All language subtitles for My.Fathers.Private.Secretary.1976.1080p.NF.WEB-DL.AAC2.0.x264-SPWEB

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian Download
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian Download
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian Download
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian Download
sh Serbo-Croatian Download
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu Download
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Un prieten spunea odată:

„Mai bine antreprenor sărac, decât angajat bogat.”

Era un cretin ! E minunat să deţii o fabrică,

mai ales de cineva ca mine, care a fost sărac când era mic.

Dar de ce să deţin o fabrică cu 900 de angajaţi,

o căsuţă ca asta,

la o aruncătură de băţ de Elveţia, unde îmi pun banii la păstrare,

şi să am şi un majordom în subordine,

când am o secretară urâtă ca asta ?

Să gândim logic !

La ce sunt bune bogăţia şi puterea dacă cei din jurul tău nu le observă ?

Pe vremuri, regii purtau coroane pe cap,

comandanţii de război ţineau batonul de comandă.

Oamenii spuneau: „Priveşte ce bărbat puternic !”

În ziua de azi, parlamentarii au ceremonia clopoţelului,

dar un antreprenor ce poate face ?

Să-mi scriu „sunt bogat” pe frunte ? Sau: „Am 25 de miliarde ascunşi”.

Ar fi periculos să declar aşa ceva.

Singurul lucru care deosebeşte un om de afaceri de un muritor de rând

e secretara lui personală.

Dar trebuie să fie o puicuţă !

Să treci pe lângă ea şi să zici: „Măiculiţă, ce femeie !”

Acum îmi veţi spune:

„Şi ce mai aştepţi ? De ce nu-ţi iei o secretară ca aia ?”

Uşor de zis, fiindcă n-o cunoaşteţi pe nevastă-mea !

- Căsătorită ? - Nu.

Şi ce mai aştepţi ?

- Nu ştiu de ce, fug toţi de mine. - Foarte bine.

- Logodită ? - Nu.

- Logodită ? - Da.

Bine. Îţi plac mult bărbaţii ?

- Pentru Dumnezeu ! Nu ! - Ce bine !

Amelia, sunt angajate.

- Minunat ! - Notează-le datele !

Domnule, aveţi întâlnire cu nemţii la ora 17:00.

Bine.

- Mulţumită acum ? - Da.

Avem exponate pentru muzeul ororilor !

Nu exagera !

Mingozzi, în afară de asta, pentru ce m-ai chemat aici ?

Da, desigur, domnule.

Aceste produse vor face ravagii pe piaţa cosmeticelor.

Chiar şi femeile în vârstă vor avea un ten superb

cu produsele companiei Ponziani.

Trebuie să menţionăm că şi angajatele noastre le folosesc.

Fii serios, ele necesită intervenţii chirurgicale, nu creme.

Foarte amuzant. Mingozzi, nu le folosi pe angajatele noastre.

Ele sunt foarte bine aşa cum sunt.

- Franco mi-a dat o idee. - Ce idee ?

Spuneţi-mi !

Să fotografiem toate monstruozităţile noastre

pentru cele mai mari reviste de modă, cu mesajul:

„Au ajuns aşa fiindcă n-au folosit produsele Ponziani.”

Genial, domnule ! E o idee genială !

Nu mă mai peria atâta, o să-mi cadă pielea într-o zi !

- Domnule... - Hai, Franchino ! Haide, Cicci !

- Să mergem ! - Hai, timpul înseamnă bani !

- Mingozzi, scuză-mă... - Da ?

Eşti sigur că aceste fete au o moralitate impecabilă ?

Jur că n-am putut găsi altele mai urâte. Aproape toate încă sunt virgine.

Uneori, asta nu înseamnă mare lucru.

Vin ! Mă scuzi.

Vin imediat ! O clipă !

Ea cine e ? Aş vrea să ştiu.

- Şi eu aş vrea să ştiu. - Ei bine...

E logodnica mea.

Nu credeam că va sosi atât de repede.

Mingozzi şi-a făcut rost de o iubită !

Şi e şi frumoasă pe deasupra. Fă-ne cunoştinţă !

E puţin timidă.

Mingozzi, ţi-e frică că o să ţi-o mâncăm ?

Adu-o aici !

Iubitule, nu te grăbeai la întâlnirea cu nemţii ?

Nemţii pot aştepta !

Luisa, aş vrea să te prezint. Un minut durează.

- Acum ? Nu. - Te rog.

Să mergem ! Dacă nu vrea, hai să ne vedem de treabă !

Blondinul ! Mereu în linia întâi, nu ?

Femeia care a ieşit din maşină

avea să ne schimbe întreaga viaţă de familie.

Logodnica mea, domnişoara Luisa, doamna Ponziani.

- Încântată ! - Asemenea !

- Cu voia dv... - Mă scuzaţi.

Acum, persoana cea mai importantă.

Vă fac cunoştinţă cu logodnica mea, dra Luisa.

- Domnul Ponziani. - Încântat. Mă simt onorat.

- Îmi pare bine. - Sunt foarte...

Eu sunt Franco, fiul.

Mă scuzaţi, dacă îmi permiteţi...

- E foarte timidă. - A fost crescută la mânăstire.

Ştiţi cum e.

Nu se mai fabrică aşa.

E încântătoare. Şi ştie să facă multe lucruri.

Poate să scrie la maşină, să stenografieze.

- Cunoaşte toate limbile. - Dacă insişti, poate ştie şi să citească.

- Haideţi, că e cald ! - Da, mai bine plecăm.

- Mingozzi, mă bazez pe tine. - Mulţumesc !

- Trezeşte-te, Franco ! - Să mergem !

- Testează noile produse ! - Staţi liniştit !

- Fii cuminte ! - O zi bună, doamnă !

- Felicitări pentru aşa o logodnică ! - Mulţumesc !

E o mică nestemată.

Frumoasă fată, nu-i aşa ?

- Cine ? - Iubita lui Mingozzi.

- Cam slabă ! - Doar pare slabă.

- Se preface, e o mincinoasă. - Dar minciuna are picioare scurte.

Dar avea nişte picioare... Dacă Amelia le-ar avea aşa...

- Am da-o afară. - Amelia, ai auzit ?

O fată frumoasă, dar ce şanse aveam ?

În afară de soţia mea, care e inamicul firesc,

mai era şi fiul meu, care deja avea palpitaţii.

Copiii sunt imprevizibili în ziua de azi. Mai ales dacă au un anturaj nepotrivit.

Ai sosit ! Voi, milanezii sunteţi mult prea relaxaţi.

Nu eşti punctual niciodată. Vezi cât e ceasul ?

- E aşa de târziu ? - Da.

- Oscar ! - Da, tată.

- Livrările alea ? - Am aranjat totul. Plec acum.

- N-ai luat lista. Mama mă-tii ! - Toată ziua mă ocărăşti.

- Dacă o luai, ştiai ce ai de făcut. - Mă duc cu el.

La revedere !

Trebuia să mă ocup eu...

Am avut nişte experienţe uluitoare cu livrările astea la domiciliu.

Aş putea scrie un tratat de psihologie.

Odată, mai aveam puţin şi îmi dădeam jos pantalonii.

- Îmi sună a chiromanţie ? - Chiromanţie ?

Până să culegi fructele, trebuie să rezemi scara de pom.

Nu înţeleg. Mergem să ne-o tragem sau să culegem caise ?

Aţi înţeles ce voia să facă porcul de fiu-meu ?

Dar un bărbat are nevoi.

Şi eu, ca să fug de nevastă-mea,

inventam călătorii de afaceri.

Nu-ţi place ?

E o imitaţie. Se vede de la distanţă.

Dar aşa am vrut să fie, căci are antifurt.

Desigur. De ce nu i-l dai soţiei tale ?

- Ea nu poartă aşa ceva. - Da, ea poartă pantalonii.

Dar când soţia poartă pantaloni acasă, soţul caută să şi-i scoată altundeva.

Da, dar nu pentru un kil de acadele !

Iubire, de ce nu-mi aduci un giuvaier adevărat ?

L-aş ţine în seif, dar tot fericită aş fi.

Ce drăguţ ! Se mulţumeşte şi cu nimic, draga mea iubită suedeză.

Superbă ! Ce mantie lungă şi dreaptă, ca o autostradă cu două benzi !

Aici stă o suedeză fabuloasă.

Locuieşte aici doar de trei luni şi i-a înnebunit pe toţi.

A comandat vin alb şi şampanie, e o curvă de lux.

Dă-mi numărul !

Cum se spune „te iubesc de mor” în suedeză ?

Mai spune-mi o dată !

Ce frază !

Sună telefonul ! Du-te să răspunzi !

Răspunde şi apoi întoarce-te !

- Alo ? - Dnă Ingrid ?

- Da. Cine e ? - Sunt vânzătorul de vinuri.

- Am o livrare urgentă de făcut. - Acum ?

- Sunteţi singură ? - Da.

Dar nu e o problemă.

Atunci vin numaidecât. Imediat ajung.

A fost de acord ?

Hai !

- Cine era ? - A greşit numărul.

A greşit numărul ? Şi aşa de relaxată eşti ?

- Sunt gelos ! - Eşti prost şi zgârcit.

Zgârcit cică... Am un pandantiv de aur pentru tine.

Ţi-l voi da la ora 15:00, bine ?

Da.

Mă duc să fac un duş.

Apoi leopardul şi pisicuţa vor face dragoste.

- Eşti mulţumit ? - Da.

A spus-o din nou !

Cum am reuşit să stau departe de Suedia atâta timp ?

Göteborg, Copenhaga...

Trăiască renii şi Gustavus care şi-a luat soţie burgheză !

Toţi sunt foarte inteligenţi în ţara aia.

Gustavus !

Regret, dar trebuie să merg eu, chiar dacă nu e rândul meu.

- Oscar, îţi dau 10.000 de lire. - Nu, nici gând !

- Îţi dau 20.000 ! - Să vedem...

- Uite ! Poftim ! - Bine, pentru 20.000.

- Unde te duci ? - Sus !

- Dar ţi-am banii ! - Şi o să-ţi povestesc tot !

Se poate ?

Pot intra ?

A sosit omul cu vinul. Eu sunt !

Te pregăteşti, nu-i aşa ? Târfuliţa mea mă aşteaptă. Vin imediat.

Aşteaptă-mă !

- Doamne ! - Doamne !

- Am văzut moartea cu ochii. - Şi eu.

- Ce faci aici dezbrăcat ? - Am adus şampania.

Ai adus şampania ? Un viticultor modern.

A adus şampania gol. Ce cauţi aici ?

Credeam că sunt în cartierul militar.

Ieşi afară, vierme, fermentaţie lactică !

- Ieşi ! - Fir-ar să fie ! Nu trebuia să vin.

- O să-mi dau una singur. - Cară-te odată !

- Plec ! - Îţi rup femurul.

- Ce e ? Am auzit voci. - Ai auzit ţipete !

Cel care îţi livrează şampania e...

- Era aproape gol ! - Gol...

- Adică... - Cred că e îndrăgostit de mine.

Toţi mă plac, nu e vina mea.

Te fac să-ţi pui antifurt la păsărică.

Am cumpărat şampanie ca să sărbătorim noua mea casă.

Nu vrei să sărbătorim ? Hai !

Da.

- Adu şampania ! - Da, o turnăm în cadă !

- Doamne, de ce ? - Îmbracă-te !

- Fir-ar... - Ai şi terminat ?

A venit peştele ei şi a trebuit să mă car !

Mă îmbrac imediat.

Îţi scriu amendă pentru parcare neregulamentară.

Amendă de parcare ? Nici măcar nu m-a văzut.

Zilele treceau aşa, dintr-o aiureală în alta,

şi secretara personală continua să fie un vis neîmplinit.

Dar, într-o seară, din fericire, am avut parte de un necaz.

Să mergem, vom întârzia. Bagă viteză !

- Viteză pe ceaţa asta ? - Da, arena nu aşteaptă pe nimeni.

Fir-ar ! În ritmul ăsta pierdem prima arie.

Ţi-o cânt eu.

Dacă aş fi acel războinic Visul meu s-ar adeveri

O armată de homosexuali m-ar urmări !

Nu homosexuali, bărbaţi temerari ! Ce homosexuali ?

Ei sunt temerarii vremurilor noastre.

- Bine punctat, Amelia ! - Haide, vom întârzia !

Ce e în faţă ? Camion sau tunel ?

E un camion !

- Cum s-a întâmplat ? - Cum să se întâmple ?

Întreabă-l pe tatăl tău ! El a început să cânte în plină ceaţă.

- Ce cânta ? - Aida. Nici nu se pricepe.

- Cum s-a întâmplat ? - Din cauza lui Radames !

- Cum te simţi ? - Am faţa buşită, sunt plin de talc,

sunt semiparalizat şi nici pipi nu pot să fac singur.

Putea să fie mai rău, domnule.

- Voiai să mi-l taie de tot ? - Nicidecum.

Mama ta e de vină. A vrut la Verona, pe ceaţă,

ca să vadă ce se petrecea în Egipt pe vremea „faralionilor.”

Faraonilor, domnule.

- Ştiu, am fost şi eu la facultate. - Serios ?

- În ce ramură ? - Nu sunt o gorilă ! Aveam bancă.

Alo ? Nu e ăsta.

Eu am ştiut din prima care era. Da, eu sunt. Cine e ?

Din Germania ? Scrise în germană ?

Amelia e mai mult moartă decât vie.

Bine. Sună-mă mai târziu ! Dă-i bice ! Pa !

- Închide ! - Da, domnule. Acum.

Am dat de naiba !

Amelia e la spital, iar eu nu ştiu cum să traduc scrisoarea aia.

Caută altă secretară !

Unde să găsesc una cu experienţa Ameliei ?

Există secretare mai bune şi mult mai frumoase.

- Mingozzi. - Da, domnule.

Cum o cheamă pe bunăciunea aia, pe iubita aia a ta ?

- A mea ? - Da, a ta.

- Luisa. - Luisa !

Începând de mâine, va fi secretara mea personală.

- Domnule, nu cred că... - Fără discuţii.

- Altminteri mă supăr. - Nu cred că Luisa poate.

Nu locuieşte în oraş, ci cu mătuşa ei, la 30 de km.

Treizeci ? Locuieşte la 30 de km depărtare !

Păi noi avem camere de oaspeţi. Avem 32 de camere de oaspeţi.

- Cu baie şi dressing. - Serios ?

Se va simţi mai ceva ca acasă, poate chiar ca la hotel.

Ernesta !

Pisica şi vulpoiul.

- Mereu cu urechile ciulite după uşi. - Afurisită...

Trebuie pregătită o cameră de oaspeţi.

- Cine vine ? - Ce te interesează ?

- Asta am decis, asta se face. - Ernesta, sunt întrebări bune.

Vine dra Luisa, logodnica dragului nostru Mingozzi.

Începând de mâine, ea va fi secretara mea personală.

Şi doamna ?

Din fericire, fiindcă e blocată în dormitorul ei,

nu e nevoie să afle nimic, e clar ?

Am înţeles.

Ea are gura mare şi vorbeşte cu toţi despre toate cele.

Dragul meu Mingozzi,

nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc pentru cooperarea ta.

Domnule, sper doar că Luisa o să vă satisfacă.

Şi eu sper.

Vopseşti burlanul ăla de două zile !

Ce faci acolo ? Pietà al lui Michelangelo ?

Şeful meu nu mai vrea să vă vadă.

Ce-mi pasă mie de şeful tău ? Din partea mea, poate să se ducă...

Tipa asta sigur mă caută pe mine. Măiculiţă ! Cine e ?

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa !

Cu ce să vă ajut ?

Sunt noua secretară a dlui Ponziani.

Noua lui secretară ? Nu se poate !

Nu asta e Vila Ponziani ?

Ba da, asta e Vila Ponziani.

Sunteţi noua secretară ? Ce au păţit celelalte ?

- Măiculiţă ! Vă rog, pe aici ! - Mulţumesc !

Vă conduc eu.

- Valiza ! - Da, valiza e la ea.

- Trebuie să i-o cari tu ! - Ia mai du-te...

- Muncitorii ăştia sunt vorbăreţi. - Mulţumesc !

Cu plăcere !

- Drept în faţă ? - Da, cu modestie, drept în faţă.

- Dl Ponziani e accidentat. - Ce a păţit ?

- A rămas aşa. - De la un protest ?

Nu, un accident de maşină. Şi-a rupt braţul.

- Sărmanul ! Îmi pare rău. - Sărmanul.

- Şi doamna ? - Ea stă aşa, cu piciorul rupt.

Acelaşi accident de maşină.

Veniţi ! Camera dv. e la etajul doi. Vă duc valiza în cameră.

- Vă place aici ? - Da, mult.

E totul din ghips.

Dl şi dna Ponziani, casa, peste tot e numai ghips !

Intră !

- Bună dimineaţa, domnule ! - Domnişoară Luisa !

Intraţi ! Scuzaţi primirea atât de simplă în acest loc al suferinţei.

Ce amabilă sunteţi !

Am încercat să vin cât am putut de repede.

- Cum vă simţiţi ? - Bine, minunat, perfect.

Cum adică ?

Vorba vine ! Nu vedeţi ce am păţit ?

Câtă sensibilitate ! Mi-aţi adus şi flori !

De fapt, sunt pentru soţia dv. Aş vrea s-o salut şi pe dânsa.

Nu, ea e alergică la flori, la totul. Şi la ghips, mai nou.

Face băşici, îi curg balele.

Îmi pare rău. Îi pot duce nişte bomboane.

Nu, fiindcă soţia mea are un intestin foarte subţire,

care e şi surd !

- Unde le pun ? - Aici. Am apă.

- Aici ? - Da, ca să ne folosim de schela asta.

Bună idee, nu-i aşa ?

Tot ghipsul acesta alb, imaculat şi încă nu s-a semnat nimeni pe el ?

Aduce noroc !

- Serios ? - Da.

- Îmi faceţi onoarea ? - Eu ?

Vă rog. Nu !

- Puţin mai jos. - Aici ?

- Mai aplecaţi-vă puţin ! - Aşa ?

- Aplecaţi-vă, mai jos !. - E bine aici ?

- Sfântă Fecioară ! - V-am lovit ?

Nu, spuneam că numai Sfânta Fecioară ştie

cât sunt de mândru să vă am alături, dră Luisa.

Să mă bucur de toată experienţa dv.

Aşa...

- Doriţi să începem ? - Da.

Unde mă aşez ?

Credeam că...

Acolo se află biroul şi maşina de scris.

Şi acolo...

Uită-te la ea cum ştie să se aşeze ! Bravo !

Din acel moment, o luptă acerbă a început între rivalii mei.

- S-a terminat prima repriză ? - Ce vrei ?

- Să trec. - Treci !

E 9:00, nu mergi la facultate ?

- Vezi-ţi de treaba ta ! - Ce dobitoc ! Ia-ţi adio de la licenţă !

Ca urmare a cererii dv...

vă informăm că materia primă va fi trimisă în...

- Giuseppe ! - O întrebam dacă e liber scaunul.

- Ridică-te, gorilă ! - Am adus ceaiul.

Nu vreau ! Adu-ne cafea, mie şi domnişoarei !

Giuseppe ! Florile.

- De ce v-aţi deranjat ? - Ia florile de aici !

- Credeam că... - Tava !

Mă scuzaţi, domnule, dar n-am decât două mâini !

- Scuze. - Giuseppe, ia florile ! Poftim !

- Prostănacule ! - Imediat.

- Repede ! Două cafele ! - Cât e de frumoasă !

Vă spun adevărul, doamnă !

E urâtă, antipatică.

- Ca Amelia ? - Mai rău.

Măcar Amelia era simpatică, dar asta e un monstru.

Are două picioare groase.

... după cum bine ştiţi, deschiderea...

Închiderea pieţelor străine din ultimele două luni...

Ce faceţi ?

Nimic. Mă priveam în oglindă.

- Are o faţă de maimuţă. - De ce nu mă lasă să o văd ?

A venit să vă cunoască, dar dormeaţi.

Iar acum a trimis-o să rezolve ceva.

Bineînţeles ! Nu o place şi o expediază cu prima ocazie, porcul !

Dar fata asta trebuie să rămână. Să mă anunţi dacă vrea s-o schimbe.

Fiţi fără grijă, doamnă !

- Vreţi suc de portocale ? - Nu, du-te să vezi ce face ea !

Astfel, graţie loialităţii Ernestei,

soţia mea nici nu bănuia ce spectacol îmi oferea soarta,

la doi paşi de camera ei. Dar obstacole mai aveau să fie.

Cum s-a dus vestea, m-am trezit cu toţi cei de la fabrică peste mine.

Mulţumesc !

Sunteţi foarte drăguţi că mă vizitaţi !

Acest gest atestă, încă o dată, caracterul minunat al acestei companii.

Mulţumesc ! Luisa, ţigările, te rog !

Acum, vă rog...

să transmiteţi salutări din partea mea consiliului fabricii...

şi să le spuneţi că sper să revin rapid în fabrică

chiar şi în starea asta.

- Bună ziua, domnule ! - Bună ziua !

- Bună ziua ! - Bună !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Bună ziua ! - Bună !

- Arătaţi foarte bine ! - Bună ziua !

- Ce picioare frumoase ! - Bună ziua !

- Arătaţi bine, domnule ! - Din ce în ce mai bine !

Bună ziua, domnule !

Bună ziua, domnule !

- Ce frumuseţe ! - Bună ziua !

E atât de plăcut să mă simt iubit de angajaţii mei !

- Bună ziua, domnule ! - Ce bine arătaţi !

- Foarte bine ! - Felicitări !

- Ce buze, domnule ! - Ce piele frumoasă !

Arătaţi senzaţional astăzi !

Cum vă simţiţi azi, domnule ?

Abia reuşisem să mă salvez de atacul maselor

şi deja se contura o nouă bătălie.

Dar unui fiu ce poţi să-i faci ? Îl concediezi ?

Îl dai afară ?

Fiul tău e fiul tău, şi e inamicul cel mai de temut.

Pentru că, în aproape toate cazurile, e sânge din sângele tău.

Fazanul.

Să fii cuminte !

Supă de legume pentru dv., cum v-a recomandat doctorul.

Giuseppe, poţi pleca.

- Ne descurcăm noi. - Poftă bună !

- Serveşte-te, te rog, Luisa ! - Mersi !

- Arăţi foarte bine în seara asta. - Ţi se pare ?

Da.

Pastila pentru ficatul dv. sensibil !

Sunt sigur că se văd stelele azi.

De ce ?

Fiindcă e o noapte importantă pentru mine.

Ce frumos !

E frumos să descoperi că mai există bărbaţi romantici.

Laxativul pentru...

- Luisa, te simţi bine aici, cu noi ? - Da, foarte bine.

Tatăl dv. e mereu amabil şi drăguţ.

Da, e bun, amabil şi drăguţ.

Dar un pic cam demodat. Mumificat, aş spune.

Mumia a sosit ! Şi trăieşte !

- Ce surpriză, tată ! Bună ! - Bună seara, domnule !

Mi-am permis s-o invit pe dra Luisa, fiindcă ea mănâncă mereu singură.

Ce băiat bun ! Bravo ! E plin de iniţiativă, ca tatăl lui !

Cum era proverbul latin ? „Talis pater, talis filius.”

Nu e ora ta de desene animate ?

De ce mă tratezi ca pe un imbecil ?

De ce mă iei tot timpul de prost ?

Scuză-mă, Luisa.

- Cină plăcută ! - Seară bună !

- Doctoriile ! - Dă-i-le tatei !

El n-are pic de experienţă. Eu am fost chiar şi într-un safari.

Dră Luisa, vă plac candelabrele ?

- Da, foarte mult. - Giuseppe, adu-ne şampania !

Ei sunt tineri, habar n-au ce înseamnă viaţa.

Icre, şampanie...

Bună, iubitule ! Da, totul a mers foarte bine.

Ponziani e amabil, dar foarte naiv.

Nu sunt probleme.

Ţine minte, Luisa ! Eu trebuie să devin directorul acestei fabrici !

Ai înţeles ?

- M-am săturat să fiu un simplu angajat. - Bineînţeles, dragul meu. Noapte bună !

- Da ? - Dră Luisa.

Eu sunt. Îmi cer scuze de oră şi de deranj.

În scurt timp, mă vor suna iar cei din America.

- Puteţi veni să-mi fiţi translator ? - Singur. Vin imediat.

Mulţumesc, dră Luisa ! Vă aştept !

Intraţi !

Mulţumesc !

Mulţumesc, dră Luisa, că aţi venit atât de repede !

Americanii au zis că vor suna înapoi în câteva minute.

Nu vă faceţi griji ! De aceea sunt aici.

Ce drăguţă !

- Vă doare ? - Ce durere !

- Vă doare tare ? - E din cauza poziţiei.

- Nu vă mai gândiţi la asta ! - Mă ajutaţi să mă ridic ?

- Desigur ! - Dacă stau mai ridicat, e mai bine.

- Da. - Spuneţi-mi...

- Dacă-mi daţi o mână... - Da, bine.

- Aşa. - O ţin strâns.

- Ţineţi-vă de mine ! - Mă ţin !

- O clipă. - Ca Romulus şi Remus.

- Mă simt ca un lup. - Mi-am pierdut echilibrul.

Şi eu mi l-am pierdut.

- Tată, pot să intru ? - E Franco.

- Tată ! - E Franco.

N-aş vrea să creadă că noi doi...

- Repede, mergeţi la baie. - Da, mă duc la baie.

- Un moment. Caietul de notiţe ! - Caietul !

Du-te ! Ascunde-te !

Intră !

Tată.

Voiam să-mi cer scuze pentru mai devreme.

Mi-am pierdut cumpătul.

E normal ca tatăl şi fiul să se mai certe uneori.

Dar e târziu acum. Du-te la culcare !

- De când te dai tu cu parfum ? - Parfum ?

Ce naiba ? Cu ce vrei să mă dau ? Cu benzină ?

Sunt îngropat în ghips, mai transpir şi mă dau cu parfum.

- Dra Luisa a fost cumva pe aici ? - Dra Luisa ?

Eşti nebun ? Doarme de câteva ore bune.

E tânără, deci are nevoie de somn.

- Şi piciorul de acolo e al tău ? - Cel în ghips ?

- Care picior ? - Dră Luisa, ieşiţi afară !

V-am văzut deja.

Ia uite cine era !

Mă ascundeam acolo.

Nu mă ascundeam. De fapt, America era... în baie.

- Mă scuzaţi. - Foarte original !

Da, America... Franco !

Nu îţi face idei greşite !

Şi, mai presus de toate, îţi interzic să-i pui onestitatea la îndoială.

Sărăcuţa ! Domnişoară, puteţi pleca. Mulţumesc !

- Bine. - Mulţumesc !

Dacă sună americanii, îi trimit naibii !

- Da. Noapte bună ! - Noapte bună !

- Pa ! - Pa !

Ersilia, ai adus pe lume o mare puşlama !

Îmi pare rău dacă v-am făcut o impresie proastă.

- Dar aparenţele înşală. - Sper, pentru binele tău.

- Şi al meu. - Ce vreţi să spuneţi ?

Da ?

Spune-i nemernicului de fiu-meu să te lase în pace !

Da, nu vă faceţi griji, domnule !

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Noapte bună ! Închideţi dv. uşa ?

Noapte bună !

Secretara asta mai avea puţin şi devenea domeniu public.

Chiar şi Giuseppe, mânat de gelozie, a luat iniţiativa.

- Aţi sunat ? - Da. Domnul Ponziani ?

- Nu primeşte oaspeţi. - Trebuie să mă văd cu dânsul.

- E o problemă foarte importantă. - E băgat cu totul în ghips. Nu se plimbă.

Nu vreau să mă plimb cu el, ci doar să-i vorbesc.

Nu se poate.

Am venit din Germania pentru a negocia nişte afaceri uriaşe.

Micuţule, vrei să-mi anunţi sosirea ?

Nicio facere de afaceri ! Ai înţeles ? E ordinul şefului !

Da, te rog. N-ai ce face. Nu te las să intri.

- Eşti un mare dobitoc ! - Pramatie băşinoasă !

Dacă deschizi poarta, te snopesc în bătaie !

Ce ne facem cu nemţii ăştia, care nu pricep italiana ?

Cred că e din trupele SS. Cu siguranţă.

- Te-ai trezit. - Bună dimineaţa, Franco !

- Te-am aşteptat. - De ce ?

Fac o traducere şi este un cuvânt pe care nu-l înţeleg.

Vă ajut eu.

- Nu-i dau de cap. - Despre ce e vorba ?

- Aici, la rândul trei. - Ia să vedem.

Cuvântul ăsta înseamnă „cuptor”.

Şi e urmat de cuvântul ăsta, care înseamnă „vopsea”.

Deci cred că e vorba de vopsea rezistentă la ardere.

Aşa e. Ce prostuţ sunt !

Din ce domeniu e ?

- Chimie industrială. - Ce drăguţ !

Deja calci pe urmele tatălui tău.

Da... Fabrica e importantă.

N-aş vrea să ajungă pe mâini străine.

Aşa că aprofundez materia din domeniu.

Aşa este. Nu m-am gândit la asta. Aşa e şi normal.

- E târziu. Pa, Franco ! - Luisa !

Da ?

- M-ai tutuit. - Da ?

Nu e cazul să ne mai formalizăm, suntem amici de ceva timp. Pa !

Mă scuzaţi. Veniţi oricând poftiţi. Fiţi fără grijă !

Personalul casei nu colaborează. Sunt înconjurat de imbecili.

Foarte adevărat !

Da, oricând doriţi. Îmi cer scuze din nou. La revedere ! Vă mulţumesc !

Napolitanii sunt inteligenţi, nu-i aşa ?

Desigur ! Napolitanii au scris istorie.

Au fost oameni de toată cinstea şi încă sunt şi în ziua de azi.

- Da, ei. - Şi eu nu sunt napolitan ?

Ce faceţi ?

Ai alungat un client care-mi aduce 600 de milioane pe an.

- Neamţul ? - Da.

- M-a jignit. - Te-a jignit ?

Da, avea expresia gata scrisă, cred că era imprimată pe hârtie.

- „Eşti un dobitoc”. - Aşa ţi-a zis ?

- Nu trebuia să-ţi spună aşa. - V-aş pupa !

„Rahat mediteraneean” ar fi fost corect.

Cum ţi-ai permis ?

Nu aşa mi-a spus. Nu cred că avea scrisă expresia asta.

- Prostule ! - Mă doare, domnule !

- Braţul meu ! - Stai !

- Nu mă pot mişca ! - Bună dimineaţa, domnule !

Bun venit, dră Luisa ! În sfârşit !

Să încercăm să ne punem de acord. Munca e muncă.

Trebuia să fiţi aici la ora 9:00 şi e 10:15.

- Îmi cer scuze. N-o să se mai repete. - Bine.

- Du-te şi adu-ne două cafele ! - Pentru mine nu vă deranjaţi.

- Una ? - Două, ţi-am spus !

E deja nervos, dacă bea două cafele o ia razna !

V-am ofensat ? Îmi cer scuze.

Mă scuzaţi. Nu mai suport. Cu ăsta pe cap şi ţintuit în pat...

- Nu pot să plec nicăieri ! - Cred că v-ar trebui un scaun cu rotile.

- E mai practic. - Da, e o idee bună.

E o idee bună de la o secretară eficientă ! Bravo !

- Îl voi cumpăra imediat. - Mă ocup eu.

- Îl veţi avea în dimineaţa asta. - Sunteţi o comoară. Ocupaţi-vă !

Sigur.

Voiam să vă întreb dacă îmi pot lua liber după-amiază.

La ora 17:00, va veni să mă ia logodnicul meu.

Da, desigur, logodnicul.

Dragostea îşi intră în drepturi. Foarte bine.

O oră de întârziere de dimineaţă, după-amiaza liberă...

Mâine vă dau liber toată ziua, dacă vreţi.

- Glumeam. - Mulţumesc, domnule !

Marletti ne-a plasat o comandă.

Alo ? Mingozzi, Franco sunt.

Am un mesaj de la Luisa pentru tine.

M-a rugat să-ţi transmit să nu mai vii s-o iei astăzi

fiindcă tatăl meu are o întâlnire importantă de afaceri.

Mersi ! La revedere !

E minunat !

Patru viteze, marşarier. Piruete întregi, semipiruete.

Secretara mi l-a procurat în mai puţin de o oră.

Legat de secretara ta,

când îmi vei face cunoştinţă cu această doamnă miraculoasă ?

- Cu secretara ? - Da.

- Te va şoca. N-ai mai văzut aşa ceva ! - Cum adică ?

- E o frumuseţe ! - O frumuseţe ?

- Un monstru. - O frumuseţe de monstru.

- Spune-i ce picioare are ! - Picioarele ?

- Are doar două. - Cum adică ?

- Două, dar trebuie să le vezi. - Unul vine aici şi altul aici.

- Sunt strâmbe. - Sunt răsucite.

Vreau s-o văd mâine la prima oră, cu orice preţ !

Vrea s-o vadă mâine dimineaţă.

- O vom aduce aici cu orice preţ ! - Mişcă !

Deschide uşa, parazitule ! Mergi !

Deschide uşa ! Mişcă !

- Mişcă ! - Mă veţi călca pe picior !

Vino să mă ajuţi !

- Împinge ! - Împing.

Ai acoperit numele companiei de pe dubă ?

Da. Vreţi să facem pe detectivii ?

Vreau să văd unde o duce Mingozzi pe Luisa.

Porcul ăla e capabil s-o ducă la o speluncă.

Dacă Luisa ar fi iubita dv., unde aţi duce-o ?

- La cel mai mare hotel. - Cum am reuşi ?

- Nu ne-ar lăsa să intrăm aşa. - Împinge !

O clipă.

Piciorul !

Haide, cretinule ! Scoate-mi piciorul de aici !

Bună ! Ce motocicletă frumoasă !

- Îţi place ? - Da.

Giuseppe, priveşte ! Nu e Mingozzi, ci fiul meu !

- Vrei să facem o plimbare ? - Mersi, dar nu pot.

Îmi aştept iubitul. A întârziat. E ciudat, fiindcă el e punctual.

- Şi îţi faci griji ? - Puţin.

Nu-ţi face griji ! L-am sunat eu şi i-am spus să nu vină.

De ce ?

Speram că, dacă nu va veni, vei dori să faci o plimbare cu mine.

Şi nu era mai simplu să mă rogi direct ?

- Ai fi venit ? - Sigur.

De ce nu ? Acum, din cauza ta, am toată după-amiaza liberă.

- Unde mă duci ? - Vei vedea.

Propriul meu fiu.

- Giuseppe ! - Luaţi-vă braţul !

- Zboară ! - Un moment !

- Uite aşa ! - Hai !

- Ce faci ? Claxonezi ? - Trebuie să-i avertizez.

- Zevzecule ! - Nu vă enervaţi !

- Facem o călătorie ! - Hai !

Ce încet se mişcă ! Face o plimbare romantică.

Romantică ? Chestia asta parcă e un tanc.

Vorbeaţi de el. Credeam că vorbiţi de mine. Am înţeles.

- Uite lacul, ce frumos e - Taci, ignorantule !

Îmi trezeşte sentimente

Puţin respect pentru sentimentele mele !

Doar nu e o ruşine.

- Sunt tineri, lăsaţi-i în pace ! - Nu te mai plătesc deloc, să ştii.

- Nu-i văd. - Sunt mai în faţă.

Dacă nu-i găseşti, te arunc în lac !

- Ce ai făcut, nemernicule ? - De unde să ştiu că drumul e aşa ?!

- Trebuia să mă opresc mai devreme. - Tatăl tău ar fi trebuit să se oprească.

Ce legătură are tata ? Doar nu conducea el duba.

- Să ocolesc casa ? - Da, bagă în marşarier. Dă-i înainte !

Înainte sau înapoi ?

- Întoarce-te ! Dă-i bătaie înainte ! - Deci dau înapoi !

Înapoi ! Înainte.

Maică Precistă !

- Bag în marşarier. - Înapoi !

- Hai ! - E proprietate privată !

Mă doare-n cot de proprietatea asta. Cumpără tot !

- Dacă vor să vândă. - Ai grijă la dreapta !

E atât de frumos aici ! Ce peisaj splendid !

- Cum se numeşte lacul ăsta ? - Lacul ăsta ?

Se numeşte...

- Nu ştiu. - Păi trebuie să aibă un nume.

Sigur că are, doar că nu mi-l amintesc.

- Mai repede ! Schimbă viteza ! - O să murim !

- Credeţi că-i vom găsi ? - Da, îmi cunosc bine fiul.

Luisa, aş vrea să-ţi vorbesc.

- Spune-mi ! - Nu trebuie să-ţi fie frică.

O să mă dau mai în spate. Uite !

Ce bou sunt !

Haide, râzi ! Cine aduce astfel de bestii pe gazonul ăsta ?

Îmi pare rău, Franco, dar se mai întâmplă.

Ai şi pe mână.

Suntem la înmormântare ? Grăbeşte-te !

- Uşurel. - Aşa !

Nu cunosc drumul ăsta. Ce vreţi de la mine ?

Opreşte-te !

De ce aţi ieşit ? N-am ajuns încă.

Uite ! Dacă te întorci cu spatele, mă schimb.

Doamne !

- Tată, unde te duci ? - Să fac o baie, dobitocule !

Maica Domnului !

- Doamne ! - Domnule !

- Nu e momentul să faceţi baie. - Giuseppe !

Pleacă ! Mă ocup eu. Giuseppe e aici !

- Domnule ! Cum e apa ? - Plină de rahat, ca şi creierul tău.

- Vreţi un halat sau hârtie igienică ? - Nenorocitule !

- Adu pe cineva care să mă scoată ! - Mă ocup.

Mi se topeşte ghipsul. Fă ceva, repede !

Vă aduc halatul, nişte pudră de talc şi vă fac o frecţie rapidă aşa.

Idiotule, fă ceva !

Nu vă mişcaţi ! Dacă găsiţi vreun peşte la juma de kil...

- Ţi-l bag în fund ! - Bine. Staţi acolo şi nu vă mişcaţi !

Grăbeşte-te că mi se topeşte ghipsul ! Mai repede !

Am ajuns. Aici locuieşte Mingozzi. Sper să-l găsesc acasă.

Mulţumesc pentru plimbarea plăcută !

- Exceptând... - Exceptând ce ?

Exceptând finalul. Îmi pare rău de tatăl tău.

- Nu credeam că e atât de gelos pe tine. - Şi de ce îţi pare rău ?

Nu mă înţelege greşit. Din motive de seriozitate profesională.

Dar ar fi mai bine să fim distanţi în preajma lui.

Dar nu-ţi face griji ! Tatăl tău nu e acum cu noi. Pa !

Pa !

Ce faci ?

- Ce e ? - Ţi-a sfâşiat pantalonii ?

Oscar, te rog, nu mă agasa acum !

Eşti sigur că ţi-a mai lăsat ceva ? Verifică !

- Ce putem face ? - Potoliţi-vă ! Gata !

Potoliţi-vă sau îmi iau câmpii

şi transform casa asta într-un club şi mă mut în Brazilia.

Păstrează-ţi calmul, Armandino !

Termină şi tu cu „Armandino”! Sunt Armandone, marele fraier.

De asta mă ţine nevasta sub papuc şi mă domină.

- Calmaţi-vă ! - Bună, tată ! Ce faci ?

- Ce s-a întâmplat ? - Ce feţe aveţi ! Ce s-a întâmplat ?

- Întreb-o pe mama ta ! - Are motivele ei.

Ce s-a întâmplat ?

Vrea s-o cunoască mâine pe noua secretară.

Şi ?

Spune-mi tu mie...

Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ar vedea-o pe Luisa ?

M-a obligat să angajez numai monştri în fabrică

şi acum parcă am lucra în casa groazei !

De ce râzi ? Ce mesteci ?

Mestecă-ţi testiculele, mâine ne luăm adio de la tot.

Hai să găsim o soluţie !

Nu mai avem timp. Vrea s-o vadă mâine dimineaţă, la 9:00.

- Şi o va vedea. - Cum ?

Unde sunt femeile urâte ? Parcă le-a mâncat pământul.

- Le-am găsit chiar pe ultimele... - Nu exagera !

- Ea e singura rămasă. - Nu exagera !

- Îţi voi găsi eu una până diseară. - Franco.

Dacă mă salvezi de data asta,

te iert pentru toate.

- Pentru orice. - Orice ?

- Orice. - Lasă pe mine !

- Uneori... - Doar că trebuie plătită.

- O sută de mii de lire. - Ce ?

Aşadar, în faţa inamicului suprem, fiu meu mi-a devenit aliat.

M-a costat mult, dar e normal să fie aşa, fiind vorba de fiul meu.

Şi, totuşi, cum arată ?

Tot încerc să înţeleg, dar nimeni nu-mi explică.

Da. Ştiu.

Dar ştiţi cum e... O s-o vedem !

- Cum s-o vedem ? Tu n-ai văzut-o ? - Ba da, dar fugitiv.

- Nu s-a oprit. - E scundă sau înaltă ? Blondă sau brunetă ?

Într-o zi era scundă, dar în altă zi era înaltă.

Cum adică ? Ori e scundă, ori înaltă !

- Mai cresc când poartă tocuri. - Poartă tocuri ?

- Cred că da. - Crezi ?

Are picioare. Dar nu ştiu cu ce se încalţă.

- Are doi din ăia... Cum le zice ? - Sâni.

- Sâni. Şi în spate... - Bine. Las-o baltă !

Are şi „o baltă” şi nici nu mai ştiu ce mai are.

- Nimeni nu-mi poate descrie cum arată. - Şi de ce s-o fac eu ?

- Sunt convinsă că ai văzut-o. - Să vă spun adevărul ?

- Asta vreau. - E ceva de groază.

- Am spus-o. - A sosit Armando.

E 9:15 şi secretara e de nevăzut.

- Unde e ? - Îl aşteptăm pe Franco.

- Ce-i cu Franco ? Ce legătură are ? - Ce legătură...

- S-a stricat... - Ambulanţa.

- Da. - Ambulanţa ?

Maşina secretarei. S-a dus el s-o ia.

- Sunteţi aici amândoi ? - Uite-l !

- Intraţi, dră Luisa ! - Aşa ! Aduceţi-o aici !

Intră, dră Luisa !

Bună dimineaţa !

- Giuseppe, ţi-e rău ? - Nu.

Bună dimineaţa, drăguţo ! Vorba vine...

Intră ! Apropie-te fără frică !

- Nu prea mult, totuşi. - Haide !

Ai exagerat. Pentru 500.000, pe cine îmi aduceai ? Pe Frankenstein ?

Toţi îmi spun că eşti teribil... de pricepută.

Nu ne cunoaştem de undeva ?

- Cum adică ? Nu e secretara ta ? - Exact.

Ea e secretara mea. Glumeam. Am aruncat şi eu mingea la fileu.

- Mai bine o aruncaţi direct afară ! - Mereu e glumeţ.

- Ştii toate limbile ? - Toate.

- Doar a dracului, nu. - Franceză !

- Asta ai spus la telefon. - Engleză !

Germană !

Trebuie să plece acum, are treabă la birou.

- Vă pot spune un lucru ? - Încă unul ? Bine, repede.

Doamnă, cât sunteţi de frumoasă !

Vă pot săruta ?

Bine, dar repede.

Pe obraz. Repede !

- Du-te, draga mea ! - Pe mine, nu !

Du-te la birou ! O să ajung şi eu... Eşti mulţumită ?

Da, poate puţin prea mulţumită.

Giuseppe... am văzut moartea cu ochii.

- Ce nu-ţi convine ? - A fost bine.

- Partea cu sărutul n-am înţeles-o. - Făcea parte din rol.

- Şi chiar o plac. - E mama mea.

Şi ce dacă ? E o femeie frumoasă.

- Trebuie să-ţi spun ceva. - Ce ?

- Vreau să vorbim între patru ochi. - Hai în camera mea !

- Ce vrei să-mi faci ? - Calmează-te, cretinule !

- Bună ! - Bună dimineaţa ! V-o prezint pe...

- E o rudă de-a noastră. - Încântată !

Luisa. Avem acelaşi nume. Vrei să sărbătorim ?

Ce drăguţă eşti !

Te-ai pupat cu toţi, în afară de servitoare.

Şi ce dacă ?

Ce voiai să-mi spui ?

Stai !

Mama şi tatăl tău se mai iubesc ?

Tatăl tău pleacă des în interes de serviciu, nu ?

Ce te interesează pe tine ?

Mai ţii minte ziua cu suedeza ?

Da, şi ?

Tatăl tău era peştele.

- Tata ? Ai înnebunit ? - Ori peştele, ori amantul.

- Şi acum îmi spui ? - Păi acum l-am văzut.

Taci şi lasă-mă să ascult, e linie comună.

- Alo ? Cine e ? - Ingrid.

Bună, dle doctor !

- Până acum îmi spuneai „pisicuţo”. - Acum nu pot.

Înţeleg, scorpia e prin preajmă.

Nu, dar lucrez.

Îmi imaginez cât de harnic eşti.

Nici în pat nu prea te mişti. Mă laşi pe mine să fac totul.

Apropo, ce s-a întâmplat cu onorariul meu lunar ?

Dle doctor, sunt imobilizat în ghips.

Nu mă pot mişca. A trebuit să învăţ yoga, doar ca să-mi suflu nasul.

Iubitule, asta nu e problema mea.

Eu am rămas fără bani. Te rog, trimite-mi repede nişte bani !

Cum să fac ? Nu ştiu.

- Când îi trimiţi ? - E bine în seara asta ?

- Perfect. - Îl voi trimite pe Giuseppe.

- Bine ? - Da. Pa !

Asigurările ?

- Povestea asta îmi va folosi la ceva. - Dacă spui tu.

Să continuăm. Dragă inginerule,

după cum ţi-ai dat seama,

compania noastră nu are capacitatea...

Domnişoară, ce aveţi ?

Vă rog mult să mă scuzaţi, domnule.

Vreau să vă dau nişte explicaţii.

Pentru excursia aia la ţară cu Franco.

Nu vă faceţi griji. Poate aşa se cade.

Nu-i aşa ? Între tineri...

- Nu e vorba de asta. - Încercaţi să-mi spuneţi...

- Mă veţi vedea cu ochi răi. - Adică dv. şi fiul meu Franco...

- Nu, mai rău. - O, Doamne ! Cu Giuseppe ?

- Mai rău. - Cu grădinarul.

Domnule, nu veţi ghici niciodată.

- Eu n-am fost la şcoala catolică. - Ăsta deja e un avantaj.

- Mingozzi v-a minţit. - Mingozzi ?

Da, iubitul meu.

Voia ca eu să devin amanta dv.

Cum ? El... Iubita lui...

O floricică ca dv. cu mine ?

Da, el vrea să devină directorul companiei de cosmetice

şi credea că odată ce noi doi...

Mizerabilul, roman spurcat şi director de doi lei !

- Vorbiţi serios ? - Da. Vedeţi dv...

Dacă îl chemaţi astăzi aici, vă veţi convinge.

O să vedeţi cum se laudă cu mine.

Săraca Luisa, pe mâinile cui aţi nimerit ?

Credeţi că aşa ar trebui să se comporte un iubit ?

Sunaţi-l şi spuneţi-i să vină aici ! Veţi vedea cum îl pun eu la punct !

Mulţumesc, domnule !

Bună, iubitule !

S-a ivit o ocazie fantastică. Ponziani te va chema azi aici.

Cred că a venit momentul să aplicăm schema cu autobronzantul.

Mingozzi, am de apărat o reputaţie de 30 de ani.

Dacă scriu „bronz”, asta vreau să văd.

Dar bineînţeles ! Vă demonstrez imediat.

Luisa ! Staţi aşa !

Vino puţin, te rog !

Vă arăt imediat.

- Hai, sus ! Pune piciorul aici ! - Vreţi să vedeţi ?

Sigur.

Trebuie pus doar puţin.

- Mă descurc singură. - Jos labele, Mingozzi !

Te rog.

Se vede bine, domnule ?

Priviţi ! Şi mai sus, peste părţile albe.

- Da. - Vedeţi, domnule ?

Dacă nu, rămâne cu pete şi...

Vedeţi cât e de bună Luisa !

- Cât e de ascultătoare ! E bine aşa ? - Chiar şi acolo jos.

Bună, tată !

Nu vezi că lucrăm ?

- Văd. - Cred că este de ajuns.

Nu vrei să rămâi doar cu un picior bronzat.

- Da, într-adevăr. - Ei bine...

Nu mi se pare momentul potrivit.

- Dacă e din cauza mea, nu-mi pasă. - Bravo ! Pa !

- La revedere ! - La revedere !

- Repejor ! Timpul înseamnă bani. - Ascultaţi-mă puţin ! Am o idee grozavă.

O femeie în costum de baie, pe plajă.

- Un corp superb... - Cafeaua !

- În scaunul meu cu rotile ? - Voiam să testez şi eu scaunul electric.

Acolo ar trebui să sfârşeşti tu, cu un mare buchet de flori pe piept...

Aşa n-ar mai trebui să te văd. Du cafeaua de aici !

- Bine, nu vă enervaţi ! - Dă-te jos de pe scaun şi pleacă !

Bine. Staţi să-l parchez !

- Îmi permiteţi ? Am o idee grozavă ! - Alta ?

O clipă. Luisa !

Ţi-ar plăcea să fii imortalizată pe un afiş, într-o reclamă ?

- Mi-ar trebui timp de gândire. - Trebuie să se gândească.

De ce ? Nu va mai da norocul peste tine prea curând.

Spuneţi-i şi dumneavoastră !

- Vei fi celebră. - Dumneata ce spui ?

Evident, Luisa. E o idee senzaţională.

El ştie cel mai bine. Are nişte urechi...

Aşa...

- Exact aşa. - E o cremă de bronzat minunată.

- Avem un produs care face minuni. - E bine ?

- Divin. - Face pielea mătăsoasă.

- Priviţi ! Cât de frumos ! - Da, văd.

Bine, dar ajunge. Nu mă mai împinge ! Văd de aici.

Dar nu eu vă împing. E Giuseppe.

Giuseppe ? Acolo eşti ? Pleacă, subdezvoltatule !

- Am adus cafea. - Nu vreau !

Acum să facem câteva fără sutien.

- Sutienul... - Îl scoatem.

- Pare cam excesiv. - Nu, e pentru piaţa internaţională.

În Saint-Tropez, femeile fac plajă dezbrăcate.

- Dezbrăcate ? - Da.

Să-l dăm jos ! E pentru export, dră Luisa.

Poftim crema !

- E bine aşa, domnule ? - Da.

Dră Luisa, sunt emoţionat.

E cu adevărat remarcabil ceea ce faceţi pentru întreprindere.

Da, exact aşa ! Superb !

Imaginează-ţi feţele bărbaţilor care te văd !

- Pasează mingea ! - Suntem doar noi.

O clipă, draga mea, să punem colierul. Poftim !

Acum facem una cu un surâs seducător.

- E bine, domnule ? - Da.

- Mulţumesc ! - Giuseppe, tu ce zici de crema asta ?

I-aş mai pune şi nişte ciocolată.

Acum schimbă-te ca să facem nişte poze pe iarbă !

- Iau asta ? - Da.

- Nu te uita ! - Nici gând.

Nu vă ruşinaţi, dră Luisa ! Lui îi plac băieţii.

- Franco, deschide fereastra ! E prea cald. - Da.

- Poftim ! - Mersi !

- Ce e ? - Uite acolo !

- O femeie dezbrăcată ! - Nu-i nicio femeie dezbrăcată.

Nu ? Aşa mi s-a părut. Încep s-o iau razna.

- O iau razna. - Nu eşti singura.

- Nu ? - Nu.

- Bună ! - Bună, Ernesta !

- Uite-o iarăşi ! - Ce ?

Nu vezi nimic în oglindă ?

- Nu. - Ernesta, dă-mi o batistă !

Da, doamnă.

Doamne ! Uite-o iar !

- Ce ? - Cred că am visat.

Ernesta.

Ne-am înţeles.

Ce spuneţi dacă am face una mai picantă ?

- Mai picantă ? - Da, naturală.

- Fără... - Fără chiloţi.

Pentru străinătate, s-o facem !

- Pentru export. - Eşti de cea mai joasă speţă. Josnic.

- E pentru publicitate. - Cară-te !

- Dar e pentru companie. - Cară-te !

- Staţi ! - Pleacă, n-auzi ?

- Eşti concediat ! - M-aţi înţeles greşit.

Pleacă !

Bravo, domnule ! Se poate ?

- Ia-ţi maşina şi pleacă ! - Am filmele acolo.

Le poţi developa în camera obscură. Nu-ţi permit !

- Bravo, Giuseppe ! - Mulţumesc !

Vă puteţi îmbrăca, dră Luisa. Aţi văzut ?

L-am izgonit pe dubiosul ăla. Nu mai aveţi de ce să vă faceţi griji.

Mulţumesc pentru prezenţa de spirit şi de... corp !

Scăpasem de Mingozzi, aşa este,

dar nu şi de senzaţiile trezite în mine de acele fotografii.

Era ora de odihnă de după-amiază,

iar eu voiam s-o revăd cu orice preţ.

Vreau s-o văd pe Luisa aşezată în pat.

Vreau s-o văd pe Luisa fără sutien.

Ia uită-te la bruta asta !

Uite ce face !

Îmi lipsesc cuvintele.

Poate acum o s-o văd pe Fecioara Maria.

Maica Domnului.

Nu. Nu e nimeni aici.

E doar imaginaţia mea.

- Nu e nimeni aici. - Nu e nimeni.

Eu sunt soldatul anonim.

Mă retrag de pe câmpul de război spre altarul patriei.

Franco, ce cauţi aici ?

Nu e cazul să fii indignată după spectacolul de azi din grădină.

Ascultă, ai înţeles greşit.

Aveam un motiv anume.

Nu mă îndoiesc. Mereu există un motiv.

Ce cadou ţi-a dat tata pentru show-ul de striptease ?

Niciun cadou, te asigur.

Uneori chiar nu te înţeleg. De ce te porţi aşa ?

Fiindcă nu-mi convine cum se holbează toţi la tine.

Nu-mi place. Nici de tata, nici de Mingozzi, nici măcar de Giuseppe.

- Parcă ai fi o bucată de carne. - Şi atunci ? De ce nu-mi iei tu apărarea ?

Şi pentru tine tot asta sunt. De asta m-ai dus la lac.

Şi apoi n-ai mai avut curajul. Eşti un băieţel timorat.

Nu !

N-ai înţeles nimic.

Ba am înţeles prea bine.

Eu te iubesc.

Şi îţi voi dovedi asta.

- Giuseppe. - Şi tu mergi la oftalmolog ?

Nu mai văd bine de două zile. Am nevoie de o consultaţie.

- Acum văd mai bine. - Da, eşti mai bine.

- Plicul. - Pentru Dumnezeu, nu mă da de gol !

Nu-i spune mamei tale. L-ar omorî pe tatăl tău şi el, pe mine.

- După ce moare ? - Ar învia doar ca să mă omoare.

Nu-i voi spune mamei nimic. Plicul !

- Plicul ? - Ăla de acolo.

Să nu mă pârăşti, te rog !

- Îmi aduci chitanţa ? - Du-te acasă !

- Ai multă treabă. - Nu fi pârâcios, că dau de mare necaz.

Mi-a luat plicul.

Tatăl meu e îndrăgostit până peste cap de fata aia.

Am aflat întâmplător de aventura voastră.

Am venit să vă avertizez. Poate faceţi ceva.

Eşti foarte drăguţ.

De ce faci asta ?

Fiindcă...

- Îmi sunteţi simpatică. - Înţeleg.

De fapt, mulţumesc !

E târziu.

Abia aştepţi să o revezi.

- Despre cine vorbiţi ? - Despre fata aceea.

Noua secretară a tatălui tău. Eşti îndrăgostit de ea. Mi-am dat seama.

Stai liniştit ! Te voi ajuta.

Ai fost drăguţ cu mine şi eu voi fi la fel. Pa !

Pa !

- Cine e ? - Eu, Giuseppe.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, v-am adus nişte ceai de muşeţel.

- Să vă ajute să adormiţi. - Dar dormeam deja.

- Îmi cer scuze. V-am trezit. - E în regulă.

- Ce bine ! Acum vă pot vorbi. - Stai jos ! Spune-mi !

Mulţumesc !

Mă vedeţi ca pe un ospătar ignorant, însă eu sunt educat, am făcut o şcoală.

Da ?

Am lucrat pentru o doamnă şi îi duceam copilul la şcoală.

De la şcoala primară până la liceu.

M-ai trezit ca să-mi povesteşti asta ?

Nu, altceva voiam să vă spun.

Spune-mi !

M-am îndrăgostit.

Am înţeles. Voiai să-mi faci confidenţe. Eşti îndrăgostit de Ernesta.

Nu, ea e o babă. Ce Dumnezeu !

- De doamna casei ? - Nu mi-aş permite.

- De Franco ? - Nu, nu sunt homosexual.

Nu. Sunt îndrăgostit de dv.

De mine ?

Da. Dacă vă daţi acordul,

am un prieten în Elveţia care mi-a promis un post mult mai bun.

Ne căsătorim şi putem pleca imediat.

Te-ai gândit la toate, dar mai bine discutăm mâine dimineaţă.

- Ce zici ? - Cine e ?

Sigur e şeful. Nu mă face să par o stricată.

- Ascunde-te ! - La ora asta ? În camera logodnicei mele ?

Unde să mă ascund ? Sub aşternut.

- Ce faci ? Bagă-te în şifonier ! - În şifonier ?

Da.

- Nu se deschide. - Ba da !

- În cel de vară sau de iarnă ? - Indiferent.

Cel de vară. E mai răcoare.

Nu mă uita aici !

Luisa.

Franco. Ce e ?

- Vreau să vorbim. - Spune-mi !

Voiam să-ţi spun ceva important.

Îmi cer scuze pentru azi-dimineaţă. N-am vorbit serios.

- Şi apoi... - Da ?

Mai aveam ceva să-ţi spun.

- Vrei să te măriţi cu mine ? - Să mă mărit ?

Cum...

- Cine e ? - Tatăl tău. Ascunde-te !

Ascunde-te !

- În şifonier ? - Nu, sub pat.

Dră Luisa.

- Şi tu ai venit aici ? - Poate mă credeţi nebună.

Domnişoară, nu e aşa.

- Eu... - Ernesta, ce faci ?

Doamne, doar nu credeţi că...

E exact opusul !

- Atunci ? - Luisa, eu lucrez aici de 40 de ani.

Dumneata eşti noua secretară.

Iar Franco e fiul şefului meu.

Doar nu mă credeţi oarbă ?

Franco vă iubeşte. Dv. îl iubiţi ?

Cred că da.

- Mârşava... - Atunci...

Sigur e şeful. Ascunde-te !

- Nu acolo ! - Aici.

Nu. În spatele draperiei.

Luisa ?

Luisa ?

- Dormeai ? - Nu aveam cum.

Mă scuzi, dar brusc mi-am dat seama

că vreau să vă spun ceva.

Şi dv., domnule ?

Ce ?

Nimic, vă rugam doar să vă grăbiţi, dacă se poate.

- Sunt obosită, domnule. - Ai putea să renunţi la „domnule”.

Cum doreşti, Armando.

Mi-ai spus pe nume !

Mi-ai spus Armando !

Doamne ! E ca în Exorcistul.

- Franco, ce cauţi aici ? - Nu mai încerca să le agăţi pe toate !

Fiu nenorocit ! Ieşi afară ca să te muşc !

- Pentru Dumnezeu ! - Laşule !

Şi baba fascistă e aici !

- Pentru Dumnezeu ! - Cine mă ajută să mă ridic ?

- Giuseppe ! - Aici sunt !

- Domnule ! - Ai şi ajuns.

- Eşti Mandrake ? - Nu, eram prin zonă.

Da, şi eu am căzut din tramvai. Ajută-mă ! Ia-mă de aici !

Mă scuzaţi, dră Luisa.

Toţi îşi pierd minţile când văd o femeie pe aici.

În sfârşit putem continua !

- Giuseppe ! - Ce enervant ! O clipă !

Câtă aglomeraţie în zona de penalty !

Oricine altcineva ar fi fost descurajat, dar nu şi eu.

Nu prea mai aveam timp şi inamicul suprem se recupera rapid.

Cursa pentru secretară devenea tot mai strânsă.

Am urcat cei mai înalţi munţi. Scara asta e o nimica toată.

Stângul, dreptul.

Ajutor !

Nu voi renunţa !

„Şi cât de-amară cale să urci şi să scobori străine scări.”

Ce s-a întâmplat, scumpule ?

- Taci ! - Renato !

Götterdämmerung, prăbuşirea zeilor.

- Mergeam în cameră. - Acolo e camera ta.

Ştiu eu în care cameră. Ridică-mă !

- Bine. - Da.

Ajută-mă să urc ! Pune-te în faţă !

- Aşa. - Sprijină-te !

Doamne !

Luaţi-mă ! Sunt gata să urc la voi !

Mâine o să-i pun să instaleze un lift.

Du-mă sus în cameră !

Mai întâi va fi a mea şi apoi vom mai vedea.

Ascultă !

Te-am chemat aici fiindcă nu vreau să existe secrete între tată şi fiu.

Tinereţea are drepturile ei.

Eu sunt cam impulsiv şi când te-am văzut acolo, m-am enervat.

Oricum, gata ! Închidem subiectul.

- E închis. Mai vrei şi altceva ? - Nu.

Ba da.

Mama vrea să se vadă cu secretara ca să-i dea o sarcină urgentă.

Vrea s-o vadă imediat.

Şi ce legătură are asta cu mine ?

Nu fi ticălos ! Ştii la care secretară mă refer.

Specia aia de monstru pe care ne-ai adus-o data trecută.

- Trebuie să o aducem din nou. - Da.

- Dar trebuie plătită. - Ştiu.

Nu ştiu dacă va fi de ajuns aceeaşi sumă.

Tineretul de azi ! Nişte şantajişti. Două sute e de ajuns ?

Am să încerc. Nu sunt sigur. Sper să ajungă.

- Pa ! - Pa !

De la maică-sa le moşteneşte. Am un infractor blond în casă.

Luisa, ştii că eşti uimitoare ? E prima dată când înţeleg contabilitatea.

Eu sunt obişnuită.

- La magazin, eu ţin contabilitatea. - Nu ştiam că ai un magazin.

Nu e al meu, ci al tatălui meu. Dar când am nevoie de bani...

Nu vreau să te flatez, dar ai o mână de expertă.

Da, mi-am lucrat mult mâna. Mai aveţi nevoie de ceva ?

Nu, poţi pleca. Să nu mi se impacienteze soţul.

Mulţumesc !

- Luisa. - Da.

- Aş vrea să-ţi fac un cadou. - Staţi liniştită ! Totul e achitat.

- Da ? - Dar un mic cadou îmi puteţi face.

Da ? Ce anume ?

Un pupic pe gură.

- Luisa. - Da.

- Nu cumva îţi plac femeile ? Ajutor ! - Ba da, spune-mi Oscar !

Ce fel de femeie e aia ? E un excavator !

Ce zi frumoasă !

Iar visez.

Ştiu că nu eşti aici, de fapt.

E doar un vis. Nu e nimeni aici.

- Dnă Ponziani. - Nu eşti aici.

Doamnă, nu e un vis. Sunt Luisa, iubita lui Mingozzi.

Îmi amintesc. Ce cauţi aici ?

- Locuiesc aici de o săptămână. - Porcul !

- Fustangiu împuţit ! - Calmaţi-vă !

Dacă aveţi răbdare,

deşi povestea e puţin cam complicată, vă voi spune totul.

Aşadar, nu trebuie să vă faceţi griji în legătură cu soţul dv.

În zilele în care am lucrat aici ca secretară...

Pe scurt, vă iubeşte foarte mult.

Vă asigur că nu are alte femei în afară de dumneavoastră.

Cine ar fi crezut !

Credeam că fustangiul de soţu’-meu are măcar o amantă.

- Fiindcă, vezi tu... Te pot tutui ? - Sigur.

Înainte să-i fiu soţie, i-am fost amantă. Secretară, de fapt.

Dar să ştiţi că eu nu sunt interesată de el.

- Nu ? - Ci de Franco.

Ne iubim şi vrem să ne căsătorim.

- I-aş fi spus domnului, dar... - O clipă.

Pentru Franco mi se pare prematur, încă e un copil.

O amânăm puţin şi vorbim altă dată. Acum nu e cazul.

Ce fată drăguţă tocmai a ieşit de aici !

- Un pic cam agitată ? - Fata aceea ?

Mă întreb dacă soţul dv. a observat că e de fapt un bărbat.

Domnişoara Oscar.

Domnişoara Oscar.

Mă ocup eu de Oscar.

Tu mărită-te cu Franco şi vedem cum facem cu soţul meu.

- Nicio problemă. Mulţumesc ! - Cu plăcere.

Nu, eu am fost amăgit, păcălit, dus de nas.

Nu, eu am fost păcălită.

Era sub nasul meu şi habar n-aveam.

Nu ţi s-a spus fiindcă îţi puneam sănătatea în pericol, a ta şi a altora.

- Am adus-o pentru a... - Pentru ce ?

Pentru relaţiile cu clienţii străini.

N-a tradus nimic ?

Se putea mai bine,

dar, în schimb, era mereu la plimbare cu Franco.

La lac, pe motocicletă, aici în camere, în pivniţe.

Iubitule, fii rezonabil !

Luisa e o fată minunată. Am încredere în ea.

Ştii că mi-a vorbit frumos de tine ?

Da ? Ce ţi-a spus ?

Mi-a spus că eşti un soţ bun.

Şi că nu cochetezi cu altele, căci altfel mi-ar fi spus. Foarte drăguţă !

Da, e drăguţă !

Oricum, căsătoria nici nu se discută !

Calmează-te ! Nu ţipa ! Nu suntem la fabrică !

Fii rezonabil ! Ascultă ce au de spus !

Franco ! Luisa !

Iată-i ! Julietto şi Romea.

Bună ziua ! V-o prezint pe verişoara mea care a venit să viziteze oraşul. Vino !

- Bună ziua tuturor ! - Doamne sfinte !

Doamnă, sunt verişoara suedeză a Luisei.

Mi-a vorbit mult despre dv. Mă bucur să vă cunosc !

- Încântată ! - Ingrid, vino !

Ţi-l prezint pe dl Ponziani.

- Îmi pare bine ! Sunt Ingrid. - Eu sunt Armando.

Vă cunosc de undeva ?

Armando, o cunoşti sau nu pe doamna ?

Nu, nu ne-am văzut până acum.

Nu ? Cred că vă confund cu cineva.

- Da, poate v-aţi înşelat. - Da, poate.

Franco, ştiai că tatăl tău nu vrea să te căsătoreşti cu Luisa ?

Poate vrea să o păstreze doar ca secretară.

Ce tot spui ? Mama ta a înnebunit.

Luisa... ce să zic...

M-am obişnuit să o am prin preajmă.

Acum, după nuntă, o vom avea mereu în casă.

Deci îmi convine. Eşti mulţumit ?

Mulţumit ? Sunt fericit de-a dreptul.

- Şi eu. - Dar înainte nu erai de acord.

Înainte era înainte şi acum e acum. Acum o să sărut mireasa.

- Aşa o să te am mereu aproape. - Ce îţi şopteşte în ureche ?

Nimic. Să vezi cât de drăguţ e tata !

M-a întrebat dacă vrem cadou de nuntă o croazieră în jurul lumii. Nu-i aşa ?

Acum chiar exagerezi, Armando.

Noi am fost şase zile la Lugano şi atât.

Am făcut 30, să ajungem şi la 40 !

Bine, să facem 31.

- Hai să ciocnim un pahar ! - Şampanie !

Singura dată când am avut şi eu o secretară frumoasă,

mi-a suflat-o fiul meu şi a dus-o în luna de miere.

De el nici nu mă mir, are sângele meu.

Dar ea, acel înger prefăcut !

Uite ce nebunie a iscat doar ca să-mi tragă ţeapă !

Sau poate a făcut-o ca să-mi poată rămâne aproape

cu consimţământul soţiei.

Ce prost sunt !

Bineînţeles că de aia a făcut-o !

Voi încerca din nou când se întoarce, ca să elimin orice dubii.

Îmi pare rău pentru Franco, dar războiul e război.

Şi, cine ştie, poate nici nu mi-e rudă, de fapt.

- Nu e nicio valiză aici. E doar motorul. - E în faţă !

- Trage maneta şi deschide capota ! - Bine.

Nu văd nici motorul, nici valizele. Le-au furat.

Vezi că e un beauty case !

- Nu-i nimic. E gol. - E un beauty case.

O cutie ? De unde să ştiu eu cum îi spune ?

- Fii atent, că-s chestii delicate acolo ! - Da. Doar n-o fi o bombă !

Ia staţi să vă privesc ! Sunteţi întruchiparea fericirii !

- Franco, scumpule ! - Trăiască mirii !

Ce bucurie ! Bine aţi revenit !

- Oscar, ce faci ? - E şoferul meu personal.

Am decis să merg la operă mai des.

Şi n-am încredere în tatăl tău, care cântă la volan.

Comoara mea, cum te simţi ?

Oscar, vezi unde-ţi fug ochii ! Luisa !

- Cum ai reuşit ? - Vino să-mi dai un pupic, iubire !

Bună, mamă !

Doamne, ce durere ! Lăsaţi uşile deschise ! De câte ori să vă spun ?

Vreţi să-mi rup iar piciorul ? Abia mi-am revenit.

Pe cine văd aici ? Copiii mei !

Lumina ochilor mei ! Veniţi încoace !

M-am gândit că vara ta e pricepută ca tine, Luisa.

Aşa că am angajat-o ca secretară.

Ingrid chiar se pricepe. Poate e chiar mai bună decât tine.

Ce chestii ştie să facă...

Pe mâine, domnişoară !

La revedere ! Pa, verişoară !

Pa !

Comoara mea.

Sunt foarte mulţumită, domnule.

Care domn ? Acum sunt tăticul tău. Un pupic...

La miezul nopţii în camera de oaspeţi !

Sigur, tată.

Vezi că am avut dreptate ?

Să ne înţelegem,

sunt aici doar pentru a limpezi apele.

Diabolicul din Brianza şi Eva Kant care-l aşteaptă în pat,

la căldurică.

Ce chestie ! Luisa de la spate...

Stai că vin ! Aşteaptă-mă ! Am localizat ţinta.

Stai aşa ! Acum...

Pasează mingea, sunt liber !

Deci e adevărat că voiai să-mi spui ceva urgent !

- Înaltă trădare ! Dumnezeule ! - Spune-mi !

Subtitrarea: Adina Chirica

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.