Original subtitles

Traducerea şi adaptarea: Cristian 82

Aventurile căpitanului Fabian

Asta e o poveste din New Orleans, din anii 1860.

E o poveste de dragoste dintre un căpitan şi o creolă.

New Orleans-ul, era pe atunci un oraş foarte mândru.

Mândrie de sânge, de nume şi cei înzestraţi cu ambele...

... locuiau pe strada St. Charles.

- Eşti pregătit, dragul meu ? - Sunt pregătit.

- Serveşte-te cu un "Porto". - Mulţumesc.

- V-am adus şalul, d-ră Wintrop. - Mulţumesc, George.

Va fi o plimbare perfectă.

Sunt sigur de asta. Eşti fericită, draga mea ?

Sigur, George.

Eşti sigură că vrei să vin cu tine pe plantaţie ?

Da. Şi când ne întoarcem, vreau să mă însoţeşti...

... să facem nişte cumpărături.

D-na Beg va primi nişte rochii noi de la Paris săptămâna viitoare.

Dar la ce-ţi foloseşte sfatul unui bărbat ?

Nu spune prostii, dragul meu. Ştii că ai gusturi bune.

Mulţumesc, dar mi-e teamă că trebuie să mă întorc în această seară...

... în New Orleans, pentru nişte afaceri obositoare.

Munceşti prea mult.

Aşteaptă, Lea Mariotte ! Vreau să vorbesc cu tine.

Deoarece vom fi plecaţi o săptămână la plantaţie, nu poţi lenevi.

Tu şi bătrâna Jezebel trebuie să curăţaţi casa de sus până jos.

Da, d-ră Cynthia.

Cară tot bagajul cu atenţie afară. O a doua trăsură...

- ... ne va lua peste o oră. - Da, d-ră Cynthia.

Încearcă să nu ne duci dorul Lea...

... niciunuia.

De fapt, obişnuieşte-te cu asta.

Pentru că după ce ne întoarcem, s-ar putea să nu mai am nevoie de serviciile tale.

Acum du-te sus şi adu-mi geanta.

Grăbeşte-te !

Cred că mai bine am pleca.

Ce frumos va fi din nou la plantaţie...

... fără acei servitori buni.

Această fată, Lea Mariotte, e groaznică.

Dar la urma urmei, la ce ne putem aştepta de la o fată...

... a cărei mamă a fost spânzurată ?

Plecăm ?

Ridic-o.

- Putem pleca, dragul meu ? - Da.

Uşurel, Lea.

Uşurel.

E îngrozitor cum te tratează.

Tu ai un sânge mai nobil decât ei toţi !

Dar ei...

... ei au bani şi putere !

Uite...

... uite oamenii influenţi ai New Orleans-ului.

Îmi amintesc de unii din ei, în trăsurile lor elegante.

Înfumuraţi când treceau pe lângă un Mariotte.

Poftim...

Da. Acum au murit cu toţii.

Vom fi şi noi plecate când se vor întoarce.

Trage perdelele şi aprinde focul.

Casa asta e rece.

Eşti plină de ură Lea, dar ura nu a făcut rău nimănui.

Nu uita ce i-au făcut mamei tale.

Eu îmi amintesc. Şi tu trebuie să-ţi aminteşti.

Într-o zi...

- Într-o zi... - Uşurel.

Te vei simţi mai bine în această seară. Jezebel are o surpriză pentru tine.

Du-te sus şi adu-mi geanta. Grăbeşte-te !

Ridică asta !

Veniţi ! Pe aici !

Haideţi, intraţi. Grăbiţi-vă. Haideţi, haideţi.

- Intraţi ! Intraţi ! - Ce se întâmplă ?

Ce caută oamenii ăştia aici ?

Este o petrecere pentru tine, Lea.

Ce distractiv va fi ! Casa e a noastră !

Foarte bine ! Să cânte muzica !

Avem şi vin din belşug !

Asta e o peterecere specială pentru Lea !

Ne vom distra cu toţii ! Adu-le nişte rom.

Aici e cheia.

Cuvântul tău e lege pentru mine, iubirea mea.

- Iubirea ta ? Niciodată. - Mai vedem.

André ! Henry ! Veniţi cu mine în pivniţă !

Veniţi cu mine în pivniţă !

Să mergem ! Să mergem ! Să mergem !

Nu e atât de rea rochia asta a d-rei Wintrop.

După ce pleacă toţi, vom avea casa numai pentru noi.

- M-ai respins pentru ultima dată. - Am respins mulţi bărbaţi.

Nu eşti cu nimic diferit de ei. Când ţi-am promis vreodată ceva ?

De fiecare dată când te uiţi la mine.

De fiecare dată când mă uit la tine, îmi provoci greaţă.

Când vreau un bărbat, Philippe, îl anunţ.

Seara asta e diferită.

Crezi că voi rata această şansă ?

Până maine, toţi vor auzi despre petrecerea pe care ai dat-o.

Fără îndoială, ne vor pedepsi. Dar nu pe mine.

Eu voi pleca. Şi tu mai bine ai veni cu mine.

Ia-ţi mâinile de pe mine, Miroşi a grajd.

Aşteaptă-mă aici.

Merg să aduc nişte brandy special pentru noi.

Numai pentru noi.

- Ce cauţi aici ? - Ce se întâmplă aici ?

Stăpânii s-au întors. Plecaţi !

Plecaţi ! Plecaţi !

Cine sunt toţi oamenii ăia de acolo ?

Sunt prietenii mei.

- Ai mei şi ai lui Jezebel. - Cred că ai înnebunit.

- Îi voi arunca în stradă. - Nu te amesteca !

Ce faci ? Îi aperi de mine ?

Preferi compania lor, nu a mea ?

După ce am riscat să mă întorc să te văd ?

Cred că merit o primire mai bună de atât.

De ce ?

Pentru că te vei căsători cu d-ra Cynthia ?

Spune-i ei c-o iubeşti, ea are nevoie de dovezi, nu eu.

Eşti geloasă ?

Nu-ţi face griji. Mă voi asigura că te va păstra.

Crezi că voi rămâne cu ea ?

Credeai că mă voi căsători cu tine ?

Ce e rău în asta ?

Nu ţi-ar fi fost mai rău. Te-aş fi ajutat.

Lea !

Sângele familiei mele e mai vechi ca al tău.

În una din zilele astea îmi voi cumpăra o casă mare pe strada St. Charles.

- Ştiu asta pentru c-o simt. - Da, te cred.

- Văd viitorul, George. - Sigur.

Da...

Ce domn de treabă eşti, George Brissac.

Nu ! Dă-mi drumul ! Dă-mi drumul !

Lea...

Lea, l-ai ucis.

Numele meu nu trebuie amestecat în asta.

Nu trebuie decât să spui adevărul.

El m-a atacat. Eu doar te ajutam, ştii asta.

Da, sigur.

Voi face tot ce pot.

Da, am auzit voci şi am văzut lumini.

Am venit acasă să verific. Este casa logodnicei mele. Era datoria mea.

Nu-ţi face griji, draga mea.

Totul va fi bine.

Deschideţi uşa.

Deschideţi uşa, în numele legii !

Este Philippe, grăjdar şi servitor al d-rei Wintrop.

Şi ce s-a mai întâmplat, d-le Brissac ?

Când am intrat să verific ce e cu luminile,

mi s-a părut că e ciudat că sunt atâtea lumini aprinse...

- ... cu familia Wintrop plecată. - Da ?

Când am intrat pe uşă, am văzut corpul acolo

şi Lea Mariotte stătea lângă el.

Mai era cineva prezent, d-le Brissac ?

Nu, când am intrat în casă, dânsa era singură.

Poftim ?

- Nu ai văzut ce s-a întâmplat ? - V-am spus tot ce ştiu, d-le comisar.

Vreau să fie înlăturat cadavrul acum.

Mincinosule.

E un mincinos ! S-a întors să mă vadă, d-le comisar !

- Spune-i că aşa a fost. Spune-i, vorbeşte ! - Ajunge, fetiţo !

- Dar s-a întors să mă vadă. - Lea Mariotte...

... eşti arestată pentru crimă.

Adjunct...

- Tu rămâi aici. - Am fost mereu împreună !

Rămâi aici !

Sunt nişte mincinoase. Sunt în stare de orice.

Aşa sunt cei din familia Mariotte. Dar vom îndrepta asta.

Dacă aş fi în locul dvs, aş încerca să dorm putin.

Să mergem.

- De ce insişti cu minciuna ? - Dar v-am spus adevărul, d-le.

Am mers la casa familiei Wintrop, doar să pun capăt acelei petreceri ruşinoase.

Da, eşti cunoscut pentru standardele tale morale ridicate.

Mă simt jignit, d-le.

Faptul că sunt unchiul tău, nu înseamnă că sunt un idiot !

Tot oraşul ştie că îţi place de femeia aia, Lea Mariotte.

Te rog, unchiule Henry, nu te agita prea tare. Gândeşte-te la inima ta.

Lasă-mi inima !

Idiot incompetent.

Nu eşti în stare să eviţi un scandal ?

Şi speri să-mi iei locul...

Ei bine, încă mai pot schimba asta.

Te rog, unchiule Henry, ascultă-mă. Îţi dau cuvântul meu...

... că nu-ţi voi mai provoca niciodată probleme.

La urma urmei, mă voi căsători şi apoi...

... minciunile lui Lea Mariotte nu ne vor mai deranja.

Bine. Dar încă o greşeală...

... indiferent că sunt sau nu minciuni, eşti terminat.

- Ai înţeles ? - Da, d-le.

Ai grija să nu uiţi.

"Portul New Orleans."

Mai la babord !

Acostaţi !

Acostaţi !

- Arlington ! - Da ?

- Prosop. - Da, d-le.

Mi-ai pregătit hainele de oraş ?

- Da, d-le. - Bine.

Cum eşti ?

Aveţi grijă la valuri.

- Căpitane Fabian... - Félix, mă bucur să te revăd.

Cum e viaţa cu familia Brissac ?

Nu e la fel, cpt. Fabian. Nu e la fel.

Nu e la fel cum era când dvs şi tatăl dvs...

Mai bine nu mai vorbim despre asta.

Apropo, Félix...

... numele tatălui meu încă mai e acolo. Aş aprecia mult...

- ... dacă l-ai da jos. - Da, sigur.

Sper că nu credeţi că e neloial din partea mea că am rămas cu familia Brissac ?

- Aveam nevoie de un loc de muncă. - Sigur că nu cred asta.

La urma urmei şi eu lucrez pentru ei.

Şi voi continua să lucrez pentru ei până-mi voi plăti...

... toate datoriile.

După cum cunosc familia Brissac, va dura mult timp. Ce părere ai ?

Ai grijă, Michael.

Fii atent la primirea mărfurilor. Şi fii atent şi la Emile.

- E foarte inteligent, înţelegi ? - Mulţumesc, Félix. Voi fi atent.

Citiţi despre procesul lui Lea Mariotte !

- Michael ! - Bună ziua !

Fabian, mă bucur să te revăd ! Bine ai revenit !

Şi eu mă bucur !

Uite, prinţeso, ţi-am adus ceva tocmai din París.

Ce frumos este !

- Îţi place ? - Da.

Ne vedem mai târziu.

Căpitane Fabian !

Mă bucur să te revăd !

D-nă Pierrot !

Eşti din ce în ce mai frumoasă de fiecare dată când ajung în port.

Uite ce ţi-am adus.

Căpitane Fabian. Nu uiţi niciodată de mine. Ştrengarule.

Cum aş putea uita un chip atât de frumos ca al tău ?

Acum adu o sticlă de vin, să bem un pahar conform tradaiţiei noastre.

- Grăbeşte-te. - Da, îţi voi aduce cel mai bun vin.

D-l. Emile, dintre toţi oamenii.

De data asta cât rămâi în port ?

Nu prea mult. E strict profesional.

Suficient să mai recuperez nişte bani de la familia Brissac.

- Atunci vei sta pe aici o perioadă. - Poate.

Dar tu nu ştii cât sunt de insistent când vreau ceva.

Fii atent, Michael. L-au jefuit şi ucis...

... pe tatăl tău...

... poate se va întâmpla la fel şi cu tine.

Abia am acostat de zece minute şi ăsta e al doilea avertisment.

Citiţi despre procesul lui Lea Mariotte !

Puştiule, dă-mi un ziar.

Mulţumesc, d-le.

Citiţi despre procesul lui Lea Mariotte !

Ăsta e un exemplu bun pentru tine.

O vor spânzura pe fata aia pentru că familia Brissac vrea să scape de ea.

Citeşte, eu am alte treburi de făcut.

Emile, nu te mai bâţâi.

Cum crezi că-mi voi citi ziarul dacă te tot bâţâi ?

Te rog, cpt. Fabian, trebuie să vorbesc cu tine.

D-l Brissac nu le permite angajaţilor să frecventeze...

- ... o asemenea tavernă. - Ce are această tavernă ?

Relaxează-te şi simte-te bine.

Cum sunt prietenii mei, familia Brissac ?

Sunt foarte nervoşi.

- În privinţa procesului. - Ce au ei de-a face...

... cu procesul ?

Nimic, căpitane. Nimic. Nimic.

Ce doreşti ?

Ai marfa pentru următoarea călătorie, căpitane ?

Nu. Încă nu.

De ce ? Compania Brissac are ceva să-mi ofere ?

Nu... E o problemă personală. E ceva de care mă ocup eu.

E puţin mai delicat.

Şi eu sunt foarte delicat.

Vezi tu, din punct de vedere politic, cu toate discuţiile astea despre războiul civil...

... sunt solidar cu Sudul.

Dar sunt tone de praf de puşcă, care din nefericire...

... trebuie să le trimit în portul Nordului.

Înţeleg. Eşti solidar cu Sudul, dar profitul e în Nord.

- Ei bine, dacă tu nu vrei s-o faci... - Ia loc.

Ascultă, Emile.

Corabia mea merge peste tot.

În est, în vest, în sud, în nord...

... pentru un preţ.

- Mă voi ocupa de asta, căpitane. - Mai întâi, vreau să ştiu ceva.

De ce e implicată familia Brissac în asta ?

Nu e implicată. Nu, nu e implicată.

- Deloc. Te asigur, căpitane. - Bine.

Din partea mea, tu şi praful tău de puşcă puteţi putrezi.

Dar îţi voi spune ceva, crede-mă.

Dacă te aude vreun nebun...

... adio Emile.

Voi plăti oricât. Jumătate din profit dacă e nevoie.

- Dar trebuie să livrez marfa. - Te-am întrebat ceva.

Mai ţii minte ?

De ce ?

Ce înseamnă fata aia pentru tine ?

Nimic.

Dacă familia Brissac e interesată de ea, sunt şi eu interesat.

Ce spui ?

De acord. Îţi voi spune.

Îţi voi spune tot ce ştiu. Dar nu aici.

D-le judecător, l-am găsit pe cel ucis pe podeaua din holul...

... moşiei. Nu există nici o îndoială.

- Că acuzata l-a ucis ! - Obiectez.

Martorul trage concluzii.

Rog Curtea să-i atragă atenţia.

Obiecţie respinsă. Continuă.

Era singură în casă cu cel ucis.

Asta e tot, comisare Germain.

Martorul vă aparţine.

Comisare Germain, eşti sigur că nu mai era nimeni în casă ?

Da, d-le.

- Ce te face să fii atât de sigur de asta ? - Am verificat casa.

- Nu mai era nimeni acolo. - Asta e o minciună !

- Ştii prea bine cine era acolo ! - Linişte în sală !

Continuaţi.

Cine v-a cerut să mergeţi la casa familiei Wintrop ?

Cineva a trecut pe acolo, a auzit gălăgia şi m-a informat.

- Era un străin. - Un străin ?

Da, d-le. Nu l-am mai văzut în viaţa mea.

Era doar un marinar în trecere.

De ce nu spui adevărul, mincinosule ?

- Spune-i că George... - Adjunct...

- ... fă fata aia să tacă. - Nu mă atinge.

Te rog, trebuie să te controlezi.

- Fac tot ce pot să te ajut. - Sigur că da.

Unde e George Brissac ? De ce nu e aici ?

D-le Sanderson, dacă nu vă controlaţi acuzata...

... Curtea va trebui să ia masuri în această privinţă.

Te rog, continuă.

Poţi să te retragi, comisare Germain.

D-le judecător, apărarea nu mai are întrebări.

Aţi ascultat toate mărturiile, d-le judecător.

După părerea mea, această tânără Mariotte, e o asasină periculoasă.

Solicit, pedeapsa capitală.

Nu ma puteţi spânzura ! Nu puteţi !

Te rog Doamne, ajută-mă. Ajută-mă.

Salvează-mi viaţa, doar de data asta.

Voi trai doar să i-o plătesc familiei Brissac.

Te rog, te implor.

Verdictul solemn al acestei Curţi este...

- O clipă, d-le judecător. - Ce e asta ?

Vă cam grăbiţi să daţi un verdict.

Procesul ăsta abia a început.

D-le, ce vreţi să spuneţi prin această întrerupere revoltătoare ?

Mă bucur că aţi adus vorba despre asta, d-le judecător.

Pentru că va trebui rejudecat acest caz.

- Ăsta e un tribunal. - Aşa e, d-le judecător Brissac.

E un tribunal. Voi ţine minte asta, dacă o faceţi şi dvs.

Sunteţi cumva un membru al baroului ?

Nu, d-le judecător, singurul barou pe care cunosc e să continui.

Dar pot să aduc acum nişte avocaţi respectabili, dacă doriţi.

Aveţi vreo legătură cu acuzata ?

Nu, d-le judecător. Momentan, nu.

Atunci, care e interesul dvs în acest caz ?

Dreptatea, d-le judecător. Mi se pare că e ceva foarte rar în acest tribunal.

Sfidezi Curtea.

Vă amendez cu 100 $.

Continuaţi, d-le judecător.

Cât de departe trebuie să merg să fac pe plac familiei Brissac ?

D-le, ce insinuaţi ?

Nu insinuez nimic, acuz.

Au fost eliminate dovezile şi martorii...

... ca aceasta fată să fie spânzurată repede şi convenabil.

Linişte în sală.

D-le, aveţi sau nu dovezi concludente...

... care să conteste acuzaţiile de crimă aduse acuzatei ?

Sunt pregătit să depun mărturie sub jurământ.

Pot să vă sugerez să luăm o pauză, d-le judecător ?

Sigur dacă căpitanul Fabian ştie ceva...

Puteţi fi sigur că ştiu ceva.

Curtea va lua o pauză.

- Ia loc, cpt. Fabian. - Nu, mulţumesc. Stau bine, d-le judecător.

D-le...

... vă avertizez că dacă pierdeţi timpul Curţii...

... vor exista repercursiuni grave.

Ştiu.

Există nişte acuzaţii grave împotriva acestei tinere.

Comportamentul dvs din sală a fost cam ameninţător.

Serios ? Mai vedem.

Mai întâi, arma crimei.

Un candelabru greu aparţinând angajatorului.

Greşit.

A fost un baston greu, aparţinându-i lui George Brissac.

Să continui ?

Cine l-a chemat pe comisarul Germain ?

Un străin în trecere. Un marinar, care nu a putut fi identificat.

Din nou greşit.

Îl voi identifica eu pentru dvs.

Acest străin în trecere era George Brissac.

Bănuiesc că e nepotul dvs, d-le judecător.

Era în casă, de fapt se afla în aceeaşi cameră,

în noaptea în care a fost asasinat Philippe.

Aveţi vreo dovada ?

Să ne rezumăm la proces şi să aflăm.

După toate dovezile prezentate la proces...

... să o achitam pe fată acum...

- ... e imposibil. - Ascultaţi-mă, d-le judecător.

S-ar putea să reuşiţi să o spânzuraţi pe această fată.

Dar vă asigur de un lucru, numele Brissac va fi amestecat în asta.

Ştiu prea multe.

- Scuzaţi-mă puţin. - Sigur, consultaţi-vă.

Nu există juriu şi avem dovezi noi.

Nu va arăta prea bine în rapoarte.

Ascultaţi-mă, d-le judecător, vreau să vă propun ceva.

De ce nu o plasaţi în custodie pe fata aia ? Mie, dacă nu va deranjează.

Sau vreţi să continuăm procesul ?

- De acord. - Bine.

Drept favoare mă voi asigura că nu va vorbi.

Cei mai apropiaţi prieteni ai mei sunt familia Brissac.

Conform prezentării noilor dovezi convingătoare...

... în favoarea acestei tinere, acuzaţiile aduse sunt anulate.

- Ati uitat ceva. - Ce d-le ?

Da-mi cei 100 $.

Eşti pregătită ?

Lea Mariotte a câştigat. Nu-i grozav ? Bravo, cpt. Fabian.

E pentru prima dată când familia Brissac e învinsă.

Cine e doamna ?

E mătuşa mea Jezebel. Am fost mereu împreună.

- Doar voi două, ei ? - E mai mult decât o simplă companie.

Prezenţa mătuşii Jezebel îmi aminteşte de strămoşii mei.

Bună ziua, d-nă. Sunt încântat de cunoştinţă.

Ai fost predestinat. Noapte după noapte, am visat la un căpitan înalt şi tânăr,

foarte frumos, cu tenul măsliniu şi ochi albaştri care merge ca un rege

şi care se apropie de mine şi-mi şopteşte cu o voce seducătoare: "o, Jezebel..."

- Nu mai spune. - E nevoie să mai spun ceva ?

Era el sau nu ? Câteodată diavolul apare când te aştepţi mai puţin.

Miros fum, mai bine plec.

Pleacă ! Eşti un laş ! Nu ştii dacă e diavolul !

Jezebel, uite, e diavolul.

Diavolul.

Aveţi grijă cu diavolul, sau vă va lua.

Nu, te rog ! Nu se poate !

De ce ai invocat diavolul ?

Îmi place să mă plimb în public cu un domn.

Nu m-am plimbat niciodată cu oameni obişnuiţi.

Eşti o snoabă, ei ?

Pentru că-mi place ce e mai bun ?

Aşteaptă să locuiesc pe strada St. Charles.

Strada St. Charles ? De ce ?

Vreau să fiu la acelaşi nivel cu familia Brissac.

Să-i pot scuipa în ochi.

E o ambiţie demnă, dar îţi voi spune ceva.

Nu vei merge pe strada St. Charles îmbrăcată aşa.

Să mergem. Am o reputaţie de păstrat în acest oraş.

Bună ziua.

- Bună dimineaţa, d-le. - Bună dimineaţa.

Aş vrea să cumpăr nişte haine, vă rog.

Îmbrăcaţi-o pe d-na din cap până-n picioare.

Da, d-le.

Ştiu să aleg hainele. Îţi va plăcea cum voi arăta.

Nu te deranja să-mi faci mie pe plac, scumpo.

Sincer să fiu, nu prea mă atrage nimic la tine.

Minţi.

Pot să-mi dau seama după cum mă privesc bărbaţii.

Scumpo, am văzut femei în lumea întreagă.

Toate formele, mărimile şi culorile. Niciuna nu mi s-a părut specială.

Atunci, de ce faci asta pentru mine ?

Pentru că am o inima de aur.

Şi multi bani.

Dacă Jezebel era mai tânără, ai fi apreciat-o.

Sunt sigur. Alege nişte haine şi pentru ea.

Poftim, mătuşă.

Încearcă asta.

Ne vedem la taverna Pierrot.

Cu căţel şi cu purcel. Cât valorează ?

Vrei să spui, că doreşti să cumperi taverna Pierrot ?

Eşti beat, căpitane Fabian.

Eu ? Nu am consumat alcool în viaţa mea. Nu m-am atins de sticlă niciodată.

Cât vrei pe tavernă ? Trebuie să-ţi spun că mi s-au oferit 4.000 $.

Îţi voi cere 5.000 $.

5.000 $...

Poţi să-ţi scoţi toate lucrurile până la ora 17:00 p.m. ?

Pot să plec chiar acum, scumpul meu căpitan.

Am spus mereu că eşti un domn desăvârşit. Pentru un marinar, desigur.

Dar, de ce ?

De ce ?

Pentru că-mi place expresia privirii tale, scumpo. Am o slăbiciune.

- La ora 17:00 p.m. - Da.

Bine ai venit.

Intră.

Poftiţi în salon, "doamnă".

Cum arăt ? Ca o doamnă ?

E o rochie de femeie.

Pentru tine e mai uşor să faci lucruri bune, decât să le psui.

În fine, cine vrea să fie o doamnă, când poate fi Lea Mariotte ?

Jezebel, pune bagajele pe scaun.

- Vrei să bem ceva ? - Doamnele nu beau.

- Bine. Voi bea un brandy. - Aşa-i mai bine.

Ospătar, adu-ne câteva pahare de brandy.

Uită-te la asta ?

E numele meu pe ea.

D-na Pierrot a plecat. A avut bunăvoinţa să te ajute, să te simţi confortabil.

- Asta înseamnă că taverna e a mea ? - Totul e al tău. Casa, mobila...

... chiar şi barul.

Căpitane Fabian...

în cinstea noii stăpâne a tavernei Pierrot.

Voi bea pentru asta.

Vei veni să ne mai vizitezi din când în când ?

- Poate. - Nu e rău acest loc.

Cel puţin pentru un început.

- Sănătate. - Aşteaptă.

Costă 1 $.

- Poftim ? - Un dolar.

Preţurile au crescut de când ai fost aici ultima dată.

Las-o baltă. Eşti oaspetele meu, de data asta.

- Mulţumirea ta e mişcătoare. - Mulţumire ?

Nimeni un oferă ceva gratuit.

- Şi nimeni nu ştie mai bine ca mine asta. - Serios ?

Serios. Tu mi-ai cumpărat această tavernă.

Aşadar...

... ce doreşti ?

Poate nu ai nimic din ce-mi doresc.

Nu ?

Atunci de ce mi-ai cumpărat această tavernă ?

Eu nu mi-aş bate capul pentru asta.

Nici eu nu cred că ştiu.

Să spunem că a fost un impuls.

Momentan nu am nevoie de ajutor.

Voi obţine tot ce e mai bun de pe lumea asta.

Oricum pot. Şi cum pot.

Taverna asta e a mea. Aşa spune aici.

- Cât te-a costat ? - Asta e treaba mea.

Şi ştii ceva ? Pe tine te va costa o cină...

... în această seară.

Ne vedem cam...

... ne vedem cam peste o oră.

Eşti o idioată, Lea.

Eu aş şti cum să tratez un asemenea bărbat.

Ştiu ce fac.

- Va întârzia mult ? - Nu va întârzia prea mult.

- D-le... - Bună ziua.

Ai vreo treabă cu această firmă, căpitane Fabian ?

Am o treabă cu tine.

5.000 $, ca să fiu mai exact.

Asta am plătit pentru un mic cadou pentru Lea Mariotte.

Şi aş vrea banii înapoi, de la tine.

Prietene, de ce ar trebui să plătesc pentru instinctele tale filantropice ?

Sigur, e o fată foarte atractivă şi sunt sigur că...

Arată bine bastonul ăsta.

Nu cumva e bastonul cu care l-ai ucis pe Philippe ?

Sau l-ai ars pe ăla ?

Am spus 5.000 $. Bani peşin.

Eşti nebun. Vorbeşti prostii.

Ce spui dacă i-ai explica unui judecător ce căutai...

... la casa familiei Wintrop în noaptea în care a fost asasinat Philippe ?

Vezi tu, ştiu totul.

Eu am fost străinul ăla misterios care l-a chemat pe comisar.

- Asta e o minciună. - De unde ştii ?

Pentru că nu e adevărat. E o minciună.

Da, ai dreptate. E o minciună.

Pentru că tu l-ai chemat pe comisar, nu-i aşa ?

Mişcă-te, Brissac.

Pierdem timpul şi timpul înseamnă bani.

Vrei să rezolvam asta, sau vrei un mandat de arestare pe numele tău ?

Voi accepta oferta, căpitane. Dar te înşeli.

La urma urmei un scandal nu a făcut bine nimănui.

Pari în stare să provoci unul.

În afară de asta, am făcut o mulţime de afaceri în trecut

şi sper că vom mai face şi pe viitor.

Dacă vrei asta, mai bine ţi-ai schimba contabilizarea.

Mă înşeli de ani ce zile.

Sper că nu va afla nimeni despre asta.

- Ştiu că pot avea încredere în tine. - Sigur că poţi avea încredere în mine.

- Trebuie. - Cred că aici sunt 5000 $.

Cred că da.

Nu mai e nevoie să-i număr.

Provenind de la un domn ca tine...

Nu te deranjezi să bati la uşă când intri în camera unei doamne ?

Nu şi dacă sunt binevenit.

- Eşti mereu foarte sigur pe tine. - Vrei să plec ?

Nu anulez invitaţiile. Dar ai sosit cam devreme pentru cină.

Nu trag de timp, dacă nu e nevoie.

Ştiu. Eşti un om al impulsurilor.

Exact.

În afară de asta, am să-ţi dau nişte veşti bune.

Spune-mi-le.

Priveşte.

Ai câştigat la loterie ?

Da, într-un fel.

Un bilet cu numele lui George Brissac pe el.

A fost foarte amabil să-mi returneze banii pentru localul tău.

Banii... Îmi place să-i câştig şi-mi place să-i cheltui.

Din moment ce George Brissac e cel care a plătit...

... lui ar trebui să-i mulţumesc.

Încasez eu pentru el.

Încasezi ca un pirat.

Sper că acum că eşti o doamnă, nu-mi vei cere...

... să te tratez ca pe o doamnă.

Ba da.

Taverna asta e doar începutul.

De aici, voi urca până voi ajunge să deţin strada St. Charles.

Toată strada ?

Strada St. Charles... e foarte departe de aici.

Ştiu.

Dar sunt sinceră şi spun adevărul.

Sunt diferită de toate femeile pe care le-ai cunoscut.

Încep să te cred.

Toţi strămoşii din familia Mariotte, mi-au spus ce să fac.

Ţi-au spus să-l ucizi pe Philippe ?

Philippe era nebun. M-a atacat. Trebuia să mă apăr.

Ai avut puţin ajutor, mai ţii minte ?

Da, tu m-ai ajutat.

Mulţumesc.

Asta sună destul de formal.

E ciudat. Orologiul ăsta mi se pare foarte cunoscut.

Mătuşa Jezebel ţi l-a furat când veneam de la tribunal.

E ca un copil. Nu poate rezista obiectelor strălucitoare.

Apoi, am uitat să ţi-l returnez.

- O, ai uitat ! - E un orologiu frumos.

L-aş putea ţine pe noptiera.

Şi fiecare ticăit, mă va ajuta să mă gândesc la tine.

Poftim... "Doamnă".

- Ma bucur că mă crezi idiot. - Mulţumesc.

Ştii ceva ?

Nu eşti atât de idiot.

Şi nu trebuie să te prefaci că eşti.

Nici nu intenţionez asta.

"Doamna Pierrot." "Taverna Lea."

Jezebel, a sosit Peter Von Haden. Un prieten de-al lui George Brissac.

Merg să vorbesc cu el. Am o idee.

- Ce vrei să faci ? - Îţi voi spune mai târziu.

- Bună ziuă. - Bună ziua.

- Bună ziua, Peter. - Bună ziua, Lea.

- Bună ziua. - Bună ziua, Lea.

Tocmai am plecat de la George Brissac. Ştii că se căsătoreşte săptămâna viitoare ?

Ştiu. Şi voi ce aveţi de gând să faceţi în privinţa acestei căsătorii ?

Să facem ? Vorbeşti de parcă ar trebui împiedicată.

Împiedicată ? Nu la asta m-am referit.

Dar ar trebui să daţi o petrecere.

Vom ţine o petrecere a burlacilor la taverna "Luis".

La taverna Luis ? De ce nu o ţineţi aici ?

Eu şi George suntem vechi prieteni.

E o problemă cu căpitanul Fabian.

Fabian a plecat. Nu se întoarce până peste o săptămână.

Cât despre George, dacă-l aduceţi aici, vă promit o petrecere grozavă.

E o idee bună. Să o ţinem sâmbătă seara.

- Bine. - Excelent.

- Rămas bun, Lea. - Rămas bun.

Totul este foarte distractiv, d-lor. Dar unde suntem ?

- D-lor, asta e casa bucuriei ! - Unde suntem ?

Asta e ultima noapte de burlac ! Mă voi distra bine !

Să-i dăm drumul ! Să-i dăm drumul !

Bună seara. Bine ai venit, George.

Mulţumesc.

Mă bucur că ai venit.

Ştiu că-ţi va plăcea petrecerea pregătită de prietenii tăi.

- Prietenia înseamnă foarte mult. - Da, e foarte drăguţ din partea lor.

- Dar mi-e teamă că nu pot rămâne. - Ba da.

- Trebuie să rămâi. Vino cu mine. - Nu ar trebui să fac asta.

- Nu-mi spune că ţi-e teamă. - Nu spune asta.

Să bem ceva.

- Ce frumos e decorat ! - E decorat special pentru tine.

- Ăsta e scaunul meu ? - Da.

- Bea nişte vin. - Îţi torn şi ţie, Lea ?

Puţin.

Nu bei prea mult, George ?

Nu-mi ţine predici, mi-a ţinut destul unchiul Henry.

Da, unchiul Henry ! Cum e unchiul tău ?

Şi acum te controlează când te întorci acasă...

... şi cu cine să te întâlneşti, dându-ţi permisiune ?

Nu-mi spune nimeni ce să fac. Sunt propriul şef...

... şi fac ce mă taie capul.

Cum ar fi să te căsătoreşti cu Cynthia Wintrop.

Nu o amesteca pe Cynthia. E o femeie de treabă.

Sigur că da. Va meritaţi unul pe altul.

Cine ştie ?

Poate veţi fi fericiţi.

- Mulţumesc. - Bună seara, Bernard.

Vă rog, serviţi-vă cu o băutură.

Ţi-ar plăcea să vezi cum trăieşte o doamnă de la tavernă ?

Mă refer la camera ei ?

- Sigur, aş fi încântat. - Atunci, adu-ţi băutura.

Bine.

- Încerci să mă faci să mă împiedic ? - Te conduc eu.

Îmi va fi dor de tine. Îmi va fi dor de tine.

Pe aici.

M-am gândit tot timpul la tine, Lea.

Tot timpul. Nu mai există o femeie ca tine !

Aşteaptă, Geroge.

Aşteaptă.

- Eşti atât de frumoasă. - Vom închina un pahar.

- Un pahar ? - Da.

Vom închina un pahar...

... pentru viitoarea ta soţie.

Sunt sigur că ai vorbit serios.

Ăsta e un pahar de rămas bun.

Nu va fi un rămas bun, Lea. Vei vedea.

Prietenii vechi au dreptul la un pahar...

- ... de rămas bun. - Da.

Să facem ceva.

Vino cu mine.

- Vino cu mine. - Unde mergem ?

Departe de oamenii ăştia. Să mergem.

Poţi pleca.

Asta nu e bine. Asta nu e deloc bine. Locuiesc aici.

- Asta e casa mea, Lea. Nu poţi intra aici. - Unde-ţi sunt cheile ?

- Dar unchiul Henry... - Nu va afla nicidată nimic despre asta.

Doarme profund.

Trebuie să pleci de aici.

I-am promis unchiului Henry că nu te voi mai revedea niciodată. E mult prea periculos.

Nu se poate întâmpla aici.

Nu pot risca un scandal.

Mă voi căsători cu Cynthia săptămâna viitoare şi...

Voi împiedica această căsători chiar acum.

Voi trezi servitorii şi pe unchiul tău Henry.

Te rog, taci din gură.

Crezi că se va mai căsători cu tine după asta ?

Crezi că familia îi va permite ?

- Te rog, taci din gură ! Taci din gură ! - Nu te poţi căsători cu ea !

- Nu o poţi face ! - Te rog, taci din gură !

Nu te vei căsători cu ea, trădător nenorocit !

Voi ţipa până aude toată lumea !

Ce se întâmplă acolo ?

- Deschide uşa ! - Sigur, vă deschid eu uşa.

Acum că sunteţi aici, priviti.

Nu, unchiule Henry ! Pot să-ţi explic, vei înţelege.

Înţeleg foarte bine.

Cum îndrăzneşti să o aduci pe femeia asta în această casă ?

- Ascultă-mă ! Te rog să mă asculţi. - Nu ! Ascultă-mă tu !

De 20 de ani încerc să fac un bărbat din tine.

Nu eşti decât un idiot şi un nebun.

Ţi-am oferit şansă după şansă.

Te-am avertizat să nu pătezi numele familiei.

Te-am avertizat să fii atent.

Unchiul tău Henry va fi rău cu tine.

Pleacă din casa mea !

Plecaţi din casa mea !

Dispăreţi din ochii mei.

Sunteţi făcuţi unul pentru altul. Sunteţi la fel.

Plecaţi !

- Înainte să vă arunc eu afar... ! - Încetează ! Ai vorbit destul.

Încetează !

Douăzeci de ani, nu ai făcut altceva decât să vorbeşti...

... şi să-mi dai ordine.

Douăzeci de ani, am tremurat în faţa ta.

Tu, omul cu banii ! Omul influent !

Dar m-am săturat ! Ăsta e sfârşitul !

Nu-ţi mai ascult predicile. Nu mi-e mai teamă, nici de tine, nici de ameninţările tale.

- Ce părere ai de asta ! - George ! George !

George !

E mort.

Voi pleca. Nu vreau să fiu amestecată în asta.

Lea...

Lea, trebuie să mă ajuţi. Îţi dau tot ce doreşti.

- E unchiul tău. Casa ta. - Lea !

- Eu sunt doar o vizitatoare. - Lea !

Ai avut un acces de furie şi l-ai ucis.

Lea, te rog.

Poate există o cale să scapi din asta.

Cum ?

Dacă ar exista un loc să ascunzi cadavrul...

... un loc unde să-l îngropi.

Nu poate dispărea pur şi simplu. Va fi o percheziţie.

Ne vom gândi la fiecare răspuns şi la fiecare explicaţie să se potrivească totul.

Ai putea spune că a plecat în graba, în Baton Rouge.

Ne putem gândi mai târziu la detalii.

Sigur, dacă ai curajul...

Da.

Da, am curaj. Tu mi l-ai dat.

O pot face, Lea.

Ştiu un loc...

... dar trebuie să fie rapid.

Odihneşte-te puţin. Eşti obosit.

- Termin eu. - Da.

Trebuie să te calmezi. S-a terminat totul.

Nu mai trebuie să-ţi faci griji pentru nimic.

Nu e atât de uşor de făcut.

- Trebuie să mă ajuţi, Lea. Ajută-mă. - Te voi ajuta.

- Te voi ajuta. - Şi eu voi face tot ce pot.

Ţi-am promis o răsplată şi o vei avea.

Un colier de diamante... 5.000 $...

10.000 $... Spune-mi, Lea. Spune-mi şi-ţi voi da.

Bani, George ? Nu te-am ajutat cu asta pentru bani.

Vrei o casă a ta, atunci ?

Da, asta e.

- Un loc unde pot veni să te văd. - Da, George, asta vreau.

O casă unde vei fi binevenit.

Vreau să am o casă, pe strada St. Charles.

De fapt, casa ta.

Voi fi soţia lui George Brissac.

Soţia mea ?

Vreau să fim apropiaţi începând de acum, apropiaţi ca un soţ şi-o soţie.

Da...

Soţia lui George Brissac.

- Deci asta-ţi doreşti. - Da, asta-mi doresc.

Nu crezi că aş fi o soţie bună ?

D-le ?

D-le Brissac ?

Pleacă de la uşă şi încetează cu zgomotul.

Tocmai când adormisem trebuia să vii tu să mă trezeşti.

Dacă tot m-ai trezit, du-te şi adu-mi micul dejun.

Nu m-ai auzit ? Du-te şi adu-mi micul dejun.

D-le Brissac, aţi înnebunit ?

- Mai bine ai pleca. - Să plec ? Credeţi că aş rămâne ?

Domnul să aibă milă de sufletul dvs, d-le Brissac.

- Ce s-a întâmplat ? - Plec.

Lea Mariotte e sus.

- În casa asta. - Dumnezeule !

Biata Cynthia Wintrop. Familia ei trebuie să afle despre asta.

Şi le voi spune eu.

Intraţi.

Deci eşti aici ? Şi ai rămas cum ni s-a spus.

Suntem aici să discutam cu domnul George Brissac.

Îl veţi vedea pe George, dar cu permisiunea mea.

- Eu sunt acum stăpâna acestei case. - Tu, o doamnă ?

Ai iluzii, drăguţo, dacă crezi că vei putea ocupa vreodată...

- ... această poziţie. - George e slab, dar nu e idiot.

- Unde e George ? - Tată, te rog.

George ! George ! O, aici erai !

Ai nişte vizitatori minunaţi.

Nu pot să înţeleg de ce nu mă credeţi.

Spune-le, scumpule.

Se pare că se îndoiesc că ne vom căsători.

George, nu poate fi adevărat.

Nu m-ai răni, nu-i aşa ?

Sunt dispusă să-ţi iert totul, dar te rog spune-mi că vom continua...

... cu planurile de căsătorie.

George ! Vorbeşte.

Ştii că avem binecuvântarea unchiului tău Henry. Spune-i.

Da, e adevărat.

Mă voi căsători cu Lea.

Sunt sigură că i-ai făcut ceva îngrozitor. Nu ştiu ce e...

... dar George, pot doar să-ţi spun...

... revino-ţi şi te voi aştepta.

Să nu aştepţi prea mult, draga mea.

Ar fi păcat să-ţi strici rochia frumoasă.

Da... Sângele Mariotte te-a transformat în cea mai bună dintre toţi, draga mea.

Nu trebuie să-ţi fie frică de semenii tăi, Lea.

Un Mariotte, încă nu a jefuit un Mariotte.

Suntem ca degetele de la o mână cu toţii.

Morţii şi viii sunt asemănători.

Cum mi-ar putea fi frică de semenii mei ?

Aşa e, nu trebuie să-ţi fie frică de semenii tăi.

Nici de morţi.

Nici de morţii recenţi.

Acum trebuie să încerci să te calmezi. S-a terminat totul.

Nu mai trebuie să-ţi faci griji pentru nimic...

... d-nă George Brissac.

Ce tot spui ?

Ce tot spui ?

Nu mai contează. Nu mai contează, Lea.

Nu vor mai exista întrebări, nici răspunsuri.

Trebuie să-ţi spun ceva, Lea.

Trebuie să-mi menţin imaginea publică.

Nu trebuie să-mi cer iertare nimănui.

Am deschis un cont bancar pe numele tău.

Dacă eşti rezonabilă, vei avea tot ce-ţi doreşti.

Nu, George. Vreau doar să uit de toate astea.

Să avem o viaţă normală.

- Şi poate... - Un copil...

... cu tine ?

Înainte să se întâmple asta...

... te voi ucide.

Idiotul !

Fabian !

Nu mă feliciţi ?

Poate ar trebui să te felicit prin a-ţi suci gâtul.

D-na George Brissac.

Lasă-mă să te privesc bine, frumoasa din New Orleans.

Ţi-am spus.

Ţi-am spus c-o voi face, că voi ajunge pe strada St. Charles.

Nu e vorba despre ce ai făcut, ci despre cum ai făcut-o.

Ai aşteptat până am plecat, nu-i aşa ?

- Nu ai nici un drept asupra mea. - Nu ?

Niciunul.

Acum ai obţinut ce ţi-ai dorit.

Strada St. Charles şi familia Brissac.

Nici nu ştiu dacă asta mi-am dorit.

Ştiu doar că am fost nemulţumită.

- Acum poate sunt mulţumită. - Poate.

Mă întreb...

Ce ?

Cum l-ai făcut pe Brissac să se căsătorească cu tine ?

E atât de dificil de înţeles ?

- El a vrut să se căsătorească cu mine. - Ai impresia că va crede cineva asta ?

Mă întreb oare ce are de spus bătrânul Brissac despre asta ?

S-a certat cu George când i-a spus

şi apoi, a plecat în Baton Rouge.

Trebuie să fi pus o presiune mare asupra lui George.

Mă întreb oare cum ?

Nu-ţi imaginezi nici un bărbat care să mă dorească mai mult decât pe Cynthia Wintrop ?

Ba da.

Dacă m-ai fi dorit, m-ai fi luat cu tine.

Dar nu ai făcut-o.

Aşa că, cu cât dispari mai repede din viaţa mea, cu atât mai bine.

Lea...

... voi dispărea acum din viaţa ta.

Fabian... Fabian...

Felicitări.

Am obţinut ce mi-am dorit.

Dar în realitate, nu am nimic.

Nu te strecura pe lângă mine aşa.

I-ai spus noapte bună nepoatei tale ?

Oriunde merg, toată lumea mă întreabă...

... ce s-a întâmplat cu unchiul Henry.

A plecat în Baton Rouge, nu-i aşa ?

În grabă, când a auzit că te căsătoreşti cu mine.

Vor să afle când se întoarce.

Spune-le că şi pe tine te preocupă asta.

Dar vor să ştie cum a ajuns acolo, cu o barcă sau cum ?

Am vorbit despre asta de atâtea ori că deja m-am săturat.

Ascultă...

... unchiul tău a plecat subit de acasă. Asta e tot ce ştii.

A luat un bagaj cu el.

M-am ocupat deja de asta. L-am ars.

Problema e că nimeni nu va crede asta.

Bine.

Acum e momentul să începi să-ţi fie teamă

că poate i s-a întâmplat ceva unchiului tău.

Poate a fost jefuit şi ucis pe drum ?

Scrie poliţiei din Baton Rouge să facă o

investigaţie. Asta îi va îndepărta de New Orleans.

Şi mormântul ?

Dacă poliţia din Baton Rouge vine aici şi începe să pună întrebări...

... şi să facă o investigaţie ?

Servitorii nu vor spune nimic, pentru ca nu ştiu nimic.

Şi dacă ne vor întreba ceva, le vom spune aceeaşi poveste.

Din prima noapte când ne-am căsătorit, nu am putut privi pe nimeni...

... drept în ochi.

Ce spui dacă l-ai privi drept în ochi pe călău, George ?

E că şi cum ai fi plănuit totul.

- Până la ultimul detaliu. - Mă flatezi.

Ideea de a-l ucide pe unchiul Henry, a fost a ta.

A mea ? A mea ?

Tu ai plănuit asta.

Tu mi-ai spus ce să fac.

M-ai păcălit să mă şi căsătoresc cu tine, miz...

Nu există nici o familie decentă în New Orleans care să dorească să vină în casa asta.

Sunt sătulă de faţa ta, George.

Sunt sătulă de văicărelile tale.

Cred că sunt sătulă până peste cap de tine.

Îmi place corabia asta.

Dar are nevoie de o mână de femeie.

- Şi tu. - Nu crezi că sunt o femeie ?

Nu mă întreba ce cred despre tine, s-ar putea să-ţi spun.

Mi-ar plăcea să ştiu.

Nu eşti cine ştie ce. Deci, vrei să pleci ?

Nu vreau să te arunc peste bord.

Nu eşti prea politicos.

Măcar eu ţi-am oferit o băutură când ai venit în localul meu.

Îmi datorezi o băutură, mai ţii minte ?

Da, Fabian.

Îţi datorez mai mult de atât.

Nu-mi datorezi nimic. Noi doi am terminat-o.

Chiar nu simţi nimic pentru mine ?

Dacă te interesează, nu simt nimic pentru tine.

Asta obişnuiam să-mi spun şi eu. Că nu simt nimic.

Şi am rănit multe persoane.

Dar sinceră să fiu, nu am rănit pe nimeni, cum m-am rănit pe mine.

- E ciudat, nu-i aşa ? - Foarte ciudat.

Spune-mi, ce doreşti ?

Pentru că eu cred ca eşti o mincinoasă.

Merit asta. Merit orice-mi spui.

Dar acum ştiu mai mult decât ştiam.

Fabian, de ce nu m-ai luat cu tine ? De ce ?

Pentru că te-am iubit. Te-am iubit.

Nu ai iubit niciodată pe nimeni în afară de tine.

Ai minţit şi ai înşelat tot timpul,

până ai obţinut ce ai vrut.

Nu am ştiut ce vreau. Dar acum nu te mint.

Uită-te în ochii mei şi vei vedea.

Lea...

Lea, cum să-ţi spun ?

Cum îşi dă seama un bărbat că iubeşte o femeie...

... şi că o iubeşte cu adevărat...

... chiar dacă ştie că nu e bună pentru el...

... şi nu va fi niciodată ?

Te iubesc.

Te iubesc. Şi cred...

- ... că te voi iubi mereu. - Fabian...

... ia-mă cu tine.

Ia-mă cu tine acum, te rog.

Eşti căsătorită.

Ai uitat ?

Da.

Da, am uitat.

Pot îndrăzni să te întreb unde ai fost ?

Am ieşit puţin la plimbare.

Nu e evident, George ?

D-l George Brissac. Un soţ îngrijorat.

E amuzant.

Am auzit nişte zvonuri despre dispariţia unchiului tău.

Dar aşteptam un membru al familiei să vină să solicite o anchetă.

Vă solicit acum o anchetă, d-le Germain.

Ar fi putut fi jefuit sau ucis, sau aruncat într-un canal.

Există multe posibilităţi. Vreau să verificaţi totul.

Bine, d-le.

- Vom face tot posibilul. - Mulţumesc.

Sanderson, ia nişte oameni.

- Da, d-le. - Restul...

... veniţi cu mine. Vom merge la grajduri.

Bine, d-le.

Comisarul e aici de mai multe ore verificând împrejurimile.

Acum probabil e în spatele grajdurilor.

Da, draga mea. Eu i-am cerut comisarului să-mi caute unchiul.

Situaţia a ajuns într-un punct în care a trebuit să iau intiativa.

Ei bine...

... dacă găseşte mormântul, ai două opţiuni.

Ori îi laşi să te aresteze, ori încerci să fugi.

Voi rămâne. Ţi-e teamă ?

Gâtul meu nu va simţi niciodată frânghia.

Dacă taci din gură, nu vom păţi niciunul nimic.

E mai bine să trecem odată peste asta.

Nu are nici o dovadă împotriva noastră.

În legătură cu aseară... vom uita de asta.

Când vei descoperi că nu poţi obţine nimic mai mult...

... de pe strada St. Charles, te voi plăti. Poţi să-ţi spui preţul.

Iei banii şi pleci.

Dar George...

... dacă dezgroapă cadavrul ?

Bănuiesc că-l vor dezgropa în orice clipă.

Eşti un idiot.

Sacoul tău este acolo.

Atunci...

... va trebui să suportăm consecinţele împreună, nu-i aşa ?

Un soţ la ananghie şi sotia sa devotata.

D-le, comisar !

Ia uitaţi ce-am găsit.

E un orologiu.

"Pentru cpt. Michael Fabian, "

"din partea echipajului de pe Steaua Chinei."

"Crăciunul, 1853."

De asta ai fost atât de curajos.

Cpt. Fabian e ucigaşul lui Henry Brissac.

Şi dacă nu ne grăbim, va scăpa. Va pleca în această noapte.

Nu va pleca până în zori. Joacă table acum cu prietenii lui la taverna Pierrot.

Vă avertizez, d-le Germain, că puteţi avea probleme.

Echipajul lui include mereu şi ucigaşi.

Câţiva dintre voi veţi veni cu mine. Nicolas, duceţi cadavrul la morgă.

Nu vom mai avea nevoie de dvs şi de soţia dvs, d-le.

Fabian va fi în spatele gratiilor înainte să treacă o oră.

Pentru un bărbat slab, mă surprinzi.

Nu subestima niciodată un adversar, scumpo. E posibil să aibă creier.

Da, m-ai uimit.

Părerea ta nu mai e importantă acum.

Deci îi vei lăsa să-l spânzure pe Fabian ?

Cu permisiunea ta, Lea Mariotte.

- Să presupunem că te voi opri. - Nu poţi opri nimic.

A cui sacou crezi că vei arunca în groapă de data asta ?

Îndrăzneşte să-ţi deschizi gura şi vei sfârşi alături de el.

Eşti mult mai atrăgător când ai impresia că tu conduci.

Mulţumesc.

Încă nu m-am hotărât ce voi face cu tine.

Presupun că, te voi da afară.

Poate.

Sau poate nu.

- De fapt, mă îndoiesc. - Serios ?

Te gândeşti cum să mă ucizi, nu-i aşa ?

Ce idei ai, George !

Nu te gândeşti şi tu la acelaşi lucru ?

Asta va rezolva totul, nu-i aşa ?

Dacă nu cumva, credem amândoi că riscul e prea mare.

Acum toarnă-mi ceva de băut.

Până muţi ne apucă Crăciunul.

- Acum voi muta eu. - Bine.

- Voi muta aici... - Căpitane Fabian...

... mai bine vii cu mine în linişte.

De ce în linişte ?

Să nu ai impresia că asta e o glumă, căpitane Fabian. Eşti arestat.

De ce ?

Că am fost o companie plăcută ?

Eşti acuzat de asasinarea lui Henry Brissac.

Germain, ai băut şi tu ?

Ascultă-mă, Fabian. Nu dorim probleme, dar suntem pregătiţi.

Daca mişcă vreunul, oamenii mei au ordin să-i împuşte.

Să-i împuşte ?

Vorbeşti despre împuşcare ?

Acum pari serios, Germain.

Orologiul tău tocmai a fost găsit în mormântul lui Henry Brissac, unde l-ai îngropat.

Deci asta era. Ucigaşul şi mincinosul ăla...

Nu mişcă nimeni până plecăm de aici.

Să mergem, Fabian.

Mai bine facem ce ne spune, băieţi.

Nu vreau ca vreun prieten de-al meu să fie

impuşcat de vreun poliţist cu lipici la degete.

Totul va fi bine. Întoarceţi-vă la corabie.

Când voi ieşi de aici...

... îmi va face plăcere să te fac praf cu mâinile mele.

Îmi fac doar datoria, căpitane Fabian.

Datoria ! Cât îţi iese la această afacere ?

Cine te-a pus să faci asta ?

- Cine ţi-a spus să mă arestezi ? - Respect legea.

- Acţionez conform... - Ascultă-mă bine...

... chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-l faci

adu-l pe George Brissac aici şi acuză-l de crimă.

Căpitane Fabian...

... am venit să-ţi spun că tocmai am semnat o plângere penală împotriva ta...

... acuzându-te de crimă.

- Şi vei fi spânzurat. - Nu mai spune ?

Nu pare o mărturisire din partea ta, nu-i aşa ?

Ce vrei să spui ?

Vreau să spun că tu l-ai ucis pe bătrânul Brissac, nu sotia ta.

- Ai înnebunit ? - Oare ?

Trebuia să te căsătoreşti cu ea nu-i aşa, să-şi ţină gura.

De ce te-ai mai fi căsătorit cu ea. ?

Asta se întreabă tot oraşul. Acum vor obţine un răspuns Brissac.

Căpitane, nu te afli în poziţia de a mă ameninţa.

Tu mi-ai ucis unchiul.

- Dovezile sunt clare. - Serios ?

Tu eşti cel care va fi spânzurat.

Singur. Soţia ta adorabilă se va asigura de asta.

Vei fi spânzurat.

Plănuiesc să-l elibereze pe cpt. Fabian în zori.

- E imposibil. - Ascultă-mă Constant, dacă-l eliberează...

- ... va pleca şi ne va râde în faţă. - Nu mai spune, d-le...

... ne va râde în faţă ?

Dacă aş avea cincizeci de oameni hotărâţi...

... l-am spânzura în această noapte în cel mai înalt loc din piaţa publică.

Ascultă-mă Constant. Vreau să-mi răzbun unchiul.

Pot conta pe tine ?

Sigur că da. Îţi admir spiritul, George.

Pentru un preţ, desigur. Înţelegi tu ce vreau să spun.

Daca tu şi oamenii tăi rezolvaţi treaba, voi avea grijă...

... să fiţi răsplătiţi.

Asta e cheia de la depozitul nostru.

Vei găsi nişte butoaie de rom acolo.

Voi încerca să nu mă îmbăt.

Ne vedem mâine. După ce rezolvăm treaba din această seară.

Lasă-mă singură. Nu pot face nimic.

Ai ajuns la un alt nivel.

Strada St. Charles şi banii.

Dar acum trebuie să faci ceva pentru bărbatul din viaţa ta.

Chiar dacă e adevărat ce spui, e deja prea târziu.

E prea târziu Jezebel, nu înţelegi ?

Asta e casa mea. Sunt în siguranţă aici.

- Am tot ce-mi trebuie. - Nu-i adevărat.

E imposibil.

Chiar dacă aş încerca, nu ar crede niciodată că nu eu am îngropat orologiul.

Dacă aş putea face ceva.

Da, poate poţi faci ceva.

Îţi aminteşti de vechiul tunel din apropiere de închisoare ?

Dar se deschide doar din faţă, nu-l poţi traversa.

Dar poţi încerca.

Ascultă. Du-te şi caută-i pe marinarii lui Fabian să te ajute. Grăbeşte-te.

- Voi încerca. - Mătuşă Jezebel...

... spune-i lui Fabian că-l aştept la corabie. Voi pleca cu el.

Da.

Spânzuraţi-l !

- Spânzuraţi asasinul ! - Spânzuraţi-l !

Începeţi să distribuiţi romul.

Trebuie să atacăm închisoarea.

Grăbiţi-vă ! Trebuie să-l salvăm.

Ştiu eu un drum. Există un tunel abandonat.

Poate putem ajunge acolo. Să mergem.

Haideţi ! Grăbiţi-vă ! Grăbiţi-vă !

Vă avertizez !

Germain !

Germain !

Blocaţi poarta, repede !

Vino aici, gras idiot !

Pot să fac mai multe dacă mă eliberezi de aici.

Şi acum ?

Este zidul închisorii. Loviţi-l puţin ! Nu e prea gros.

Germain !

Germain !

Germain !

Dacă tot mă spânzuri, vino încoace, trebuie să-ţi spun ceva.

Vino încoace !

Daţi-mi drumul ! Daţi-mi drumul !

Aduceţi cheile !

Fabian ! Fabian !

- Mişcaţi-vă ! - Grăbiţi-vă !

Fabian, ea te aşteaptă la barcă. Nu ea ţi-a îngropat orologiul.

Nu ea l-a îngropat ! Te rog, grăbeşte-te !

Să mergem !

Au plecat pe uşa aia prin tunel ! După ei, grăbiţi-vă !

Uitaţi-i acolo ! Să mergem !

Haideţi !

Haideţi ! Urcaţi la bord ! Mişcaţi-vă !

Haideţi !

Constant ! Constant, unde eşti !

Ce-i cu voi ?!

Îl veţi lăsa să scape aşa ? Aruncaţi torţele !

Haideţi ! Aruncaţi torţele ! Haideţi !

Aruncaţi torţele ! Aruncaţi torţele !

Haideţi ! Grăbiţi-vă ! Aruncaţi torţele !

Abandonaţi corabia ! E încărcată cu praf de puşcă !

Săriţi ! Săriţi !

Abandonaţi corabia !

Prindeţi-i !

Fabian !

Fabian !

Fabian !

Fabian !

Fabian !

Fabian !

Fabian !

Fabian...

Fabian...

Fabian...

Fabian... Fabian...

Fabian...

Fabian, vin cu tine.

- Lea... - Tu eşti totul pentru mine.

Te iubesc atât de mult...

... Fabian.

Fabian, vreau să fiu mereu alături de tine.

Lea...

Lea, cum să-ţi să-ţi spun ?

Cum îşi dă seama un bărbat că iubeşte o femeie...

... chiar dacă ştie că nu e bună pentru el...

... şi nu va fi niciodată ?

Te iubesc.

Te voi iubi mereu.

Traducerea şi adaptarea: Cristian 82