Original subtitles

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu ***

ÎNGERUL MEU

Îngerul meu...

Vreau să-ţi povestesc puţin despre cum ai apărut.

Tatăl tău era magician.

Dispariţia era specialitatea lui.

Ne iubeam mult.

Puiul meu...

Eşti minunat, Îngerul meu.

Aş vrea să te ţin mereu aproape de mine.

Nimeni nu mi te va lua.

Trebuie să înveţi să mănânci. Acum eşti băiat mare.

Bravo, Îngerul meu!

Deschide larg gura când pronunţi litera O.

Trebuie să faci un cerc cu gura. Uite aşa.

Ca şi cum ai spune "boooooo"...

Acum, scrie.

Un cerc, ca gura ta.

E bine, Îngerul meu.

Foarte bine. Scrii foarte bine litera O.

Acum, litera S.

De la "secret".

La fel ca tine, Îngerul meu.

Nimeni nu trebuie să afle vreodată că exişti.

Secret.

E bine. Bine!

Secret...

Secret...

Mamă! Ia uite.

Trişezi.

Când eram mică, părinţii mă duceau la o cabană.

Ajungeam acolo pe un drum care trecea prin pădure.

La început, mi-era puţin teamă de copaci.

Aveam impresia că se ascund oameni în spatele lor,

în umbră, după copaci.

Apoi ajungeam într-un luminiş.

Acolo se afla cabana.

În spatele cabanei era un mic lac.

Adesea, ajungeam târziu, când soarele apunea.

Şi mergeam să înotăm.

- Apa era foarte caldă. - O să mă înveţi?

E minunat să înoţi. Pluteşti.

E ca şi cum ai zbura prin aer.

Suflă.

Bravo! La mulţi ani, Îngerul meu!

Ce faci?

- Sunt oameni acolo, jos. - Da. Oameni normali.

Nu vei putea nicicând... Nu poţi să vorbeşti niciodată cu ei!

- De ce? - Pentru că se vor teme.

De ce?

Tu poţi să-i vezi pe ei, dar ei nu te pot vedea pe tine.

Aşa că le va fi teamă de tine.

Mamă, cum e să te vezi în oglindă?

Nu ştiu, dificil de spus.

Într-un fel, parcă vezi altă persoană.

Mai povesteşte-mi despre cabana de pe malul lacului.

Mai târziu, Îngerul meu. Mama e obosită.

Mamă, fetiţa e tot acolo. Se uită în direcţia asta.

Mamă?

Soare... Umbră. Soare... Umbră.

Soare... Frig... Cald.

Bună ziua!

Nu e foarte politicos să nu saluţi.

- Bună ziua! - Nu te-am mai văzut până acum.

Mă vezi?

Nu cu ochii. Dar te aud şi îţi simt mirosul.

Îmi place când cânţi la pian.

Nu ştiu să cânt la pian. Cânt mereu aceeaşi notă.

Ador nota aceea.

- Mă cheamă Madeleine. Pe tine? - Îngerul Meu.

- E numele adevărat? - Da.

Aşa îmi spune mama.

- E frumos, Îngerul Meu. - Da.

Poţi să vii mai aproape?

Mai aproape.

Ţi-e frică? Dă-mi mâna.

- Ai pielea foarte moale. - Şi tu, la fel.

Trebuie să plec, altfel, mama o să-şi facă griji.

Promiţi că vii să mă vezi iar?

- N-am prieteni. - Nici eu.

- Vrei să fii prietenul meu? - Da.

Miroşi foarte bine, Îngerul Meu. O să te aştept.

Mamă, mi-am făcut o prietenă.

O cheamă Madeleine.

Ce se va întâmpla cu tine după ce nu voi mai fi?

Înainte să-i văd pe ceilalţi,

nu m-am întrebat niciodată dacă exist cu adevărat.

Mâna mea e reală?

Nici Madeleine nu-şi poate vedea mâna.

Cu toate astea, ştiu că există pentru că o văd.

Să exişti înseamnă să simţi că exişti?

Madeleine...

Eu sunt.

Mi-era teamă că nu mai vii să mă vezi.

Te-am privit de la fereastră în fiecare zi.

- Pot să-ţi mângâi faţa? - Da.

- Eşti frumos? - Nu ştiu.

Ai o voce foarte frumoasă. Cred că eşti frumos.

Tu eşti frumoasă, Madeleine. Foarte frumoasă.

Unu, doi, trei, patru, cinci...

şase, şapte, opt, nouă, zece.

Eşti viclean, dar o să te găsesc oricum.

Ţi-aş recunoaşte oriunde mirosul.

Şase, şapte, opt, nouă, zece.

Patru, cinci, şase...

şapte, opt, nouă.

Te-am găsit!

Prinde-mă.

Mai sărută-mă o dată.

Mi-ar plăcea să-ţi simt privirea.

Priveşte-mă în ochi.

Acum priveşte în altă parte.

- Aici. Mă priveşti aici? - Da.

- Acum, aici. - Da.

Priveşte-mă iar în ochi.

- Simţi? - Da, aşa cred.

Ador să te privesc.

Spune-mi ce vezi.

Părul tău este roşu în lumină.

Roşu...

Din loc în loc, roşul este mai intens.

- Sunt mai multe feluri de roşu? - Da.

Ce face roşul să fie roşu?

Când putem spune că două culori se numesc la fel: roşu?

Nu ştiu. Poate că e doar o denumire.

Ce altceva mai vezi la părul meu?

E transparent în unele locuri.

- Ce înseamnă asta, transparent? - Se vede prin el.

Prin el...

Ca atunci când îmi trec degetele prin părul tău.

Mai spune-mi.

Ai genele fine. Obrajii tăi sunt coloraţi uşor în roz.

Roz...

Pe obraji ai câteva firişoare de puf auriu.

Îmi place când mă priveşti.

E ca o mângâiere foarte delicată. Simt o căldură slabă.

Şi tu? Ce simţi?

Simt o căldură în piept. Şi un nod în stomac.

Când te vezi pe tine însuţi în oglindă, ce simţi?

Dificil de spus.

Într-un fel, parcă vezi altă persoană.

Simţi aceeaşi căldură?

Nu.

E o răceală când te vezi pe tine însuţi.

Mamă?

Mamă?

Bună!

Ai spus ceva?

Tu eşti? Te-ai întors?

Eu sunt mamă. Îngerul Meu.

"Trăia cândva, acum multă vreme"

"un tânăr prinţ care locuia singur în pădure."

"Trăia singur, pentru că toată lumea uitase"

"că prinţul existase cândva."

"Chiar şi el uitase. Într-o zi, s-a abătut o iarnă teribilă."

"O iarnă atât de friguroasă, încât în fiecare dimineaţă"

"puteai aduna păsărelele îngheţate"

"căzute la sol cu zecile"

"ca nişte mere, dar acoperite de pene."

"În mijlocul acelei ierni, "

"i-a ieşit în cale o tânără fată care se rătăcise."

"O tânără fată care fusese cândva prinţesă"

"şi care, la rândul ei, fusese uitată şi ea."

Îmi plac mult sunetele care se aud după ce ploaia se opreşte

şi pământul e ud.

Liniştea de după ploaie e diferită. Auzi?

Ai ascultat vreodată tăcerea?

Închide ochii. Ascultă.

Am să-ţi dau o veste bună.

Voi pleca să mă operez la ochi. Doctorii spun

că am şanse mari să-mi recapăt vederea.

În sfârşit, voi putea să te văd.

- Plângi, Îngerul Meu? - Cât timp o să lipseşti?

Mă întorc repede, în câteva luni.

- Vrei să mă aştepţi? - Da, o să te aştept.

Întotdeauna.

Asta-mi va da putere. O să te gândeşti la mine?

În fiecare secundă din fiecare minut, din fiecare zi.

Nu plânge. Mai avem o săptămână întreagă.

Mi-e teamă. Când mă vei privi, dacă nu-ţi va plăcea ce vezi?

Îmi place totul la tine.

Vocea, pielea,

mirosul, gustul.

Sunt sigură că îmi vor plăcea chipul tău, corpul tău...

Aş vrea să stăm aşa, fără să spunem nimic.

- De acord? - De acord.

Acum închide ochii.

Te iubesc.

Te iubesc.

Louise? Ai primit o scrisoare.

"7 decembrie. Dragă Înger, îmi lipseşti mult."

"Încă nu ştiu să scriu, "

"am rugat o asistentă amabilă să scrie în locul meu."

"Mă gândesc la tine şi asta-mi dă curaj."

"operaţiile durează mai mult decât era prevăzut."

"Au apărut complicaţii."

"Cum nu pot primi veşti de la tine, "

"prefer să cred că faci bine."

"Faptul că voi putea vedea chipul îngerului meu îmi dă forţă să rezist."

Mulţumesc, Îngerul meu.

Vino lângă mine.

Îţi aminteşti de cabană?

Acolo trebuie să te ascunzi după ce eu nu voi mai fi.

Acum închide ochii.

O să dormim puţin împreună.

Mamă?

Mamă?

Mamă!

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu ***

Zile întregi au trecut aşa.

Apoi, săptămâni.

Apoi, luni.

Apoi, ani.

Într-un final, Madeleine s-a întors.

"Îngerul Meu, am revenit. Nu ştiu unde să te găsesc."

"Dacă citeşti asta, arată-te."

"22 februarie. Am început să visez în culori."

"22 februarie. Am început să visez în culori."

"Te-am visat de curând."

"Erai foarte frumos."

"Te-am invidiat mult."

"Dragă Madeleine..."

"Te-am aşteptat atâta vreme, încât acum mi-e teamă."

Îngerul Meu!

"Mi-ar plăcea să ne întâlnim ca înainte."

"Ai accepta să ţii ochii închişi?"

"Cel puţin o dată?"

Îngerul Meu?

- Eşti aici? - Da.

- Ţii ochii închişi? - Da.

Vino.

Ghidează-mă.

Vino lângă mine.

Mirosul tău s-a schimbat.

E acelaşi, dar s-a schimbat.

Mereu m-a făcut să-mi pierd capul.

- Pot? - Da.

E moale.

Povesteşte-mi cum a fost când ai început să vezi.

Nimic nu era aşa cum îmi imaginasem.

Înainte credeam că poţi vedea de jur împrejur.

Ca atunci când atingi un chip sau un obiect.

Însă vezi doar dintr-o parte.

Dacă vrei să vezi restul, trebuie să te mişti.

Când eram mică şi lăsam un balon să zboare,

dispărea imediat ce nu-l mai puteam atinge.

Când revenea, parcă era magie.

Mai târziu mi-am dat seama că balonul era mereu acolo.

Am înţeles că exista separat de existenţa mea.

Mi s-a părut bizar.

Dintr-odată, lumea a început să fie plină de ziduri,

de obiecte care continuau să existe

chiar şi când se aflau departe de mâinile mele.

Mi-a luato vreme să mă obişnuiesc.

Nu era nicio oglindă în camera mea.

Într-o zi, am ieşit pe hol, pe ascuns.

Am intrat în toaletă.

O tânără fată mă privea ciudat.

Când mă apropiam, se apropia şi ea.

I-am zâmbit. Mi-a zâmbit înapoi.

Abia în acel moment mi-am dat seama că eram tot eu.

Nu mă imaginam aşa.

Am descoperit că se întâmplă ceva puternic

când te uiţi în ochii altei persoane.

Îţi aminteşti cum ne jucam de-a v-aţi ascunselea?

Tu câştigai întotdeauna.

Mai târziu, mi-am dat seama

că mă lăsai să câştig când mă credeam ascunsă.

Tu mă găseai întotdeauna.

Aveai un miros şi un auz excelente.

- Eşti pregătită? - Da.

Te ghidez.

La dreapta.

Încet.

Aşază-te.

Poţi să deschizi ochii.

E frumos.

La stânga ta e cabana mamei mele.

Îngerul Meu?

Vino lângă mine.

Mi se pare locul potrivit să te văd pentru prima dată.

Nu acum. Te rog, nu aici.

Atunci, când?

Diseară.

Aşază-te lângă mine.

Madeleine...

Dacă aş fi blond, m-ai iubi?

Bineînţeles.

Dacă aş fi... portocaliu?

Bineînţeles.

- Şi daca n-aş avea culoare? - Da, te-aş iubi.

Acum voi pune mâna mea peste a ta.

Nu te uita imediat.

Uită-te acum.

Nu...

Madeleine...

Madeleine, te rog...

Când închid ochii, parcă pot să te văd.

Dacă e nevoie, o să trăiesc cu ochii închişi.

Îngerul Meu?

Eşti aici?

Dacă eşti aici, răspunde-mi.

Îngerul Meu?

"Tu eşti prima persoană şi singura, cu excepţia mamei, "

"care m-a făcut să simt că exist."

"Dar ştiam că, în clipa în care îţi vei recăpăta vederea"

"voi redeveni invizibil, transparent."

"Când priveşti prin mine, mă doare."

"Când te-am văzut nefericită ieri, "

"m-am detestat atât de mult, încât aş fi preferat să nu exist."

"Aşa că te rog un lucru"

"Fii fericită fără mine."

"Asta-mi va da forţa să fiu fericit fără tine."

"Nu te voi uita niciodată."

"Dar, te rog, uită-mă. Îngerul tău"

Doi...

Trei...

Patru...

Cinci...

Şase...

Şapte...

Opt.

Îngerul Meu?

Ştiu că eşti aici.

Lasă-mă să mă apropii de tine.

Te rog.

Simt nevoia să te simt lângă mine.

S-a terminat.

Vom fi împreună întotdeauna.

Te voi iubi aşa cum eşti.

Priveşte-mă adânc în ochi.

Simţi?

- Simţi că te privesc? - Da.

Şi eu simt, Îngerul meu.

În sinea mea, simt cum ochii tăi mă privesc.

E dulce...

E cald...

Precum căldura pielii tale. Şi simt o căldură în stomac.

Te iubesc.

Şi eu te iubesc.

Ce facem, Madeleine?

Mă voi obişnui să nu te văd când am ochii deschişi,

în loc să nu te văd când am ochii închişi.

Vom inventa un alt mod de a face lucrurile, până va merge.

Aş putea să te machiez ca să-ţi văd chipul.

Închide ochii.

E bizar.

Voi învăţa iar să te simt, ca înainte.

Măcar să nu fie invizibil.

Ori invizibil şi orb.

Am putea da spectacole de magie ca să ne câştigăm traiul.

Şi, cel mai important, te voi învăţa să înoţi.

E minunat să înoţi.

Pluteşti.

E ca şi cum ai zbura prin aer.

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu ***

SFÂRŞIT

Aţi urmărit filmul ÎNGERUL MEU