Original subtitles

Suntem înglodaţi în datorii către Occident.

Avem nevoie de valută forte, altfel ne aşteaptă vremuri grele, tovarăşi.

Dacă ratezi tranzacţia Würfel & Struth, te întorci acasă.

Pentru totdeauna.

Am nevoie de cineva în care să am încredere.

Numai pentru câteva zile.

Martin.

Singura persoană de care trebuie să fiu protejat eşti tu.

Vino cu mine în Cape Town, Martin.

Cu o condiție. Să mă întorc la Kleinmachnow. La Max.

Bineînţeles.

Ea e Rose Seithathi.

Cel mai iscusit agent de la sud de Ecuador.

Încheiem un târg între RFG şi Africa de Sud ?

Între doi din cei mai răi inamici ai noştri ? De ce ?

Din cauza banilor.

Frank Winkelmann e ataşatul comercial al RFG.

Avem nevoie de semnătura sa să scoatem marfa lui DeGraaf din vamă.

Asta te plătim să faci, băiete ? Să te împiedici ?

Sunt perfecte.

Cu ele o să aruncăm în aer rafinăria din Cuenza Norte.

În Angola ?

La dracu, nu e vorba numai de tine.

E în joc supravieţuirea ţării noastre, a idealurilor sale

şi un viitor mai bun pentru milioane de oameni !

Dacă pleci acum...

n-o să mai vezi niciodată RDG.

Şi nici pe fiul tău. Eşti conştient de asta, nu ?

Trebuie să fugim cu toţii din Africa de Sud.

Vor veni negreşit după noi.

Să le vindem atunci în străinătate. În Angola. La rafinărie.

Olof Palme, premierul suedez, a fost asasinat aseară

în timp ce se întorcea acasă de la cinematograf cu soţia sa, Lisbeth.

Asasinatul a avut loc pe strada Sveavägen din centrul Stockholmului

la 11.00 PM, ora Europei Centrale.

Lisbeth Palme a fost rănită şi ea de un al doilea foc de armă

însă a scăpat cu viaţă.

Cei doi nu erau însoţiţi de gărzi de corp în acel moment.

Poliţia....

Rose, pleacă de la fereastră, te rog.

- Poate te vede cineva acolo.... - Sau îl văd eu prima.

Sanjev are dreptate. Pleacă de lângă fereastră, te rog. E periculos.

Trebuia să iei în calcul asta înainte s-o amesteci şi pe Rose.

Știi că mercenarii tot o să-i dea de urmă mai devreme sau mai târziu.

- Sanjev, încetează. - Trebuie să fugiţi din ţară.

Aşa vom face. Plecăm spre nord.

- Căutăm alt cumpărător. - Cine anume ?

Comuniştii din MPLA, cei care păzesc rafinăria.

Vă duceţi în Angola ? Pe la graniţa terestră ?

Cu Rose şi o grămadă de arme după voi ?

În toiul războiului de frontieră ? Aţi înnebunit ?

E totuna dacă daţi buzna într-o grămadă de mercenari.

Africa de Sud e un paradis pentru ucigaşi plătiţi din toată lumea.

Foşti soldaţi din Legiunea Străină, din trupele speciale britanice,

foste Berete Verzi, toţi foşti de oriunde.

Toţi brutali, toţi albi.

Nu m-ar mira să aflu că Olof Palme a fost lichidat de ei.

De ce şi-ar alege un mercenar sud-african drept ţintă

premierul Suediei în Stockholm ?

Lista lor de ţinte nu se mărgineşte la graniţele noastre.

Palme a ţinut un discurs în care înfiera apartheidul cu câteva zile în urmă.

Mulţi mercenari ucid negri, alţii comunişti.

Sau preferaţii lor: negrii comunişti.

Partea bună e că ei fac orice pentru bani.

Salut.

Care-i cea mai bună cale de intrare în Angola ?

E o ghicitoare ?

E primejdios s-o apuci pe ruta terestră prin războiul de frontieră.

- Majoritatea iau avionul. - Nu merg cu avionul.

- Atunci o navă. - Nici cu nava.

- Atunci ai nevoie de Banks. - Cine ?

Nimeni nu cunoaşte ţinuturile de graniţă mai bine ca Banks.

Știe să se strecoare chiar şi cu un prunc în braţe prin zona de război.

Uite-l acolo. Tipul din cuşcă.

Ia-ţi banii înapoi.

Bravo, fata tatii.

Bravo, fată.

Spune, cine-i fata tatii ?

- Scuzaţi-mă. - Fata tatii.

Dvs sunteţi Banks ?

Barmanul spune că dvs sunteţi omul pe care-l căutăm.

Barmanul e un ticălos.

Nu vă temeţi de câine. Muşcă doar pe negri.

Când era mică,

o băgam într-un sac şi o băteam cu un ciomag.

Apoi puneam un negru să deschidă sacul.

Ideea era ca prima faţă pe care o vedea după ce a fost bătută

să fie a unui negru.

Aşa a învăţat să-i urască.

Sigur n-ai o bunică neagră ?

Mă îndoiesc.

Pentru ce aveţi nevoie de mine mai exact ?

Să ne duci în ţară la rafinăria indicată.

În siguranţă.

Știi cele două mari năpaste care-l pasc pe un om în domeniul meu ?

Să fii ucis şi să nu fii plătit, nu neapărat în ordinea asta.

Aşa că prefer plata în avans.

Ne gândeam să împărţim câştigul după ce terminăm.

Cred că am discutat deja asta.

Ei bine ?

Ne ajută fără bani.

Însă vrea un diamant.

Două carate, calitate I1.

Grozav... Hai să mergem singuri.

De unde facem rost de un diamant ca ăsta ? Săpăm după el ?

Nu mi-ai povestit ieri că te dor dinţii ?

Nu. De ce ?

Diamantul doamnei Winkelmann are cel puţin două carate.

Urăsc dentiştii.

Patru, trei, doi, unu...

Sub noi, Tera

Viteza scade

Plutind prin spaţiu

Dăm mesaj acasă

Germania '86

Traducerea şi adaptarea Mihai

Secretarul general al Partidului Comunist

şi preşedintele Consiliului de Stat al RDG, Erich Honecker,

îi urează secretarului general al CC al PCUS

Mihail Gorbaciov,

un călduros bun venit pe meleagurile RDG.

Tovarăşe Schweppenstette, mă poţi ajuta cu verificarea documentelor ?

De când am fost promovată nu mai fac faţă volumului de muncă.

Am şi eu destule de făcut.

Aud uneori întrebarea:

Am exagerat oare cu autocritica ?

Nu dăm oare apă la moară propagandei anticomuniste ?

Conversaţiile amicale cu Reagan i-au întunecat judecata lui Gorbaciov.

Sau CIA i-a turnat vreun drog în vodcă.

Marx şi Lenin ne învaţă că atitudinea critică...

Noi unde ne situăm ?

Singuri.

... evaluarea realistă...

Cu totul singuri.

... punctul de plecare pentru elaborarea unui program constructiv.

Nucleul său îl constituie accelerarea dezvoltării socio-economice a ţării

justificată în deciziile congreselor de partid

şi în noua versiune a programului de partid.

De ce-i coada aşa lungă ? Vreau doar să cumpăr carne.

Ce-aţi dori azi ? N-avem pui sau n-avem jumări ?

Transportul de colanţi va sosi peste două ore.

- Ce ? - Cei care vor colanţi să treacă aici...

- Nu ! - Faceţi loc pentru ceilalţi.

Nevastă-mea să-şi ia gândul de la dresuri.

Aici nu e România. Avem tot ce ne trebuie.

- Dacă zici tu... - Da.

Scuze.

- Aşteptaţi toţi pentru colanţi ? - Da.

CLUB PARADISE BERLINUL DE VEST, RFG

Când Matthäus dădu un gol

toată lumea îşi ieşi din minţi.

E fantastic, omule. Aş vrea să avem şi noi fotbal în America.

Uite, e Alex.

- Mă duc să-l salut. - Bine, du-te.

- Nu vii ? - Nu, du-te liniştită.

Îl cunoşti pe poponarul ăla ?

Nu, cred că m-a confundat. E prietenul lui Katie.

Prietena ta e bună rău, soldat.

Mă întorc imediat.

- Alex... - Ce-a fost asta ?

Haide, Alex. Ei nu înţeleg.

Dacă ar afla că ajut bolnavi de SIDA...

Cum să le explic de unde te cunosc ?

Bună întrebare. Nu te cunoşti nici pe tine însuţi.

Sunt soldat, Alex.

Trebuie să-mi fac datoria faţă de ţara mea.

Însă mai presus de asta, ai o obligaţie faţă de tine însuţi.

Ce faci ?

Nu ştiu.

Nu eşti încă pregătit.

CAPE TOWN, AFRICA DE SUD

Bună dimineaţa, Cape Town.

'Neaţa, Tobias.

- Cum a decurs ora de lectură ? - Foarte bine. Mulţumesc.

Fetele sud-africane au fost complet vrăjite.

Bineînţeles.

E în regulă, băieţi. Hai să vorbim despre misiune.

- Ce-i cu alea ? - O să-l leg pe Thomas cu lanţuri.

Fiţi atenţi. Intrarea e aici. Biroul lui Winkelmann e aici.

Trebuie să intrăm pe aici, ca Jason să facă o poză bună din cealaltă parte.

Însă vei avea foarte puţin timp pentru instantaneu.

Instantaneul care va captiva lumea.

CABINETUL ȘI REȘEDINȚA WINKELMANN, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD

Aveam azi închis. Dar pentru dumneata...

Mulţumesc că mi-aţi făcut loc pe ultima sută de metri.

Ia loc.

Gura mare, te rog.

Da. Ți se mişcă o plombă.

- Serios ? - Da. 36, stânga jos.

- Îţi pun o plombă nouă. - Acum ?

Nu te teme. Facem mai întâi o anestezie locală.

Sunteţi sigură ?

Știu să schimb plombe cu ochii închişi.

Nu, vă rog.

E doar o mică înţepătură. Fii pe pace.

Trebuie să iau o gură de apă.

- Mai bine mi-o schimb în Germania. - Cum ?

Și să laşi durerea de dinţi să-ţi strice excursia ?

Nici să n-aud.

Gura mare, ochii închişi.

Gata, asta a fost.

- Fără anestezie ? - Da, îmi place să fac surprize.

Fireşte, numai cu pacienţi foarte curajoşi.

Nu m-a durut deloc.

- Unde ţi-ai pus plomba ? - Cu multă vreme în urmă.

München.

Ce preferi ?

Plombă de aur ? Porţelan ?

Sau ceva mai simplu ?

Prefer aur. Măcar să facem o treabă bună.

- Unde-i Jason ? - Habar n-am.

AMBASADA RFG, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD

- Fără fotograf n-avem ce face. - Trebuie să-l mai instruiesc.

Care din voi ştie să umble cu camera foto ?

Numai tu. Și doar tu ştii ce trebuie să fotografiem.

Știţi să vă descurcaţi înăuntru fără mine ?

Sigur că da.

Țineţi minte. Trebuie să ajungeţi în biroul lui Winkelmann.

E singurul cu ferestre care se pot deschide spre partea asta.

Etajul doi, a treia uşă pe dreapta. Avem numai 30 de minute.

Dacă Winkelmann soseşte, situaţia va lua o întorsătură urâtă.

Facem parte din grupul care a intrat.

- Serios ? - Da. Nu se vede ?

- Probabil că da. Pe aici. - Mulţumesc.

Aţi venit cu 20 de minute mai devreme !

- Mai bine mai devreme decât mai târziu. - Dl Winkelmann n-a sosit încă.

- Dar ceilalţi au intrat deja. - Și unde s-au dus ?

- Într-acolo. - Bun. Intraţi atunci.

Aşteptaţi aici. Mă duc să-i caut pe ceilalţi.

Ei bine...

Da.

Am citit cartea pe care mi-aţi făcut-o cadou.

Serios ?

Nu mi-a înşelat aşteptările.

Ce-ar fi să...

... să-ţi arăt puţin casa ?

Cauţi ceva ?

Suntem singuri aici ?

Avem o menajeră, Celeste.

Dar nu mai vine sus. A făcut deja patul.

Și mai e şi Nelson, grădinarul.

E probabil undeva în grădină.

Ți-e frică ?

Ar trebui ?

Probabil.

Bună, colega mea v-a recunoscut.

Și vrem să vă întrebăm: dvs sunteţi Thomas Posimski ?

- Da, eu sunt. - Suntem nebune după cartea dvs.

Drăguţ. Mulţumesc.

Ce căutaţi aici în parcare ?

- Unde sunteţi, idioţilor ? - Ce se aude ?

Numai radioul.

Suntem în întârziere. Voiam să ajungem la masivul Table.

Am înţeles. Pot să vă cer un autograf ?

Bineînţeles.

- Toate cele bune. - Am aflat foarte multe despre RDG.

- Da. - Cum e viaţa acolo, cum iubeşti...

- Fumos. La revedere, mulţumesc. - Mulţumesc.

Cine se aude ?

E numai Celeste.

Ce se petrece ?

- Frank ! - Nu ai pacienţi ?

Nu, făceam exerciţii de gimnastică. Mă bag imediat sub duş.

- E totul în regulă ? - Caut un dosar galben cu acte.

Trebuie să fie pe undeva pe aici.

E pe birou la tine sub ziarul de azi.

- Da ? - Da.

Dacă n-ai fi tu...

Arăţi bine...

Din păcate trebuie să mă întorc la muncă. Am întârziat.

Nu uita ce te aşteaptă.

- Ce se petrece ? - Cred că Dieter se pierde cu firea.

Rahat !

Mai mult apartheid ?

Fă ceva, Thomas.

Mă ocup eu de el.

Toate cele bune.

Ce fac acolo ?

Scuzaţi-mă ? M-am rătăcit.

Îmi puteţi spune unde găsesc...

Dumnezeule !

FĂRĂ APARTHEID !

- Putere. - Puterea-i a poporului.

Am vorbit cu Fuchs.

Vei fi instruită la Berlin.

Fiica mea are nevoie de mine.

Fiica ta e pe mâini bune alături de mama ta.

Aici pot s-o vizitez. Dar de la Berlin...

Rose, tu eşti în pericol, nu fiica ta.

Pune-te la adăpost. Vei avea grijă de ea mai târziu.

Mai târziu.

Nimeni nu vă poate ajuta mai mult să schimbaţi Africa de Sud

decât colegii mei din Berlin.

Ei vă vor arăta cum să închegaţi o reţea de comunicaţii pentru ANC.

Și dacă mă găsesc şi în Europa ? Ca pe Olof Palme ?

În RDG te vei găsi în spatele Cortinei de Fier.

Acolo vei fi în siguranţă.

Du-te la Berlin.

Fă-o pentru fiica ta.

Și pentru tine.

Nu vreau să păţeşti nimic. N-aş suporta.

Îmi aduci un prosop ?

Salutări din partea generalului DeGraaf.

- Unde naibii sunt armele ? - Nu ştiu.

Poate-ţi mai trebuie.

- Dar tu ? - Am şi eu unul.

O să plec într-o călătorie lungă.

Într-o altă ţară, cu zăpadă.

Da. O să-mi cumpăr un palton călduros.

Spune-i bunicii că o iubesc.

Te iubesc şi pe tine.

Totul se schimbă.

O să ne revedem curând.

Dacă tu zici.

Câţiva activişti dintr-un partid de opoziţie au ocupat azi ambasada RFG,

pentru a protesta împotriva regimului de apartheid.

KLEINMACHNOW, RDG

Veniţi, fetelor. A mai rămas un măr.

Acum !

- Aţi completat totul ? - O trimitem mâine.

- Sper că-i bun. - Și eu.

De ce Sandra trebuie să meargă la o şcoală specială ?

Vreau eu, nu că trebuie.

Karl Marx e cel mai bun liceu cu profil real din tot Berlinul.

- De unde ştii ? - Și mama a fost acolo.

Uite-l pe unchiul Thomas !

Printre protestatari se afla şi scriitorul Thomas Posimski.

Frăţiorul meu !

Îl parafrazez pe Nelson Mandela când spun:

Când oamenii sunt privaţi de libertate şi drepturi fundamentale

atunci nu altă soluţie decât să încalce legea.

Demonstranţii au ocupat pentru scurtă vreme ambasada RDG

pentru a atrage atenţia asupra abuzurilor regimului de apartheid.

Ei critică astfel şi relaţii comerciale neîntrerupte, în ciuda embargoului ONU,

între RFG şi Africa de Sud.

Am făcut azi apel la conştiinţa diplomaţilor vest-germani

şi am preschimbat ambasada RFG într-un simbol al libertăţii şi dreptăţii.

Nu putem lâncezi în Parlament croşetând fulare.

Trebuie să dăm la iveală nedreptatea regimului de apartheid

faţă de toată lumea.

- Ia ascultă ! - Îl cunoşti ?

Nu tocmai. L-am întâlnit odată la o demonstraţie pentru pace.

Cred că era în '83.

Tim !

Ia te uită. Oamenii ăştia zboară până la capătul lumii

ca să-şi rişte viaţa pentru idealurile lor.

Continuăm ştirile. Primul secretar al CC...

- Pizza ? - Da.

- Cina e la opt şi jumătate. - Sunt aproape gata.

Cum a fost ziua ?

Știi scriitorul ăla de care tot vorbeşti, Posimski ?

A venit azi cu tovarăşii lui activişti

şi au făcut mare circ la ambasadă protestând împotriva apartheidului.

- Thomas Posimski ? - Da.

Pancarte, cântece...

La sfârşit s-a legat cu lanţuri de un copac în faţa ambasadei.

- Unde-i covorul ? - La spălat.

Îmi mai torn un pahar înainte să plecăm.

Cobor de îndată.

Ce ?

Ți-e teamă că plecăm fără tine ?

Ce-a fost asta, dragă ?

Ghiceşte.

I-ai spus că o să faci orice pentru mine.

Mulţumesc.

- Cât mai e ? - O bucată bună de mers.

Acest tablou al lui Max Liebermann e un exemplu strălucit.

Divizia "Artă şi antichităţi" l-a găsit pe un perete din Pankow,

unde aduna praf de ani de zile.

Acum purtăm tratative cu un colecţionar bogat din New York.

Cum vine vorba ?

Gunoiul unuia e comoara altuia.

Aşadar, data viitoare când mai treceţi în vizită pe la prieteni,

cercetaţi cu atenţie pereţii.

Mulţumesc.

Aici la serviciul de informaţii externe

bunurile voastre sunt mai puţin materiale

dar câtuşi de puţin mai puţin valoroase.

Adică poveştile personale ale oamenilor n-ar trebui să stea degeaba

şi să adune praf ?

Când te duci data viitoare în vizită la prietenii tăi...

Doamna Dietrich voia să spună

că domeniul nostru de activitate ne oferă nişte perspective unice

nu numai în viaţa şi mintea cetăţenilor noştri

ci şi a persoanelor din întreaga lume.

Da. Uitaţi-vă la studiul medical cu beroxalină.

Pacienţii implică în mod normal costuri.

Dar acum ei câştigă bani pentru noi şi mai sunt şi vindecaţi.

Astfel toată lumea câştigă.

Cum decurge studiul, tovarăşă Schneider ?

12 pacienţi cu boală pulmonară obstructivă cronică din clinica Potsdam

iau parte deja la testele cu beroxalină.

- Lucrurile merg bine. - Foarte bine.

Acesta-i suflul proaspăt pe care voiam să-l aduc în comitet.

Următorul subiect de discuţie îl constituie o notă

care a venit de la cel mai înalt nivel.

Se vorbeşte de necesitatea întăririi moralului în organizaţie.

Trebuie să reafirmăm frumuseţea şi tărie idealurilor noastre

şi să abatem atenţia de la crizele din ţările vecine socialiste.

Dacă tot auzi mereu de români care mor de foame..

Cred că ar trebui să ne gândim nu numai la organizaţia noastră

ci şi la toţi cetăţenii din Republica Democrată Germană.

Corect.

Sugestii pentru o iniţiativă chibzuită ?

Pentru o iniţiativă ieftină.

O idee. Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la ridicarea zidului antifascist

să importăm focuri de artificii din China.

Tuturor le plac focurile de artificii.

Să ne irosim toată valuta ?

Pentru zece minute de artificii ?

Am o idee.

Aş putea spune că sunt un astronom amator.

Evident în timpul meu liber.

În regiunea Prignitz e o pădure atât de întunecată

că se văd mai multe stele decât în oricare alt loc

unde am fost.

Cu un telescop

poţi vedea o privelişte uluitoare a Căii Lactee.

Îi putem invita pe fermierii şi muncitorii noştri distinşi acolo

ca să privească stelele.

Cine se uită noaptea la stele

simte că face parte din ceva măreţ.

Sunt foarte mulţi sori

şi luni.

Și când iei în considerare

posibilitatea existenţei vieţii extraterestre

nu te mai simţi atât de singur.

Nimeni nu se simte singur în RDG.

Am putea investi într-o nouă navă de croazieră

ca să reluăm cursele anuale de croazieră pentru muncitori.

Cât ar costa ?

Putem cumpăra un vas vechi din Vest pentru 120 de milioane de mărci.

120 de milioane ?

Ieşim mai ieftin dacă le dăm voie muncitorilor din RDG

să se uite la "Vaporul Visurilor" pe posturile occidentale.

- Dar... - Vă dau 90 de milioane.

Faceţi voi rost de restul banilor.

Bineînţeles.

Cum merge afacerea Würfel-&-Struth din Africa de Sud, tovarăşe Fuchs ?

Totul decurge conform planului.

Tovarăşe Hartmann !

- Vii puţin ? - Da.

Am de muncă până peste cap în proiectul meu farmaceutic.

Mă văd nevoit să-ţi transfer ţie proiectul Microcip.

Da, ştiu.

Ce-aţi vorbit acolo ?

Le-am propus un tur de astronomie în Prignitz,

însă nici măcar nu l-au luat în review.

Review ?

Au ajuns din nou la ideea cu vaporul visurilor.

- Serialul ZDF ? - Nu.

Un vas de croazieră pentru distinşii noştri muncitori.

Excursii în ţările surori socialiste şi aşa mai departe.

Evident fără a coborî pe ţărm.

Evident fără a coborî pe ţărm.

Iar cucoana Dietrich vrea să ne dea doar jumătate din bani.

- Baftă, ce să zic. - Da...

Pădurea stelelor ar fi fost o experienţă mai înălţătoare.

Și mult mai ieftină.

CUENZA NORTE, ANGOLA

UNITA !

Jonas Savimbi, liderul rebelilor UNITA,

arată o puşcă de fabricaţie americană şi-i laudă calitatea excelentă.

- Foarte bună, e excelentă. - Excelentă ?

- Vreţi să mai primiţi ? - Da.

Sper că o să primim mai multe.

Savimbi nu are cuvinte de consolare.

Spune că nu mai speră acum să restabilească Angola

la care visa mereu.

Însă, chiar dacă MPLA vor ieşi victorioşi,

acest lucru nu va pune capăt confruntărilor armate,

ci va marca începutul unui nou război.

Unde dracu suntem ?

Gary !

Gary !

Ăştia nu sunt comunişti.

Sunt rebeli UNITA.

Și nu transportăm piese de maşină în spate, nu ?

Ce dracu, Gary ?

Vă cunoaşteţi, nu ?

Daţi-mi cheile de la remorcă.

Uite cine-i acolo, Martin.

Generalul DeGraaf. Am dat de belea.

Trebuie să-ţi cauţi alt amant acum.

Foarte nostim.

Șase lăzi cu lansatoare portabile rămân aici, iar două la noi.

Spuneţi-le celorlalţi să scoată cele şase lăzi însemnate cu cretă.

Și aduceţi-mi o bere.

Rafinăria de petrol e nucleul industriei militare MPLA.

Fără ea, o să rămână fără combustibil în câteva luni.

Iar acum că banii de la Moscova sunt pe terminate, sunt vulnerabili.

Lt-col Kalumba.

Aşteaptă în dimineaţa asta un transport în zona de alimentare.

Lăsaţi-i pe germani să vorbească şi veţi intra fără probleme.

Kalumba sună ca o boală contagioasă.

Da, îl poţi considera aşa.

E lt-colonelul comunist al MPLA. El e şeful rafinăriei.

El plăteşte pentru arme.

Voi veţi sta ascunşi în camionul cu lăzi.

Când ajungeţi în sala de comandă cu Kalumba,

veţi instala o încărcătură explozivă lângă ţeava de păcură

sub unitatea de cracare.

Rezervorul e plin de petrol lichid.

O încărcătură

şi aruncăm totul în aer.

Pare un loc strâmt. Ai un om scund de statură ?

Vrei să fii luptător, nu ?

Azi e ziua ta cea mare, micuţule.

Scoală-te.

Calmează-te.

De Graaf a luat armele fără să plătească un sfanţ.

Ce-l mai opreşte să ne omoare direct ?

Depinde ce au de gând.

- Tu eşti micuţul ? - Roberto.

După ce Roberto instalează explozibilul, aveţi 15 minute să vă căraţi de acolo

Cu Kalumba şi fără germani.

Traducerea şi adaptarea Mihai - mihai257@gmail.com

Sfârşitul episodului 2