Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Schimbările mari, adesea vin în doze mici
asemeni unui atom ce se divizează în deşert.
Prima pagină a ziarele de dimineață.
Sau un plic gol şi alb
strecurat pe sub uşa din faţă.
DEGETELE LIPICIOASE ALE TIMPULUI...
de Tucker Harding
Sunt adesea mari schimbări...
Lumea uimită de dispariţia unui editor de ştiinţă
- Ce s-a intamplat? - Nimic...
Aţi fost mai mult decât prieteni, tu şi acest, lsaac
Eşti geloasă!
Da...
Degete...
De ce nişte degete?
Tucks, ai rămas fără cafea.
Nu, Ofelia, mai este în cutia de deasupra frigiderului
Timpul are cinci degete.
Primul este trecutul
al doilea este prezentul
iar al treilea este viitorul...
Şi al patrulea
este ce ar fi fost şi al cincilea ce ar putea să fie.
Tucker, nu mai ai cafea.
Mă întorc într-o clipă.
Isaac!
Ofelia!
Ofelia...
Te pot ajuta?
Locuiesc aici.
Da, vezi să nu...
DEGETELE LIPICIOASE ALE TIMPULUI
Am încercat fot ce am putut.
Am încercat.
La naiba!
- E murdar... bună Dex. - Ce faci, Drew
Curăţăm cuptorul pentru că nimeni nu a făcut-o de ani de zile.
Nu cred că l-am curăţat vreodată, nu-i aşa?
Eu nu l-am curăţat.
De ce este pornit gazul?
Se putea termina urât!
Ţi-am cumpărat un cadou.
Ca să-ţi amintească de mine.
Mulţumesc.
Am încercat.
- Vrei să spui ceva? - Asta este tot?
- Nu prea pot să scriu. - Nu este vorba că nu poţi!
- Nu face asta! - O fac pentru că nu pot!
Aproape ai terminat de scris cartea.
Mi s-a părut copilărească.
Am spus că este aşa pentru că mai trebuie lucrat la ea.
- Nu trebuie să renunţi. - Nu e atât de simplu.
- Pare un gest extrem de inutilitate. - Nu, eram doar practică.
- Pentru că nimeni nu ar fii citit-o. - Eu aş fii citit-o.
- Tu nu contezi -Da.. ştiu asta.
Dex nu mai locuieşti aici.
Am venit să-ţi dau astea, am terminat pentru astăzi.
Nu mai vrei maşină?
E pe numele tău, mai ţii minte?
Ba da...
Marş de aici!
- Hei, frumoaso, ce mai faci? - Nimic...
- Ce e cu geanta? Pleci undeva? -Da..
Poţi să ai grijă de maşina mea?
- Am vrut să-i cer asta lui Dex, dar... -Da!
E de rahat, nici n-ar trebui să vorbesc cu ratatul ăla.
Probabil o să dea o petrecere vineri.
Aşteaptă, ce căutăm de fapt?
Un morman de rahat de iepure.
Isaac!
- Tu cumite-ai descurcat? - Nu m-am descurcat.
- Nu am putut-o termina. - lubesc partea aia.
Frankenstein, îşi scoate copcile şi apoi moare,
şi fertilizează pământul în care micuța fetiţa creşte tomate...
Dumnezeu mi-e martor.
A fost pur şi simplu minunat.
ŞI TU POŢI DEVENI SCRIITOR
Isaac!
- Ai găsit ceva? - Aşa cred...
FEMEIE SCRIITOARE UCISĂ
Uite, este despre găini.
Vreau atât de mult să cresc găini!
Gorge, vino cu mine.
- Unde să vin? - Haide să plecăm din oraş.
- Să găsim maşina şi să plecăm undeva. - Nu pot, am de lucru la bar.
- Sună şi spune că eşti bolnavă. - Nu e adevărat
- Şi trebuie să rezolv cu abcesul ăla. - Cunosc:un dentist.
- Tu? - Da, mai am asigurarea stomatologică.
- Nu pot folosi asigurarea ta stomatologică. - De ce, eu nu am folosit-o niciodată.
Nu am nimic înregistrat în dosar. Poţi folosi numele meu.
Ei bine...
Vreţi să cumpăraţi cartea asta? Lipsesc jumătate din pagini.
-.O voiam doar. pentru coperta. -Bine, poţi să o iei.
Mulţumesc.
Unde e parcată maşina?
Ştii unde este clubul meu?
- Da, barul "Gorgeous". -Da..
- Acolo este, - Mulţumesc!
Drew...
Drew, vrei să vii cu mine, te rog.
Doctorul are să vină într-o clipă.
Are lentile...
Începe scanarea.
Scanez acum!
O FEMEIE MISTERIOASĂ GATA SĂ UCIDĂ
Codul nu se potriveşte.
- Opreşte scanarea. - Nu vorbeşti serios!
Am luat fata greşită.
Aoleu!
O să închidem curând.
Vreţi să cumpăraţi cartea aia?
Parcul se închide, doamnă!
BEA-MĂ!
Te simţi bine?
Ce este udă şi roz şi are gust de "păsărică"?
Limba mea!
Hei, Drew!
- Arăţi ca naiba, ce s-a întâmplat? - Nu ştiu.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc, că eram la dentist şi apoi am adormit.
- Unde e Gorge? - A sunat să spună că e bolnavă.
- Uite vinul tău. - Mulţumesc.
Este din partea casei.
Bună!
Gorge?
Nu sunt aici lăsaţi un mesaj.
Un whisky... sec.
La naiba!
- Călătoreşti adesea? -Ce?
Când te-am găsit în maşină îţi pierduseşi cunoştinţă.
Am leşinat...
Nu e mare lucru. Mi se întâmplă de când eram copil.
Eu nu merg nicăieri.
Ofelia!
Numele ei este Ofelia.
Asta sunt eu. Tucker Harding.
Unde este restul cărţii?
Am aruncat-o.
Păcat...
M-ai fii putut ajuta cu sfârşitul pe care
am început să-l scriu în această dimineaţă.
Cartea asta are 40 de ani vechime.
A fost o zi foarte lungă.
Scuză-mă.
Cine are două limbi şi îi place să o sugă?
Chiar eu!
- Am nevoie de mai mult timp. - Nu mai ai timp!
- Dar cealaltă? - Nu ştie nimic.
Tucks!
Bună, lsaac.
- Nu ştiu ce să spun. - Bine ai venit, în timpul non liniar.
Eşti Clint Eastwood.
Tucks, arăţi bine.
Ei bine, nu mă simt aşa.
Mă doare capul şi am greţuri.
Îmi cade părul...
Da ştiu, asta se întâmplă când eşti expus la radiaţii.
- Bună, Drew! - Voi doi vă cunoaşteţi?
- Oh, da. - Vrei o ţigară?
Nu fumez.
În anii '50 astea se făceau cu azbest
şi?
Nimic...
Eram pe cale să-i spun lui Drew o poveste.
- Tucker se pricepe la povestit. - Da, ştiu...
- Asta este un talent. - Bine.
O femeie scriitor pleacă din oraş să se întâlnească cu un prieten editor,
pe care îl însărcinează să aibă grijă de pisica ei,
şi când se întoarce, lipseşte...
Prietenul, nu pisica.
La ea acasă o găseşte,
pe această femeie,
care începe să o hrănească,
cu roşii şi brânză.
Mă tem că prietenul editor sunt eu.
Centrul de ştiinţă se străduieşte să digere
minţile mărunte dar populare ale zilelor noastre.
Isaac mă acuză că acopăr bomba H, din Nevada 1953.
Bomba H?
Nu cunoşteam riscurile.
Câteva bombe H par asemeni unui miliard de răsărituri de soare.
Mai mare, mai murdar,
ceva ce nu ar trebui să vezi.
Să priveşti procesul de fuziune este ca şi cum l-ai privi pe Dumnezeu făcând sex.
Tu nu crezi în Dumnezeu.
Dar cred în puterea atomului.
E doar puţină fizică.
Da, vezi să nu...
- Nu mă crezi. - Ce este de crezut?
E o poveste bună.
Ştii...
M-am descurcat bine scriind despre caractere bivalente ca tine.
Tu nu crezi în nimic. Nici măcar în tine însăţi.
- Trebuie să plec. - Tucks, las-o în pace.
Ai un muc...
AJUTĂ-NĂ ŞI AJUT-O PE EA
Uită-te la eL. E mare şi urât, nu-i aşa?
Ce vrei?
Să:joci'puţin biliard cu prietenul meu de;acolo:
Pentru puţină distracţie.
Nu pot face asta.
Drew!
- Nu am vrut ca să devină personal. - Este în regulă.
A fost o zi lungă.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă "rău".
: Unde am rămas? -:A:spus că-este o prietenă a ta.
- Cine? - Femeia pe care am găsit-o în apartament.
- Tucker, trebuie să stăm de vorbă. - Vorbeşte, atunci.
Nu aici.
Eşti un prieten al lui Isaac?
Avem nişte afaceri împreună...
Eu şi cu Isaac.
Ce fel de afaceri?
Călătorii...
de afaceri.
Ce lovitură bună!
Unde au plecat?
- Şi tu eşti într-o călătorie de afaceri. - Scuză-mă?
- Cu siguranţă ştii să-i alegi! -Da..
Mulţumesc, Rach.
Frumos loc...
Aici locuieşte o femeie.
Da, locuieşte o femeie aici.
O femeie scriitoare. Eşti geloasă?
Nu!
Păcat. Vrei nişte vin?
Ce nebunie!
- Asta este un radio? - E un centru de divertisment.
Aici o să fii în siguranţă în această seară.
În siguranţă?
În siguranţă față de cine?
De ce ar putea să fie...
- Ce sunt astea? - Nimic...
O chestie a viitorului.
Ca un fel de telecomandă,
sau nişte lentile de contact.
- Nu mai avem prea mult timp. - Ce vrei să spui?
Timpul non liniar e ca o plăcintă.
Putem să tăiem feliile în orice ordine,
dar nu poţi să:mănânci acelaşi felie de două'ori.
Dragă, am mâncat o mulţime de plăcintă.
- Revino la subiect, lsaac - Asta e mai important decât noi, Tucker.
Mai important decât tine, decât mine,
sau decât bomba.
Mai sunt şi alţi ciudaţi temporali în afară de noi.
Revino la subiect.
Sunt periculoşi!
FEMEIE SCRIITOARE ASASINATĂ
Ştii cum să strici sfârşitul, nu-i aşa?
Vreau să te ajut.
- Atunci, ajută-mă. - Nu sunt sigur că pot.
Nu aparţin acestui loc, lsaac.
- Vreau să merg acasă. - Nu poţi.
Călătoria în timp este un act de voinţă,
declanşat de o decizie incongtientă,
de imagini, sau de un gând,
sau de o dorinţă.
Spui că vrei asta, dar nu este aşa uşor de controlat.
ŞI dacă nu pot face asta?
Atunci te întorci acolo,
şi mori...
Gorge!
Unde e Gorge?
Nu e aici.
- Tu ce cauţi aici? - Aici locuiesc.
- Cum ai intrat? - Isaac m-a adus aici,
Nu mi-a spus că este apartamentul tău.
Îmi pare rău.
Nu trebuie să pleci.
Mulţumesc.
Credeam că nu fumezi.
- Nu sunt ţigări. - Ce este?
Rahat.
Rahat?
Rahat...
Un cuvânt urât pentru o floare frumoasă.
Cum merge?
Chestia asta cu călătoria?
Nu prea ştiu.
Isaac spune...
că suntem un fel de ciudaţi ai timpului,
că putem trăi timpul fără să respectăm ordinea,
dar nu acelaşi moment de două ori.
De unde ştii când s-a terminat?
Ai mucusul acela din jurul ochilor,
că acela pe care îl aveai când te-am găsit în maşină.
Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo.
Poate nu vrei să-ţi aminteşti,
Poate că nu...
Ai cumva...
Ceva de mâncare?
Nu ştiu, trebuie să mă uit în frigider.
- Ce este asta? - Lapte de soia.
Este dezgustător.
Trebuie să te obişnuieşti cu el.
Asta eşti tu?
Am fost...
Era un motel din Pokanos unde am fost cu părinţii când eram copil.
Îmi amintesc că a fost o ceartă mare,
m-au trimis afară şi trebuie că am leşinat.
Îmi amintesc că m-am trezit,
şi asta a fost tot.
Căsătoria lor s-a sfârşit, nu am mai petrecut vacanţa cu familia.
Doar că atunci când am fost inconştientă,
ştii...
poate că aş fii putut face ceva.
Ce ai fii făcut?
Nu ştiu,
Ceva.
Ai fi făcut?
Da!
Aş fi făcut.
Nu te-ai gândit niciodată să te întorci şi să încerci să schimbi ceva?
Sigur că da!
Tucker, care e numele tău adevărat?
--Tucker. - Asta trebuie să fie un pseudonim.
Promiţi să nu spui nimănui?
Îţi promit.
Violet!
Violet...
Ăştia nu sunt ochelari de prescripţie.
Nu...
- Dar arăt mai accesibilă cu ei. - Asta este adevărat.
La naiba, vreau o cafea.
Mi-e foame. Ţie nu ţi-e foame?
N-am mai mâncat ceva decent de 50 de ani.
Un fel de avanpremieră despre ce va urma.
- Ştii cine a făcut asta? - Nu încă...
Pe trotuar...
Am fost împuşcată în spatele capului de la scurtă distanţă.
Trebuie să fie o baltă imensă de sânge pe trotuar.
Dar este numai o pată mică...
Nu am fost împuşcată pe trotuar.
Atunci unde?
Aicil
Isaac!
- Te cunosc? -Da!
- Sunt eu, Drew. - Nu te cunosc!
Dacă eşti una dintre noi, nu te cunosc încă.
Drew! Te simţi bine?
Unde este sângele?
Ce?
Ai făcut curăţenie?
- Nu, Drew, abia am ajuns aici. - Unde este cactusul?
- Nu ştiu - Dix, ce cauţi aici?
Te-am sunat.
Drew, tu nu asculţi niciodată mesajele.
Haide, răspunde!
Am să vin mâine să-mi iau nişte lucruri.
Jill? Sunt eu Gorge.
În regulă, eram aproape de parc aşa că...
Te iubesc.
Drew, îmi fac griji pentru tine.
Ştii... nu pari în regulă.
Poate nu ar trebui să rămâi singură.
Vrei să te muţi înapoi?
Ce?
La tu apartamentul.
Nu am nevoie de el.
- De ce ai adus-o aici? - Când am adus-o m-am gândit...
Nimic!
Am vrut să fiu din nou cu ea, şi am fost...
Acum am rămas fără timp.
Nu îmi spui totul, Isaac.
E o cale înfundată...
Nu trebuie să ştii totul.
Pune-mă la încercare.
Când Tucker a observat bomba H,
radiaţia nu numai că i-a otrăvit pielea,
dar i-a alterat şi codul,
declanşându-i abilitatea de a trăi în timpul non liniar.
Ce cod?
La fel cum ADN-ul este pentru carne,
aşa este şi codul pentru suflet.
Proiectul... ciudaţilor,
harta destinului,
care se găseşte în propriile noastre trupuri.
- Treci la subiect, Isaac! - Prin moarte...
codul se rupe în mici bucăţi care se combină,
cu alte bucăţi pentru a forma noi secvenţe, noi suflete.
- Ca un fel de reîncarnare în blender. - Exact,
- Asta e moartea normală. - Am nevoie de ea!
- Asta e moartea lui Tucker. - La naiba!
Noi am reuşit.
Când eram în apartamentul tău nu am mai putut aştepta,
să o privesc cum dormea,
ştiind că la un moment dat orice aş fii făcut,
cineva avea să intre şi să-i spulbere creierii.
Aşa că am venit aici.
ŞI acum Tucker e moartă, nu-i aşa?
Ea...
A călătorit instinctiv, a încercat să meargă acasă,
şi a murit pe drum.
Trupul a rămas pe trotuar chiar sub fereastră,
dar sufletul, codul ei,
S-a răspândit de-a lungul liniei ei temporale şi mutaţia ei,
a infectat acele suflete aflate în formare.
În trecut,
în prezent şi în viitor.
Şi astfel şi pe al tău.
Uneori trebuie să protejăm istoria,
fără să conteze cât de urâtă este.
Vreau să-l găsesc pe cel care a ucis-o pe Tucker.
Nu, nu vrei!
Dacă tu nu mă ajuţi, am să o găsesc singură.
Îmi amintesc de aceste maşini.
Nu mai conduc acum.
Creau foarte multe probleme, piciorul pe acceleraţie,
ochii pe linia orizontului,
Şi ce te opreşte?
Acestea!
Ce sunt alea?
Implanturi,
transmiţătoare bio electrice...
Sunt un ciudat temporal artificial!
Circuite electrice pentru timpul non liniar.
- Unde mergi, Drew? - Nu ştiu.
Pot să vin şi eu? Sunt obosit şi nu ştiu unde să merg.
Nu!
Drew! Sunt beat.
- Oferă-te să mă duci acasă. - Unde e casa ta?
State Island.
Isaac, aşteaptă.
Ce te-a făcut să te răzgândeşti?
Nu vrei să ştii totul?
Ai spus că ai rămas fără timp.
Ei bine, eu nu... Mă pot întoarce.
- Pot să fac ceva ca să ajut. - ŞI apoi ce se întâmplă?
Asta te întreb.
Nu-ţi pot spune ce se întâmplă, dacă sari peste linia timpului,
nu pot să-ţi spun de ce nu este uşor să ieşi,
din timpul non liniar.
Dar dacă o faci, sau nu o faci,
totul e de rahat...
Nu ţi-a spus nimeni despre coada mea?
Am construit-o eu însămi.
O extensie comprehensivă a vertebrei mele.
Îmi furnizează nişte centrii energetici suplimentari.
Ofelia? Eşti venită din viitor.
Da...
Dar te-am văzut şi înainte.
- Chiar aşa? -Da!
Eşti cea de pe coperta cărţii!
Nu cred că îţi aduci aminte de mine.
Eşti surprinsă?
Am fost nevoită să îţi stimulez subconştientul,
pentru ca să poţi călători.
Ai mai călătorit...
leri după masa în intervalul de timp când ai fost inconştientă.
Gorge?
E moartă!
A fost un accident. Scanerul s-a defectat.
Codulei... sufletul ei a fost deteriorat iremediabil.
De ce ar face cineva aşa ceva?
În ceea ce tu numeşti viitor există
baze de date vaste a tuturor tranzacţiilor
incluzând procesarea cărţilor de credit şi vizitele la dentist,
Conform cu dosarul,
trebuia să fi tu.
Nu mai ai ce să faci.
Trebuie să-mi spui ce părere ai despre decorul ăsta.
Am captat spiritul perioadei?
Tu ce amestec ai în toate astea?
Suntem atraşi unul spre altul,
ca nişte cludaţi ai timpului.
Atracţia codului este mai puternică decât cea a sângelui.
la-ne pe mine şi pe Isaac de exemplu.
Am căutat-o pe Tucker şi când am găsit-o a fost iubirea vieţii mele.
Dar lsaac este un ciudat al timpului artificial.
Da, ştiu asta.
- Eu l-am construit. - Aici erai...
Ai pregătit cina?
Cred că o să gătesc singur.
Drew! Rămâi la cină, nu-i aşa?
Nu am gătit:pentru că.ai spus că aduci nişte sandvişuri, mai ţii minte?
Ai maşina aceea mică pentru etichete?
Bineînţeles că nu! Ce înseamnă asta?
Înseamnă că tu nu îţi aduci aminte.
Da, nu îmi amintesc o mulţime de lucruri, e adevărat.
Vin aici în fiecare zi, nu ştiu unde ai fost, nu ştiu ce se întâmplă...
Sunt umani, la fel ca noi.
Suflete deteriorate pe care le-am pregătit să utilizeze codul meu.
El a fost campion până ce suprasolicitarea electrică i-a deteriorat codul.
Ea a fost o bibliotecară răvăşită
de o boală mentală incurabilă.
Isaac este unul din ei?
Nu!
Isaac a fost implantat numai cu secvențele necesare pentru călătorie.
Slăbiciunea sălbatică este a lui.
Aceştia doi sunt o extensie a conştiinţei mele.
Tu ai ucis-o pe Gorge!
- A fost un accident. -.Nu înţeleg.
După eroarea de la clinica stomatologică
mi-am dat seama că mi-ai putea fii de folos.
Că ai putea-o ţine pe Tucker suficient în acest timp.
Îndeajuns să o poţi ucide.
Imaginează-ţi surpriza mea când dosarul a relevat
că eu eram cea care urma să o ucida.
De ce?
Logica sugerează că dacă Tucker ar fii trăit,
ar fii sacrificat abilitatea noastră de a călători.
- E vorba de ceea ce suntem. - Isaac spune că nu ştim că o avem...
Uită de ce spune Isaac!
Linia este un lanţ delicat ce exercita o presiune efectivă pentru a o străbate.
Trăieşti viaţa şi plăteşti preţul!
lar preţul de a vedea viitorul este în acel viitor.
Nu este din cauză că Isaac este îndrăgostit de Tucker?
Pentru că eşti geloasă?
Asta a fost înainte să mă întâlnească pe mine, când era încă liniara.
A fost noaptea trecută în apartamentul meu.
Am fost împreună
El nu ştia asta, nu-i aşa?
Trebuie că o ură...
Nu o pot urî pe Tucker.
Mai mult decât mă poţi uri tu.
La urma urmelor suntem în asta împreună.
Tu... eu... Tucker.
Suntem făcute din acelaşi cod.
Fiecare avem un rol.
Al meu este să ucid...
Şi a lui Tucker este să moară.
Şi al meu?
Al tău este să nu faci nimic.
- Te înşeli! - Chiar aşa?
Ai grijă, Drew. Nu te elimina singura din carte.
- Plângi! - Este de la ceapă.
O să mă părăseşti.
Chiar aşa?
Da...
Nu înţeleg, am crezut că trebuia să fim împreună pentru totdeauna.
Şi eu la fel.
Vezi ce li se întâmplă, Drew, fetelor care nu sunt non liniare.
Sunt pedepsite pentru ceva ce nu au făcut încă.
Asta înseamnă că s-a terminat?
Da...
S-a terminat!
O sa-i returnez astea lui Tucker.
Unul pentru ce ar fii fost,
şi unul pentru ce ar putea să fie.
UN REPORTAJ DIN CASA BOMBEI H
Unde suntem?
La Pokanos.
Am mai fost aici şi înainte.
Da, ai fost.
Cu părinţii în ultima vacanţă de familie, înainte ca ei să divorţeze.
Da, atunci de ce naiba sunt acum aici?
Ca să demonstrez un paradox ce nu are nici un sens în timpul non liniar,
Du-o la uşă.
Ascultă!
Nu o să fac o scenă!
Vrei să mă asculţi?
Nu e vorba că eu să fe ascult pe tine.
Tu trebuie să mă asculţi pe mine.
Cum pot să fiu iarăşi aici?
Nu-ţi aminteşti că ai fugit?
Nu-ţi aminteşti unde ai fost?
Am leşinat...
Nu este vorba de copii!
Îmi aduc aminte, îmi amintesc de o faţă ce fugea dincolo de linie.
A fost prima oară, nu-i aşa?
Când ai călătorit.
Tu nu poţi călători, nu eşti îndeajuns de puternică.
Ei bine, acum eşti aici,
Fă ceva.
Dă-mi cheile.
Vizita aceia la dentist a fost ultima înregistrare din dosar,
după aceia ai dispărut complet din baza de date.
Şi ai de gând să mă omori?
O pot ucide pe Tucker.
Nu, nu o să te omor.
Nu vreau să te omor.
Dar îţi voi transfera codul unei alte forme de viaţă.
Ce te face să crezi că aia mă va putea ţine.
Fără sistemul nervos central nu vei ajunge prea departe.
Nu-ţi face griji.
O să trăieşti...
pentru foarte mult timp.
- Ce s-a întâmplat? - Nimic.
Aţi fost mai mult decât prieteni, tu şi acest Isaac.
Eşti geloasă.
Da...
Tucks, ai rămas fără cafea.
Nu, Ofelia, mai este în cutia de deasupra frigiderului.
Timpul are cinci degete.
Primul este trecutul,
al doilea este prezentul,
al treilea este viitorul...
Şi al patrulea
este ce ar fi fost şi al cincilea ce ar putea să fie.
Tucker, nu mai ai cafea.
Mă întorc într-o clipă.
Călătoria în timp este un act de voinţă,
declanşată de o decizie inconştientă,
de imagini, sau de un gând,
sau de dorinţă,
de a te elibera...
Tucker!
Tucker...
Te cunosc?
Şi eu sunt o scriitoare.
Nu ai văzut nimic din ce am scris.
Vrei o ţigară?
Nu fumez.
Ei bine...
Ce vrei de la mine?
Îţi plac monedele, Tucker?
Sigur...
Îţi aduc aminte de ceva?
Da...
- Isaac te-a pus să faci asta? -Nu..
Asta este numele meu, dar nu am scris asta.
- Nu încă! - Ce vrei să spui?
- Că eşti o scriitoare fantomă? -Nu..
- Voiam să te ajut - Cu ce să mă ajuţi?
Să rămâi în viaţă.
Ascultă...
nu am timp pentru aşa ceva.
Trebuie să pleci acum!
În regulă...
O să aştept afară...
Violet...
Cine ţi-a spus despre Violet?
Tu mi-ai spus.
Dar nu-ţi face griji, am promis să nu spun nimănui.
Aş aprecia asta.
- Şi care este numele tău? - Drew...
Drew, ai face bine să te cureţi puţin.
Da, aşa este...
Bună, Isaac!
Bună.
Îmi spui şi mie de unde mă cunoaşte?
Mi-am spus ca pot veni.
Cat de convenabil!
- Drew, vrei un pahar cu whisky? - Nu, mulţumesc.
- Lapte? - Nu, doar apă, mulţumesc.
- Nu beau "provocari". - Ce nu îndrăzneşti sa bei?
- Asta este friptură? -Da..
- Nu vreau să fiu răutăcioasă. - Eşti cumva budistă?
O să fac o încercare.
Haide, Isaac.
Trebuie să ajungem la aeroport.
Tucker o să mergi în Nevada ca să scrii despre bombă H.
Străină asta ştie totul.
O să te ucidă, Tucker.
- Am să stau la o distanţă sigură. - Nu există aşa ceva.
De ce mă priveşti în felul ăsta?
Dacă o laşi să plece, ai să regreţi.
Am trecut prin destule necazuri ca să obţin pontul ăsta.
Ne-au plătit în avans pentru articol.
Poveşti că asta nu apar în fiecare zi.
Isaac, mi-ai văzut cumva ochelarii?
Tucks, asta nu este un test,
Asta înseamnă că nu se ştie ce se poate întâmpla.
Ei bine, pericolul mă face mai îndrăzneață.
Am un avion de prins.
Ai scris despre oameni ca mine.
Caractere ambivalente care nu cred în nimic, nici măcar în ei înşişi.
Până într-o bună zi când găsesc pe cineva de care să le pese.
Astea suntem tu şi cu mine, Tucker.
Există un loc unde să te lăsăm?
Nu...
Nu am un alt loc unde să merg.
Isaac...
Trebuia să rămână aici să hrănească pisica.
- Poate o faci tu în locul lui. - Multumesc.
Tucks! Nu cred că asta este o idee bună.
Va trebui să continuăm când mă întorc.
Eşti gata, Isaac?
Sigur că da.
Ne vedem mai târziu...
Drew!
Da...
Biletul pe care l-ai ascuns era foarte scump.
Tu valorezi mai mult!
Ascultă-mă bine!
În regulă...
Te deranjează dacă iau notițe?
Eşti o povestitoare bună.
Mulţumesc.
Ce mai final!
Ei bine, este un sfârşit.
Nu este periculos pentru tine să te afli aici?
Mă simt bine până acum.
Sunt obosită, dar este în regulă.
Drew...
Ea adormi şi speră că atunci când se va trezi,
va descoperi că visase.
Cine o putea învinovăţi?
Care dintre noi nu a căutat un refugiu trist din viaţa dură de astăzi
în amintirea înce[oșată a zilei de ieri,
coşmarul trăit cu ochii deschişi al zilei de mâine...
Tot nu-mi place sfârşitul.
Atunci, schimbă-l...
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.