Original subtitles

Îți mulțumim din nou Rose pentru...

Câteva zile și...

Te voi suna când ne aranjãm

și voi avea o idee mai bunã a ceea ce se întâmplã...

Mami?

Bombonico...

Tata și cu mine facem o cãlãtorie de afaceri de ultim moment.

Așa cã Rose va sta cu tine câteva zile.

Nu! Nu vreau sã pleci.

Va fi atât de plictisitor.

Nu voi putea sã-mi țin... ochii...

La revedere scumpo. Ne vedem curând.

Janet, trebuie sã plecãm.

Mi-aș fi dorit sã ne lãsãm bagajele jos

și sã te bãgãm în pat.

Dar erau prea multe vieți în joc.

Dumnezeule.

Au lansat deja!

Trebuie sã o oprim!

Vino!

Pentru dezamorsarea rachetei trebuia sã intrãm în ea.

Dar carcasa era prea groasã.

Singura cale era sã ne micșorãm printre molecule.

Nu pot trece.

Hank.

Amândoi știam cã dacã ne micșorãm atât,

nu mai e cale de întoarcere.

Ar fi trebuit sã fi fost eu.

Dar regulatorul meu a fost afectat.

Al mamei tale, nu.

Spune-i lui Hope cã o iubesc.

- L-a oprit. - Janet! Nu!

Și a devenit subatomicã pentru a dezactiva bomba.

Mama ta a salvat mii de vieți în acea zi

știind cã va fi pierdutã pe Tãrâmul Quantic.

Singurã, mã tem,

dispãrutã pentru totdeauna.

Sã-ți spun cã nu se va mai întoarce acasã

a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit sã-l fac vreodatã.

Dar apoi, a apãrut Scott...

Sau ar trebui sã spun, a dat buzna în casa noastrã.

Și când a mers pe Tãrâmul Cuantic...

și s-a întors, totul s-a schimbat.

Am început sã mã întreb...

mama ta ar putea fi încã în viațã?

Așa cã am luat niște planuri vechi.

Tatã, ce vrei sã spui?

Cred cã este posibil sã o aducem înapoi.

Bine. Am intrat.

În prezent.

Locul ãsta e un labirint. Unde este harta?

Suntem cu siguranțã aproape.

- Ești gata? - Sunt gata, tati.

Ești sigurã? Pentru cã odatã ce intrãm, dacã arãți orice ezitare sau teamã,

- suntem terminați. - Mãnânc teamã la micul dejun.

Asta e super. Vino.

Uite! Este Anton. El ne va arãta calea.

Anton, în ce direcție mergem?

Anton, în ce direcție mergem?

Mulțumesc, Anton.

Uite! Furnicile s-au îngropat în instalația tehnologicã.

Nu! Lasere!

Nu pot, am fost radiat!

Seiful secret.

- Spune-mi cã ai adus lentilele de contact. - Da!

Perfect! Chiar acolo.

Acolo! E micuța comoarã.

Trofeul meu?

- Aratã a comoara. - Pentru mine este o comoarã.

- Vreau sã-l iau și sã-l arãt și sã spun. - Nu, nu poți face asta. Nu se poate.

Nu pãrãsește niciodatã casa. Este prea important.

Ãsta-i cel mai bun cadou de ziua mea pe care mi l-ai dat vreodatã.

Sunt așa de marcat cã tu crezi cã sunt cea mai Grozavã Bunicã din Lume.

- Era singurul pe care-l aveau. - Mã face sã-ți împletesc un pulover.

- Nu, polițistul! - Scotty.

Mã uitam la schemele pentru clãdirile Karapetyan,

și cred cã avem cam prea multe camere de securitate, nu-i așa?

- Nu deloc. - Adicã, sunt o mulțime de camere.

Știu de ce are nevoie. Cine e expertul în securitate, în afacerea noastrã?

Adicã, tu ești. Dar eu conduc compania, nu?

Și dacã îl citez, va merge în altã parte, adicã, trebuie sã aterizãm aceastã pasãre.

Nu pleacã nicãieri. Iar expresia este "sã prindem peștele."

Nu, este "sã aterizãm pasãrea".

Așa cum aterizezi cu avionul. Trebuie sã aterizezi avionul pentru a fi în afaceri.

Știu cã este o prostie sã te agãți de astfel de lucruri. Dar eu fac...

Cum sã aterizez un pește? Nu poate merge.

Și dacã ajunge pe țãrm și se luptã cu un șoim, cine va câștiga?

Chiar m-ai învârtit în jurul chestiei ãsteia.

Este în regulã. Îl vom om ateriza pe Karapetyan.

Acum dacã vrei sã mã scuzi, sunt în mijlocul încercãrii de a fura ceva cu fiica mea.

O sã verific din nou.

Spre furnica evadatã!

Sã mergem înainte ca Po-po sã vinã înapoi!

Po-po? De unde știi de asta?

Sã zburãm, Ant-oinette! Sã zburãm!

Aterizare de urgențã!

- Aș vrea sã ne putem micșora pe bune. - E destul de mișto.

Mã duc la birou, Scotty.

Îmi pare rãu pentru sperietura de mai devreme, știi?

Dar mã simt... mult mai bine. Inima mea cu siguranțã bate prea tare și așa ceva?

Și îmi tremurã mâinile. Dar cred cã n-au legãturã, știi?

Va fi minunat, Luis. Nu ai de ce sã-ți faci griji.

Da da. Eu sunt șeful. Eu sunt șeful.

Eu sunt șeful. Da, da, da, da.

Tati!

Haide, Woo. Mi-au mai rãmas trei zile.

- De ce aș încerca sã fug? - Scuze, Scott, dar regulile sunt reguli.

Tu ai declanșat alarma perimetrului, și noi cercetãm locul.

Unde dai și unde crapã.

Mulțumesc. A fost un accident. Mi-a trecut piciorul prin gard.

Furnica noastrã zburãtoare s-a prãbușit.

Încerci sã distrezi un copil de 10 ani când nu poți pãrãsi casa.

Și știi cât de departe m-am dus?

Magie de aproape.

Am învãțat asta.

De ce nu-l poți lãsa în pace pe tata?

Cassie...

Toate astea trebuie sã parã o grãmadã de chestii confuze pentru tine, nu?

Gândește-te așa:

Școala ta are reguli, nu? De exemplu,

nu poți sã te desenezi de pereți.

Ei bine, tatãl tãu a mers în Germania și a desenat pe pereți cu Captain America.

Și aceasta a fost încãlcarea articolului 16 alineatul 3, din acordul de la Sokovia.

Acum, ca parte a acordului sãu comun cu securitatea internã și guvernul german,

i s-a permis sã se întoarcã în S.U.A.

cu condiția sã facã doi ani de arest la domiciliu,

urmat de trei ani de eliberare condiționatã.

Și sã evite orice activitãți neautorizate, tehnologie,

sau contactul cu oricare dintre foștii asociați, care au încãlcat sau încãlcã,

acordul menționat. Sau orice statut înrudit.

Bine, scumpo?

Ești într-adevãr grozav cu copiii!

Mersi. Sunt, de asemenea, pãstor de tineret.

Oricum, nu vreau sã fiu prea curios,

dar nu ai avut niciun contact cu Hank Pym sau cu Hope Van Dyne, nu-i așa?

- Nu. - Ești sigur?

Pentru cã e doar o chestiune de timp înainte sã-i prindem

A fost tehnologia lor, așa cã și ei au încãlcat acordul.

Și asocierea cu ei îți anuleazã înțelegerea și...

Nu trebuie sã-ți reamintesc cã...

orice încãlcare a acordului tãu înseamnã 20 de ani de închisoare. Minim.

Nu am mai vorbit niciodatã cu Hank sau cu Hope.

- Ei îi urãsc curajul. - Mulțumesc, Alunã.

- Cum ai fãcut-o, Scott? - Ce anume?

Trucul cu cartea?

Serios?

Doamne!

Nu puteți veni aici ori de câte ori vreți și sã cercetați locul.

De fapt, pot.

- Aveți nevoie de un mandat. - De fapt, nu.

Serios?

Ți-ai împachetat pantofii de fotbal?

- Da. - În regulã.

Data viitoare când te vãd, vei fi afarã!

Eu o sã fiu în interiorul ãsteia.

Trei zile. Serios?

- Sunt mândru de tine, prietene. - Mulțumesc.

- Știi ceva? Mai dã-mi una. - Și mie!

Libertate, afaceri, simt mãreția.

- Am avut un weekend amuzant, tati. - Și eu, Alunã.

Dar așteaptã pânã weekendul urmãtor. Odatã ce ies de aici,

tu și cu mine vom vopsi orașul în roșu.

Vom mânca atât de multã înghețatã, cã nu ne vom opri niciodatã din vomitat.

- Devii bun la asta. - Cum ai fãcut asta?

- Pa, tati! - Pa!

- Pa! - Pa!

Trei zile.

Floare la ureche.

Pocnește-ți degetele. Asta îi face sã se uite acolo.

Asta-i o distragere a atenției.

Floare la ureche.

Pierdut... în Tãrâmul Cuantic.

Ce?

Te voi gãsi, Bombonicã.

Te-am gãsit!

Mereu mã gãsești, mamã.

Ce naiba?

Bunã, Hank.

A trecut ceva timp.

Nici mãcar nu știu dacã ãsta mai e...

numãrul tãu... și

probabil cã sunt ultima persoanã de care vrei sã auzi. Dar...

tocmai am avut un vis foarte ciudat.

Și știu cã nu sunã a urgențã sau altceva, dar l-am simțit...

foarte real.

Eram înapoi pe Tãrâmul Cuantic și...

cred cã ți-am vãzut soția.

Și apoi eu eram soția ta.

Adicã, nu într-un mod ciudat sau altceva...

Știi...

auzindu-mã cu voce tare, mã gândesc cã nu e o urgențã.

Îmi pare rãu cã te deranjez.

Îmi pare rãu pentru multe lucruri.

Hope?

Ãsta-i un alt vis?

Crezi cã a fost un vis, sau e posibil s-o fi vãzut cu adevãrat pe mama acolo?

Nu sunt sigur.

Nu pot fi aici! Nu pot fi aici, sunt în arest la domiciliu.

Ei nu vor deschide în timp ce sistemul e pornit, Scott.

Trebuie sã mã duci acasã.

- Ei pot apãrea în orice clipã. - Relaxeazã-te...

Dupã cât știu polițiștii bonã, ești încã acasã.

Scotty?

El este programat sã-ți reproducã rutina zilnicã.

Nouã ore în pat, cinci ore în fața televizorului,

douã ore în baie, indiferent de ce este vorba.

Acest lucru e complet inexact.

De unde știi rutina mea zilnicã? Mã spionezi?

Ne ocupãm de toate amenințãrile de securitate, bine?

Și pânã acum, cea mai mare pe care am avut-o, ești tu.

Îmi pare rãu pentru Germania.

Ei au apãrut. Au spus cã este o chestiune de securitate naționalã,

- și Cap ãla avea nevoie de ajutor. - Cap?

... itanul America. Cãpitanul... Cap.

Așa îi spunem.

Dacã ești prieten și cred cã sunt prieten, puțin. Îl cunosc. El nu e, în fine...

Îmi pare rãu! În regulã? Nu m-am gândit cã voi fi prins.

Nu te-ai gândit la multe lucruri.

Ce mai face Hank?

Încã mai fugim, casa a dispãrut. La fel și libertatea noastrã. Ce crezi cã face?

Îmi pare rãu. Știu cã ești supãratã.

Nu caut scuze, Scott.

Singurul motiv pentru care vorbim, e cã avem nevoie de ceea ce e în capul tãu.

Aici locuiți?

Dacã aveți nevoie de ajutor, de bani sau ceva, poate cã pot...

Suntem bine.

Bunã, Hank. Uite...

- Vreau doar sã... - Renunțã.

- Putem începe? - Da.

Deci, în timp ce tu te relaxai acasã, noi am construit asta.

Este un tunel. Spre Tãrâmul Cuantic.

Cãtre mama mea.

Credem cã ar putea fi încã acolo, numai cã nu știm unde.

Ce?

Dacã putem identifica locația mamei, atunci coconul mã poate duce sã o iau.

Ați construit toate astea și nici nu știți dacã trãiește?

Se numește, ipotezã.

Asearã am alimentat tunelul prima datã. Este supraîncãrcat și este închis.

Dar pentru o clipã,

s-a deschis ușa spre Tãrâmul Cuantic.

Și?

Și cinci minute mai târziu, ai sunat tu. Vorbind despre mama.

Credem cã atunci când ai fost acolo s-ar putea sã te fi încurcat cu ea.

Hank, n-aș face asta niciodatã. Te respect prea mult.

Capcana cuanticã, Scott.

Credem cã ar fi putut sã-ți punã un fel de mesaj în cap. Speram cã o locație.

Și deschiderea tunelului l-a declanșat.

Mama ta a pus un mesaj în capul meu? Haide. Asta-i o nebunie.

Nu, Scott. Nebunie...

e sã te duci în Germania fãrã sã ne spui și sã te lupți cu Rãzbunãtorii.

Doar spune-mi cã nu ai mințit în legãturã cu costumul pe care l-ai luat.

Spune-mi cã l-ai distrus cu adevãrat.

Da. L-am distrus. Jur.

Nu pot sã cred cã mi-ai distrus costumul.

Adicã, a fost munca vieții mele.

- Ce trebuia sã fac? - Nu trebuia sã-mi iei costumul!

Îmi pare rãu, Hank. Îmi pare rãu cã am luat costumul.

Îmi pare rãu cã am sunat asearã.

Nu-mi amintesc s-o fi vãzut pe Janet acolo. Îmi doresc s-o fi fãcut.

Am avut un vis cu ea jucându-se de-a Baba Oarba cu o fetițã.

Ce?

Tu... eu am avut un vis. Se juca Baba Oarba cu...

o... fetițã. Cassie și cu mine o facem mereu Nu înseamnã nimic.

Dar era Cassie în vis?

Nu.

- Unde se ascundea? - Ce?

Fetița, unde se ascundea. Într-un dulap?

Nu, într-un dresser înalt.

- Vrei sã spui un dulap. - Așa se numește asta?

- Ce culoare era? - Roșu.

- Erau cai în el? - Doamne.

Acolo mã ascundeam de fiecare datã când jucam.

Nu suna ca și cum ai prins esența jocului.

Ea e în viațã!

Știam eu.

Știam eu!

- Trebuie sã ajungem la partea aia. - Bine.

Cu cât mai repede vom face tunelul sã funcționeze,

cu atât mai repede putem scoate acest mesaj din capul lui.

- Burch o are? - Da. Sã mergem.

Ce parte? Cine este Burch? Stați, ce se întâmplã?

Ne trebuie o componentã pentru a opri tunelul sã se supraîncarce din nou.

Ți-am luat hainele. Poate vrei sã te schimbi.

Uite. Aș vrea cu adevãrat sã vã ajut.

Dar dacã nu sunt acasã când vin sã-mi scoatã monitorul de gleznã,

atunci plec pentru totdeauna.

Odatã ce luãm componenta și pornim tunelul, vom lua mesajul și vei fi acasã la prânz.

Trebuie sã ne grãbim. Încurcãtura nu va dura.

Ne ești dator.

Bine, bine. Dar pot sã aștept înãuntru? Pentru cã nu ar trebui sã fiu aici.

Sã mergem.

- Suntem în regulã? - Da.

O sã mã întorc imediat.

- Pot lua una din astea? - Nu.

Susan!

- Bun venit la Oui! - Sonny.

Oui este franțuzescul pentru da. Ca în, da pentru ferma pe masã,

da surselor locale, și da,

planeta înainte de profit.

Ei bine, sã sperãm cã înseamnã și da,

ai componenta pe care am comandat-o.

Știi, mi-a plãcut mereu cã ai simțul umorului, Susan.

- Ia loc. - Nu, nu e nevoie. Mulțumesc.

- Cine este tipul acesta? - Sonny Burch.

Traficheazã tehnologie pe piața neagrã.

El ne aduce ceea ce avem nevoie pentru a construi tunelul.

- Pot sã iau una? - Nu.

Știi, am un prieten special la FBI. Și spun special, pentru cã...

îmi spune lucruri pe care nu le știam anterior.

De exemplu...

nu te numești Susan.

Ci Hope Van Dyne.

Și asociatul tãu nevãzut, e tatãl tãu, Hank Pym.

- Nu e bine, Hank. - Pe naiba.

Ce vrei?

Relațiile sunt construite pe încredere, Hope.

Și vreau ca relația noastrã sã aibã o bazã solidã.

Relația noastrã?

Peisajul afacerii noastre s-a schimbat, Hope.

La naiba, Shield & Hydra nu mai existã. Dar acum, Hank Pym?

- Hank Pym, este o adevãratã oportunitate. - Ce vrei sã spui?

Crezi cã nu știu ce ați construit? Cu toate astea?

Tehnologie cuanticã.

Și puteți uita nanotehnologia. Uitați de IA. Uitați criptomoneda.

Energia cuanticã este viitorul. Este urmãtoarea goanã dupã aur.

- Chiar așa? - Vreau sã particip, Hope.

Deci, ca un gest de bunãvoințã, mi-am luat libertatea

de a aranja niște cumpãrãtori pentru laboratorul vostru.

Punctul de pornire al licitației? Un miliard de dolari.

Mulțumesc, Sonny. Serios.

Dar tatãl meu și cu mine avem ceva mai presant decât sã începem o afacere.

Deci, voi lua doar componenta. Așa cum am aranjat.

Cumpãrãtorii mei nu acceptã un rãspuns negativ.

Deci, fie suntem împreunã în afaceri, fie nu suntem împreunã în afaceri.

- Atunci cred cã nu suntem. - Tu poți pleca.

Dar mã tem cã banii tãi vor trebui sã rãmânã.

Sã-i numim o compensație pentru sentimentele mele rãnite.

Ascultã, Sonny.

Ar fi mult mai ușor pentru toatã lumea dacã mi-ai da acea componentã.

Scumpo, singurul lucru pe care-l iei de aici este inima mea.

Dar se va vindeca în timp.

Bine.

- Și acum ce? - Vei vedea.

A spus cã ea și tati aveau ceva presant.

Vreau sã știu ce este, pentru cã dacã nu lucreazã cu noi, lucreazã cu altcineva.

Așa cã aflați. Vreau un nume...

Stai așa. I-ai dat aripi?

Prindeți-o. Haideți!

Nu candelabrul meu de la sfârșitul secolului!

Nu mai trageți! Stop!

Bine, ia asta. Pleacã. Hai, hai, hai, hai!

Aripi și explozii.

Înțeleg cã nu aveai acea tehnicã disponibilã pentru mine?

Nu, n-o aveam.

E o plãcere sã fac afaceri cu tine, Sonny.

Afacerea noastrã nu s-a încheiat încã, Hope.

Pot sã te asigur de asta.

Ce naiba e aia?

- Tatã, vezi asta? - Hope, ieși de acolo!

- Trebuie sã fac ceva. - Așteaptã!

Este încã o lucrare în dezvoltare.

Tu m-ai învãțat acea loviturã. Îți amintești?

- Da, ai o formã grozavã. - Pe vremuri.

- Ce s-a întâmplat cu noi? - Nu e momentul, Scott.

La naiba, unde a plecat?

L-am pierdut.

Nu vãd nimic pe camerele furnicilor. Ce...?

Tatã?

Dã-mi aia. Acum.

- Te simți bine? - Nu. Au luat laboratorul.

- Nu. - Veniți.

- Ce a fost asta? - Nu știu.

Dar trebuie sã gãsim undeva sã ne regrupãm și sã ne dãm seama unde e laboratorul.

Deci, încotro?

Ce ziceți de casa mea? Oricum ar trebui sã fiu acolo.

- Woo ar putea apãrea în orice clipã. - Exact de aceea nu mergem acasã la tine.

Ce zici de casa ta?

Scuze.

Nu mã pot gândi decât la un loc.

Nu.

Nu, nu! Nu! Nu!

Nu!

Dr Pym.

Cine ar fi crezut cã, încã o datã,

la nevoie, te-ai întoarce cãtre noi, știi?

Nu eu.

Serviți-vã.

Ce e cu pateurile rafinate? Trebuie sã menținem bugetul alimentar mic.

Ce ar trebui sã mâncãm la micul dejun?

- Pachetele de ovãz. - Pachetele de ovãz.

- Este o insultã. - De ce e o insultã?

- Pentru cã are gust de nisip. - Știi de ce? Pentru cã-i organic.

- Nu, nu e organic. Este nisip. - Cea mai importantã masã a zilei.

- Știi ce, puteți fi creativi cu asta. - Se rup dinții.

Puteți sã puneți puțin zahãr brun pe el, niște scorțișoarã, puneți puținã miere...

Bãieți, bãieți, bãieți, bãieți! Haide, omule.

Avem altceva mai mare de fãcut.

- Ãla e biroul meu? - Da.

Ce? De ce am un birou atât de mic?

Pentru cã nu ai fost acolo când am ales birourile.

Dacã strãnuți, îl pierzi.

- Eram în arest la domiciliu. - Da!

Știi ceva, nici mãcar nu-i un birou. Este gunoi.

L-ai gãsit afarã printre gunoaie.

L-am luat de la o vânzare de vechituri.

- Deci, ai economisit bani cu biroul meu? - Bãieți.

Hope, te rog! Trebuie sã ne concentrãm. În regulã?

Trebuie sã gãsim deja laboratorul. Doamne.

Știi ceva? Am auzit povești, cu ce ți s-a întâmplat.

Cu pisica aia nebunã, înfricoșãtoare, care umblã prin pereți și alte lucruri.

Ca... ca o fantomã!

Ca Baba Yaga.

Baba Yaga. O vrãjitoare.

Se spun povești copiilor pentru a-i speria.

Știi de Baba Yaga?

Oricine l-a furat...

trebuie sã-l gãsim.

Nu gãsești pe cineva de genul ãsta.

- Te gãsesc ei. - Ca Baba Yaga.

Dr Pym, ești cel mai deștept geniu pe care-l cunosc.

N-ai pus nici un fel de LoJack în laboratorul tãu?

Pentru cã dacã n-ai fãcut-o, avem o varietate de opțiuni accesibile.

Bineînțeles cã am fãcut-o, Luis.

A fost dezactivat.

Cine a furat laboratorul, știa exact ce face.

- Și ei arãtau ca și cum fazau. - Fazau?

Fazã cuanticã. Când un obiect se deplaseazã prin diferite stãri ale materiei.

Da, la asta m-am gândit.

Laboratorul emite radiații. Putem modifica un spectrometru cuantic și sã îl urmãrim?

Asta ar putea funcționa, da. Dar tot echipamentul meu este în laborator.

Unde mai putem gãsi echipamentul ãsta?

Existã o persoanã.

- Bill Foster. - Grozav!

Cine este Bill Foster?

E un coleg vechi de-al tatãlui meu. De la Shield.

- S-au despãrțit cu ani în urmã. - Se pare cã ai multe certuri cu oamenii.

Este probabil doar o pierdere de timp.

Risc totul fiind aici. Nu crezi cã ar trebui sã verificãm?

Trebuie sã aflãm cine a luat laboratorul.

Bãieți, nu este o idee bunã sã fim în aer liber așa.

Liniștește-te. Nu ne va recunoaște nimeni.

Ce, din cauza șepcilor și a ochelarilor de soare?

Nu este o deghizare, Hank.

Pãrem ca noi înșine la un meci de baseball.

Într-un sistem izolat...

particulele coexistã

într-o relație stabilã de fazã. Dacã se intervine în sistem,

acea stabilitatea devine haos.

Imprevizibilã.

Periculoasã.

Frumoasã.

Izolat complet, un sistem cuantic s-ar întoarce la stãri separate ale materiei

fiecare rețea cu o stare distinctã a mediului sãu.

Cu alte cuvinte...

obiectul în cauzã ar fi atât în fazã, cât și în afara fazei

cu multiple realitãți paralele.

Apropo de a fi în afara fazei cu realitatea...

observ un numãr neobișnuit de mare de ochi sticloși printre voi.

Așa cã de ce nu încheiem cu câteva minute mai devreme.

Asta-i suficient pentru azi, vã mulțumesc, doamnelor și domnilor, puteți pleca.

E incredibil. Legãtura ta cãtre Janet

este rețeaua cuanticã,

între stãrile cuantice ale moleculelor Posner din creierul tãu.

Da. La asta m-am gândit.

Voi puneți cuvântul "cuantic" în fața a tot?

Doctore, trebuie sã ne gãsim laboratorul.

Hope, aș vrea sã vã ajut, dar nu am nimic de genul echipamentului pe care îl descrii.

Ți-am spus cã e o pierdere de vreme Haide. Sã mergem.

Nu fi condescendent, Hank. Tu ești cel care fuge de FBI.

Totul pentru cã a trebuit sã crești în dimensiune

pentru a te potrivi în sfârșit cu ego-ul tãu.

Nu am fost eu în Germania. A fost idiotul ãsta.

Serios?

Sã faci ceva atât de mare, trebuie sã fi fost epuizant.

Am dormit trei zile întregi N-ai idee.

De fapt, am.

Pe vremuri, eram partenerul lui Hank într-un proiect numit Goliath.

Scuzã-mã, ai fost partenerul meu?

Singurul lucru mai obositor de a face ceva atât de mare,

este sã te pui cu prostiile lui Hank.

Corect.

Cât de mare ai ajuns?

Recordul meu?

Șase metri.

- Nu-i rãu. - Tu?

- Eu nu... - Nu, serios. Sunt curios.

20 de metri.

- Da. - Imens.

- 20. - Dacã ați terminat sã comparați mãrimile...

trebuie sã gãsim o cale de a da de urma laboratorului.

Și marele Hank Pym nu și-a dat încã seama de asta? Ciudat.

Ai avut toate rãspunsurile pe vremuri De aceea am pãrãsit proiectul.

Ai plecat? Te-am concediat.

Cea mai bunã decizie pe care am luat-o. Hank era un partener groaznic.

Temperamental. Încãpãțânat. Nerãbdãtor.

Mai devreme sau mai târziu alunga pe toatã lumea.

Doar mediocritãțile.

Janet a fost singura care l-a putut îndura și a ales s-o înlãture.

- Ai grijã, Bill. - A plãtit prețul, nu-i așa?

- Nemernicule... - Nu am venit aici sã vã auzim certându-vã.

Încerc sã-mi salvez mama.

Este Woo.

Trebuie sã mã fi vãzut cineva.

Relaxeazã-te. Dacã e vorba de tine, ar fi deja la tine acasã.

- Ai 15 ani? - Haide. Trebuie sã plecãm, chiar acum.

Stați! S-ar putea sã improvizați trackerul.

Dacã modificați unitãțile de defragmentare din unul dintre regulatoare.

- Asta ar putea funcționa. - Nu știu ce înseamnã asta.

Mulțumesc. Mulțumesc.

Dar doctore, poliția din campus spune

cã i-a identificat pe Pym cât și pe Van Dyne.

Nu știu ce sã-ți spun, agent.

N-am mai vorbit cu Hank de treizeci de ani.

Pot sã te asigur cã sunt ultima persoanã pe care ar dori sã o viziteze.

Haide. Te aștepți sã...

- De ce? - Simplu.

Ne urâm reciproc curajul.

Deci sunt un partener teribil?

Foster, n-a avut o idee bunã în cariera sa de neremarcat.

Dar ideea lui despre defractoare ar putea funcționa.

Bine, o idee decentã.

Numai cã am eliminat defractorii când am modernizat costumele.

Dacã am avea un costum vechi,

s-ar putea sã reușim sã dãm de urma laboratorului?

Da. Dar nu avem.

- Și dacã am avea? - Ce vrei sã spui?

Vreau sã spun...

- cã viața e amuzantã... - Dumnezeule.

- Nu ai distrus costumul. - Ce?

A fost munca vieții tale, Hank. Nu puteam distruge asta.

Înainte de a mã preda, l-am micșorat și l-am trimis lui Luis.

Mi-ai trimis costumul prin poștã?

Serviciul poștal e de încredere, știi?

Acum urmãresc numerele. Ca UPS.

Unde este?

Este într-un loc foarte sigur, bine? Nu-ți face griji.

Ce, trofeul? Nu, nu este aici.

Cum adicã, nu este acolo? Unde ar putea fi?

Am cãutat peste tot. Nu este aici.

Pleacã de lângã plantã.

L-am pus înapoi dupã ce Cassie și cu mine ne-am...

jucat.

Scotty?

Oprește-te!

Vestea bunã este cã știu unde este.

Ori de câte ori te întorci la școalã, totul nu ar trebui sã parã atât de mic?

Locul ãsta pare uriaș.

- Ce este? - Este noul regulator.

Hank, ce se întâmplã cu acest costum?

Cât de mult este o lucrare în dezvoltare?

Nu. Nu, nu, nu.

Haide!

De ce râzi? Te rog, poți sã...

Bine. Bine.

Ce vezi?

Bobinele de dimensionare nu funcționeazã bine.

Lasã-mã sã...

- Scuze. - Scuze.

Bine.

În regulã.

Încearcã acum.

Deci...

Minunat.

Dacã te-ar putea vedea acum Cap.

Hilar. Ce vom face?

Obiecte pierdute.

Unde ți-e permisul de hol?

Cu tine vorbesc.

O poți face. Aproape ai ajuns!

Alunã.

Bine. Sã mergem.

Salut campionule! Cum a fost azi la școalã?

Bine, scoate-ți glumele acum.

- Poți repara costumul? - E atât de ciudat.

Vrei o cutie de suc și niște brânzã pe ațã?

Chiar ai asta?

Sã vedem dacã Foster a avut dreptate.

Semnal detectat.

Ãsta trebuie sã fie laboratorul.

- Sã mergem sã-l luãm. - Da.

Pare în regulã.

Uitã-te la noi. Facem echipã de douã ori într-o singurã zi.

Te pune pe gânduri, nu?

- În legãturã cu ce? - Germania?

- Ce vrei sã spui? - Lucram împreunã.

Ne antrenam împreunã. Și fãceam alte lucruri împreunã.

Dacã ți-aș fi cerut, ai fi venit?

Cred cã nu vom ști niciodatã. Dar știu un lucru.

Ce?

Dacã o fãceam, n-ai fi fost prins niciodatã.

Scott.

Crezi cã poți înceta sã visezi cu ochii deschiși la fiica mea

suficient de mult pentru a-mi lua laboratorul?

- Da domnule. - Mulțumesc.

Bine, transmiteți.

Ce-a durat atât?

Scuze, a trebuit sã inventez un nume pentru furnica mea.

Mã gândesc la Ulysses S. Gr-Ant.

- Îți place? - E hilar.

Nu primesc nimic pe monitoare. E un fel de perturbare electronicã.

- Ai grijã. - Mã cunoști, Hank.

Mereu am grijã...

- Este în regulã. E doar costumul. - De unde știi?

Uite.

Asta e Ghost?

Ce face?

Crezi cã datoritã acelui costum trece prin pereți și chestii?

Hai sã plecãm de aici înainte sã se trezeascã.

Hope, privește. Uite laboratorul.

Suntem siguri cã asta-i clãdirea noastrã micșoratã și nu a altcuiva, da?

Ia-o, Scott. haide, trebuie sã fim rapizi.

O s-o iau.

Hope.

Hank.

Prieteni?

Nu cred cã te pot auzi.

Bunã.

Eu sunt Ava.

Scott.

Deci...

nu ai nevoie de un costum pentru... Știi tu.

Sã treci prin lucruri.

Nu.

Mã ajutã doar sã mã controlez.

Și durerea... ar trebui.

Nu o sã-mi intri în piept sã-mi zdrobești inima, nu-i așa?

Ești amuzant.

Nu-ți voi face rãu, Scott, decât dacã trebuie.

Am nevoie...

de ce este în capul tãu.

Sã trezim restul bandei și sã terminãm cu asta, da?

Scoalã-te! Haide!

Tatã?

Sã nu-l mai atingi niciodatã.

Acum, Hope...

cred cã sunt destul de blândã cu tatãl tãu, luând totul în considerare.

Despre ce naiba vorbești?

O altã victimã a ego-ului lui Hank Pym.

Bill.

Ce ai fãcut?

E ceea ce ai fãcut tu, dr Pym.

Ești cu ea?

Omule. Credeam cã ești în regulã.

Ce naiba se întâmplã aici?

Mã îndoiesc cã Hank l-a menționat vreodatã pa tata. De ce ar face-o?

Elihas Starr.

Au fost colegi la Shield.

Cercetarea cuanticã.

Pânã când tatãl meu a îndrãznit sã nu fie de acord cu marele Hank Pym.

Ai pus sã fie concediat. Și discreditat, ca o mãsurã bunã.

Tatãl meu a încercat sã-și continue cercetãrile pe cont propriu.

Disperat sã-și reabiliteze numele, așa cã și-a asumat riscuri.

Nu!

Prea multe.

Pânã când ceva a mers prost.

Ne-a spus sã fugim.

- Elihas, ce se întâmplã? - Pleacã. Du-te!

Tati!

Puteam spune cã era speriat.

- Tati! - Ava, nu!

Nu am vrut sã fie singur.

Nu! Nu! Nu!

Când m-am trezit, pãrinții mei erau morți.

Eu n-am fost atât de norocoasã.

I se spune "disfuncție molecularã."

Un nume destul de plictisitor, cred.

Nu prea face dreptate pentru ceea ce înseamnã.

Fiecare celulã din corpul meu, este ruptã și cusutã înapoi.

Din nou și din nou, în fiecare zi.

Eram încã la Shield când am primit telefonul

despre o "anomalie cuanticã" în Argentina.

Bunã, Ava.

Numele meu este Bill.

Am fost un prieten al tatãlui tãu.

Ți-am adus ceva.

Este în regulã. Încearcã din nou.

Așa.

Dr Foster a fãcut tot posibilul pentru a mã menține în siguranțã.

Dar alții de la Shield au vãzut o oportunitate în nenorocirea mea.

Mi-au construit un costum de izolare, ca sã-mi pot controla fazarea.

Și m-au antrenat sã fiu un agent invizibil.

M-au înarmat.

Am furat pentru ei, am spionat pentru ei.

Am ucis pentru ei.

Și în schimbul sufletului meu,

ei urmau sã mã vindece.

Au mințit.

Când Shield s-a prãbușit, am luat-o pe Ava.

Am construit camera pentru a-i încetini degradarea, dar starea ei

era progresivã. Nu știam cum sã o vindec.

Voia sã te omoare, Hank. Dar i-am spus, nu.

Și cã ar trebui sã te urmãreascã în schimb. Și destul de sigur,

ea a descoperit cã voi construiți un tunel.

Apoi mi-a povestit despre Lang.

Și mesajul de la Janet din capul lui...

- Pentru numele lui Dumnezeu! - E al meu. Îmi pare rãu.

Poți sã-mi spui cine îmi trimite mesaj?

Cassie. 911.

Asta este fiica mea. Trebuie sã-i scriu înapoi.

Nu. Asta nu se întâmplã.

Este 911. Asta înseamnã cã este o urgențã!

Nu faci cereri aici, Lang.

Nu apreciezi gravitatea...

Încearcã sã vorbim prin video. Ar putea fi ceva în neregulã.

Lasã-mã sã vorbesc cu ea. Te rog!

Cassie, ești bine? Care-i urgența?

- Nu-mi gãsesc pantofii de fotbal. - Ce?

Am meci mâine.

Scott, știu cã ei sunt acolo.

Poți sã te plimbi cu telefonul prin casã?

- Nu, nu pot face asta acum. - De ce nu?

Pentru cã sunt bolnav.

Poți sã te uiți mai târziu și sã mã suni înapoi? Te rog. Mulțumesc.

- Pa, tati! - Pa, Alunã!

- Sã te faci bine! - Sã te faci bine, amice!

Îmi pare rãu. Spunea urgențã.

Ava, vreau sã te ajut.

Nu are nevoie de ajutorul tãu. Știu cum sã o salvez.

- Chiar așa? Cum? - Janet.

În ultimii 30 de ani, ea a fost acolo jos absorbind energia cuanticã.

Putem extrage acea energie. O putem folosi pentru a repara structura molecularã a Avei

- S-o extragi? - Da!

Ești nebun? Asta ar distruge-o pe Janet!

Nu știi asta. O sã pornesc tunelul tãu.

Când locația lui Janet va apãrea în capul lui Lang, el o sã mi-o dea,

- sau îl voi preda la FBI. - Ce?

Vei rãmâne aici doar în caz cã am nevoie de ajutorul tãu.

- Te voi ajuta pe naiba! - Vei face tot ce spun.

- O s-o omori pe Janet. - Aș fi mai îngrijorat de tine, Hank.

La naiba, Bill!

- Tatã? - Calmeazã-te, Hank.

Sã mã ajute Dumnezeu...

Este inima lui! Are nevoie de pastilele sale, te rog.

Dr Foster, sunt în cutie, te rog.

Ar putea muri! Haide!

Ajutã-l!

Tatã, rezistã, bine? Continuã sã respiri. Rãmâi calm.

- Ajutã-l, omule! Haide! - Cutia de Altoid!

Stai!

Mulțumesc bãieți!

Hank!

Bill îi umple capul fetei cu minciuni.

Elihas Starr a fost un trãdãtor. Mi-a furat planurile.

Acum, aduceți-l jos. În regulã, închideți-l acolo.

Nu, nu, nu. Șurubul este în cealaltã parte.

Strângeți-l pe cel de jos, apoi desfaceți-l un filet.

- Bunã treabã. - Va funcționa.

Foster ar fi putut prãji întregul sistem.

Vom regla releele în timp ce reprogramezi setãrile. Bine?

O sã fie bine.

- Deci, asta e. - Da.

Ai crede cã dupã atâta timp de pregãtiri aș fi mai pregãtitã.

Transformarea subatomicã nu este ceva pentru care te poți pregãti.

Parcã îți topește mintea.

Adicã, s-o vãd din nou pe mama.

Dacã este o persoanã complet diferitã?

Da, ca George Washington?

- Vorbesc serios, Scott. - Sau, George Jefferson?

Dacã a uitat de mine?

Când eram în închisoare...

singurul lucru care m-a ajutat sã trec peste, a fost Cassie.

Aș fi putut fi închis 100 de ani. N-aș fi uitat-o niciodatã.

Știu cã mama ta numãrã minutele pânã când te va putea vedea din nou.

Mulțumesc.

Avem o mare problemã.

Ai uitat de luminile senzorului de mișcare din spatele clãdirii.

Nu.

Și ei țin de propunere, și Karapetyan le-a cerut în mod specific.

Da. Uite, a fost o micã nebunie...

Aș putea sã trec mâine și sã arunc o privire.

Nu, nu, nu, nu!

Întâlnirea e dimineața la prima orã. Trebuie sã vii chiar acum sã o rezolvi.

Nu pot. Aș vrea sã pot, dar nu pot pleca.

Știi ceva, vin eu la tine. Voi aduce planurile,

sunt pe laptop, și le poți rezolva acolo.

- Spune-mi unde ești, bine? - E complicat.

Cum adicã, e complicat?

Dupã cum puteți vedea, domnule...

acest sistem este o operã de artã.

- Securitatea de mâine... - Astãzi!

E așa bine! Îmi place introducerea, frate. Continuați sã repetați.

Trebuie sã mã duc la Scotty, ca sã poatã remedia planurile.

Dar nu vã faceți griji. Mã voi întoarce la timp.

Dupã cum puteți vedea, domnule...

Spune-mi cã ați spãlat dubita pentru mâine dimineațã.

Pânã la șasiu, iubire.

- Ați spãlat șasiul? - Ai spus sã facem treaba.

Asta e o înșelãtorie, frate. Trãim în California, nu în Minnesota!

Are dreptate.

Spãlarea șasiului.

Asta-i pentru curãțarea sãrii de pe drum.

Ce se depune în statele noastre surori mai încãrcate de zãpadã.

Cine ești și de ce știi atât de multe despre protocolul spãlãrii mașinilor?

Numele meu este Sonny Burch.

Și mi-am fãcut temele, Luis.

Cu alte cuvinte, am aflat de la un prieten de-al meu

de la FBI, cã ești un asociat cunoscut al lui Scott Lang,

un asociat cunoscut al lui Hank Pym, despre care am aflat de asemenea,

cã are un laborator portabil micșorabil, plin cu tot felul de tehnologii apetisante.

Și tu o sã-mi spui unde e.

Îmi pare rãu sã te dezamãgesc, dar nu știu despre ce vorbești.

Simt o rezistențã la tine, Luis.

Și am promis rezultate unor oameni periculoși.

Așa cã o sã te prezint, bunului meu prieten, Uzman.

Uzman e un maestru

în obținerea informațiilor de la reticenți, prin mijloace psihoactive.

Ãsta e serul adevãrului?

Nu existã niciun ser al adevãrului.

E doar o prostie de la televizor.

- Ce este, atunci? - Este un mic amestec,

pe care l-a perfecționat încã din zilele sale la SIS.

Te face influențabil. Și foarte receptiv.

- Amice, ãsta-i serul adevãrului! - Nu, nu este.

Fãrã sã ne ascundem, dar

- ãsta-mi pare serul adevãrului. - Da?

- Nu este serul adevãrului. - Bine. Te cred.

Nu este serul adevãrului.

Dacã merge ca o rațã și vorbește ca rațele...

Este serul adevãrului.

Am multe alergii. Așa cã...

poate vrei sã te gândești la asta.

Trebuie sã luãm înapoi acel laborator.

Ce?

Camera și costumul abia ne mai ajutã.

Cât timp mai am?

Poate douã sãptãmâni.

Atunci, îi vom face sã aducã laboratorul înapoi.

Cum?

Lang. Are o fiicã, nu?

Nu poți vorbi serios. Ava?

Tolerez multe lucruri pe care le faci acolo,

dar nu voi face parte din ceva de genul ãsta.

Nu tu ești cel care va dispãrea în neant, Bill.

Ci eu!

Ai spus cã mã poți vindeca.

Ai promis!

Știu. O voi face.

Dar nu așa.

Dacã te atingi cu un deget de acea fetițã,

nu te voi ajuta. Și am terminat.

Bine.

Existã și alte opțiuni.

Știi ceva? Ai dreptate. Acesta nu e serul adevãrului.

Pentru cã nu simt nimic.

A fost o minciunã. Am simțit ceva.

- Acesta e serul adevãrului! - Nu existã așa ceva.

Bine!

Bine, bine.

Acum o voi face foarte ușoarã pentru tine, Luis.

Bine.

Unde...

este Scott Lang?

Vezi, e complicat. Pentru cã atunci când l-am cunoscut pe Scotty, era într-un loc rãu

Și nu vorbesc despre blocul de celule D. Soția sa tocmai depusese divorțul.

Și am zis: "La naiba, omule, te-a pãrãsit când erai închis?"

Și el a zis: "Da, știu, am crezut cã voi fi cu ea la nesfârșit,

dar acum sunt singur!"

Și am zis: "La naiba, omule, știi ceva, capul sus, vei gãsi o nouã partenerã.

Dar știi ceva? Eu sunt Luis."

Iar el spune: "Știi ceva? Eu sunt Scotty. Și vom fi cei mai buni prieteni."

Bine, stai, stai.

Îmi place o poveste bunã, dar ce dracu legãturã are cu Scott Lang?

Ajung acolo, ajung acolo.

Dacã bagi moneda, trebuie sã lași sã cânte toatã melodia.

Este un tonomat uman.

Abuelita mea a avut un tonomat într-un restaurant.

Da. Cânta numai Morrissey.

Și dacã cineva s-ar fi plâns vreodatã, ar fi spus: "Porque? Gusta mas?"

- Și la El Chicanos, le spuneam mas. - Atunci, "adios!"

Ce pot sã spun, știi? Ne referim la acești bandiți melancolici, știi?

- Lang. - Bine, bine, bine, bine.

Deci, oricum, Scotty iese din închisoare și începe sã lucreze pentru Hank.

Atunci a cunoscut-o pe Hope. Și Hope spune,

"Nu vreau sã am de-a face cu tine, uitã-te la coafura mea. Sunt om de afaceri."

Și apoi Scotty zice,

"Știi ceva, fatã? Am inima frântã, probabil cã nu voi mai gãsi niciodatã dragostea.

Dar la naiba, vreau sã te sãrut! "

Dar apoi, derulezi înainte și se iubesc unul pe celãlalt, da?

Și apoi Scotty zice, "Știi ceva, nu pot sã-ți spun asta,

dar voi distruge un aeroport cu Captain America! "

Apoi ea a spus: "Nu pot sã cred cã ne-am despãrțit așa! Vorbim mai târziu, prostule!"

Deci, Scotty ajunge în arest la domiciliu, și nu va recunoaște, dar inima lui spune,

"La naiba, am crezut cã Hope ar fi putut fi noul meu partener adevãrat, dar am greșit!"

Dar soarta i-a adus înapoi împreunã și apoi inima lui Hopei spune,

"Sunt îngrijoratã cã nu pot avea încredere în el, și va strica din nou totul".

Și apoi inima mea spune,

"Umplutura de zmeurã reprezintã roșul companiei.

Și suntem la zile depãrtare de a ieși din afaceri!"

- Ieșim din afaceri? - Peste câteva zile?

Al naibii ser al adevãrului! Știți, încercam sã vã protejez, bãieți.

Jur pe Dumnezeu. Am încercat sã fiu un șef bun. Dar suntem faliți.

Și Karapetyan e ultima noastrã speranțã și dacã nu apãrem, suntem terminați!

- Asta-i o conducere groaznicã. - La naiba, frate!

Vina e a mea, vina e a mea!

Destul.

Te voi întreba încã o datã...

Unde este Scott Lang?

Am încercat sã-ți spun. Este într-un loc dificil, emoțional vorbind.

Emoțional vorbind.

Dar unde este Scott Lang, literalmente?

Pãdurea.

Pãdurea?

Baba Yaga!

Cum adicã, pãdurea?

Pãdurea Muir! Al doilea drum de incendiu de pe autostrada Panoramic.

Pentru numele lui Dumnezeu!

Baba Yaga, vine târziu, copii, culcați-vã la opt.

La naiba!

Dacã acel ciudat obține tehnica lui Pym, nu o voi vedea niciodatã.

Ce facem acum?

Este mai ușor sã furi de la FBI decât de la Sperietoare.

Eu sunt.

Ți-ar plãcea o promovare?

Am locația lui Pym, Van Dyne și Lang.

Dar va trebui sã-i prinzi acum, pentru cã nu vor mai fi acolo mult timp.

Și când o vei face, o sã-mi dai laboratorul.

Am înțeles.

Vești bune, domnilor.

FBI-ul vã face munca grea în locul nostru.

La ce vã uitați? Schimbați-mi cauciucul!

Domnule...

Poți sã bați?

Scuzați-mã domnule, dar am o pistã.

Ador pistele.

- Sistemul e pe verde. - Pregãtirea bobinelor.

Încãrcare completã.

De îndatã ce tunelul e deschis,

anunțã-ne dacã primești ceva care ar putea fi parte a mesajului ei.

Da, da. Așa voi face.

Bine, atunci.

Îi dãm drumul.

Am reușit!

Ai primit ceva?

Nimic.

Așteaptã un minut. Pentru cã ar putea...

Nu, nu, nu, nu!

- Ce se întâmplã? - Se închide. Poate cã vectorii sunt opriți.

I-am revãzut de un milion de ori. Știu cã sunt corecți.

- Atunci, ce altceva ar putea fi? - Nu știu.

- Scott, ce faci? - Scott, pleacã de acolo!

Scott, am avut...

Îmi pare rãu. Nu știu cât timp am. Trebuie sã rezolv algoritmul.

Crede-mã, dupã 30 de ani aici...

m-am gândit mult la asta.

Janet?

Bunã, scumpule.

Bombonicã.

Mamã?

Nu e reuniunea pe care mi-am imaginat-o. Totul e în grabã.

Amândoi ați fãcut o treabã grozavã.

Aveți nevoie doar de un mic...

ghiont.

Janet, cum este posibil acest lucru?

Nu un mesaj ai pus în capul lui Scott. Era o antenã.

Deșteaptã fatã.

Sunt atât de mândrã de tine.

Scumpo, spune-ne unde ești. Spune-ne cum sã te gãsim.

Nu, câmpurile de probabilitate sunt prea complexe.

De aceea trebuia sã vorbesc cu tine.

Trebuie sã-mi urmezi vocea.

- Desigur. - Cum ai urmãri un apel cãtre sursa sa.

Îți urmãresc semnalul folosind frecvențele subatomice,

între punctul 2 și punctul 9.

- Aș îngusta la 4 și 6. - Este prea strâns. Te-am putea pierde.

Uitã-te la noi, certându-ne din nou.

Bine. În regulã, între 3 și 7.

Prima noastrã ceartã de decenii și se încheie imediat.

Punct ochit, punct lovit.

- Sursa e blocatã. - Ești tu!

Am reușit!

Trebuie sã ne întâlnim exact la aceste coordonate.

În pustiu, dincolo de vidul cuantic.

Este foarte periculos, mai ales pentru mintea omeneascã. Așa cã ai grijã.

Timpul și spațiul funcționeazã foarte diferit aici.

Aveți douã ore. Dupã aceea, câmpurile de probabilitate se vor schimba,

și va mai trece un secol pânã sã se alinieze din nou așa.

Te vom gãsi.

Știu, Bombonicã.

Nu.

Nimic. Nu am primit nimic. Nici urmã de Janet.

Perfect.

Cum am ajuns aici?

Mai întâi vei vedea tot felul de lumini și va deveni minunat,

dar atunci va deveni negru și tãcut. Foarte tãcut.

Scott, o sã fiu bine.

- Spun doar. Pentru cã am fost acolo. - Da, așa ai spus.

Scuze, trebuie sã rãspund.

Bunã, omule. Vii?

Nu, nu vin. Dar știi ceva? Vine Fantoma.

Și știi ceva? FBI-ul știe unde ești.

- Ce? - Îmi pare rãu, îmi pare rãu.

Mi-au dat serul adevãrului, apoi dintr-o datã am început sã vorbesc sincer,

cum urãsc felul în care încarci mașina de spãlat vase. Îl urãsc, îl urãsc.

Dar trebuie sã te duci acasã pentru cã FBI-ul probabil se duce acolo acum!

Apropo, cine pune farfuriile pe raftul de sus, bine?

Locul lor nu e acolo!

Mã simt un ticãlos.

Veți fi foarte supãrați. Trebuie sã plecãm. Acum.

- Ce? - Fantoma știe unde suntem.

- La fel și FBI-ul. - Cum?

- I-am spus lui Luis unde suntem. - Ce-ai fãcut?

I-am spus sã vinã aici, ca sã-l pot ajuta cu propunerea lui Karapetyan.

Dumnezeule!

Uite, trebuie sã închidem acel cont. În caz contrar, vom pierde afacerea!

Știți cât de greu e pentru foștii pușcãriași sã gãseascã de muncã în aceste zile?

Iisuse, Scott!

90 de secunde pânã la închiderea diafragmei.

- Întâi trebuie sã depolarizezi bobinele. - Știu.

Îmi pare foarte rãu, dar...

FBI vine la mine acasã, așa cã...

trebuie sã plec.

Pot sã împrumut costumul?

Uite... doar o sã împrumut costumul.

O sã mã întorc. Spuneți-mi unde veți fi.

- Nu te deranja. - Ce?

Vom veni și vom lua costumul imediat dupã ce o gãsim pe mama.

- Hope... - Scott, du-te!

- Scott? - Tati?

- Noi suntem, prietene! - Am venit dupã pantofii lui Cassie.

Trebuie sã se odihneascã.

Scumpo, de ce nu te duci sus. Du-te și uitã-te sub patul tãu.

Tati? Ești sus?

Tati...

Ce...?

Chiar trãiește ca un porc în zilele astea.

Tati?

Super.

Împrãștiați-vã!

- Din nou? - Nu aveți niciun pic de rușine!

- Monitorul spune cã e în baie. - Da, nu cred asta.

Cassie, lasã omul sã treacã.

- Dar tata e foarte bolnav! - Voi vedea.

Spune cã nu vrea sã se îmbolnãveascã și altcineva.

Îmi voi încerca norocul, scumpo.

A vomitat. Mult.

Domnișoarã, sunt agent federal. Am vãzut lucruri mai rele decât vãrsãturile.

- Mult, mult? - Da!

- Las-o baltã. Dã-te deoparte. - Nu!

Woo!

- Ce cauți aici? - Scott.

Îmi pare rãu. Sunt foarte bolnav.

Ți-am spus.

Scuzã-mã. Uneori trebuie sã dai afarã, știi?

Scuze.

Voi porni camioneta. Tu ia laboratorul.

Nu mișcați! Sunteți înconjurați!

Hank Pym. Hope Van Dyne. Sunteți arestați.

- Asta este hãrțuire. - De fapt, nu este.

De la ce vine FBI? Indivizi ce Deranjeazã Mereu?

- Monitorul lui se verificã? - Bineînțeles cã da.

La naiba. Se pare cã am înghițit un bol de rahat.

I-am prins, domnule. Pym și Van Dyne sunt arestați.

Serios? Da!

Îmi pare rãu, Scott. Au fost prietenii tãi. Nu este frumos.

Chiar aveam nevoie de o victorie, știi? Oricum...

voi reveni mai târziu pentru sfârșitul oficial al sentinței tale.

Îmi pare rãu cã te-am judecat greșit, amice.

Ar trebui sã fii mândru de tine.

Ce este?

Avem un om la pãmânt și laboratorul lui Pym a dispãrut.

- Mulțumesc cã m-ai acoperit. - Sigur.

Deci...

Cât timp ai fost din nou, Omul Furnicã?

Nu mult.

S-a întâmplat.

Îmi pare rãu cã te-am mințit. Îmi pare rãu cã am riscat totul.

- Tatã, e în regulã. - Nu este.

Fac niște lucruri prostești, iar oamenii pe care-i iubesc cel mai mult, plãtesc.

În principal, tu.

Încercarea de a ajuta oamenii nu e o prostie.

Am dat-o în barã aproape de fiecare datã.

Poate cã ai nevoie de cineva care sã-ți acopere spatele.

Un partener.

Ea a spus-o clar cã e ultimul lucru pe care îl vrea.

- Cine? - Hope.

- Stai, tu la cine te gândeai? - La mine.

La tine?

Nu râde.

- Aș fi un partener grozav. - Alunã!

Ai fi minunatã.

Și dacã te-aș lãsa, aș fi un tatã groaznic.

Bine.

Hope sã fie partenerul tãu. Este deșteaptã.

Îmi amintește de tine.

Te vei duce sã o ajuți?

Cred cã ar trebui s-o ajuți.

Aș vrea sã pot, dar...

Nu știu cum o pot ajuta fãrã sã te rãnesc pe tine.

O poți face. Poți face orice.

Ești cea mai Grozavã Bunicã din Lume

Agent Woo vã va vedea într-o orã.

O orã? Nu avem o orã.

Trebuie sã fiți în altã parte?

Așa te vreau.

În regulã, care e planul nostru?

Sã micșoram peretele ãla.

Pare a fi de rezistențã Tavanul ar putea sã se prãbușeascã.

- Atunci fugim ca dracu. - Am numãrat 15 sau 20 de agenți pe etaj.

Aproximativ de cinci ori mai mulți decât în clãdire.

- Toți sunt bine înarmați. - Nu sunt șanse mari.

- Ai idei mai bune? - Nu.

Dar nu renunț la mama.

Ar fi atât de mândrã de tine.

Bine.

Unu...

doi...

Scott?

Pentru ce mai stați pe aici?

Trebuie sã mergem sã gãsim laboratorul.

Și cu mine cum rãmâne?

Perfect.

Grãbește-te și îmbracã-te. Nu avem prea mult timp.

Domnule.

Bine. Acum ce facem?

Pe mine mã întrebi?

Urcã!

Bunã.

Bunã.

Scuzați-mã. Plãnuim sã plecãm în curând,

sau voi doi veți continua sã vã holbați unul la celãlalt

pânã când vor începe sã tragã în noi?

- Burch. - Da?

- Da. Au ieșit. - Am plecat.

- Lipsește un costum, la fel și dubița. - Cum se poate întâmpla asta?

Adicã, ce dracu?

Mulțumesc.

Cu plãcere.

Deci, cum gãsim laboratorul?

Dupã ce l-am pierdut prima datã, i-am pus un tracker nou...

de un fel.

Asta va funcționa.

Este gata sau nu?

Putem începe procesul de extracție acum.

Ascultã, Ava, totul ar putea fi foarte periculos.

- Poate, poate cã ar trebui... - Poate cã ar trebui ce? Sã așteptãm?

Am câteva zile pânã mor.

Facem asta, Bill. Acum.

Valorile energiei aratã cã nu au folosit tunelul încã.

Nu avem mult timp înainte ca locația mamei sã se schimbe și o vom pierde.

Da, și mai avem multe de fãcut înainte de asta.

Știi, tata mi-a spus întotdeauna cã dacã vrei sã faci ceva bine, faci o listã

Deci, ar trebui sã facem asta.

Unu, trebuie sã intrãm în laboratorul ãsta.

Doi, trebuie sã-i scoatem pe Foster și Fantoma.

Trei, va trebui sã luptãm cu Fantoma. Se pare cã ar trebui sã facã parte din 2.

2-A. Da? Sã-i spunem 2-A.

Lupta cu fantomã, 2-A.

Trebuie sã ne asigurãm cã laboratorul e complet mãrit pentru a vã întoarce,

în caz contrar suntem terminați.

- Scott... - Vrei sã încep din nou? Voi începe din nou.

Mã voi scufunda.

Singura șansã pe care o avem este ca voi doi sã fiți aici

împreunã, protejând tunelul.

Lasã-mã sã fac asta, Hope. Te rog.

Lasã-mã sã o iau.

Cred cã are dreptate.

Care-i treaba?

Vã amintiți reclama aia iubitã?

Care-i treaba?

L-am pus sã ne urmeze aici.

M-am gândit cã ne-ar prinde bine puțin ajutor.

În regulã. Sunt pe poziție. Furnicile au intrat.

- Recepționat. - Ține ochii deschiși, Scotty.

- Vrei un Pez? - Nu.

Cassie mi-a dat asta de ziua mea.

Apropo, îmi place acest costum!

Mulțumesc, omule.

Aș vrea sã fi avut un costum.

Mi-ar plãcea chiar și un costum cu puteri minime, știi?

Sau poate doar un costum. Fãrã puteri.

Ce este?

Nu știu.

Sunt ei.

Nu pot fi departe.

Hank? Hank?

Înceteazã!

Tatã, care e situația ta?

M-am ocupat de Foster.Îmi pun costumul acum.

Vroiam doar s-o salvez pe Ava.

Ea se confruntã cu moartea sau cu ceva mult mai groaznic. E speriatã.

Vã voi ajuta sã gãsiți un remediu când mã întorc. Îți promit.

Împreunã, vom gãsi ceva.

Mult noroc, Hank.

Mulțumesc, Bill.

Acum, vreau sã te dai în spate.

Timp rãmas: 15 minute.

Hank a intrat, Scott. Vreo urmã de ea?

Nu. Nimic încã.

Ava!

Retrage furnicile, Scott.

Doamne.

Pot obține un raport de stare, pentru cã am probleme serioase cu Fantoma aici?

Sunt gata de scufundare.

- În cazul în care nu reușesc... - Nu. Nu spune asta.

Nu te pot pierde și pe tine.

Te iubesc, Hope.

Prieteni, totul e rãu aici. Vã rog...

Acum.

Distragerea atenției..

Unul dintre primele lucruri care te învațã la Universitatea Magie Online.

Nu!

S-ar putea sã fi funcționat, am reușit, Scotty.

- Ne întâlnim la punctul de întâlnire. - Bine. Am plecat.

Nu.

Pe bune?

- Tipul ãsta? Din nou? - Cine?

Ți-am spus cã afacerea noastrã nu s-a terminat.

Schimbare de plan.

Ține-te bine.

Vreau laboratorul ãla, bãieți. Cu orice preț.

Ține-te bine.

Șasiul ãsta e murdar!

Acum au probleme mai mari.

Hope, ce faci? Te îndepãrtezi de punctul de întâlnire.

Nu-ți face griji. Îi duc pe tipii ãștia pe traseul pitoresc.

Stai, ce...

Nu!

Doamne! Dumnezeule, vom muri! Vom muri!

Semnal pierdut.

Ce naiba fac ei acolo?

Recalibrare.

Recalibrare.

Nu ai spus niciodatã cã e atât de frumos, Scott.

Recalibrare.

Bine. Oricând de acum.

Recalibrare.

- Recalibrare. - Haide.

Semnalul a fost restabilit.

Motocicliști, e rândul vostru.

- Preia volanul. - Ce? Stai, Hope!

Anii '60 au fost distractivi. Dar acum, plãtesc pentru asta!

Fii atent acolo!

Mai scutește-mã. N-am mai condus de doi ani.

Ai fost miruit!

Sus aici!

Nu e bine.

Hope!

Nu!

E chiar acolo, ia laboratorul. Ia laboratorul!

Am vãzut-o. La vest de Primo.

Hope! Așteaptã!

Cu mine cum rãmâne?

Te-am prins acum, Ava!

Nu din nou!

Gunoiule!

Da!

Du-te. Hai, hai, hai!

Burch a luat laboratorul. Mã duc dupã el.

Nu, nu, nu, nu!

Lucrare în dezvoltare, pe naiba.

Scott, unde ești? Îl vãd pe Burch. Grãbește-te!

- Vin, vin! - Nu mai avem timp!

Atențiune. Ne apropiem de vidul cuantic.

Vin la tine, scumpo.

Prieteni...

Nu vã trebuie telecomanda de la laborator?

Pentru cã tocmai am gãsit-o.

Nu putem mãri laboratorul fãrã ea. Adu-o la noi, repede.

- Da, dar dubița e blocatã. - Folosește geanta Hot Wheels Rally.

Ce?

Te iubesc, dr Pym.

Telecomanda! Ne lipsește telecomanda. Trebuie sã verificãm dubița.

Super!

Cobor pe Pacific. Bãieții lui Burch sunt cãlare pe mine.

- Sunt pe drum. - Bine. Voi lua laboratorul.

Bunã!

Asta e tare!

Frumos!

Vino aici, nevãstuicã micã! Nu, nu te...!

Cred... Poate cã da.

Haide!

A vãzut cineva un domn sudic purtând o clãdire?

Cum a avut timp sã cumpere bilet?

Doar o datã, te rog. Funcționeazã!

Da! Bine, am nevoie de ajutor.

Așa.

Scuze!

Fii serios, omule!

Nu e mișto!

Criminalilor!

Da! Da!

Te voi numi Ant-onio Banderas. Ești un dur! Da!

Nu. Nu. Nu! Ant-onio!

Prietenele noastre, balenele cu cocoașã se scufundã aici în golful San Francisco

pentru puțin timp liber, și împerechere.

Ascultã, Uzman...

Ne întâlnim la țãrm în trei ore.

Oameni buni, abia am pãrãsit docul, dar se pare cã avem companie!

Uitați-vã, chiar acolo, vedeți oameni buni? Iatã. Este o breșã.

Ce...?

Bunã. Scuze. Bunã. E în regulã, e în regulã.

Scuze. Nu, nu sunt balenã. Va dura doar o clipã.

Asta nu-ți aparține.

- Nu! Nu! Nu! Nu! - Te faci de râs acum.

- Haide. Dã-i drumul! - Nu!

Mulțumesc.

Iau eu asta acum.

Nu...

... îți topește mintea...

... un mesaj din capul tãu...

... am avut un vis...

Tati?

Tati?

Tatã?

Ce se întâmplã? De ce nu ai gãsit-o pe mama?

Pari rãtãcit, Hank. Ești în regulã?

Tot mai crezi cã ai toate rãspunsurile, Hank?

Sunt eu.

Îmi pare foarte rãu!

- A durat atât de mult. - Nu.

Nu...

Ești aici acum.

Sã mergem acasã.

Credeam cã am murit.

Dar energia din mâinile tale...

Cum ai fãcut asta?

Nu sunt aceeași femeie care eram acum 30 de ani, Henry.

Locul ãsta...

te schimbã.

Și adaptarea face parte din el, dar o parte din el este...

evoluție.

Coordonatele laboratorului n-au fost gãsite. Nu urcați.

Probabil ar trebui sã-ți spun cu ce avem de-a face acolo.

Am laboratorul. Am laboratorul. Mișcați-vã. Mișcați-vã...

Mișcați-vã!

Dați-vã din...

Sã mergem.

Nimeni nu pare sã fie sigur ce este asta.

Se pare cã are 27, 24, 20 de metri înãlțime.

Dați-vã din drum!

Am laboratorul. Laboratorul! Bine...

Aerul e înecãcios.

Nu. El e prea mare.

- Scotty! - Scott!

O sã mã culc.

O sã mã culc doar cinci minute.

Am nevoie de cinci minute. Cinci minute...

Du laboratorul undeva în siguranțã. Aerul lui Scott nu va dura mult!

Bine!

Mișcã. Mișcã. Mișcã!

Nu stai!

Laboratorul e la scarã normalã.

- Au reușit! - Gata de urcare.

Sã mergem sã ne vedem fiica.

Scott.

Scott!

Scott, haide. Trezește-te.

Haide. Haide. Unde ești, Scott?

Te-am gãsit.

Scott?

Scotty. Hope, rãspundeți.

Ați fost zdrobiți de clãdire?

- Sco... - Unde e telecomanda, Luis?

Este, este probabil, acolo.

Nu e la mine. Nu e la mine.

Cred cã aici spunem, Adios, amigo.

Nu, nu, nu, nu!

Mulțumesc bãieți.

Ava? Ava!

Ava.

- Aproape gata pentru extracție. - Te rog, oprește-te. Oamenii sunt rãniți.

Totul doare. Nu-mi spune mie despre durere.

Și dacã Hank are dreptate? Dacã acest proces o omoarã pe Janet?

Ce, îți faci griji pentru ea?

Spun cã este e un om de științã genial. Poate fi în stare sã ajute.

Va ajuta. Chiar acum.

Și dacã moare, moare!

Nu, nu.

Îmi pare rãu, nu putem face asta. Trebuie sã gãsim o altã cale.

Aceasta este calea.

Janet!

Ea începe extracția.

O va sfâșia pe mama.

Nu!

Hope!

Ești bine?

Mamã?

Dumnezeule.

Te-am gãsit.

Mi-ai lipsit atât de mult.

Și tu mi-ai lipsit, Bombonicã.

Este în regulã. Sunt... sunt aici acum. Avem timp.

Gata cu excursiile de afaceri de ultim moment, bine?

Îți promit.

Nu, e bine, e în regulã. Nu vã faceți griji pentru mine.

- Voi fi bine. - Tatã!

Scott.

Domnișoarã Van Dyne.

Mã bucur sã...

Cred cã ne-am cunoscut deja.

Cred cã da.

Stai.

Durerea ta.

O simt.

Doare.

Întotdeauna doare.

Îmi pare rãu.

Cred cã te pot ajuta.

Știai cã poate face asta?

Este în regulã.

Prieteni, vine poliția.

Vin polițiștii. Toți.

- Trebuie sã plec. - Trebuie sã plecãm.

Cum rãmâne cu ei?

Mâinile sus!

Nu. Nu, ne facem meseria.

I-am vãzut pe tipii ãștia, încercând sã împuște oameni.

Așa cã i-am reținut. Pentru dumneavoastrã. Cu plãcere.

- Traficãm tehnologie furatã. - Și am ucis mulți, mulți oameni.

- El este responsabil. - Asta e adevãrat. Eu sunt.

Am comis și numeroase încãlcãri ale codului de sãnãtate în restaurantul meu.

Unele dintre ele v-ar șoca.

Este serul adevãrului.

Trebuie sã plecãm de aici. Rapid.

Am o idee.

O figurã uriașã vãzutã acum la intersecția dintre Broadway și Wycona.

- Toate unitãțile sã meargã acolo. - Du-te. Hai.

Iatã-l.

S-a terminat, Scotty.

Îmi pare rãu, dar te-am prins, omule.

Haide, este capãtul liniei, amice. N-ai unde te ascunde.

Scoate-ți plasturele. Ai pierdut. Este în regulã.

La naiba, Scotty! Micșoreazã-te!

Magie!

La naiba. Haide la Lang. Acum.

Bravo, scumpo.

Sã mergem!

- Lasã-mã aici. - Putem reuși.

Ai spus-o chiar tu.

Am rãnit oameni.

Dar tu nu.

- Pleacã, te rog. - Putem reuși, Ava.

Bill...

Nu te pãrãsesc.

Bunã, bãieți.

Au trecut deja cei doi ani ai mei?

Cum e afarã? Adicã...

Oamenii încã mai danseazã? Mai sunt camioanele cu mâncare?

Ai scãpat de data asta, Scott, dar...

te voi mai vedea.

Unde?

Unde mã vei mai vedea?

În general, ne vom vedea. Data viitoare când faci ceva rãu.

Voi fi acolo. Sã te prind.

Mã vei urmãri și apoi... Credeam cã mã inviți undeva.

De ce aș face asta?

Asta mã întrebam. De ce ai face asta. Eu, eu...

La o petrecere, sau la o cinã, sau ceva de genul ãsta?

Nu știu. Credeam cã planifici tu seara.

Nu. Am vrut sã te arestez. Te voi aresta din nou mai târziu.

- Ușurel. - Bine.

Vrei sã luãm cina, sau ceva de genul ãsta?

Adicã, pentru cã sunt liber. Da. Vino.

- Ești gata? - Da!

- Tati! - Bunã!

Da, noi am fost Cu ce vã pot ajuta?

- La 8:30, luni. - Sunã bine.

Domnule Karapetyan? Da, ați vãzut asta?

Și nouã ne-ar pãrea bine sã facem afaceri cu dvs.

Ne vedem joi, la ora 9:00. Bine.

Așa se încheie o afacere!

Este grozav.

Deci, Cassie...

ce vrei sã fii când crești?

Vreau sã ajut oamenii. Ca tatãl meu.

Serios?

Voiam sã fiu partenerul lui.

Dar a spus cã te vrea pe tine.

Chiar așa?

Tati!

Stai așa.

- Mișcã! Pleacã de aici! - Nu. Nu. Nu!

E scârbos.

Urãsc praful ãsta de molii.

Pleacã.

- Omul Furnică şi Viespea (2018) - Filme Online pe: www.RadioFLy.ws