Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Traditional)
Corsican
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Punjabi
Quechua
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
FRAŢII CORSICANI
Adaptare după romanul lui Alexandre Dumas.
Corsica ! Teren străbun, cu tradiţii de secole.
Departe de lumea modernă, care a uitat de ea.
Comunitate luminoasă, plină de romantism, dar bântuită de umbra macabră a răzbunării.
O lege teribilă, viaţă pentru viaţă,
răzbunare pentru răzbunare şi famílie contra familie.
Aici, în această insulă fermecată, s-a scris legenda fraţilor corsicani.
O poveste de necrezut, că pământul scăldat de ape,
scrisă cu sânge, de mâna destinului.
Ea porneşte de la castelul contelui Franchi, într-o zi...
Ai aflat ceva ? E timpul ?
Vei ştii când o să mergi la masă. Abia aştept să beau ceva.
La revedere ! La revedere !
Vreţi vin, conte Franchi ? Nu, mulţumesc Lorenzo !
D-le, este bun pentru potolit, nervii, în aceste ore.
Nu-mi pot calma nervii, într-un moment ca asta.
În toţi aceşti ani în serviciul Dvs., este pentru prima dată când,
realmente, nu mă pot controla.
Intraţi !
- Ooo, vere ! Charlota ! - Ce bucurie !
- Victor, mă bucur că te văd ! - Mulţumesc, Angelo !
Şi eu, vere !
Victor ! Giovani !
Intraţi, vă rog ! Bine aţi venit !
Permiteţi-mi să vă ofer ceva de băut, sunteţi obosiţi după călătorie.
Vin, Pietro !
Franchi, e nevoie de un eveniment, ca să reunim familia !
Dar o naştere e un prilej special, nu-i aşa Lorenzo ?
E adevărat ! E adevărat !
Lorenzo este un excelent asistent !
Daţi oaspeţilor să bea !
Ştiu ce să facă, i-ai şcolit bine !
Face parte din educaţia ta, de gazdă perfectă.
Da, e adevărat. Să mergem ! Să mergem !
Minunat ! Minunat ! Mănâncă !
- Vai, ce pofta ai ! - De ce nu ?
Este o zi frumoasă. O zi minunată.
Când mesajul tău ne-a chemat aici
n-am crezut că e o invitaţie la o petrecere.
Poate trebuia să menţionez asta când am trimis invitaţia.
Această adunare a familiei Colonna este pentru o petrecere.
O petrecere măreaţă. Dar... nu aici.
Nu te-am văzut nicodata atât de satisfăcut.
Poate te gândeşti la brăţara de diamante
pe care mi-ai promis-o... pentru că sunt o fată cuminte.
Virtutea reprezintă propria ei răsplata, dragă.
- Hei ! Noroc ! - Noroc !
Moştenitorul lui Franchi, se va naşte astăzi.
- Glumeşti ? Franchi ? - Da !
Niciodată nu voi mai bea un vin mai dulce.
Niciodată. Imaginaţi-vă !
Familia Franchi, s-a reunit toată, sub acelaşi acoperiş.
Discută, beau vin, ascultă muzica !
Sărbătoresc un eveniment glorios.
Intenţionez să sărbătorim şi noi !
Singurii noi, Colonna, nu am fost invitaţi.
Nu ! Mi-a venit o idee ! Vom merge şi noi !
M-am săturat să ne tăiem unul altuia gâtul !
Asta este ocazia, aştept de mult sfârşitul anului,
ca să scap de toate generaţiile lui Franchi şi familia lui, pentru totdeauna.
Haideţi ! Beţi cu mine ! Beţi !
Beau pentru moştenitorul lui Franchi !
Pentru moştenitorul lui Franchi !
Durează mereu aşa mult ?
Copii nu se nasc la oră fixă, Lorenzo.
Tocmai am decis să nu devin niciodată tată.
E prea mare chinul pentru bărbat.
Enrico !
Vorbeşte, Enrico ?
Ai terminat ? Da, Victor... am terminat.
Doctor Paolo, ce e, băiat sau fată ?
Sunt doi băieţi.
- Doi băieţi ! - Gemeni !
Aşa se explică de ce a durat atât de mult.
Şi soţia mea ? Excelent !
Se odihneşte. I-am dat sedative.
Ei bine, pot intra la ea ?
Poţi. Da, poţi !
Enrico, ce ascunzi de mine ?
Este ceva în neregulă ? Trebuie să ştii ceva !
Să intrăm la contesa !
Fiii mei !
Îţi mulţumesc, Enrico ! Doi gemeni !
E dubla acum bucuria, nu mă aşteptam !
Sunt tată de gemeni, nu mă feliciţi ?
Eşti un om curajos !
Dar îţi trebuie curaj mai mult, acum !
Aceşti copii sunt gemeni siamezi.
Sunt lipiţi.
Ea ştie ?
Nimeni nu ştie, doar tu, eu şi asistenţă.
Trebuie să-i operezi.
Imposibil !
Ce pot să spun ?
Nu ştiu ce spui, dar îi vei opera. Ce ?
Tu nu eşti doar prietenul meu, eşti doctor.
Ai calificare de chirurg.
Victor, exista o şansă dintr-o mie, ca această operaţie să reuşească.
Trebuie să îţi asumi riscul.
Ştii ce înseamnă pentru mine ? Vreau ca fii mei să-mi păstreze numele.
Pentru a apăra familia Franchi de duşmani.
Eu nu pot supravieţui răzbunării şi provocării lui Colonna.
Sunt bătrân şi nu mai pot avea alţi copii.
Nu este numai asta ! Dar... Victor...
Nimeni nu se poate opune hotărârii lui Dumnezeu.
Răspunde-mi, vrei să încerci ?
Dar... eu sunt doar medic. Nu pot face miracole.
Bine, doctor Enrico !
Da, dragul meu, eşti medic !
Mă rog la Dumnezeu să facă o minune.
Dar, Victor...
Invitaţii aşteaptă să sărbătorească.
Aşteaptă să ieşi pe balcon, ca să dai semnalul.
Spune-le să înceapă. Spune-le că vin mai târziu.
Trebuie să înţelegi, ca atunci când voi apărea la balcon,
le voi spune cum sunt copii mei,
sau anunţ moartea lor.
- Totul este pregătit, doctore. - Poţi aduce copii.
Dumnezeul meu !
Dacă am păcătuit, să fiu pedepsit. Dar copii mei să trăiască.
Să fie la fel ca toţi copii.
Du copii în altă cameră ! Nu mai e timp să fac operaţia.
Haide, grăbeşte-te !
Conte Franchi !
Colonna, cu ai lui au trecut de porţi şi sunt în castel.
Bine ai venit Colonna ! De ani de zile n-am mai folosit spadă.
De ce, conte Franchi ?
Vrei să faci pe eroul ? Îmi pare rău pentru vizita neaşteptată.
Sunt impresionat de curajul tău, Colonna !
Curajul este un lux stupid, tu nu-l mai poţi avea.
Pentru că vei muri.
- Eşti un criminal ! - Sunteţi într-un loc sacru.
Să decidă spadele !
Domnilor, sunteţi în casa Domnului !
Lorenzo, du-te şi apăr-o pe doamna !
Să nu scape ! Prindeţi-l !
Pune-i în pătuţ !
Câinii, l-au ucis ! Oh, Doamne !
Pe contele Franchi ! Enrico !
Enrico !
Salvează-i pe fiii mei !
Spargeţi uşa !
Du-te, Enrico ! Te implor !
Spargeţi uşa asta ! Spargeţi-o odată !
Lorenzo ! Nu ! Nu ! Contele Franchi m-a trimis s-o apăr pe Contesa !
Du-te Lorenzo !
Să ai grijă de copii mei, cum ar fi avut tatăl lor.
Haideţi ! Spargeţi uşa !
Ia copiii !
Izbiţi-o, încă puţin ! Luaţi-o pe acolo !
- Pleacă ! - Spargeţi uşa !
- Haideţi, să plecăm ! - Nu, nu putem să o lăsăm pe doamna !
N-o pot lăsa ! Haideţi !
Nu pot ! Charlota ! Haideţi !
Nuuu !
Bisturiul, te rog, doamna Dupré !
Nu, nu, celălalt !
Mulţumesc !
Penseta !
Foarfece !
Foarfece !
Ceea ce a dorit contele Franchi, s-a realizat.
Fiii lui supravieţuit operaţiei.
I-am botezat Lucien şi Mario Franchi.
Bună dimineaţa, doctore ! Bună dimineaţa !
Bună dimineaţa ! Ce fac copiii ?
Oh ! Nu dorm ! Le e foame.
Nu am cuvine să-ţi mulţumesc pentru ce ai făcut pentru aceşti copii.
Providenţa ai fost tu, cel mai vechi prieten al lui Franchi,
şi ai să rămâi în Corsica ! - Te rog, Enrico !
Pentru ce sunt prietenii, dacă nu se ajută când au nevoie ?
Nu sunt sigur că ai să pleci.
După aceste două săptămâni, va pleca cu mine.
Intraţi !
Lorenzo, ce ai aflat ?
Multe lucruri. Colonna a intrat în posesia proprietăţii Franchi.
Şi familia ?
Morţi.
Preotul a spus că ştie de la Colonna, ca doamna Franchi a născut doi gemeni.
El crede că au murit în incendiu.
Dar într-o zi, poate să descopere adevărul !
Gemenii sunt rari în Corsica.
Nu ne putem ascunde pentru totdeauna.
Să-i ducem la Paris ! Acolo vor fi în siguranţă !
Nu-i ducem la Paris, nu e un loc sigur. - Aşteptaţi !
Pericolul e că sunt gemeni.
Dacă cineva îi vede la Paris, va avea dovada că aceştia sunt gemenii.
Te rog Enrico ! Avem totul în lume, cu excepţia un fiu.
El ne-ar face foarte fericiţi !
Îţi promit că îl vom iubi ca pe fiul nostru !
- Vom avea familia naostra. Termină cu vorbele.
Doctore, te rog dă-mi mie unul !
Ştiu un loc unde nu poate fi găsit.
Într-o pădure, îl voi păzi zi şi noapte.
- Ştiu. Aici e locul unde putem sta împreuna.
Colonna, mai devreme sau mai târziu îl va găsi.
Bine, dar pot să iau eu această decizie ?
Nimeni altcineva nu poate lua.
Doctore ! Mario are în mână o cârpa. Ia-i-o !
Ce ciudat !
Mario o înghiţea, dacă Lucien nu plângea.
Dar Lucien nu avea nimic !
- Ce înseamnă asta ? - Nu ştiu.
De la început am avut o ciudată premoniţie despre aceşti copii.
S-au născut de parcă ar fi fost unul.
Au acelaşi sistem de circulaţie nervos.
Le-am separat corpurile...
Dar se simt.
Au trecut douăzeci de ani. Lucien Franchi, şi Lorenzo erau merea împreună.
A crescut în sălbăticia adâncimilor forestiere din Corsica
şi a devenit un iscusit conducător de bandiţi.
Iată-i Lorenzo ! Să facem curăţenie.
- Am spus că vor fi aici. - Nu ar trebui să te îndoieşti, Lucien !
Ai întotdeauna dreptate. Dar de ce să nu atacăm dimineaţa ?
Vrei să mă întorc acasă cu sacul gol ?
Am aşteptat destul, acum trebuie să muncim.
Nu am ochi decât pentru jaf.
Să mergem, trebuie să ţinem piept greutăţilor.
Mario Franchi a fost educat la Paris, ca fiu al lui Dupré.
- Nu a fost minunat, Mario ? - Minunat.
- Vrei nişte îngheţată, mama ? Da, fiule, te rog !
Două îngheţate, vă rog !
Asta este o fată frumoasă.
- Şi ştii cine e ? Sigur că ştiu. E Isabelle Gravina, Contesa de Corsa.
Am întâlnit-o săptămâna trecută la dans la Palat.
E fascinantă !
Ciudat, ea nu e tipul tău !
Nu, dar pare a fi o doamnă.
Mă subestimaţi, prieteni ! Pe Dumnezeul meu ! Păcat că nu te recunoaşte.
Pun pariu pe o mie de franci, că serveşte cina cu mine în noaptea asta.
S-a făcut ! O să pierzi, în mod sigur !
O cerule ! Baroneasa pare obosită. Sau e doar aparentă !
Contesa mea, ce bine-mi pare că vă văd din nou !
Nu cred că am avut onoarea...
Haide ! Cum nu vă amintiţi de mine !
Marchizul de Ravenue, la dansul de la Palat !
Iertaţi-mă ! Vă curăţ imediat !
Animal idiot ! De ce nu te uiţi pe unde mergi ?
Din păcate, nu puteţi invita Contesa pentru cină aşa, nu ?
Şi veţi pierde o mie de franci.
Tu îţi vei pierde viaţa !
Nu-mi place să mă bat cu un ofiţer fără spadă.
Lucien, ce este în neregulă cu tine ?
M-a trezit lupta pentru o fată. O doamnă.
Nu crezi că asta e din nou un coşmar ca şi altădată ?
Un bărbat m-a rănit la umăr cu o sabie.
Culcă-te ! Te doare stomacul, de la carnea de oaie de la Colonna.
Nu, nu a fost un vis !
Am simţit... durerea făcută de spadă.
S-a întâmplat într-un loc mare ca... un palat.
Sărbătoreau, cânta muzica...
- A fost un cavaler. - Asta dovedeşte că a fost un vis.
Noapte bună !
Am văzut deja locul ăsta, în altă parte. Într-un oraş.
Ori de câte ori s-a întâmplat asta,
tu şi Dr. Paolo aţi spus că-mi va trece, dar nu este aşa.
Nu este. Acum, mi se întâmplă mai des.
Cum, cum se explica ?
Vezi, corpul meu poarta alte haine, dar parcă trăiesc o altă viaţă.
Este imaginaţie. Nu !
Am văzut fata !
- Parcă este aici, în această cameră. - O fată ?
Aici nu a apărut niciodată o femeie sau un iepure, timp de 20 de ani !
Culcă-te, Lucien !
De 21 de ani, misiunea mea, se încheie la miezul nopţii.
Mario va sosi la Paris.
De ce crezi că vrea să ne întâlnitm aici, Dr. Paolo ?
Dr. Paolo are desigur un motiv important, dacă ne cheamă aici.
Spune-mi, ai fost într-un mare salon cu muzica ?
Îmbrăcat în dantela neagră ?
Te-ai luptat pentru o fată şi eşti rănit aici ?
Sunt ! Cum de ştii ?
Am văzut ! Nu a fost un vis !
Lucien, aceasta este fratele tău, Mario !
Mario, aceasta este fratele tău, Lucien !
Frate !
Mă bucur să te văd în carne şi oase. Uneori am crezut că sunt nebun.
Lucien are acelaşi suflet mare, care vă uneşte ca fraţi.
Un sentiment ciudat, va ajuta să vă percepeţi gândurile.
Vă dau dosarul cu arhiva familiei şi istoria naşterii voastre.
- Veţi înţelege după ce veţi citi. - Părinţii mei mi-au spus că am un frate !
Dupré sunt părinţii tăi adoptivi.
Am făcut un pact să nu dezvălui identitatea voastră, până la vârsta asta.
Vă numiţi Mario şi Lucien.
Un nume nobil şi demn.
Este uimitor cum se face lumină în viaţa mea.
Când mă uit la tine, parcă mă reflect în oglindă.
- Te-am aşteptat, frate ! - Şi eu doream să am un frate !
Mă simt gol pe interior până voi învăţa că sunt un Franchi !
Scopul este să descoperim o parte din istoria Corsicai !
E ca şi cum ai deschide o uşă închisă şi te-ai uita în mormânt.
Nu, numele niciodată nu va muri.
E întotdeauna viu în inima corsicanilor.
Ce surpriză glorioasă ! Descoperirea unei ţări noi, a unui nou nume.
Şi mai presus de orice, a unui frate.
Nu vă pot oferi nicio moştenire, doar aceste ruine şi aceste morminte.
Aici sunt mama şi tatăl vostru. Ucişi din răzbunare.
O crimă din răzbunare.
Cine a făcut asta ? Omul care a devenit Lord de Corsica,
distrugând o familie căreia să-i ia averea şi care s-a opus să-i fie luată.
Îl cheamă Colonna !
N-am ştiut pentru ce l-am urât !
Am simţit aici.
Şi acum, după 21 de ani sarcina mea s-a îndeplinit.
Voi amândoi veţi decide dacă folosiţi numele Franchi,
sau continuaţi să vă trăiţi viaţa, la fel ca şi până astăzi.
Tatăl vostru era un om curajos.
El a luptat din greu să păstreze tot ce este bun şi decent în această insulă.
Şi cel mai important, este să păstraţi vie memoria lor.
Jur pe aceste morminte că nu voi avea linişte până nu-i voi răzbuna.
Până nu-i vom răzbuna, frate !
Colonna este ca un scorpion.
Trebuie să-i tăiem braţele şi picioarele.
Să i le tăiem unul câte unul.
Nimeni nu ştie că suntem doi.
Aceasta va fi arma noastră cea mai bună.
Ooo ! Dragul meu conte Gravina !
Ce plăcere ! Sunt bucuros că ai acceptat invitaţia mea.
Mai mult o citaţie.
Între doi prieteni vechi ? Cum poţi să spui asta !
Stai jos ! Permite-mi să-ţi ofer ceva !
Un pahar cu vin, o băutură rece, poate ! Nu, mulţumesc !
Pot să te întreb de ce m-ai chemat ?
Ei bine ! Vărul meu, vrea să-ţi facă o propunere, conte Gravina !
- O propunere ? - Da.
Sunt foarte îngrijorat, conte ! Nu am moştenitori.
- Cât de trist. - Mă gândesc să mă căsătoresc.
Sunt sigur că înţelegi cum am ar trebui să fie
faţă care va primi numele meu.
Clar, cum să nu !
Dar cred că nu m-ai chemat aici ca să discutăm lucruri personale.
Ooo, precis !
Imaginează-ţi cât ar fi de minunat dacă s-ar uni casa Colonna cu casa Gravina !
Dacă nu te superi,
am mers prea departe cu discuţiile personale.
Fiica ta a revenit la Paris, vreau s-o convingi.
Sunteţi bine-veniţi în casa mea, la masa mea, să fiţi oaspeţii mei !
Aceasta este propunerea mea, conte !
Vreau să mă căsătoresc cu fiica ta !
Ce vrei tu este imposibil !
Mă tem că trebuie să refuz această onoare.
- Bună ziua, domnilor ! - Gravina !
Îţi dau timp să te mai gândeşti
şi sunt sigur că ţi se va părea o idee bună să fiu soţul fiicei tale.
Din contră, Baron Colonna !
Nu vreau să mă gândesc mai mult la această propunere.
Bună ziua !
Tomasso, însoţeşte-l până la ieşire !
Aha ! Înlocuieşti un nouă de roşu, cu un 10 de roşu !
Nu mai enerva şi tu, te rog !
Dar este împotriva regulilor !
Ce importanţă are dacă funcţionează în cele din urmă ?
De ce a fost aici Gravina ?
Aaa ! De unde ştii că a fost aici ? Ascultă Maria, îţi spun pentru ultima oară !
Nu te mai uita prin gaura cheii !
Acum înţeleg de ce m-ai trimis afară !
Intraţi !
Cine este asta ? - Este vărul lui Arthur.
E mort, i-au ars casa şi i-au ucis familia.
- Cine a făcut asta ? - Unsprezece călăreţi au intrat în curte.
- Am fost luaţi prin surprindere. - Cine sunt oamenii ?
Bandiţii domnule ! Conduşi de un tânăr cu o căciuliţă roşie.
Călăreşte un cal maro. Vărul meu a fost ucis cu asta.
Un dezastru, domnule ! A fost distrusă şi casa vărului Dvs., Alberto.
I-au omorât toată familia. Chiar înainte de jumătatea zilei, la la 11:30.
Bandiţii ! Au doi conducători, cu căciulite roşii.
Călări pe cai maro ! - Minţi !
- Întreabă-mă pe mine ! - Nu-i aşa, tu minţi, a fost ucis cu asta !
Nu-l crede ! Nu e adevărat ! Linişte ! Linişte, imbecililor !
Ce e povestea asta cu cai maro şi pumnale ? E adevărat domnule !
Pretindeţi că aceşti bandiţi, l-au atacat pe Arthur, iar la 11:30,
la 30 Km distanţă, l-au ucis şi pe Alberto ?
- Jur pe Dumnezeu ! - Jur pe Dumnezeu !
Tăceţi !
Aceşti călăreţi ar trebui să aibă aripi şi să zboare. Ieşiţi afară, ieşiţi toţi !
Ieşiţi !
Hei ! Luaţi toţi oamenii şi staţi în tabără. Da, domnule !
- Grăbeşte-te ! - Da, baroane.
- Nu ţi-am spus să te grăbeşti ? - Da, baroane.
Vere !
- Tomasso ! M-am invitat la nuntă, vere ! - Eşti stupid !
Ai ales cadouri pentru fată ? Da, foarte frumoase !
Sunt plin de romantism Tomasso. Primăvara înfloreşte în inima mea !
Să sperăm că mireasă care urmează să-ţi fie soţie, va fi romantică.
De ce nu, eu sunt o persoană foarte sentimentală.
Florile mele cele mai frumoase le păstrez pentru funerraliile lui Gravina.
I-ai dat timp să se gândească ?
Da, aproape o săptămână.
Scuzaţi-mă domnule ! Scuzaţi-mă !
Cât timp mă mai strângi de gât ?
Nu l-am văzut niciodată pe acest om !
Cine este ?
- E drăguţ ? - Este minunat.
Pari cu 20 de ani mai tânăr.
V-aţi născut din nou, Baroane !
Vreţi un pic de... pudră ?
- Aşa crezi ? - Da.
Să dăm cu puţin.
Haina cea nouă, domnule !
E ca şi cum aş fi prezent la propria expoziţie.
Sunteţi impresionant, domnule !
Da, cred că ai dreptate.
Aaa, dragostea mea minunată, Tomasso !
Mă simt ca un mire.
Aveţi nevoie doar de consimţământul miresei.
Oh, aşa e !
Consimţământul !
Domnule !
- Ce s-a întâmplat ? - Sunt... sunt...
- Un pastor, cum te numeşti, pastore ? - Sunt Sovrigo.
- Îl ştii pe nepotul tău, Gaius ! - Da, da !
- E mort. - Ce ?
- O să fac colecţie de pumnale. - Un bandit tânăr cu un cal maro ?
- Da, da ! Cu o căciuliţă roşie ?
Aşa.
Verii mei, nepotul meu, şi acum oile mele !
Ce început pentru căsătoria mea !
Dă-mi-l !
Acest personaj este foarte îndrăzneţ.
Cine ştie dacă nu are de gând să mă atace şi pe mine ?
Mario, uită-te !
Aaa, e Colonna ? Da, se duce la castelul lui Gravina.
E în căruţa aia !
Eu îl voi ataca, iar el te va urmări ! Prefă-te că fugi !
Lorenzo merge cu tine, ca să nu te pierzi.
Când ajungeţi în locul stabilit, fugiţi.
Eu voi ataca căruţa lui Colonna, înainte ca el să-şi dea seama de truc.
- Noroc ! - Şi voi veţi avea nevoie !
Banditul !
Pun pariu că e cel cu căciuliţa roşie.
Nu se mai văd. Trebuie să existe alt traseu.
Întoarceţi-vă la căruţă !
Urmăriţi-l ! Nu-l lăsaţi să scape !
E ca şi cum aş fi eu.
Şi ar fi fost sfârşitul tău,
dacă nu aş fi bănuit că asta s-ar putea întâmpla.
Acest bandit este plin de trucuri, este un diavol.
Te-ai dus după el şi a dispărut. Nu ştiu de unde au venit alţii aici.
- Este imposibil ! - Nimic nu este imposibil.
De ce ? Ce vom face acum ?
Haideţi, mai avem încă 16 km până la castelul lui Gravina.
Aceste haine m-au salvat de la moarte.
Multe persoane ne părăsesc.
Da, ştirile circulă repede.
Ei ştiu că vine Colonna şi le e frică.
Nu-i învinovăţesc. Am şi eu acest sentiment de frică.
Colonna vine aici...
Imediat după moartea tatălui meu.
Tata mi-a spus că i-a propus să facă afaceri cu el.
Nu mi-a spus ce vrea de fapt !
Priveşte ! Pepito pleacă.
Unde se va duce cu mica lui familie ?
Unde pleacă toţi ? Ange, vino !
Fac tot ce pot ca să te ajut.
Spune-i Martei să-ţi dea bani. Trebuie să facem ceva !
Dacă vor continua să plece, vei rămâne singură.
Eşti singură, nu-mi vine să cred. Cine eşti, un prieten vechi ?
Domnişoară, nu pune întrebări.
- Nu face asta, vrei să ai probleme ? - Nu vreau ! Cine eşti ?
Vreau să ştiu cine eşti şi ce cauţi aici !
Eu sunt fantomă. Fantoma de la Opera Toscana !
Acum îţi aminteşti ?
Da ! Dar... cum ai ajuns aici ?
Am venit în zbor, pe aripile iubirii.
Între aceşti pereţi, nu ştii ce e dragostea.
Destul cu asta ! Domnişoară...
Eu sunt un bandit. Ştii...
Eşti Mario Dupré, din família Dupre, din Paris.
Ai fost foarte gentil cu mine la Operă. Îmi amintesc.
Foarte Galant.
Dar... nu înţeleg această glumă ciudată, într-un moment atât de inoportun.
La un moment dat, ai fost distractiv cu farsă aia.
Dar... acum nu am starea de spirit pentru glume.
Asta nu este o glumă, domnişoară !
Îmi place... un pic teatrul. Dar şi fetelor le place dramă, sper...
Eu sunt aici pentru un motiv grav.
Eşti aici, văd, dar trebuie să ştiu şi eu, de ce eşti aici !
Nu vreau să crezi că mă scuz.
Aştept pe cineva.
Sunt aici pentru că ştiu că vine Colonna. De ce crezi că fug oamenii ?
Sunt oameni simpli ! Ca la mulţi alţii, frica este mai mare decât fidelitatea.
Ai vrea să rămâi singură ?
Da, ai dreptate.
Colonna vrea să se căsătorească cu tine. El crede că îi eşti destinată.
Să se căsătorească cu mine ? Da, îţi va forţa mina, în mod sigur.
Tatăl tău a fost un obstacol. Dar Colonna a înlăturat acest obstacol.
Dr. Paolo i-a spus lui Enrico ca tatăl tău a fost otrăvit.
Otrăvit ?
Martelli !
- Martelli ? Cine este el ? - Bucătarul tatălui meu.
Vinul...
- Ai înţeles de ce trebuie să pleci acum ? - Unde ? Eu nu pot ieşi din Corsica.
Prietenii mei te vor proteja. Aici eşti blocată !
Nimeni nu mă poate obliga să plec.
Aceasta este casa tatălui meu, moştenită de la tatăl său.
- Prefer mai bine să mor. - De ce nu vii cu mine ?
Vrei să rămâi singură ?
E la poartă, împreună cu o mică armată.
Nu-ţi face griji. Invită-l la cină.
La cină ?
Da. Nu mă mai intrteba, fiecare minut contează.
Intraţi !
Baronul Colonna tocmai a sosit. Solicită audienţă imediat.
Spune-i baronului Colonna că e bine-venit !
Nu-ţi face griji, sunt aici !
Amintieste-ţi, orice ai decide, fantoma de la Operă, este în spatele tău.
Dacă voi vedea că geamul este închis, voi şti că vrei să mă întorc.
- Lorenzo ! - Uită-te ce a lăsat idiotul de bucătar !
Ce cauţi aici ! Cine te-a îmbrăcat aşa ?
Am decis să devin bucătar.
Afară e cald şi sunt mulţi oameni ai lui Colonna.
Bucătăria nu este a lui şi Colonna nu şi-a adus bucătar.
- Ai văzut-o ? - Da, e în cameră !
Da, da, înţeleg ! Dar ea vine cu noi ? Nu ştiu.
I-am spus să-mi dea un semnal.
Nu sunt departe, dacă va dori să vină cu noi !
Da, dar cred că vorbeşti cam mult, Într-un moment ca asta !
Excelenţa sa, Baron Colonna !
Aaa, contesa, eşti fermecătoare !
Realmente fermecătoare !
Aceasta este un moment mult, mult prea fericit !
Sunteţi un vizitator neaşteptat, baronule !
Sunt absolut încântat, fiţi sigură !
Îmi pare rău că am venit cu mâinile goale.
Am avut un mic accident. Mi-am pierdut căruţa pe drum.
- Ooo, păcat ! Nu are importanţă. - Vă rog.
Mulţumesc ! Mulţumesc mult !
Ştii ! De căruţă nu-mi pare rău, dar a fost plină cu cadouri pentru tine.
- Dar de ce îmi aduci mie daruri ? - De ce ?
Sunt sigur că tatăl tău trebuie să fi discutat cu tine,
propunerea mea de căsătorie.
Ai fost întotdeauna în inima mea ! Sigur, nu vorbeşti serios !
Cum aşa ? Crezi că eu nu sunt serios ?
- Draga Isabelle ! - Oh, nu vreau să-ţi rănesc sentimentele !
Te rog crede-mă domnişoară,
întotdeauna am avut pentru tine o mare stimă !
Ar trebui să spun chiar... o mare afecţiune !
Niciodată nu am bănuit.
Nu mă aşteptam la o vizită aşa matinală ! Eşti un peţitor galant.
Aaaa ! Dar nu mă cunoşti !
Sub aceste haine frumoase,
se ascunde o inimă gentilă şi romantică.
Îmi îngădui să cred şi sper
că vei avea numai beneficii, dacă te căsătoreşti cu mine.
Dar propunerea ta este o surpriză, Baroane !
Îţi este frig, Contesa ?
Trebuie să închid geamul. Îmi este cam frig.
- Te rog, te rog, îl închid eu ! - Mulţumesc !
Eşti foarte gentil.
Mulţumesc !
Semnalul ! Geamul a fost închis ! Să mergem, avem nevoie de timp acum !
Trebuie să-mi dai timp.
- Ca să mă gândesc. - Sigur ! Sigur !
Vrei să iei cina cu mine ?
Acum nu pot. Scuză-mă !
Cu mult devotament, Contesa !
Aşteaptă ! Sunt doar eu bucătarul.
- E o noapte frumoasă. - Da.
Arată bine.
Mereu vreau să le dau băieţilor ceva bun.
- Ţin eu asta pentru tine. - Mulţumesc.
Ce puşcă frumoasă !
Ambiţia mea a fost să fiu şi eu soldat
dar am fost băiatul mamei şi am ajuns la bucătărie.
Sper că ţi-au plăcut biscuiţii !
- Eşti pregătit ? - Da.
Grăbeşte-te, dar poartă-te natural !
E ora 11 şi totul e în regulă !
Grăbeşte-te, Lorenzo !
Hai !
Trebuie să mergem mai repede.
De ce mergem pe aici ? E o cale ocolită, domnişoară Isabelle !
Mergem pe aici, de doi ani.
Nici urmă de căciuliţele roşii, au fugit ! Ai auzit asta ?
Nu i-au prins pe căciuliţele roşii !
Mă voi ocupa de voi mai târziu.
Plecaţi !
E de la căciuliţele roşii !
Tomasso, pune-l la colecţia ta !
Nu pot să înţeleg !
Cum a reuşit omul nostru să fugă şi cum a intrat în castel,
dacă porţile erau păzite ?
Da...
Deoarece omul care asigura paza nu a făcut-o !
De acum încolo, te vei ocupa tu personal.
Mă puteam trezi cu un pumnal în piept !
În noaptea asta trebuie s-o văd pe mireasă mea
şi avem foarte mult de mers.
Felicitări !
Tomasso, ia un grup de călăreţi ca să fim în siguranţă.
Să mergem !
Avem în vizită o invitată. Contesa Isabelle Gravina !
Marţino şi Consuela ! Mulţumesc ! Sunt încântata să vă cunosc.
Permite-mi să ţi-l prezint pe fratele meu Lucien !
Ooo ! Este extraordinar ! Nu vă pot deosebi.
Mă aşteptam să spui asta.
Aveam câteva cadouri care îţi erau destinate ţie !
Mie ? Ţie !
Dar le-am pierdut în drum spre castelul lui Gravina.
Ooo, ce trist !
Cu salutări, de la Baronul CoIonna !
Ooo ! Ah, da ! Baronul mi-a spus despre ele.
Dar nu mă steaptam să le primesc în aceste circumstanţe.
Cico, descarcă căruţă !
Întotdeauna eşti atât de generos cu persoane pe care nu le cunoşti ?
Tu nu eşti o străină pentru mine. Te-am văzut înainte.
Eşti sigur ? Am studiat la Paris.
M-am întors acum o săptămână, în Corsica.
Eu nu am fost niciodată în Corsica.
Nu crezi că te-am văzut înainte, nu-i aşa ?
Mă tem... că greşeşti !
Când te-am văzut...
Erai îmbrăcată în alb.
Cu bijuterii.
Am văzut asta de două ori.
Trebuie să fie obosită. Domnişoara a făcut o plimbare dificilă.
Îmi pare rău !
Sper să fii fericită.
Mulţumesc, eşti foarte gentil !
Eu sunt stăpânul din Corsica.
Te-am plătit pentru a mă servi şi a-mi proteja interesele.
Şi ce se întâmplă ?
Un bandit cu o căciuliţă roşie îi domina pe oamenii mei şi mă face de râs.
Ar putea să fie chiar acum sub această masă.
Am făcut tot ce m-am gândit.
Asta-i problema. Bandiţii au gândit înaintea ta.
- Am fost un fraier. - Toate rudele mele au fost fraiere.
- Cu ce mănânci ? - Ce ?
- Cu degetele, e clar ! - Nu, uită-te în farfurie.
Şi de unde le ai pe toate astea ?
Ştii la fel de bine ca şi mine. Le am de acum 20 de ani.
De la castelul lui Franchi.
Hei ! Îmi amintesc. Exact !
Uită-te la mânerul cuţitului.
Uită-te la emblema ! Uită-te la pumnal !
Le-ai mai văzut undeva ? Ce ?
Emblemele... Pumnalele...
Da, asta da răspuns la toate !
Cine te urăşte atât de mult şi riscă ?
Cine, după 20 de ani, îl urăşte pe Colonna şi vrea să se răzbune ?
Cum poate acest bandit foarte inteligent, să fie în două locuri în acelaşi timp ?
Pentru că sunt doi oameni. Sunt gemenii lui Franchi !
Ooo ! Este imposibil ! Ştim că au murit în foc.
Şi dacă au fost salvaţi ?
Ei au aceeaşi vârstă ca prietenul nostru, banditul.
Aceste pumnale cu emblema, pe care le folosesc
împotriva familiei noastre, nu sunt o coincidenţă.
Sunt símbolul răzbunării.
Răzbunarea lui Franchi.
Tomasso, ai dreptate !
Ai dreptate, Tomasso !
Când am fost copil, am observat că tu eşti rudă mea cea mai inteligentă.
Şi mi-ai demonstrat că am avut dreptate !
Eşti norocos, Lucien.
Să-ţi trăieşti toată viaţa în Corsica.
Cu cât văd, cu atât îmi place mai mult.
Azi am călărit pe munte şi priveam întreg ţinutul şi marea jos.
A fost extraordinar.
- Lui Isabelle cred că i-a plăcut. - Părea fericită.
Bun, trebuie s-o păstrăm fericită.
Asta e adevărata Corsica !
Nopţi calde, copaci înalţi,
umbre întunecate, vioara...
muzica...
Ce poetic !
Poezia e în aer. O poţi simţi !
Nu pe lângă voi, băieţi.
Voi căuta o companie care o apreciază.
Intră !
Bună seara ! Întrerup cumva... ?
Îi scriam mătuşei mele din Paris.
O doamnă încântătoare, cu binoclu la amândoi ochii.
Îmi amintesc că-i admiram prezenta distinsa şi-mi doream absenţa ei distinsă.
Am venit să te întreb, Isabelle, dacă vrei să asculţi corul nostru rustic.
Cred că mătuşa va înţelege ca mai bine aş asculta muzică
decât să termin scrisoarea.
Dar mă tem că nu am ce să port pentru concert.
Nici n-am suspectat ! Eşti îmbrăcată perfect pentru ocazie.
Ei bine ?
Vrei să mergem pe jos, pentru ca trăsura are zi liberă.
Aproape că e prea frumos pentru a fi adevărat.
E greu de crezut că eşti acelaşi domn elegant
pe care l-am întâlnit în Paris.
Pare că faci parte din peisaj.
Asat e lucrul minunat despre viaţă.
Te surprinde.
E ca o ofertă care nu se sfârşeşte, doar scena este diferită.
Îţi aminteşti de prima noastră întâlnire ? Pariş !
Briliante, lumini, bijuterii fabuloase,
voaluri de mătase şi o orchestră cu 100 de instrumente.
Mari voci cântând... şi tu îmbrăcată în alb.
- Acum urmează actul al doilea. - Corsica.
Corsica.
Bijuteriile au rămas departe.
Ele sunt pe cerul nopţii.
În orchestră au rămas două sau trei instrumente.
Vocile sunt mult mai frumoase, deoarece aceşti bărbaţi cânta din inimă.
Şi iată-ne din nou. Aceleaşi două persoane.
Crezi că va veni şi al treilea act ?
Nu vreau să ştii, pentru că aş strica surpriza.
Vreau ca cel de-al doilea act, să nu se mai termine.
Sigur că ştiu că nu se va încheia, ci va continua.
- Nu se va încheia niciodată ! - Nu !
Se va schimba peisajul, dar povestea nu se va schimba.
Isabelle !
Te iubesc !
Asta nu a început ieri sau cu o zi înainte,
a început cu mult timp în urmă, în noaptea de la Opera din Paris.
Lucien !
- Aşa grăbit ? - Am venit să vorbesc cu tine.
Trebuia.
- Ce s-a întâmplat ? - Tu eşti singurul tată pe care-l ştiu.
Ştii mai multe despre mine decât toţi ceilalţi.
Lucien, ce s-a întâmplat ?
Fratele meu a adus-o pe Isabelle Gravina în tabără.
O fată frumoasă !
Are nevoie de prieteni ca tine şi Mario.
Doctore, ai ştiut din totdeauna că nu sunt ca ceilalţi oameni.
Mario şi cu mine nu suntem ca ceilalţi fraţi.
Dacă amândoi am iubi aceeaşi fată
de unde aş şti că simt iubirea mea şi nu o reflect pe a lui ?
Nu-ţi pot răspunde la asta.
Dar tu eşti un doctor mare. Ar trebui să ştii !
Odată ce devii un doctor mare, îţi dai seama cât de puţin cunoşti.
Trebuie să existe vreun răspuns !
Pot spune doar că o legătură ciudată spirituală
mai mult, o anumită telepatie fizică există între tine şi Mario.
Orice forţe sunt responsabile,
îţi transmite puternicele experienţe ale fratelui tău.
Şi conştiinţa ta reacţionează şi simte fricile şi speranţele lui.
Bucuriile şi tristeţile lui.
Durerea lui... şi desigur îţi împărtăşeşte şi iubirea ta.
Iubirea noastră e cea mai puternică dintre toate sentmentele omeneşti.
Îmi poţi spune cât timp o să mai continue ?
Ce fel de viaţă e asta,
când trebuie râd când o face el, să plâng când plânge el.
Vreau o viaţă doar a mea.
Să am sentimentele mele, gândurile mele.
Am venit la tine ca la un prieten, ca la un doctor.
Îmi pare rău să te dezamăgesc ca prieten, dragă Lucien.
Chiar mai mult, ca doctor.
Îmi spui că atât timp cât fratele meu trăieşte,
nu mai pot spera ?
Ai pentru ce spera !
Fericirea voastră stă în faptul că sunteţi împreună, nu despărţiţi.
M-am săturat să ascult de cuvintele puternice
care nu înseamnă nimic.
M-am săturat să port greutatea fratelui meu în interiorul meu.
Am ajuns să urăsc şi gândul la el.
Să mă eliberez, acum, pentru totdeauna.
Vreau să trăiesc de unul singur, eu însumi.
Cred că-mi cunosc leacul.
Lucien, nu !
Nu pleca cu ură în inimă.
Va duce la dezastru.
Cine este ?
Baronul Colonna vrea să te vadă, doctore.
Nu,. Nu !
Pe aici, are bărbaţi împreună cu el.
Stai.
Te rog.
Bună seara, bună seara, doctore !
Îmi pare rău că vă deranjez noaptea târziu.
- Aş fi venit eu, dacă m-ai fi chemat. - Nu, nu, nu !
Aceasta nu este o vizită profesională.
- De fapt, eu sunt foarte sănătos. - Ce pot face pentru tine ?
Poţi să-mi răspunzi la o întrebare, dacă nu te deranjează, doctore !
- Sper să nu greşesc. - Nu e dificilă, această întrebare !
- Ai fost medicul familiei Franchi ? - Am fost.
Ai fost în castel, în acea zi fatidica, când Franchi şi famíIia lui
au avut un final nefericit ? Da, am fost !
Da, da, chiar ai ajutat-o pe Contesa, să nască doi gemeni.
Da.
Dacă-mi aduc aminte bine, toţi din castel a pierit în flăcări.
Excepţie făcând câţiva oameni neimportanţi
pe care i-a prins când încercau să scape.
- Aşa am auzit. - Da.
Da, aşa credeam şi eu.
Dumneata cum ai scăpat, doctore ?
Am scăpat pe scară din spate
ştiuta de câţiva membri ai familiei şi cu mine.
Ei bine... aşa se explica.
Vezi Tomasso, ştiam eu că exista un răspuns logic.
Unde sunt gemenii, doctore ? Ce s-a întâmplat cu ei ?
Toată lumea ştie !
- Au murit în incendiu. - S-au stins din viaţă ?
Ooo, da, da, da, desigur, desigur. Da, sunt de acord, e clar !
Asta a fost acum mult timp !
Mulţumesc !
Toate astea sunt ale tale, doctore ? - Majoritatea.
Nu e de mirare că eşti atât de inteligent.
Ei bine... Bună seara, doctore !
Bună seara, a fost o mare plăcere !
Vere Tomasso !
- A minţit, desigur. - Sigur.
Dacă el a scăpat pe scară, putea să ia şi gemenii cu el.
Şi a făcut-o.
Şi dacă a făcut-o, ştie unde au fost până acum şi unde sunt acum.
Supravegeaza-l !
Trebuie să vă văd pe amândoi, imediat ! Colonna suspectează adevărul.
O mică greşeală, doctore ! Acum nu-l mai suspectăm, acum ştim sigur.
- Cred că trebuie dus la închisoare. - Sunt surprins de tine, Tomasso !
Săracul medic tocmai ne-a spus cine sunt ei.
Cu un pic de răbdare, ne vor spune unde sunt.
- Ghici cine e ! - Isabelle.
Am crezut că eşti de pază cu Lorenzo. Ce faci aici singur ?
Eu sunt de mult timp aici.
Şi eu m-am simţit singură şi de acea am venit aici.
Te comporţi foarte ciudat, niciodată nu m-ai sărutat.
Te preocupa faptul că nu te-am sărutat niciodată ?
- Lucien ! - Da, Lucien !
Ce confuzie total absurdă !
- De ce m-ai lăsat să fac asta ? - Erai furioasă.
Lasă-mă să trec, te rog !
Dacă ar fi fost Mario, nu te-ai fi supărat.
Pe el îl iubeşti, nu ? Da !
Poate vei mai comite şi o altă greşeală. Nu se vedea diferenţa dintre el şi mine.
Inima ta poate vedea diferenţa între iubirea mea şi ura ?
Dragostea ta ?
Da, ai crezut că sunt imun la dragoste ?
Îţi place Mario pentru că l-ai cunoscut întâi pe el.
Dacă m-ai fi cunoscut întâi pe mine, mă-i fi iubit ?
Lucien, nu ştii ce se spui ! De ce... De ce am făcut asta ?
Nimeni nu ţi-a spus că eu sunt umbra fratelui meu ?
Ce simte el, simt şi eu !
Trebuie să înţelegi că port în mine nu numai puterea iubirii lui,
dar şi durerea mea.
Mario a avut întotdeauna totul în viaţă.
- El nu te pot avea ! - Nu ! Nu !
Nu te las să pleci ! Lasă-mă ! Lasă-mă !
Ooo, domnişoară Isabelle, am venit să mă vezi !
Sper că ai avut o după-amiază frumoasă, iar eu am fost foarte, foarte singur.
M-ai speriat.
Îmi pare rău, dar nu puteam trece fără să mă vezi.
- Ai plâns. - Nu, nu am plâns !
Ai plâns, acum un minut.
Nu ştii că femeile plâng din când în când ?
- Trebuie să existe un motiv. O, nu-i nimic...
Nu e atât de grav.
M-am simţit foarte singură. Şi după-amiază, a fost lungă.
Îmi pare rău că ai fost singură. Mă bucur că nu s-a întâmplat nimic.
Când te-am văzut că plângi, nu am ştiut ce să fac.
Nu eşti de acord că singurătatea aparţine trecutului ?
- Încearcă să mă înveseleşti, domnule ! - Bine !
Sper să mă ierţi pentru că te-am neglijat în această după-amiază,
dar... voi rămâne special cu tine, în seara asta.
O să vând acest pământ din Corsica, şi te iau cu mine.
Mi-a spus Lorenzo, că a văzut ceva interesant ieri.
I-a văzut pe oamenii lui Colonna explorând valea.
Se pare că ţi-ai luat treaba în mod foarte în serios.
Ce faci ?
Ce nume scrijeleşti acolo ? Isabelle !
Dar de ce numele ei ?
Ooo ! Ditr-un impuls.
Şi de ce nu ?
- Ai văzut-o în după-amiaza asta ? - Am schimbat câteva vorbe.
Am văzut-o şi eu şi mi-a spus că a plâns.
- Ce nostim ! - Mă întreb de ce ?
Ştii ceva ?
Ce-mi spui tu, e problema voastră.
Despre ce vorbeşti ?
Despre un subiect personal.
Dar nu este niciun secret.
A venit la mine aici. Şi am sărutat-o.
Gura mea s-a lipit de buzele ei. Am strâns-o în braţe !
Speram să faci treaba asta. Îmi pare rău, dar o să te omor !
Lucien, nu mă obliga să mă lupt cu tine !
Ar fi trebuit să te gândeşti, înainte să mă loveşti.
Nu mă gândesc la fericirea ta ! Mă gândesc la mine !
Nu o să rămână a ta !
Cuţitul Ddoctorului Paolo ne-a despărţit, dar acum te omor !
Nu o vei avea ! Nu fi absurd, Lucien !
Ajunge ! Ajunge ! Imbecililor !
Nu va mai luptaţi între voi ! Aveţi nevoie unul de celălalt.
- Lucien, îmi pare rău pentru tine. - Nu vreau mila ta !
N-am avut nevoie de tine, eu m-am ascuns în pădure, iar tu ai trăit la Paris.
Şi nici acum nu am nevoie de tine. - Taci odată !
- Veţi moşteni totul amândoi. - Moştenirea este a mea !
De ce el apare în ultimul timp şi vrea să i-a ce este al meu ?
Pe Lucien l-am urât înainte de a şti că e fratele tău !
De ce nu te întorci la Paris ?
Poţi lua moştenirea, de unul singur, Lucien.
Am făcut un jurământ şi am de gând să-l îndeplinesc.
Cu sau fără ajutorul tău.
De ce nu pleci cu el ? Linge-i mina, fiindcă a venit aici !
Nu pot uita o zi de acum 20 de ani, chiar dacă tu poţi !
Isabelle !
Isabelle !
Isabelle !
Dragă Mario. Tu şi Lucien luptaţi împotriva lui Colonna,
este mai important decât să fiu soţia ta.
Au intervenit complicaţii grave între tine şi fratele tău.
Voi găsi o cale de a te întâlni la Paris. Iartă-mă ! Isabelle.
A văzut-o cineva pe Contesa Gravina ? Da, a luat un cal şi a plecat.
Deschideţi poarta ! Hai, hai !
Mă surprinde Isabella dragă, că arăţi bine după incredibilă şi teribilă experienţă.
Din nefericire pentru tine, atunci când ai fugit,
oamenii mei nu au putut să te salveze.
În acel moment, calul meu s-a accidentat
şi am mers pe jos, alături de ceilalţi oameni.
Da, da, aceasta este un detaliu important. Bine că te-ai întors din nou aici.
Ooo, dar trebuie să fii obosită. Stai jos, te rog, stai jos !
N-am să mi-o iert pentru că am permis să fii răpită de un bandit.
Au sechestrat-o.
I-ai văzut pe cei doi bandiţi acolo ? Gemeni ?
- Poţi să-i descrii ? - Nu le-am văzut bine faţa.
Îţi aminteşti locul unde te-au dus ? - Am călătorit pe timp de noapte.
Mă tem că nu mă pot orienta bine.
Am trecut... pe lângă nişte boscheţi şi apoi ne-am îndepărtat de pădure.
Dă-ne un punct de referinţă, ca să urmăm o pistă !
Am văzut doar copacii. Ştiţi să vă orientaţi printre copaci ?
Poţi, Tomasso ?
Te rog să stai jos. Avem lucruri mai plăcute de făcut.
Draga mea Isabelle, mi-am permis să organizez o mică recepţie în onoarea ta.
- O recepţie ? - Da.
Îmi pare rău, nu sunt în măsură să particip. Cum ?
Nu obişnuieşti să te consulţi cu oaspeţii de onoare şi apoi să organizezi recepţia ?
- Da, dar uite... - Vă mulţumesc pentru ospitalitate...
Şi pentru preocuparea majoră pentru siguranţa mea.
Dacă aveţi posibilitatea, daţi-mi o căruţă ca să mă întorc acasă la mine.
Nu, te rog, consideră-te ca acasă aici !
Aici eşti ca acasă, poţi cere orice.
Daţi-mi o trăsură. Ooo, nu !
Draga mea Isabelle, nu te pot lăsa să pleci.
Ai nevoie acum de odihnă. Aici, pot avea grijă de tine.
Voi şti ce e mai bine pentru tine, rămâi te rog ! Ai încredere în mine.
Am început să urăsc adevărul.
- Ai observat că a minţit ? - Sigur, dar atât de graţios !
Tactica este greşită. S-o lăsăm să plece, apoi se va întoarce.
Minunat ! De ce nu o invităm la cină ?
Cred că aşa e mai bine.
Colonna a luat-o pe Isabelle. Are nevoie de ajutorul tău.
Ce zici de asta ?
- De ce nu m-am gândit şi eu ? - Pentru că te gândeşti numai la căsătorie.
Tomasso ! Tomasso !
Nu de data asta !
Trebuie să-l aducem să ne ajute.
De ce noi, frate ?
Nu ai considerat-o mereu pe domniţă o problemă personală ?
Dar poate fi pierdută. Neajutorată.
- Uite-te la asta. Era pe celălalt cal. - Adică refuzi ?
Uitaţi !
Colonna a luat-o pe Isabelle. Are nevoie de ajutorul tău.
Lucien, asta schimbă totul.
- Nu schimbă nimic. - Lucien !
Nu e momentul pentru disputele personale. Să ne gândim la Isabelle !
Nu intenţionez să-i trimit pe oamenii mei să facă ce e imposibil.
- Lucien ! Tu eşti eroul, de ce n-o salvezi tu ?
- Mario, stai jos şi mănâncă. - Nu, mulţumesc, mamă !
Mă bucur că am decis să ne întoarcem în Corsica.
Am simţit că ceva nu este în regulă.
Vreau să găsesc o modalitate de a o găsi pe Isabelle.
Vom face totul ca să te ajutăm, Mario, ştii !
Ştiu, ştiu !
Am o idee ! Care este primul lucru pe care îl faci când te duci la oraş ?
- Păi... Cumperi un cadou frumos. Exact !
Spune-mi, ai adus bijuteriile de la Paris ? Le-am adus, de ce ?
Bine ! Ştiu unde să le vând ca să câştigăm mai mult..
- Să le vindem ? - Da, nu vă alarmaţi, am un plan.
Mario, te rugăm să nu rişti prea mult.
Sunteţi oamenii cei mai minunaţi pe care i-am întâlnit vreodată.
Spune-mi, îţi aminteşti când... erai tânăr, ce simţeai pentru mama ?
- Nu am cum... să nu-mi amintesc ! - Este ceea ce simt pentru Isabelle.
De acord dragul meu. Vei primi cutia cu bijuterii.
Poţi să-mi faci încă un mare favor ?
- Întoarceţi-vă la Paris ! - De ce ? Mario, suntem îngrijoraţi !
Întotdeauna v-aţi preocupat de mine.
Voi fi mai fericit ştiind că nu sunteţi în pericol aici.
Vă rog !
Vom face cum spui tu !
Individul ăsta, este cel mai mare comerciant de bijuterii de la Curtea Franţei.
Lucrează numai cu regi şi împăraţi. Va veni şi aici să ne vândă ceva.
Nu-mi este clar, de ce vrei să cumperi un cadou
ca s-o compromiţi pe Isabella ?
Din dragoste pentru tine.
Dl. Dupré din Paris, domnule !
Ooo, Baronul-Colonna ? Bine te-am găsit, domnule !
Hei, hei ! Eu sunt Baronul Colonna.
Ooo ! Ce greşeală stupidă ! Este un mare privilegiu şi o mare onoare, dle. Baron !
- Am auzit de tine ! - Da ?
Ei bine, tu ai auzit de mine ?
Ooo ! Cine nu-l cunoaşte pe domnul Baron din Corsica ?
Ţi-am adus un cadou frumos, pentru fata cu care te căsătoreşti.
- Aaa, ai auzit şi asta ? - Toată lumea a aflat !
Sigur, este important ca un cavaler să nu se mulţumească cu puţin,
e bine să cumpere un cadou pentru mireasa sa.
Unde este ?
Diamante frumoase !
Şi tu le porţi aşa prin Corsica ?
Diamantele sunt pentru mine cum sunt butoanele de la cămaşa pentru tine.
Priveşte-le, domnule Baron ! Da !
Acesta este un cadou demn de o Prinţesă de sânge Imperial !
Crezi ?
Sunteţi imprevizibil. Un om ca dumneavoastră trebuie să cunoască gustul sexului frumos.
Deschide drumul spre iubire !
Da. Am fost chemat să rezolv mai multe lucruri delicate în dragoste.
Adevărat ?
Da, da, defunctul Maharaj de Jandora, de exemplu.
- Cine ? - Jandora, Maharajahul !
Ooo, da, Maharajahul... Da, da, o situaţie foarte complicată...
Mireasa lui era o femeie tânără, fermecătoare,
şi ştii... un pic cam reticentă.
În cele din urmă, Alteţa sa, m-a chemat pe mine.
Serios ?
Şi ce-ai făcut ?
Ooo ! I-am dăruit Alteţei sale, un rubin roşu !
- Roşu ? - Simbolul sângerării inimii.
Ce interesant !
A fost încântat că i-am vândut acest cadou.
Practic, a căzut în braţele sale !
A fost o idee !
Da. Dar la tine dle. Baron, nu e aceiaşi problemă.
Nu !
Dar dacă vrei, dle. Baron...
Aici este...
Aici este ceva ce topeşte răceală din inima oricărei femei.
Uită-te puţin ! Observi flăcările din pietre !
Simbolizează... simbolizează flăcările ce topesc orice răceală a inimii.
Şi este o afacere, numai 500 de mii de franci, aproape nimic !
- 500 de mii de franci ? - O nimica toată, pentru Dvs., dle. Baron.
Domnule, sunt totuşi 500 de mii de franci !
Ce înseamnă 500 de mii de franci, dacă îi câştigaţi inima cu un cadou ?
- Sunt toate ? - Desigur, e complet !
Marele Duce Nicholas a cumpărat unul la fel.
E în joc reputaţia mea, fiindcă vă vând acest cadou şi vă asigur
că veţi avea satisfacţie şi veţi fi mai fericit că oricând.
Ei bine, hai să vedem !
- Isabelle ! - Intră !
Pari surprinsă, dragă Isabella ! Ţi-am cumpărat un cadou, vrei să-l vezi ?
Da, dar nu mă aşteptam să-l aducă un străin.
Un străin ?
Nu, nu este un străin, este un prieten.
- Ţi-l prezint pe domnul Dupré de la Paris. - Încântat, domnişoară Contesa !
Ooo, draga mea Isabelle ! Vreau să-ţi spun că în realitate...
Nu !
Te rog, oferă-i tu cadoul !
- Nu, nu ! Sunt afectat, înţelegi ? - E clar ! Să mergem !
Domnişoara Contesa, eu sunt un ambasador al iubirii.
O să vă spun.. o mică poveste.
Colierul a fost creat pentru a uni dragostea dintre doi tineri.
Dar îndrăgostiţii au avut ghinion, pentru că între ei altcineva s-a interpus.
Tânăra fată l-a pierdut pe băiat.
Dar el nu a renunţat, a continuat să o caute.
Ce s-a întâmplat mai departe ?
În cele din urmă băiatul s-a întâlnit cu fata.
Şi dragostea a învins. - Asta e bine.
Te asigur Baroane, ca mesajul de dragoste din aceste pietre,
comunica cu... ţine.
Primeşte-le ! Te rog !
Aceste bijuterii preţioase, le poartă femeile frumoase.
Ele strălucesc mai mult, când acestea iubesc.
- Desigur. - Scuză-mă domnule !
- Uită-te ! - Ooo !
Crede-mă domnişoară, acest dar ţi-a fost destinat.
Arăţi ca o regină. O surpriză minunată.
Ce să cred... îl accepţi ?
Îl voi păstra până la sfârşitul vieţii !
Ooo ! Draga mea Isabelle, mulţumesc !
Eşti minunată ! Lasă-mă să te văd !
Aici sunt mai mulţi invitaţi.
Avem posibilitatea să organizăm recepţia în noaptea asta.
Da, dar clienţii de onoare, îi voi invita eu.
- Nu-mi poţi refuza asta. - Minunat ! Minunat !
- Mi-ai făcut un mare serviciu. - Mulţumesc !
Ooo domnule ! Mă voi simţi răsplătit, dacă această domnişoară îmi va oferi braţul.
Mulţumesc, m-ai făcut foarte fericită. - La dispoziţia dumneavoastră, domnişoară !
Domnule, domnule, noi trebuie să plecăm, domnişoara trebuie să se pregătească.
În seara asta vreau să fii mai fericită că oricând.
Contesa ! Domnule !
Eşti magnific ! O, nu ! Ai vorbit cu ea, de parcă ai iubi-o !
În dragoste se lucrează cu inima, Baronule !
În noaptea asta eşti invitat la recepţie.
- O nu, nu ! - Insist ! Insist !
Hainele mele nu sunt aici.
Bine, voi trimite după ele, nu-ţi face griji.
- Pot conta pe tine ? - Până la moarte doamnă !
Sunt foarte fericit. Toată lumea se uită la tine.
Suntem un cuplu minunat.
Un rege şi o regină.
Şi micul meu dar...
- Îţi place ? - A fost complet nesperat.
M-a costat 500 de mii de franci.
Cea mai bună investiţie pe care am făcut-o vreodată.
- Te bucuri, dragule ? - Aaa ! Política...
Sunt atât de nefericit, ca şi mulţi alţii ! Ah ! Sărăcuţul !
Contesa, eşti încântătoare !
- Unde pot vorbi cu tine ? - Nu ar fi trebuit să vii aici.
Continuă.De ce nu trebuia să vin ? Nu am mult timp la dispoziţie.
- Am de gând să te iau de aici. - Cum ?
Peste câteva minute, vom sări pe fereastră.
Vom pleca pentru totdeauna din viaţa lui Colonna.
Gardienii sunt peste tot.
Am mituit pe cineva, ca să ieşim din Paris.
Un sistem de intrigi. E o femeie. Mario, te rog !
Fata mi-a spus o poveste tristă,
despre modul în care te-ai căsătorit cu forţa.
Ea a avut încredere în mine şi a organizat totul.
O cheamă Maria.
- Vă întrerup pentru puţin timp. - Acum nu.
Necesită atenţia dumneavoastră imediat. - Mai târziu, nu acum !
Este foarte important. Sunt sigur că o să vă scuze un moment.
Stimata Isabelle, sunt dezolat.
Dar ştii, afacerile de stat.
Bine, bine ! Să mergem !
Trebuie să-ţi spun la revedere domnişoară. Ne vedem mai târziu.
Vino !
- Eşti sigur că nu greşeşti ? - L-am urmărit toată noaptea, domnule !
Era îmbrăcat ca un cavaler. Cum aş putea să greşesc ?
M-ai pedepsit cu 20 de lovituri de bici,
fiindcă nu l-am prins în castelul lui Gravino.
Cum aş putea să-i uit faţa ?
Asta e tot. Dă-mi pistolul !
Mulţumesc !
Am văzut o vulpe şi un porumbel, dar se pare că porumbelul nostru a prins vulpea.
Acest individ este un geniu, Tomasso. Îmi place !
- Dar unde este al doilea frate ? - Nu fi aşa grăbit.
E bine că avem unul.
Vezi, nu mai e santinela. Doamna şi-a făcut datoria.
Curând, nu vei mai fi înlănţuita.
Caii sunt acolo.
Într-un minut, vom fi liberi, ca păsările.
Haideţi ! Nu avem timp de pierdut !
Ei bine, domnule Dupré de la Paris !
Sper că nu e o problemă fiindcă vă întrerupem discuţia.
Vroiam să privim liniştiţi cerul.
Se pare că santinela ta m-a urmărit pe mine şi pe Contesa. Luaţi-l !
Mă tem că plimbarea noastră trebuie să fie amânata.
Este o noapte atât de frumoasă !
Cum îndrăzneşti ! Nu ! Nu !
Îţi cer prea mult dacă te rog să ai milă ? Nu poţi să-l ierţi ?
Mă tem că nu ! Infractorii şi escrocii trebuie să fie pedepsiţi.
Faci din nou o greşeală, ai uitat că el te-a sechestrat ?
De fapt...
Îţi sunt foarte recunoscător pentru asta.
Nu în fiecare zi oricine poate face un cadou ca să compromită pe cineva.
Pe aici, pe aici, vă rog !
Îmi pare rău că te-am trezit, dle. doctor, dar am un prizonier foarte interesant.
Există o problemă, nu-i cunoaştem numele.
Ne-am gândit că-l poţi identifica tu, doctore !
Mă tem că nu vă pot ajuta.
Şi dacă-ţi spun că este unul dintre gemenii lui Franchi ?
Ultima dată când l-am văzut, a fost când s-a născut.
Nu-l pot identifica acum.
Nu, nu, clar că nu !
Câţi ani crezi că are acest individ... doctore ?
- Nu vă pot spune. - Vârsta exactă a gemenilor lui Franchi, nu ?
Poate. Nu cred că are mai mulţi, decât fii defunctului conte Franchi ?
- Nu, nu cred ! - Nu crezi ?
Asta este o chestiune de opinie.
Nu ştii unde a fost în ultimii 21 de ani, doctore ?
Cred că a fost complet ars de foc şi a murit.
Da, da, da, sunt de acord ! Da, e adevărat.
Există multe surprize legate de prizonierul nostru.
Să fie un mister dacă într-adevăr
se dovedeşte a fi unul dintre gemenii lui Franchi ?
Şi dacă e, ai comunicat cu el în toţi aceşti ani ?
Cu ajutorul unui porumbel călător ?
Clar, e doar o supoziţie !
- Ai terminat ? - Nu. În niciun caz.
Ce pedeapsă se aplică unui delicvent când e ajutat de un medic ?
- Pedeapsa este dată de lege. - Da !
Guvernator în Corsica, eu sunt !
Unde este fratele tău ?
Pentru ultima dată ! Unde este fratele tău ?
Te aştepţi să-ţi răspund ?
Tomasso !
Întreabă-l tu !
- Lucien ! Ce s-a întâmplat ? - Colonna e cu Mario.
Unde ?
- Îl bate cu un bici. - Să mergem să-l scăpăm !
Nu !
Pentru prima dată sunt fericit pentru ce simte el.
S-a oprit. De ce ?
E inconştient.
Eşti doctor. Reanimeaza-l !
Haide ! Sau va trebui să utilizez metodele mele proprii ?
Hei ! Hei, doctore !
Bea asta !
Îţi va da putere.
Este ceea ce trebuia, ca să-i dea forţa.
Respiră profund !
Am făcut tot ce am putut.
Unde este fratele tău ?
Îţi pierzi timpul.
Tomasso !
Îl bate din nou.
Un moment ! Nu mai simt nimic.
Am crezut că a fugit, dar nu aleargă.
- Lucien ! - Tu ştii unde este, du-ne acolo !
Nu !
- Vrei să moară ? - Da !
- E în primejdie. Îl laşi să moară ? - Da, da !
Lucien !
- El e fratele tău. - Vreau să moară !
Dacă nu dai tu ordine, dau eu !
Stai pe loc ! Eu dau ordine aici.
Regret că de 21 de ani te cunosc !
Trage dacă vrei !
Nu mai e nimic de făcut pentru el.
E mort.
- Da ? Eşti sigur ? - Uită-te şi tu !
Acest cavaler nu mai traiest. E moale ca o budincă.
Dezleagă-l !
Nu mă mai doare.
De ce ?
Nu am simţit asta înainte.
Aştept asta de o viaţă !
Mă simt liber !
Liber ? Exact !
E mort. E mort !
Asta este ! Sunt liber !
În sfârşit ! Sunt liber ! Sunt liber !
Treziţi-vă ! Treziţi-vă !
Treziţi-vă ! Aduceţi caii !
În seara asta îl vom ataca pe Colonna.
Ne vom lua revanşa pentru toţi anii de persecuţie.
Mâine vom avea altă casă ! Bani de buzunar şi vom bea vin !
Veţi avea tot ce v-aţi dorit dintotdeauna ! Hei !
Nu ţi-am cerut niciodată o favoare, Baron Colonna !
- Ce vrei ? - Corpul lui.
Ooo ! Pentru ce ?
L-ai suspectat că a fost un Franchi.
Dacă ai dreptate, el merită o înmormântare onorabilă şi decentă.
Ooo, am înţeles ! Eşti sentimental, doctore !
- Contele a fost prietenul meu. - Ei bine, de ce nu ?
De ce nu, doctore ? Ai făcut foarte multe şi ai greşit atunci când l-ai adus pe lume.
Ţi-l dau pentru că eşti foarte modest şi ne scuteşti de muncă.
Poţi să-l iei ! Şi-ţi mulţumesc !
Haide, Tomasso !
- Nu îl arestezi pe Paoli ? - Nervii acelui om sunt din oţel.
L-ai privit ? N-a mişcat un muşchi.
El a fost implicat în toată această treabă.
Doar n-ai de gând să-l laşi liber ?
Răbdare, Tomasso, răbdare ! Avem o altă problemă.
Isabele, îmi pare rău că te trezesc la ora asta.
- Eu nu dormeam. - Te înţeleg.
Cu atâtea lucruri neplăcute, nu puteai dormi.
Dar cel puţin, am scăpat de unul.
Răpitorul şi adoratorul tău curajos, a avut un accident.
Povestea asta este tristă, defunctul era un tip foarte distractiv.
Iar acum, după ce l-am arestat şi distrus, tot respectul...
Sper...
Sper că voi fi principalul tău interes.
Noapte bună şi vise dulci !
Haide, Tomasso !
- De ce ai venit ? - Până la ziua mai este un ceas !
Doctore, eu am vrut să vin. Colonna îl are Mario !
Colonna l-a avut pe Mario.
- E mort ? - Nu, dar aproape.
I-am dat nişte droguri într-o încercare disperată.
Sper că nu am întârziat cu antidotul.
Ajută-mă !
Adu apa caldă şi lenjerie, e în camera cealaltă.
Mario !
Mario !
Dr. Paolo !
Isabelle !
Bea !
Bea cât poţi.
De aici mergem pe jos. O oră sau două.
Să nu vă observe. Excaladaţi zidul şi intraţi în curte.
Nu va fi nimeni în noaptea asta. Asta e tot, haideţi !
Ce e ?
Dacă baronul Collona te prinde dormind în post
te spânzura de poarta aia pe care ar trebui s-o păzeşti.
Ceea ce nu ştie, nu-l răneşte. Noapte bună !
Tu, tu şi tu, veniţi cu mine !
Majoritatea vor fi în barăci. Nu faceţi zgomot.
Nu vor fi probleme. Luaţi armele.
Întoarce-te înapoi la somn.
Veniţi cu mine !
Când intraţi, fiecare să ia un coridor. Vedeţi ca nimeni să nu mişte.
- Aaa ! Santinela nu este pe hol. - Îşi face rundă.
- Ar trebui să fie şi aici altă. - Da. Întotdeauna eşti suspicios.
Uneori cred că eşti suspicios şi pe mine.
Mă enervează când lucrurile nu sunt în ordine.
În noaptea asta, nu mă enervează nimic.
A fost o zi total satisfăcătoare.
Păcat că nu am avut timp să uram noapte bună invitaţilor.
Aveţi încă un invitat, Baron Colonna !
- Nu e posibil ! - Nu mă aşteptai pe mine ?
Vroiam să-ţi fac această vizită de mult timp.
Cu mare plăcere !
Nu cauta ajutor, oamenii tăi sunt arestaţi.
Trage, Tomasso !
Tu ! Ultimul câine Franchi !
Această luptă...
Ultima ! M-a scăpat de Franchi.
Încă nu ai scăpat Colonna !
Nu !
Eşti o fantomă ! Eşti o fantomă !
Da, ai dreptate !
Sunt o fantomă !
O fantomă care nu a murit în timp în Corsica !
Cu interese comune, de decenţă şi justiţie.
După 20 de ani, utimul Franchi, se confrunta cu ultimul Colonna.
Da ! Ultimul Franchi !
Fantomă sau nu !
Vei muri şi tu !
Îţi voi străpunge inima, cu sabia !
Lucien ! Lucien ! Fratele meu !
Haideţi, veniţi !
Lucien !
Singura dată când nu am fost cu tine...
Da, mi-a fost dor de tine !
Am fost sigur că eşti mort. Sunt bucuros că m-am înşelat !
Cu ani în urmă, dr. Paolo a făcut un miracol.
Astăzi el a făcut altul.
Nu va fi miracol şi pentru mine.
Fratele meu ! Lucien !
Nu-ţi fie milă.
Pentru prima dată...
Ştiu că-ţi pare rău !
- Prea târziu. - Da.
Nu te întrista, Mario ! Lucien şi-a găsit pacea, pe care n-o ştia.
Acum du-te... Găseşte-ţi propria fericire.
Isabelle ! Isabelle !
TRADUCEREA ÎN LB. ROMÂNĂ: Cristian82 După titrarea în Spaniolă
Sincronizarea: DISTEL Subs.ro Team @ www.subs.ro
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.