

Bunică şi bunicule...

nu spuneţi nimănui că ne-aţi văzut împreună.

Nu poate înţelege mătuşa Anna că ai crescut şi îţi doreşti un bărbat ?

- Şi de ce nu ar avea unul ? - Sunt suficient de bătrân să gândesc cu voce tare.

Fii drăguţ cu ea. Merită asta.

Cine e băiatul ăsta ?

Ştii la ce mă gândesc ?

Dacă vreodată m-aş simţi trist mi-aş vizita părinţii.

Ei ştiu cum să mă ajute.

- Ce-a fost asta ? - Fii atent !

Te strâng de nas dacă nu-mi spui. Ei ?

Hai la mine când lucrurile se înrăutăţesc.

- Vrei să joci ? - Nu, servim cafea.

E cafeaua de după slujbă la familia Fredriks.

Cred că va fi ceva mai important decât cafeaua.

De ce ne-au invitat dacă nu am mers la biserică ?

- Nu mergi niciodată ? - Pot fi dojenit şi altundeva.

Pastorul va fi prezent şi asta nu e de bine.

Şi despre hambar ? Nu va fi foarte fericit în legătură cu asta.

Uneori oamenii pot fi foarte meschini şi grei de cap.

Nu cred că familia Fredriks vrea să ia parte la asta.

- Nici lui Sigrid nu-i va place. - Nu-l poate înfrunta pe păstor acuma.

Sigrid ? Mergem cu tine.

- Bună ! - Bună, domnule pastor !

- Nu... - Insist, domnişoara Persson.

În numele Tatălui, Fiului şi Duhului sfânt. Amin.

Amin.

Voi începe de aici.

- Poftim, domnule Persson. - Mulţumesc, domnul pastor.

Zahăr ?

- Ai grijă, fetiţo ! - Ups !

Dă-mi şi mie o ceaşcă. Nu mă deranjează dacă verşi pe farfurioară.

Asigură-te că e destulă.

- Serviţi o brioşă, domnul pastor. - Mulţumesc.

Arată bine, dar voi continua cu biscuiţi.

Pare să fie un an bun pentru agricultură-

-cu ploi şi căldură la timp.

M-ai putea ajuta mâine la plivitul napilor.

E o muncă grea, dar o bună lecţie pentru viitor.

Sunt oameni care îndepărtează buruieni, în timp sunt oameni care trebuie ei îndepărtaţi.

Care napi, domnule reverend ? Pe care i-aţi lăsat în pământ ?

E pentru binele lor că voi îi îndepărtaţi.

Da, dar trebuie ştiinţă şi grijă.

Am avut un lucrător care a smuls napii şi a lăsat buruienile.

Trebuie să cunoşti plantele.

- Cât doreşti ? - Discutaţi cu unchiul meu.

Am auzit că d-l Persson a fost neobişnuit de generos în ultimul timp.

Ai renunţat la nişte proprietăţi iar oamenii le muncesc duminica.

- Pe gratis ? Se poate amortiza asta ? - Majoritatea tinerilor de aici...

... sunt ocupaţi în timpul săptămânii şi trebuie să muncească duminica.

Ziua de duminică e pentru biserică. Nu ar trebuie neglijată viaţa spirituală.

Tinerii nu prea trec pe la biserică.

Azi la biserică a fost prezent doar jumătate din cor.

În curând vor vrea imnurile înregistrate pe discuri.

Mai bine înregistraţi slujbele. E frumos să vezi tinerii cântând.

Câţi tineri au fost azi ?

- Doi, fără a număra şi copiii tăi. - Trei.

- Au timp să joace mingea. - Poate e mult mai plăcut.

Câţiva din vechii enoriaşi dau un exemplu negativ...

... trădând Biserica.

Chestiunea este că e implicată şi lumea materială.

- Ca hambarul lui Persson. - Un acoperiş e binevenit când plouă.

- Nu eşti de acord ? - Şi ai şi acoperişul hambarului reparat.

- Îşi repară adăpostul. - Vor juca o piesă de teatru...

-... vor dansa şi vedea filme. - E ceva rău în asta ?

Tinerii sunt îndrumaţi greşit. Abandonează biserica...

... şi nu-i mai ascultă pe părinţi.

Nu le pasă de sfinţenia căsătoriei.

Cred că astea sunt timpurile moderne.

Nici măcar noi cei de la ţară nu am fost ocoliţi.

Sunt profeţi falşi peste tot.

Ascultaţi-i ! Oamenii practică sporturi şi necinstesc duminica.

Au cluburi de noapte cu dansuri şi muzică obscenă.

Este păcătos şi depravat !

Şi cum e cu toleranţa creştină faţă de tineret ?

Chestiunea tineretului a fost epuizată.

- E timpul să se întâmple ceva. - Tineretul de azi a fost corupt.

Oamenii cu bun simţ ar trebui să lupte cu această drojdie a societăţii.

Drojdie a societăţii ? Găsesc această exprimare un pic lipsită de consideraţie.

- "Drojdie a societăţii" e un cuvânt dur. - Judec oamenii după ce văd.

Locul tineretului este supus pedepsei lui Dumnezeu.

Pedeapsă... Pedeapsă...

Poţi să mai stai ? Trebuie să cânt la orgă un pic.

Ne întâlnim la hambar.

Repetăm piesa diseară şi nu o putem face fără tine.

Promite-mi că vii.

- Nu ştiu. - Kerstin...

Ce s-a întâmplat ?

- Am ieşit pentru un pahar. - Oferă-i d-lui Stendal un pahar.

Canciocul e bun.

Cântă ceva solemn acum, Göran.

Trebuia să cunosc viaţa la ţară. Era ca şi cum m-aş fi târât printr-o mlaştină.

Îţi răneşte spatele şi genunchii şi te întrebi de ce eşti acolo.

Dar rămâi. Ceva te împinge înainte.

Pământul parcă te cheamă şi cere să-l atingi.

Ai soarele verii - şi apoi era şi Kerstin.

Göran !

Ce s-a întâmplat, Göran ?

E în regulă. Am fost ameţit.

Sunt bine acum.

Kerstin ?

- Nu te mai lua de fete ! - Îţi arăt eu ţie !

Mai e ceva ?

- Nu. - Bine.

Văd că ai început din nou.

- Care a fost problema ? - Cineva a pus ceva în rezervor.

- Jiclorul a fost înfundat. - Cineva a vrut să ţi-o facă.

E bine că s-a întâmplat în timp ce coboram spre casă.

Cred că Kerstin te-a ajutat ?

Opreşte-l ! Vrei să iei cina ?

Nu, e miezul verii şi nu ai inimă.

- La revedere ! - Dă-i bătaie !

Transmite-le fetelor toate cele bune.

Ce aştepţi, Sigrid ?

Ce ar trebui să aştept ?

Nu ar trebui să stai acasă într-o noapte ca asta.

Trebuie să te plimbi, să simţi toate mirosurile.

Se simte multă zburdălnicie în aer.

Ar trebui să ieşi să te distrezi cu ceilalţi tineri.

- Eşti încă tânără. - Sunt ?

Propriul meu tată spune asta.

Ei bine...

- Ai cafea făcută ? - De obicei am.

Ai închis ochiul care nu trebuie, Kerstin. Ca şi câinele acela.

- Îl vreau. - Încearcă din nou.

- Aşa nu voi nimeri nimic. - Atunci închide amândoi ochii !

Foarte bine, Kerstin !

Am câştigat câinele ?

- E aşa drăguţ ! Priveşte, Göran ! - Haide.

Dansăm ?

Nu vreau, Göran.

- De ce ţi-e teamă să dansezi ? - Teamă ?

Sunt sigur că vrei. Nu ştii să dansezi ?

Desigur, dansez câteodată în timpul pauzelor la şcoală.

Hai !

Aş putea să-ţi dăruiesc câteva flori ? Câţiva trandafiri pentru tine...

Nu poate fi loc pentru tristeţe, iubirea mea.

Trandafirii au fost culeşi din grădina unui rege.

Ai nevoie de sabie pentru ai avea fără să-i atingi.

Unul este alb, iar altul roşu

dar cel de-al treilea e cel care vreau să ţi-l dăruiesc

Acum nu e înflorit Şi nu va fi până când voi muri

dar va rămâne înflorit un timp, iubirea mea

-Ce floare e asta ? - Amintiri.

Tot ce ţi-a mai rămas, după ce ai pierdut-o pe cea pe care ai iubit-o.

Amintirea aceea te poate îndruma către un frumos basm.

Poate. Dacă te-aş putea duce la capătul lumii la noapte ?

Te-aş lăsa.Ai face-o ?

Da.

- Trebuie să merg acasă. - Kerstin...

Mijlocul verii e o singură dată pe an.

- Te-ai distrat în seara asta ? - Da.

Dar nu spune nimănui că am dansat.

Nu spune, Sigrid.

- Ai clopoţei lângă casă ? - Da.

Trebuie să iei şapte flori diferite şi să le pui sub pernă.

Nu, e prea târziu pentru asta.

- E aproape dimineaţă. - Kerstin...

Prostule ! De ce a trebuit să strici totul când era aşa de frumos ?

Kerstin !

Kerstin ! Aşteaptă, Kerstin !

Ne putem vedea mâine ?

Nu am văzut-o pe Kerstin deloc sfârşitul acela de săptămână-

-şi a continuat să stea ascunsă.

Zilele au trecut. Când a sosit luna iulie aduceam fânul.

E bine.

E bine.

Pastorul are o maşină rapidă acum.

La naiba... !

- Eşti în regulă ? - Mi-am scrântit piciorul.

Trage de el !

- E chiar aşa grav ? - Nu lua în seama ţipetele mele. Trage !

Stai ! Piciorul se lungeşte. Trebuie că e rupt.

Ajută-mă un pic şi voi încerca să ajung acasă.

Vom trece pe la parohie. Îi voi arăta asta pastorului.

Chiar ? Înţeleg. Mulţumesc.

- Va rămâne în spital. - Pentru cât timp ?

De unde să ştiu ? Piciorul e rupt. Asta e pedeapsa.

Nu fii aşa pesimistă. A fost doar un accident.

De ce plângi ?

E-n regulă. Dar cine va lucra ferma cât timp e plecat ?

Asta e.

Te voi ajuta eu.

Tu ?

Ziua bună !

Bună ziua, soră !

- Doar ploaie. - Nu se opreşte niciodată când e aşa rău.

- Ogoarele tale vor fi spălate. - Tacă-ţi fleanca !

- Calmează-te. - Mută-l aici, Håkansson.

Nu râde.Mă mir cum de nu ţi s-a mutat falca.

Un fermier puternic nu ar trebui să stea în gips în iulie...

-... când fânul trebuie strâns. - Fermierii nu sunt niciodată fericiţi.

Vă plângeţi şi dacă vremea e prea uscată şi dacă plouă.

Şi cu ce te deranjează asta ?

Pe voi fermierii chiar şi lui Dumnezeu îi e greu să vă facă fericiţi.

De ce râzi ?

Mi-ar place să te prezint pastorului de la mine de acasă.

- Renunţă ! - Loveşte-l cu pătura.

Ai un barometru ? Sunt curios privind vremea de mâine.

- Va ploua şi mâine desigur. - Ţi-aş putea rupe şi cealaltă mână.

Verifică te rog barometrul, soră ! - Te voi pune pe motocicleta ta...

... şi atunci vom vedea cum se termină totul. - Nu... Göran !

- Bună ziua, unchiule. Cum te simţi ? - Binişor.

- El e nepotul meu Göran. - Stendal.

- Ţi-am adus nişte ziare. - Ce veşti ai despre vreme ?

Nu-ţi fă griji pentru fân. A fost strâns tot.

- Sigrid s-a ocupat de tot. - Singură ?

Nu, chiriaşii tăi au ajutat-o. Au oprit munca la hambar.

- Chiar ai făcut o investiţie. - Viberg şi ceilalţi ?

Olle şi alţi câţiva. Şi până la un moment... Uite !

Trei bătături în palma stângă şi două în cea dreaptă.Mă ustură ca naiba.

- Pune nişte unt pe ele. - Nu, sulf.

- Penicilină, asta e reţeta. - Foloseşte sulf.

Te-ai întâlnit cu Kerstin în ultimul timp ?

Nu. Nici nu am avut timp.

- Ce-i asta ? - Sunt blocat aici în gips.

- Dar gura văd că e în regulă. - Nu trebuie să te trezeşti devreme.

Acum vom începe cu pârloagele.

- Ce-i asta ? - Mi-e drag de tine.

- Ia-o uşor. - Aici ? Nu prea cred.

Am de-a face cu acest butoi de osânză

-şi piciorul mi-e blocat aici.

- Mă mănâncă destul de tare. - Cred că e şi vina ta.

Unchiule ? Crezi că eu aş putea conduce ferma ?

- Nu, nu cred. - De ce nu ?

Bunicul a fost fermier şi tu eşti fermier.

Eşti un orăşean şi trebuie să ştii multe pentru a conduce o fermă.

- Cât îţi ia să înveţi ? - 20-30 de ani.

Şi unii nu învaţă niciodată. Poţi începe împrăştiind bălegarul.

Unii nu învaţă niciodată ?

- Aşa-i... - Taci...

Göran !

Bună !

Pe aici eşti, Göran ? Transporţi bălegar ?

- Bună, Marianne ! - Arăţi minunat.

Ai câştigat un concurs de arăt ? Şi eşti aşa bronzat.

- E doar bălegar. - Bună !

- Ce faceţi aici ? - Am venit să te luăm la munte.

- Te-am întrerupt ? - Nu, mergeam şi eu spre casă.

Mergeţi într-acolo ! Vă voi urma cu căruţa.

Nu cred că vorbeşti serios în legătură cu rămânerea ta aici. Du-te şi-ţi strânge lucrurile !

- Nu, nu pot. - Preferi să rămâi aici ?

- E ceva ce te ţine aici ? - Trebuie să-mi ajut unchiul.

Va lipsi o perioadă.Şi nu pot să-mi părăsesc prietenii.

Repetăm o piesă de teatru. Şi mai e ceva...

Eşti într-o piesă cu ţărănoii ăştia ? Cât va conta asta peste câţiva ani ?

Deloc, dar contează mult acum.

- Şi sunt fericit aici. - Göran e îndrăgostit.

- E îndrăgostit lulea. - Nu fii prostuţă.

- Care e numele ei ? - Kerstin.

Ce nume simplu.

Dar vei veni dacă te rog eu, nu-i aşa, dragă ?

- Oh, ea este ? - Micuţă drăguţă.

Pariez că zâmbeşte ca o vacă.

Se face târziu. Trebuie să las caii afară la păscut.

Încetaţi lucrul. Trebuie să repetăm.

- Îţi ştii partea, Olle ? - Da, da.

Vorbeşte ca o persoană normală, nu aşa formal.

Să vedem... - Vino aici, Sylvia. - Bună, Göran. Unde e Kerstin ?

- De ce nu e aici ? - Du-te şi adu-o !

Vom începe cu scenă a doua.

Sună rău ? Nu i-ai spus tatei că sunt destul de bună...

Nu, Sylvia ! Trebuie să exprimi emoţie.

Ai o inimă, nu-i aşa ? Foloseşte-o.

Linişteşte-te, fetiţo ! Nu trebuie ca Sven şi Lisa să audă astfel de vorbe.

Dar mi-ai spus când croitorul m-a cerut în căsătorie...

Nu ! Publicul trebuie să te audă. Din nou !

Dar mi-ai spus când croitorul m-a cerut în căsătorie

-că ar trebuie să fiu cu un gentleman adevărat sau cu un fermier bogat !

Taci, Nisse !

Îmi cer scuze că vă deranjez. Aş putea să o văd pe d-şoara Kerstin ?

E-n regulă. E în hambar.

Mulţumesc.

- Vreau să vorbesc cu tine, Kerstin. - Auu !

Nu vreau să te rănesc, dar tu pur şi simplu ai fugit.

- Nu vreau să te mai văd. - Trebuie să discutăm.

Serios ? Atunci dă-mi drumul.

- Nu voi fugi de tine. - Spune-mi de ce te-ai ascuns.

- Asta e treaba mea. - Noi nu am crezut că ne-ai abandonat.

Aşa, fără motiv. Ce e cu tine Kerstin ?

Ascultă... crezi că-mi place să ţip la tine ?

- Se pare că-ţi place. - Kerstin...

Ai uitat ce prieteni apropiaţi eram ?

- Cu mult timp în urmă. - Dar ceilalţi ?

Nu am vrut să-i dezamăgesc, dar nu am avut de ales.

- E numai vina ta. - Vina mea ?

Pe care din cele două fete o iubeşti ?

- Iubesc ? - Una din ele îţi spune "dragă".

Oh, prostuţo ! Asta nu însemană nimic.

Suntem toţi prieteni la şcoală.

Hei...

Göran ? Când te-am văzut cu cei trei

-parcă s-a năruit totul.

Sunt la fel ca tine şi tu eşti aşa diferit.

Eşti mai real.

Dacă m-ai fi strigat, nu aş fi putut rosti un cuvânt.

- Ăsta nu-i un motiv să te ascunzi. - Da.

Nu am vrut să te mai văd.

Am ştiut că dacă aş fi făcut-o m-aş fi topit.

- Ca ceară. - Kerstin...

- Îmi dai floarea aceea ? - Nu.

- Atunci am s-o iau. - Ce e aşa special la ea ?

- Nu poţi să-ţi culegi şi tu una ? - Ba da, dar nu ar mai fi la fel.

Săraca. Deja e ofilită.

Biata floare. Nu va mai înflori niciodată.

De ce te-am cules ?

Vara viitoare vor fi alte flori.

Săraca floare. Trăieşte doar o vară.

Vara e aşa de scurtă.

Se apropie. Vor fi tunete diseară.

Sunt aşa somnoroasă.

Sunt supăraţi când ajung târziu acasă.

Nu ştiu că joc într-o piesă. Nu mi-ar fi dat voie niciodată.

Poate ar trebui să mergi acasă şi să dormi.

Nu contează.

Voi dormi destul la iarnă.

Salut !

Plouă prea tare. Hai înăuntru !

- Dar... - Hai !

Nu trebuie să ne audă.

Nu-mi pasă de trăsnete când eşti aici.

Ce ar spune dacă m-ar vedea aici ?

Dacă află ?

M-ar azvârli într-o închisoare mare, unde nu ai putea ajunge la mine.

M-aş căţăra pe ziduri.Aş trece peste toate zidurile...

Göran...

Târfă !

Nu a mai fost de găsit după noaptea aceea.

Am aşteptat-o şi nu ştiam ce e de făcut.

Totul îmi părea un imens pustiu.

Am încercat să înţeleg presiunea pe care trebuia să o suporte.

Singurătatea.

Puteai simţi tensiunea din familia Fredriks.

Am stat deoparte pentru a nu înrăutăţi situaţia ei.

Săptămânile treceau şi pe mine mă chinuia dorul.

Nimeni nu spunea nimic, până când într-o zi...

Trebuie să te gândeşti că ceea ce ai făcut e ruşinos.

- Tu ce ştii ce am făcut eu ? - Ei spun că ai distrus-o pe Kerstin.

- Babele spun asta ? - Nu te certa cu oamenii cumsecade.

Tu vei pleca dar ea va rămâne cu reputaţia pătată.

E greu să-ţi cureţi reputaţia.

Vorbeşti ca pastorul. Sunteţi aşa de ipocriţi.

- Nu ai nici o ruşine. - Ruşine ?

Asta e doar pentru călugăriţe ?

Încearcă în schimb să fii un om.

Dacă ai avea un bărbat, nu ai mai gândi aşa.

Sigrid ? Îmi pare rău, Sigrid.

Nu vroiam să spun nimic cu asta. Uită ce-am spus.

A trebuit să cresc încă trei fraţi.

Am vrut să plec, dar erau atâtea de făcut.

Am crezut întotdeauna, că voi fi liberă anul viitor.

Dar uită-te la mine acum.

Ai căzut în capcană singură. Poţi să pleci oricând vrei.

Nu, viaţa se poartă cu tine cum vrea ea.

Da, pentru că tu nu ai fost îndrăzneaţă.

Crezi că Kerstin se ascunde de tine ?

Au trimis-o de la fermă. Încearcă să schimbi asta.

Unde au trimis-o ? Sigrid !

Kerstin !

Ai venit !

Mi-a fost dor de tine.

Ţin la tine.La toată fiinţa ta.

Aş vrea să ne ascundem undeva împreună.

Kerstin... întotdeauna vom fi împreună.

Niciodată nu va fi altcineva.

Când te am lângă mine, totul e minunat.

- Nimic nu mă poate face să plec de lângă tine. - Dar va trebui să pleci.

Nu trebuie. Nimeni nu mă obligă.

Îmi place când mă priveşti aşa. Nimeni altcineva nu mă mai priveşte aşa.

Priveşte, Göran. E plină de argint.

Vrei să înoţi ?

Nu vrei ?

Nu mi-e ruşine cu tine. E ca şi cum ai fi o parte din mine.

Ca şi cum am fi fost împreună dintotdeauna.

Voi fi prima în apă...

Göran... nu mă uita.

Niciodată. Nu te voi uita niciodată, draga mea Kerstin.

Dar vei pleca curând.

Voi rămâne aici. Voi sta veşnic cu tine.

- Vei fi oare fericit ? - Da, mai mult decât pot exprima în cuvinte.

Ştii în ce te bagi ?

Ţin la tine foarte mult.

Göran...

Nu trebuia să vii. M-am decis deja.

Nu ar fi mai bine dacă ai pleca, Göran ?

De ce îţi distrugi viitorul ? Am muncit pentru a-ţi oferi o viaţă frumoasă.

- Nu fii nerecunoscător ! - N-o să mă lăsaţi să-mi urmez calea.

Ai ales o cale greşită. Sunt destui fermieri.

Atunci nu ar fi 24 de ferme părăsite.

La ţară e nevoie de oameni !

Pământul încă e cultivat.

Ogoare bune sunt lăsate necultivate. Tatăl tău s-ar întoarce în mormânt.

- Nu-mi fă fiul un zilier. - Göran este liber să plece sau să vină.

- Mai am lucruri de făcut. - Să joci în piesa de teatru cu tinerii.

Şi tu eşti gata să-ţi distrugi viitorul.

Se pare că nu prea apreciezi locul unde ai crescut.

Soarta m-a ajutat să plec de aici şi nu vreau să-mi văd fiul aici.

- Mai sunt multe de discutat. - Mai bine ai pleca, Göran.

Gândeşte-te la asta pe timpul iernii.

Poate nu ţi-ai dori să-ţi iroseşti viaţa pe 40 acri.

Ai timp să te gândeşti.

Eşti întotdeauna binevenit aici. Nu trebuie să te trezeşti devreme.

- Göran rămâne ? - Nu.

Munţii sau gunoi... E bine că lucrurile au revenit la normal.

Te simţi un alt om când ai dat tot praful jos.

Ce vei face după apelul de mâine din clasă ?

Nu ştiu. Plănuiesc să mă duc la ţară.

Nu te-ai săturat de ea ?

- De acea ţărăncuţă. - Pasiunea din vară ?

- Am bănuit eu. - A durat vara trecută.

Deci e dragoste adevărată ? O eternitate care a durat câteva săptămâni.

M-am gândit la ce e bine pentru tine. Trebuie să fie o fată de la ţară cu dinţii cariaţi.

Întotdeauna v-am admirat. Nu stricaţi acest lucru fiind mitocan.

- Aşa arătau fetele înainte ? - Câţi ani are ?

- 17. - E doar un copil.

Vrei să-ţi distrugi viaţa pentru asta ?

- Aşteaptă până o întâlneşti pe Kerstin. - Nu vreau s-o văd.

Salut !

- Lennart Mattsson ? - Prezent.

Eşti aşa departe, Göran. Împreună cu ce avem mai de preţ...

Nimic nu a mai rămas la fel de când ai plecat.

Sunt din nou la fermă, dar sunt aşa de singură.

Totul s-a întors împotriva mea.

Aş fi vrut să vin cu tine sau tu să fii aici.

Când îţi şi scriu nu doar mă gândesc la tine-

-te simt un pic mai aproape. Klas a întrebat de tine.

Ce mai e cu piesa ? Piesa noastră...

Göran Stendal ?

Göran... sunt aşa de tristă. A ta, Kerstin.

Am sărutat scrisoarea când am pus X.

E pentru tine.

- Gösta Muller ? - Prezent.

- Ivăr Berg ? - Prezent.

- Torsten Gren ? - Prezent.

- Bertil Dahlgren ? - Prezent.

- Oskar Viktorsson ? - Prezent.

- Göran Stendal nu e prezent ? - Nu.

Am învăţat să-l urăsc pe Dumnezeu şi aş vrea să distrug raiul şi iadul.

Vreau doar să-mi urmez calea în viaţă.

Oamenii spun că am păcătuit şi sunt pierdută.

Când mă trezesc noaptea, mă simt ca şi cum ar fi toţi acolo mustrându-mă amarnic.

Poate fi dragostea un lucru urât şi mizerabil ?

Oamenii sunt creaţi buni, cum pot fi atât de răi ?

Ajută-mă, Göran. Vreau să mă bucur de viaţă cât încă sunt tânără.

Te voi ajuta să fii fericit.

Klasse...

Foc şi pucioasă pe tine !

Ferma e supusă pedeapsei lui Dumnezeu !

E o ruşine, Sigrid. Tocmai ce o terminaseră.

- E pedeapsa lui Dumnezeu. - Mai lasă-mi cu prostiile astea.

"THE VÄRMLANDERS"

Nu ştiu de ce vorbesc aşa formal.

Vorbeşti literar. Fii mulţumit cu asta !

Dar mi-ai spus când m-a cerut un croitor-

-că ar trebui să mă mărit cu un domn adevărat sau un fermier bogat !

Tacă-ţi fleanca ! Sunt pe scenă.

M-a salutat şi m-a întrebat dacă sunt Nils Jonsson din Fryksdalen.

Apoi mi-a zis să vin şi să fac o potecă pentru el.

Mi-am luat un levier şi ne-am îndreptat spre munte-

-unde am început să sparg şi să rup...

... astfel încât scânteile...

- Aşchiile şi scânteile. - Zburau pe lângă urechile mele.

- Picioarele. - Atunci a apărut...

"Şi atunci Dundrapart mi-a strâns mâna..."

Mi-a spus că a fost în multe ţări-

-dar niciodată nu s-a întâlnit cu cineva din FryksdaIen.

"Atunci s-a dus în birou..."

S-a dus în birou şi a adus pâine, hering şi unt...

- Brânză ! - Brânză...

Mi-a pus o porţie mare şi ceva sandvişuri...

Nu ! "Mi-a dat o porţie mare."

Mi-a dat o porţie mare şi am dus-o bine câteva zile.

- Şi am fost bine plătit. - Poţi să taci ?

Sunt prea nervos pentru asta ! Plec acasă.

- Eşti fericită ? - Niciodată nu m-am simţit în felul ăsta.

Erik ! Anna ! Erik ! Anna !

Faceţi o plecăciune publicului.

Putea ieşi asta mai bine ?

Nu puteai cere un sfârşit mai bun ca ăsta.

Bravo !

Cum am ajuns înapoi aici ?

Suntem bine aici.

Să ne imaginăm mergând la capătul Pământului.

- Ce-a fost asta ? - Mergem la capătul pământului.

- Vrei să vii la mine acasă ? - Da, dar nu mă vor plăcea.

Sigur că te vor place. Vor fi topiţi după tine.

- Ce faci ? - Îţi sărut spatele.

Te simt cum mă scarpini. Aşteaptă şi-ţi voi da un sărut pe cinste.

Nu mai pot aştepta.

Kerstin ?

Kerstin ?!

Kerstin ? Kerstin ?

Mă auzi ?

Kerstin !

M-am rănit.

Simt de parcă mi-e coloana ruptă.

- Nu eşti într-o poziţie bună. Te voi ajuta... - Nu... !

Cum eşti, Kerstin ?!

Nu e chiar aşa de rău.

Dacă pot sta nemişcată.

Nu-ţi fie teamă, Kerstin. Mă duc după ajutoare.

Göran ?!

Nu mă părăsi. Rămâi aici.

Trebuie, Kerstin. Voi merge cât de repede pot.

Nu... !

Staţi ! Ajutaţi-ne !

- Nu e fiica lui Bernt ? - Nu o pot părăsi. Aduceţi o ambulanţă !

Vino şi aşează-te lângă mine.

De ce e aşa de frig ?

Încă nu e iarnă.

A fost vară azi.

Eşti în viaţă ?

De ce e aşa întuneric ?

Kerstin ?

Kerstin... !

Soartă crudă

a smuls de lângă noi un copil în floarea vieţii.

Şi-a sacrificat viaţa pe altarul rătăcirii.

Noile vremuri se abat fără milă

-peste colţul nostru liniştit de lume..

Dar care a fost scopul acestui sacrificiu ??

Numai Dumnezeu ştie.

Poate a dorit să fie un semnal de alarmă

Poate a vrut să spună:

Mare este pedeapsa pentru cruzime...

... rătăcire şi egoism.

Grea este pedeapsa pentru cel ce ispiteşte.

Căci adevărat vă spun:

Oricine îi prigoneşte pe cei care cred în mine-

-mai bine pentru el ar fi să fie legat cu o piatră de moară-

-de gât şi aruncat în mare.

Pedeapsa lui Dumnezeu e grea pentru om.

Dar este mai bine să piară un om-

-ca un avertisment teribil-

-decât să piară un întreg neam. Amin.

Din ţărână te-ai născut...

... în ţărână te întorci.

Isus Hristos, Mântuitorul nostru...

... te va învia în Ziua de apoi.

Dragă Kerstin...

Noi, prietenii tăi care ne-am adunat aici...

ne vom aminti de tine ca o rază de soare ce ne-ai luminat viaţa.

Nimeni nu ştie de ce a trebuit să-ţi pierzi viaţa...

... dar ştim că nici un om nu are dreptul să judece.

Acei care judecă vor fi judecaţi cu aceeaşi lege.

Singurul lucru adevărat în viaţă...

... este că oamenii se iubesc unii pe alţii.

Pentru că lucrul cel mai mare pe lume e dragostea.

Dacă a trebuit să fii pedepsită pentru că ai încercat să fii tu însuţi-

-şi ai avut curajul de a trăi...

... atunci viaţa nu trebuie trăită.

Ai lăsat un gol în urma ta.

Ne va fi dor de tine...

... şi ne vom aminti de tine mereu.

Göran... nu mă uita.

Sunt Kerstin.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.