Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Cât am făcut în seara asta?

Cred că veți fi mulțumit. La revedere!

Deci ai încercat să furi niște plăci de joc?

Aici jefuim clienții, nu șeful.

Ne vedem mâine.

Pot plăti mai târziu?

Nu.

Înțelege, Leggett, nu se știe cine trăiește și cine moare.

- Cât dați pentru ăsta? - Douăzeci de dolari. Glumești?

Nu, mult mai mult.

Nu vei găsi nimic la fel.

Dublu sau nimic.

Bine.

O să-ți stea bine cu el.

Dragul meu Leggett, încerc să fiu demn de el.

Nu-mi spune că ai noroc și în dragoste.

- Salut! - Pa, Leggett!

E un client bun, dar cam încordat.

De ce? I-am lăsat mașina.

Trebuie să sun pe cineva.

Alo? Te-am trezit? Da.

Durează mai mult. Asta e tot.

Da, te iubesc.

- Scuze, sunt așteptat. - Da?

Le vom duce pe vas, să nu fie nevoie să revenim aici.

Nu mi-ai răspuns despre vas.

Te deranjează să-mi spui că nu vii?

Nu e sigur că nu voi veni.

Când încep să-mi facă programul, le părăsesc.

Bine spus.

Îmi poți spune restul altă dată. Sunt așteptat.

- Te ține ocupat toată săptămâna? - Nu, toată viața.

E o pasăre rară.

De-abia aștept s-o cunosc.

N-o vei cunoaște.

Te temi c-o voi fura?

Nu, dar nu vreau să fie implicată în afacerea noastră.

Nu, păstrează-le. Ne vedem la Bruxelles. Pa!

Hei! E o „ciudată violentă” sau o „păpușică adorabilă de porțelan”?

E cea care-mi trebuie, atât.

- E momentul. - Nu trebuia să vin.

- Nu am chef să merg. - Cum adică?

A fost amuzant să spargem bani de dragul vremurilor trecute,

în amintirea anilor de greutăți și închisoare.

A fost amuzant.

Acum, dacă doar împărțim biștarii

și plecăm fiecare pe drumul lui, nu mai e amuzant.

Știi, în interiorul meu, am fost mereu un farsor.

Să spunem că e ultima ta farsă.

Nu.

Faci ce vrei.

Nu pierde vremea pe aici.

La Balafre e cea mai bună cârtiță.

Ultima mea farsă.

Acum vei plăti.

- Cât am făcut în seara asta? - Cred că veți fi mulțumit.

Am prins pisicile sălbatice.

Da, iată-le.

Credeam că sunt mai tineri.

Georges!

Nu se poate.

A murit.

L-au ucis.

L-au ucis pe Bruckner.

Atunci, la morgă!

Ce zi e? Cât e ceasul?

E ora 12:00. Ați stat aici două zile.

Dar prietenul meu?

Așadar, derbedeul a deschis, în sfârșit, ochii?

Pentru a zecea oară, ieșiți!

- E treaz? - Am ordine.

- Sunt responsabilă. - Avem drepturi.

Ieșiți sau chem paza.

Nu e nevoie, vine șeful tău.

Să-l puneți pe picioare.

Vreau să văd cum îi cade capul.

- Dacă te enervezi, ne dau afară. - Văd asta.

După ei, suntem buni doar să se tragă spre noi.

Cred că ești nedrept.

Suntem plătiți și îngropați ca niște eroi.

Asta o să te mai destindă.

Ca să știți,

nu ne lasă să fumăm pe hol.

Îmi pare rău, nu poate fi interogat.

Dle doctor, cu stetoscopul dv.,

îi puteți examina inima.

Eu n-am cum să-i examinez creierul.

La 15 ani, a stat cinci ani în închisoare pentru jaf.

A ieșit și a revenit.

Apoi a ieșit la 25 de ani.

Și a revenit din nou, cu atacul și uciderea lui Bruckner,

un polițist la datorie.

A escaladat.

Lipsa somnului mă face vorbăreț.

Pentru mine, e un pacient ca oricare.

Nu vom abuza. E doar o formalitate.

Atunci mergeți singur, liniștit, nu mai mult de trei minute.

- Ați înțeles? Trei minute. - Da, dle doctor.

Bună, Marty!

Polițist Mendel.

Ți-am văzut dosarul.

În timpul atacului, l-ai împușcat pe inspectorul Bruckner.

- Nu. - Vorbești serios?

Avem arma ta, gloanțele tale.

Nu pe inspectorul Bruckner.

L-am împușcat pe asasinul Bruckner.

Gunoiul de Bruckner.

Ne jucăm cu cuvintele altă dată.

Voi reveni cu lista infracțiunilor tale.

Erau două pisici sălbatice.

Tu și Tom Mills.

Și acum ești singur.

Tom Mills a murit.

A murit?

Bravo lui.

Am terminat.

- Mai puteți sta un minut. - Nu mai predică în deșert.

Ne vedem curând.

Oricând, Moise.

Încearcă să nu te miști.

Nu vă temeți că se sufocă cu remușcările sale?

Eu nu am nicio părere.

Nu vă las să intrați fără autorizație. Asta e tot.

- Nu vă simțiți bine? - De ce?

Da, puțin îndrăgostită. E amuzant, dar ridicol.

- Cu acest fel de oameni… - Dle polițist!

- A mărturisit? - Urmăriți-o.

Ea vă va spune totul pe zece coloane.

- Domnișoară, vă rog! - Domnișoară!

PENTRU INSPECTORUL BRUCKNER

Mulțumesc.

Condoleanțe!

Bună, Moise!

- Parcă ai venit de la înmormântare. - Nenoro…

- Să-ți citim? - Ce e?

Infracțiunile tale cu Tom Mills și uciderea lui Bruckner.

Bine. Unde semnez?

Te rog să citești mai întâi.

Cum dorești.

E mâna mea stângă. Sper că nu vă deranjează.

Oricum nu-mi iau avocat.

- Așa le va conveni tuturor. - Vrea să moară ca un sfânt.

Bună încercare. Nu vei avea pentru că nu poți.

Mereu ai de ales.

Nu vei spune altfel judecătorului când te va condamna.

Nu-ți face griji, Moise. Pleacă liniștit cu frații tăi.

Dacă nu era în spital…

Când nu ai nimic de pierdut, te simți ușor.

A venit o fetișcană la dv.

- O fetișcană? - Sau o tânără.

O minionă brunetă. Tina Ricontti.

I-am spus că e nebună să vină la dv.,

că poliția o va urmări. Am întors-o.

- Au văzut-o polițiștii? - Nu.

Mulțumesc.

N-am făcut-o pentru dv., ci pentru ea.

În plus, e străină.

Ai o vizită. Un avocat celebru, cu autorizație de la procuror.

- Să se ducă dracului. - Nu invoca dracul.

Te-ar putea auzi.

Sunt Nilesse. Prietenul tău, Tom, era clientul meu.

Aproape un prieten.

Stai acolo dacă n-ai ce face.

Aveți grijă să meargă bine, fără incidente.

Niciun avocat nu mă poate salva.

Știu, și nu-ți dau un ban pentru o cauză pierdută.

Cineva va trebui s-o facă.

Văduva gaborului?

Secretara mea a fost vizitată de o femeie numită Tina.

Are 4,000 de dolari pe care i-ați câștigat la curse.

Vrea să cheltuiască acei bani pentru a te apăra.

Secretara mea a considerat-o tânără, naivă și, de aceea, sinceră.

Ești căsătorit cu Tina, Marty?

E doar o curiozitate.

E o fată foarte drăguță, brunetă, cu ochii negri.

Fragilă, cu accent străin.

Nu răspunzi.

Îți faci griji pentru banii tăi?

Nu îi vreau.

- Nu vreau să te apăr. - Atunci ce cauți aici?

Să-ți cer să mărturisești în cazul De Grazia.

Ești nebun?

- Leggett a fost găsit vinovat. - Dar nu a mărturisit.

Trebuie să mărturisească cineva.

În acest moment, o crimă în plus nu schimbă multe.

Leggett a ucis un broker fără apărare.

Eu am împușcat un polițist. Nu le încurca.

- Gândește-te la Tina. - Nu o cunosc.

Ce legătură are asta cu mine?

Cazul e simplu.

Un bărbat și o femeie au fost în apartamentul De Grazia.

L-au forțat să deschidă seiful și l-au ucis,

ca să nu le dezvăluie semnalmentele.

Dar recepționerul a văzut cuplul.

Ai vârsta potrivită, constituția și ochii albaștri ai lui Leggett.

Dar el nu are o prietenă.

Așa-numita complice

din dosarul poliției.

Se pare că Tina se potrivește cu acea descriere, Marty.

Această Tina e un miraj. Mergi să te cauți la doctor.

De ce l-au arestat și condamnat pe Leggett?

Dovada e răzbunarea informatorului poliției.

L-a turnat pe Leggett.

Sigur e aceeași persoană

care a predat bijuteriile furate de la De Grazia.

Știi de ce sunt în stare informatorii poliției.

Da, dar îi prefer în locul celor ca tine.

Acum pune-ți ochelarii la loc și ieși.

Cum dorești.

Cred că Tina va reveni la birou.

Poliția se va bucura s-o cunoască.

Nu-mi spune că Tina nu înseamnă nimic,

că am inventat-o pentru cauză.

E o copilărie. Numele ei e înscris.

Aici. Îl urli în liniște.

De aceea afacerea De Grazia e o capcană.

Pentru tine, nu se va schimba nimic.

Să presupunem că o cunosc,

nu îi va fi de ajutor să mărturisesc, dimpotrivă.

Da, așa e.

De aceea sunt aici.

Ascultă bine.

Nu vorbești despre ea.

Ai destul tupeu să fii pe cont propriu.

Mărturisești crima și descrii o altă femeie.

Eu îi asigur un pașaport și mulți bani Tinei.

Nu asta vrei?

Să fie în siguranță?

Toți avem pe cineva de protejat. E natura umană.

Poftim. Dă-mi adresa Tinei

sau numărul ei de telefon,

s-o duc repede în siguranță.

Dacă-ți dau adresa, mărturisesc și-l eliberați pe Leggett,

ce garanție am pentru această femeie? Dacă există.

Pentru că n-am zis că exista.

Mereu am plătit în avans.

Tina te va anunța singură.

Mă mai gândesc.

E termenul final.

Am înțeles. Păstrez asta.

Bine.

Am încredere în tine.

Ai văzut? A fost foarte calm.

E bine. La revedere, domnule!

- Ceva ca să dormi diseară? - Da.

Ține. E pentru Tina, tânăra pe care ai văzut-o.

Ai salvat-o deja, dar dacă revine la avocatul Nilesse, e terminată.

Mă auzi? Terminată. Dar e nevinovată.

Uite-i numărul de telefon. Spune-i să plece din oraș.

Și să uite de mine. Trebuie să mă uite.

Te rog, ajut-o.

O pastilă peste o oră. Cealaltă, în timpul nopții.

Nu, las-o! Nu!

Nu pot. Merg să-mi văd părinții.

- Pe mâine? - Da, pe mâine.

Pa!

Tina a plecat. Am încredințat-o unor oameni de la țară.

- Nu a spus nimic, nimănui. - Mulțumesc.

E un cuvânt prostesc, dar atât pot spune.

- Bea! - Nu-mi place laptele.

Bea oricum.

Bună, amice!

Am venit după răspunsul meu.

Răspunsul tău?

Vulturule! Trădătorule!

Jefuitor de morminte!

Aici poți face oricât zgomot vrei,

iar noi vom putea să te vedem mai des.

Nu mă poți uita? Mergi la cinematograf sau la muzeu.

Nu ne e rău. Ți-am adus ceva.

- N-am cerut nimic. - Poftim, uite.

E un obiect frumos?

De neuitat.

Da, ar face orice bărbat să arate bine.

Da, acesta e ceasul.

La început, am crezut că e o monedă.

- Și tânărul? - Aceiași ochi.

Probabil aceeași constituție.

Avea pălărie și gulerul ridicat.

Cum se comporta cu femeia?

- Nimic în plus? - Nu.

V-am spus deja, o ținea de braț,

destul de drăgăstos. Trebuie să-i văd împreună.

O veți vedea curând.

E pentru cazul De Grazia.

Bijutierul.

Ai auzit de el?

Da, toată lumea. Leggett a fost deja acuzat de asta.

Avocatul lui voia să-mi asum vina lui.

Ca să iasă.

În plus a plecat să plângă în fusta ta.

Nu, în biroul procurorului, asta înseamnă că ai informații.

Acum ai ghinion.

Procurorul și judecătorul au venit aici

și nu mi-au spus nimic.

De atunci, am primit o scrisoare.

Te acuza că ai acest ceas.

Era adevărat, l-am găsit printre bunurile tale.

Acest domn e recepționerul care a văzut asasinul

când urca cu complicea lui la De Grazia.

Acest complice, o tânără brunetă.

Cum e, omule, trăiești singur?

Nu, e imposibil.

Chiar încercați să-mi puneți în cârcă povestea asta?

Cincisprezece atacuri, uciderea unui polițist nu-s de ajuns?

Credeți că am mai multe vieți?

Voi muri doar o dată.

Nu voi recunoaște ceva ce nu am făcut.

Mai ales uciderea unui bătrân.

Ce frumos din partea ta!

Trag doar în auto-apărare. Ca la prietenul tău, Bruckner.

Un jaf armat de bancă și spui că e auto-apărare?

- Nenorocitule! - E timpul să-l duceți acasă.

Mulțumesc, domnule.

La dispoziția dv.

De unde ai luat acest martor fals?

E pe aici de la început.

Să recunoști ceasul unui tip care trece pe hol…

- Nimeni nu va crede. - E bine explicat în dosar.

Asasinul a coborât singur,

a întrebat cât e ceasul, să și-l fixeze, și a sunat la De Grazia.

El era deja mort. Complicele lui a răspuns de sus.

Dovada.

Nici nu știi de unde e.

Poate l-am cumpărat de la cineva sau l-am câștigat.

Bine, de la cine?

Spune-mi un nume, să te ajut.

Leggett, de exemplu. L-ai cunoscut în închisoare, nu?

Să-ți intre bine în cap ceva, Moise.

Leggett și-a riscat viața din cauza De Grazia.

Nu se așteaptă nimeni să-l trădez.

Nu știu nimic, nici dacă aș vrea.

- Nici de femeia aia misterioasă. - Tina?

Ce?

Tina e numele complicei tale.

Foarte fidelă. Deja a încercat să te ajute.

Înțeleg.

Te-ai lăsat prostit de avocatul Nilesse,

un atacator profesionist.

Rămâi constant în declarații.

Nu l-ai ucis pe De Grazia?

Atunci nici prietena ta nu e de vină și poate dovedi asta.

- De ce o ascunzi? - Ai dreptate.

Dacă exista, o trimiteam la voi.

Nu voiam să mă îngreunez cu o femeie,

d-apoi s-o fac complice.

După ce le părăsești, te denunță. Știi asta.

Privește-te.

De la 12 ani, te-ai împotrivit legii

și n-ai avut ultimul cuvânt.

- Nu-l vei avea acum. - Ba da.

Înainte să-mi taie capul, voi spune: „Duceți-vă dracului!”

Capul meu va cădea și nu vei avea timp să replici.

Adio!

O adevărată bucurie, Moise.

O adevărată bucurie.

Nu știu camera asta.

O foloseam pentru prizonierii spitalizați, dar n-am avut decât probleme.

Am redeschis pentru omul tău.

- Cât va dura? - Nu știu.

- Vă închid, suni la sonerie. - Mulțumesc.

- Poftim. Mă crezi? - Nu eu te-am angajat.

- E o femeie numită Lucile Pruet. - Asistenta?

Exact.

Nu pot accepta. Dă-i banii înapoi.

Nu sunt scump. De-abia am debutat.

A lăsat de înțeles că banii vin din altă sursă.

Credeți că e posibil?

Nu cred nimic. Nici un batalion de avocați nu mă poate salva de ghilotină.

Vom pleda legitimă apărare.

Inspectorul Bruckner ucisese deja patru oameni

când era la datorie.

Asta poate deruta orice sală de judecată.

Vom pleda nevinovat pentru premeditare.

Vom face apeluri.

Nu spun că vom câștiga, dar, în timp,

putem spera să evităm pedeapsa cu moartea.

Sunt uimit. Deci e mai bine pentru mine.

Și piciorul e mai bine.

Da, azi e mult mai bine.

Dacă vă văd polițiștii plimbându-vă,

veți fi externat.

Vor anunța data procesului.

- Mi-aș dori asta. - Eu, nu.

- Vorbiți-mi despre viața dv. - Nu e prea grozavă.

Mama mea a fugit cu un om de culoare și tatăl meu s-a sinucis.

În familia mea, murim de tineri.

Tot intram și ieșeam de la închisoare.

Nu știam unde eram sau ce voiam.

Am văzut bărbați cu haine frumoase și cu fete.

M-am gândit: „Îmi doresc viața asta”.

L-am cunoscut pe Tom Mills la închisoare.

Aveam haine frumoase și de toate.

Dar mereu ați vrut ceva în plus, nu?

Da, nu știam ce era.

Eram mai singur decât în pușcărie.

Apoi am cunoscut pe cineva.

- O fată frumoasă. - Las-o baltă, Bébert.

Sunt obosit. Mersi că ai venit și ne vedem data viitoare.

- Aveți încredere și succes! - Bine.

FEMEIA MISTERIOASĂ DIN VIAȚA GANGSTERULUI MARTY

Succes. O tânără brunetă.

Sunt sute de milioane ca ea pe Pământ.

O iubești pe fata asta? Ai încredere în mine.

Dă-mi niște argumente ca s-o scot din mizerie.

Un bătrân mi-a spus:

„Dacă te acuză că ai furat Turnul Eiffel,

pune o graniță între tine și lege.”

Sper că Tina e mai puțin proastă și că va veni să ne vadă.

Nu toată lumea are o problemă cu justiția.

Moise și complexele sale. Capitolul unu, versetul 28.

E rândul vostru. Revin diseară, dacă e ceva nou.

Ai grijă. Vino la centru să dai o declarație.

Plecăm?

Nu vrem să fim deranjați.

Îți las cheia pe birou.

- E mai neliniștit decât tine, Marty. - Așa e.

Noi nu suntem plătiți ore suplimentare.

Da, dar nu avem intenția să fim evazivi.

- Are o față mică. - Da. Un puștoaică simpatică, Tina aceea.

- O fată frumoasă. - Super și inteligentă.

Ea trăgea toate sforile.

Dar ultima oară, am venit.

Nu ai fost surprins să ne vezi la bancă.

Nu ești idiot. Doar voi trei știați.

Tu, Tom și fata.

Ea e singura liberă, cu bijuteriile.

E logic. Nu mai e nimic de spus.

Știi, nimeni nu poate trăi mult

dacă se teme și de propria voce.

Mărturisirea nu a fost inventată degeaba.

S-a săturat să i se vorbească politicos.

Nu-l putem atinge.

Nu va durea să-i aranjez puțin fața.

- Lasă arma. - Las-o, Palmer.

Las-o! Nu vezi că e nebun?

Scoate-mi astea.

Scoate-le de tot.

Cheia.

- Marty, nu fi prost. - Înapoi!

- Nu vei ajunge în Rai. - Nici nu voiam.

E un paznic afară.

Nu-ți face griji, mă ocup eu.

Ridică-te și dezbracă-te.

În genunchi, cu mâinile la spate.

Grăbește-te!

Scoate-ți pantofii. Și șosetele.

Treci aici. Grăbește-te!

Mâinile sus!

Cătușele.

Dacă scapi o să ne luăm de medicii care te-au tratat.

Ne-au spus că nu te poți mișca.

Nu ajungi departe.

Poți lăsa arma deoparte. Nu mă intimidezi.

Toată viața mea am avut de-a face cu derbedei ca tine.

Mereu credem că știm totul.

- Deschide seiful. - Vrei bani?

Am aici și aici.

Fă doar ce-ți spun. Deschide seiful.

Să nu faci pe deșteptul să declanșezi alarma.

Deschide sertarele și golește-le pe podea.

Cum dorești.

Poftim.

Două. Notarii din Bruxelles.

Nu te interesează.

Fluturașii mei de salariu. Consiliul director.

Poftim.

Și asta e tot.

Nu lua tot. Sunt 10,000 de dolari.

- Nu ai nevoie de ei. Ești… - Cum, terminat?

- Dă-mi restul. - Erau toți banii.

Continuă.

Uite, carnete de cecuri. Nu te interesează.

Poftim. Te vei simți mai bine.

- Mai vrei? - Da.

Ți-ai riscat pielea la ultimul sertar.

Te rog, nu-l atinge, e o capcană.

Vom muri amândoi.

Nu-l atinge.

- O faci tu sau îl deschid eu? - Nu ai evadat ca să mori, nu?

Viața e după ușa aceea.

Sunt mai multe metode de a pleca în străinătate.

Ai 10,000 de dolari. Poți începe o viață nouă.

Acea femeie va merge cu tine. Veți uita de trecut.

Va fi grozav, Marty.

Meriți asta, nu?

Aperi acel sertar.

Nu.

Eu nu am nimic de pierdut.

Dacă tot suntem în viață, arată-mi ce e acolo.

Bijuteriile De Grazia.

Nu credeam că le găsesc repede.

Dă-mi numele fetei care a dat lovitura.

- Nu știu. - Nu ai văzut-o niciodată?

Ba da. O dată.

Acum mult timp, și nu aveam motiv s-o întreb.

Nu ai luat bijuteriile de la ea de acasă?

Ești nebun. Dacă tu crezi că Leggett ar fi dat totul unei femei,

nu-l cunoști bine.

Ți le-a încredințat personal?

Nu, le-a îngropat.

Trebuia să-mi spună despre ele ca să le vândă.

Eu eram omul potrivit.

Pentru a băga la închisoare o tânără inocentă.

Dacă nu mă ajuți să găsesc adevăratul vinovat,

te omor.

Adevăratul vinovat? Aș putea inventa orice nume să scap.

- Te iau cu mine să verific. - Nu știu nimic despre ea.

La De Grazia, Leggett a luat-o razna.

Cred că a ucis fata ca să tacă.

E o spirală.

Tu ești la fel.

În cele din urmă, asasinii se tem de ei.

Sparg oglinzi.

Se tem să nu vorbească în somn.

Merg cu spatele la ziduri

ca să nu fie împușcați în spate. Haide!

Împușcă-mă, dacă așa se va sfârși.

Domnule, mă auziți?

Directorul fabricilor Nelson e nerăbdător.

- A spus… - Trimite pe toată lumea.

- Poftim? - Da.

Anulează-mi toate întâlnirile și încuie biroul.

Tot trebuie să lucrez la cazul Brandt.

- E pentru mâine. - Ia-l acasă.

Recepția, ascult.

- Sunt François. - Voiam să vă sun.

Nu vă deranjați.

Trimite clienții și du-te acasă.

- O seară bună! Ne vedem mâine. - Nu închideți.

Încă e cu inspectorul Palmer?

- L-ai văzut plecând? - Nu.

- Atunci nu pune întrebări prostești. - Doar că…

La radio sunt vești că Marty a evadat.

Leggett era încă acolo. Poate că cineva din Anvers o știe pe fată.

Vei fi prins dacă încerci să le vinzi.

Știi că vânzătorii sunt traficanți.

Lasă-le aici, te rog.

- Lasă-le aici. - Ți le voi da înapoi, sunt ale tale.

Dar numai după ce găsești fata.

Te voi suna din când în când.

Gândește-te, Marty. Ultima oară.

Domnule, vedeți chiar dv.

Lasă arma, vine poliția.

Ai încercat să câștigi timp.

Dar nu a funcționat.

M-a împușcat. E terminat.

Cei ce trag sunt terminați.

- Așadar? - Pe aici.

După tunel, e o ieșire la 500 m în față.

V-am condus pe aici, nu?

Doar nu ne veți…

Tu erai.

Anvers.

LEGĂTURA SPRE ANVERS SIN NIKLAAS, GENT

STOP

Haide, repede, bătrâne! Intră.

Da, aici 128. L-am găsit.

E încuiat într-o fabrică, cu paznicul.

Aduceți tot personalul disponibil. Vom înconjura zona.

Și trimiteți și patronul fabricii.

Haide. Stinge-o.

- E o ieșire în spate? - Da, pe acolo.

Vino!

Am întrebat de ieșire, nu de seif.

Toate sunt așa, în caz de incendiu.

- E o fabrică de vopsele. - Haide!

- E făcută din… - Hai, deschide-o!

Du-te!

Mersi, bătrâne, ai fost grozav.

Polițiștii sunt aici!

- Nu mai e altă ieșire? - Pe acoperiș.

Haide!

Ce s-a întâmplat?

Ce e?

Care e problema?

Inima mea. Am nevoie de pastile.

Unde sunt?

În birou, în sertar.

Ofițer Mentel, din Bruxelles. Inspectorii Palmer și Dietrich.

Comisarul Berck, dl Volterra.

Proprietarul fabricii.

A încercat să iasă prin spate. E încolțit.

N-aș fi atât de sigur ca dv.

Poftim, e deschis.

Credeam că e pe cealaltă parte.

Ai spus că nu va trage.

- Ai vreo idee? - Nu.

E fabrica mea! Mi-ai promis.

Nu aveți cuvânt. Va arunca totul în aer.

E terebentină și mult alcool.

De la o scânteie, se poate întâmpla un dezastru.

Eu am făcut-o. Am luat-o de la zero.

- Sunt emigrant. - Calmați-vă.

- Aveți asigurare. - Dar paznicul meu?

E ca un frate pentru mine. E din satul meu.

Nu vă pasă de el?

Doamne! Acel bandit! Va arunca totul în aer!

Lăsați-l să iasă, e fabrica mea!

Nu trebuia să-l lăsați să intre, așa că scoateți-l!

Blochează ușa. Nu va ieși.

Dle Volterra, există vreun interfon

pentru a comunica cu atelierele?

Da, în biroul directorului.

Trebuie să aibă o fereastră spre stradă.

E în altă clădire, din cauza riscului de incendiu.

Vă așteptați să se predea după un discurs?

Da, poate fi convins să elibereze paznicul.

- Să așteptăm lumina zilei. - Da, domnule, vă rog.

Așteptați lumina zilei. Oricum e blocat.

Poftim.

Ia. Te simți mai bine?

Bătrâne? Te simți mai bine?

Haide!

Hai! Trebuie să ies.

Haide!

Rahat!

Mă auzi?

Sunt Moise.

Ce vei face cu paznicul de noapte?

Îl folosești drept scut?

Te vom împușca pe la spate.

Ai evadat ca să mori?

Sau s-o aperi pe Tina?

Gândește-te la ea când va afla că ai ucis un bătrân ca să scapi.

E un interfon lângă difuzor.

Ia-l și răspunde-mi.

Marty, ai conectat interfonul?

Marty, fii rezonabil. Va trebui să ieși cândva.

Măcar ca să mănânci.

Ascultă, Marty. A venit familia paznicului.

Soția lui și copiii.

Ce să le spun?

Că îl ții cu tine pentru că te temi de întuneric?

Spune-le că e dezgustător că pun un om bolnav de inimă să lucreze.

- E sus. - Lasă-l să iasă.

Etajul patru.

Nu vom face nimic, ai cuvântul meu.

- Și al comisarului Berck. - Nu e și al treilea?

Moise, îți voi face o ofertă.

Dacă nu vei face ce-ți spun,

voi arunca fabrica în aer și tot cartierul cu ea.

- Ajutor! - E Tenti, paznicul meu.

E paznicul meu.

E lângă ușa din spate. Tenti!

Sunt eu, Roberto. Ești rănit?

Nu, e inima mea.

Sunteți legat, dle Tenti?

- Nu. - Deschideți ușa și sunteți salvat.

Deschideți. Hoțul e la etajul patru. Venim.

Voi încerca.

Du-te după el. Eu îl țin pe Marty ocupat.

Marty, ce propui?

Dacă ești în situația asta, nu e vina cartierului.

Dacă salvezi vieți, voi depune mărturie pentru asta.

Și voi primi o medalie. În Algeria, era opusul.

Omorai mai mulți, primeai mai multe medalii.

- Ar trebui să ajungă curând. - Țineți minte ce a spus.

Îmi va arunca fabrica în aer dacă încercați să intrați.

Stai. Asta va funcționa.

Dietrich!

Idiotul!

Sunt mașini de poliție și oameni în jurul caselor.

Vom evacua cartierul

și te vom ataca cu gaz lacrimogen.

Dacă vrei, poți da foc fabricii.

Ai văzut pe cineva murind în incendiu?

Auzi țipete.

Se zvârcolesc pe pământ ca viermii.

Ești terminat dacă rămâi încuiat acolo.

Sunt terminat. Știu. Îmi place.

Dacă vrei să mori, împușcă-te în cap.

Nu sunt destul de curajos.

Bun răspuns.

Nu sunt mulți oameni în stare să-și recunoască slăbiciunile.

Încerci să pari mai rău decât ești.

Nu există situații cu adevărat disperate.

Există doar în mintea celor care le trăiesc.

Nu-ți pierde speranța.

Am cunoscut criminali mai mari salvați de pedeapsa capitală.

O schimbare a guvernului.

Marty!

Marty, doar nu faci asta.

De ce nu? Eram ca tine, la pământ,

când prietenul tău, Bruckner, m-a țintit. Cum te simți?

Lasă arma, Marty. Nemernicule!

Mic gangster de gumă!

Nu ai destul curaj să mă omori.

Știi asta.

Lasă arma!

Pe unde ai intrat?

- Ușa de urgență. - Deci sunt toți jos?

Nu, sunt doar eu. Ai cuvântul meu.

Nu-mi pasă. Dacă apare cineva, ești mort.

Am spus că sunt singur.

Sânge, Marty. Mai mult sânge.

Nu te-ai săturat?

Dacă mă predau, ce voi păți?

Îți prelungești viața.

Toți vor să-și prelungească viața. Ce ai vrea în plus?

- Ai ucis doi oameni. - Nilesse a murit?

Da, a murit.

I-a dat pastilele lui Tenti. Deci nu e atât de rău.

Voi nu știți ce faceți. E vina inspectorului vostru.

Prostule! Nu știi cum e viața.

Toți sunteți proști. Am greșit să am încredere în voi.

Alo? Sunt Dietrich.

- Mă auziți? - Am auzit totul.

Marty se va preda.

Vom lua liftul și vom deschide poarta principală.

- Încă e înarmat? - Asta nu mai contează.

Dacă nu mă îngrijea, aș fi murit.

Cred că am câștigat.

Stai.

- Am spus să te oprești. - Și să-ți pierzi piciorul?

Pentru un polițist ca tine, ar fi păcat.

Poftim. Ești bine o vreme.

Vom coborî, trebuie doar să-l duc în lift.

Chemați o ambulanță. Terminat.

Marty, ești nebun.

Hei! Ce naiba faci?

Marty?

Cheamă liftul sus. Nu te comporta ca un prost.

Marty, întoarce-te!

Stai cu mine! Te vor împușca!

Vei muri!

Întoarce-te, Marty!

Vei muri, Marty.

Întoarce-te!

Marty?

- Repede, uite! - Unde?

Marty, pe unde ai venit? Cum ai făcut să intri aici?

Ai multe dintr-astea?

Da. Am venit să te întreb de cineva.

Cred că nu mai am timp. Voi reveni.

Mai întâi, trebuie să scap repede. Am două mii de dolari.

Nu tu stabilești condițiile. Depinde de mine.

Știi ce am auzit după ce ai plecat de la Nilesse?

Polițiștii au găsit un colier furat. Nu ai luat totul cu tine?

Banii erau de la Nilesse?

Secretarul a spus de un plic cu 10,000 de dolari.

Am înțeles. Merg până la 5,000.

Banii sunt pentru pensia ta.

Vreau bijuteriile De Grazia.

N-ai putea să le vinzi.

Leggett îmi datorează mulți bani. Stătea nopțile aici pariind.

Ești sigur că Leggett a făcut-o?

- Nu aș fi vorbit altfel despre asta. - Deci vrei bijuteriile.

- Riști mult. - Da, dar va fi ultima oară.

Am banii din vânzare.

Nilesse și Leggett au venit la mine, eu trebuia să le vând. Ești surprins?

Te lauzi. Nilesse mi-a jurat că fata a fost

cea care i-a adus bijuteriile.

- E imposibil. - Nu e. El le avea.

Da, de la Leggett. Știu că tu le ai acum.

Dă-mi-le și vei primi pașaportul pe care-l dorești.

Și voi da în plus 5,000 de dolari.

Deci, mi le dai?

- Nu le țin cu mine. - Unde sunt?

N-am încredere în nimeni. Vom face schimb.

Bine. În privința casei sigure, va veni cineva să te ia.

- Vrei să mănânci? - Nu, m-ar face somnoros.

Nu pot adormi.

Cât timp te vei juca cu arma aia?

E singurul meu prieten rămas. Ne place să ne ținem de mână.

Care e problema ta?

N-ai mai văzut o femeie? Să mă prezint. Sunt Rose.

- Am venit să te duc la mine. - Unde e el?

El? Sus, cu doi polițiști.

O verificare simplă.

Pare ieftină.

Nu arăți de nivel internațional.

Îmbracă-te și urmează-mă.

- Domnule, puteți deschide. - Nu sunt un domn.

Cu Rose, atitudinea urâtă costă mereu mai mult.

Nu deschide jaluzelele.

Nu e o ascunzătoare rea.

Te costă 100 de dolari pe zi, plătiți în avans.

- Sunt uzi. Nu sunt falși, nu? - Întreabă-l pe La Balafre.

Pe cuvânt! Ești rigid ca justiția.

Mai relaxează-te, dragule. Simte-te ca acasă.

Poftim, te vei simți mai bine în asta.

Să bem ceva.

Doar așa îți poți reveni.

Desigur, îți vine prea mare.

Prietenii mei nu sunt mici.

- Pentru viitorul tău! - Nu mi-e sete.

Unde dorm?

Poți alege între aceasta…

și aceasta.

E a mea.

La naiba!

Da? Nu știu ce face, aud zgomote în camera lui.

A dormit toată ziua.

Bine, îi spun.

Te sun mai încolo. Pa!

Galben, verde, căprui, ce culoare au, mai exact?

Căprui. De ce-ți pasă? Fac ce vreau.

- Care e problema ta? - Mi-am luxat piciorul.

Poftim. Rose e mereu o fată bună.

Ține, o pomadă.

Fă-ți un bandaj din asta.

Ai stat aici o zi, nu?

Îmi datorezi 100 de dolari.

- Pot mânca? - Nu sunt menajera ta.

Mergi la bucătărie.

Piaptănă-te. Arăți groaznic.

- Cred că ai ales prost culoarea. - E culoarea mea naturală, nesimțitule.

Atunci natura ți-a jucat un renghi.

De ce vorbești despre părul meu?

N-ar trebui să-l vopsești în roșu. Nu merge cu ochii.

- Ochii tăi căprui. - Vezi-ți de treaba ta.

Ești ca un polițist, unul corupt.

Hei! Sunt țigările mele.

Cumpără-mi când ieși.

Nu pot ieși dacă nu e o urgență.

Pentru 100 de dolari pe zi, îmi poți face o favoare.

Să vorbim despre cei 100$.

Am auzit vorbindu-se despre tine la radio. Ai început foarte prost, dragule.

Primăria oferă 2,000 de dolari celui care te găsește

sau dă informații care duc la arestarea ta.

Ai înțeles?

Așadar, nu mai e 100 de dolari.

Sunt 200 de dolari, adică 10% din recompensă.

Plătește.

Să zicem 50 de dolari în plus. E destul pentru tine.

Ce zici de cei 2,000? Nu contează?

Măcar cu tine știu cum stau.

Plătește.

Poți plânge pe umărul meu.

Nu!

Nu, mă doare!

A fost o glumă. De distracție.

Glumeam.

Și eu.

M-am jucat cu tine pentru că nu doreai.

Sunt o femeie mândră.

Poți profita de timp să te speli.

Nu așa.

Arăți de parcă ai căzut într-o cutie de vopsea.

Cred că sunt urâtă.

Arătai urâtă înainte.

Machiajul e bun pentru bătrâne.

E un obicei pe care-l am, din cauza proiectoarelor.

Făceai striptease?

Nu, dragule, eram cântăreață.

- Cântăreață? - Da.

În timpul unui turneu, am ajuns aici.

Apoi, m-am săturat de meseria aia.

Am lucruri mai bune de făcut.

Nu ești distractiv.

Fără alcool, fără dragoste, fără artificii.

- Ce-mi mai rămâne? - Banii.

- Ăștia îți plac cel mai mult. - Da.

Vreau o groază, cu diamante.

Diamante faimoase. Din cele de care au prințesele.

M-am născut pe stradă

Mică, semi îmbrăcată

Și am călătorit într-o trăsură

Ca în visul unui copil

La Balafre ți-a oferit toate astea?

Suntem parteneri.

Felicitări!

La ce oră te trezești dimineața?

Depinde ce fac noaptea.

Culcă-te, iar de dimineață poți merge să-mi cumperi astea.

De cea mai bună calitate.

- Lasă vânzătorul să aleagă. - Spui că am gusturi proaste?

Poftim. Adu-mi restul.

Raglan, mărime medie.

- Crezi că-ți va veni? - Raglanul nu e strâmt.

Îl știai pe Leggett?

William Leggett.

De ce întrebi?

Mereu purta raglane.

A furat multe bijuterii faimoase de la De Grazia.

Eu le-am recuperat de la Nilesse.

Toată lumea știe.

Ai fi putut spune asta, nu-ți plac diamantele?

L-ai ucis pe Nilesse. E o crimă. Era ceva personal?

Nenorocitule! Dacă vrei să fii șic, nu sunt de ajuns.

Dragi ascultători, ați auzit declarația inspectorului Dietrich.

Acum, profesorul Irvin, psihiatrul eminent,

ne va putea lumina în cazul lui Marty.

Marty e un criminal înnăscut sau ocazional?

- Dle profesor? - E un criminal înnăscut.

El exemplifică cele două condiții. Aceea a obiceiului

și cea a sistemului sexual.

De fapt, actul juisării îi oferă bărbatului

iluzia puterii.

Putere? Biet nenorocit!

Trage draperiile. Aprind lumina.

Sunt grele.

- Perfect. - Și nu l-a ales vânzătorul.

Eu am făcut-o.

- A durat ceva. - Da, dar m-am întâlnit cu La Balafre.

A muncit mult pentru tine.

Are o barcă care ne va duce de la port într-un loc liniștit.

Acolo va fi o mașină legală.

De la Bruxelles îți iei lucrurile?

- Așa e. - Acolo te las, dragul meu.

- Nu acolo reglăm socotelile. - Nu-mi pasă.

Am încredere în partenerul meu.

Știi care e finalul călătoriei?

Da, granița cu Luxemburgul.

Un cărăuș. Apoi, nu știu.

Va veni mâine cu actele.

De ce nu rămâi cu noi până la graniță? Acolo facem împărțeala.

Cărăușul nu vrea pe nimeni altcineva.

Biet prost!

Ai crezut asta?

Cât crezi că-i dau lui La Balafre?

- Nu știu, jumătate. - Nu, totul.

Totul?

Da, totul pentru călătorie și cinci mii de dolari.

Mincinosule! Nimeni nu ar face așa ceva.

De ce s-o faci tu?

Nu pot revinde diamantele, deci el face prețul.

Biletul e unul dus.

După graniță, mă va ucide. Le economisește restul călătoriei.

Își recuperează cei 5,000 de dolari și au un mic profit.

Nu a văzut niciodată bijuteriile De Grazia.

Îi pot da orice.

Te trimite la Bruxelles ca să le recunoști.

Tu știi cum arată. Tu și Leggett.

Mereu te-au păcălit. După aceea, te-a păcălit Leggett.

Când i-a dat bijuteriile lui Nilesse.

La Balafre nu te va lăsa în viață. Știi prea multe.

Visează să păstreze totul pentru el.

E ca o moștenire între bogați. Noi înnebunim.

Gunoiul ăla! Jegul ăla de om!

Să mă fure? La cât m-am chinuit să le iau?

Le vei primi. Uite. Privește.

Ce e?

Vino mai aproape.

E cheia unei cutii poștale. Bijuteriile sunt înăuntru.

Tu o vei deschide. Eu voi fi acolo.

Spune-mi un detaliu bun, să știu că le meriți.

Unul dintre coliere e rupt. Ce va spune La Balafre?

Nu va fi acolo.

Îl vei împușca, nu-i așa, dragule?

Depinde de el.

Toată lumea intră aici.

- Te așteptam. - Bună!

Arăți diferit. Nu crezi?

Mi-ai văzut rochia? E discretă pentru călătorie.

Mica Rose e genială.

- Pregătește ceva de băut. Te chem eu. - Un gangster adevărat.

Lasă-l deoparte pe prietenul tău.

Am venit să te iau, totul e gata.

- Sper că ești fericit. - Banii.

- Ea nu știe? - Drept cine mă crezi?

Ai actele?

PAȘAPORT

Învață-l pe de rost.

Uite deghizarea.

Poți alege.

- Ce barcă e? - Una mică.

- Mașina? - Un Rover.

- Cărăușul? - Un tip deosebit.

La sfârșitul călătoriei, primești viza de Algeria și un bilet de avion.

- De la Luxemburg, e ușor. - E o cutie poștală.

Nu uita să-ți ții gura în timpul călătoriei.

- Bine. - Trebuie să mă îmbrac.

Noroc!

A murit?

- Tu… - L-am otrăvit, da. Tu n-ai fi făcut-o.

Eu trebuia s-o fac.

Acum suntem la fel. Și eu am doi pe conștiință.

Nu îți ofer dragoste. Nici prietenie.

Înțelegi, cu ce am făcut, nu suntem ca toată lumea.

Suntem izolați de lume. Suntem prea singuri să rămânem solitari.

Prea singuri.

Tina e bine?

Da, dar sper că nu ai intenția de a o vedea.

Nu. Spuneți-i că în curând, nu va avea de ce să se teamă.

- Credeam că ești la mare depărtare. - Nu te mai gândești la cazurile tale?

Pleacă, prietene. Dacă te prind, s-a terminat.

- Pentru ea. - Bani?

- Da. - Bani furați?

Jur că nu sunt. Nu pot explica, dar nu sunt furați.

E nostim. Mă simt un om nou.

E pentru tine.

Aici e, 110.

Arăt ca o prințesă adevărată.

O prințesă în luna de miere. Nu crezi?

Sunt frumoase.

- Am ajuns. - Unde suntem?

Glumești, ești nebun?

Nu am fi ajuns departe.

Ești nebun? Dacă ieși, ești pe cont propriu.

- E pentru altă femeie. - Altă femeie?

Un prieten a murit deja, merg până la final.

Nu!

Nu! Sunt ale mele! Hoțule!

Nu!

- Duceți-o la infirmerie. - Nu!

Nu-mi puteți face asta!

Nu!

Sunt o prințesă!

Hoților!

PRIZONIERII CONDAMNAȚI LA MOARTE

- Hei! - Da?

- Vrei o curmală? - Mulțumesc.

Măresc prețul benzinei.

Nu-mi pasă, nu am mașină.

Nenorocitul!

La naiba!

E un ucigaș. Nu e om.

Doar un ucigaș râde într-un asemenea moment.

Eu sunt nevinovat. El a făcut totul.

Nu vrea să mărturisească. Sunt nevinovat. De aceea râde.

Nu te supăra, Leggett. Nu râdeam de asta.

Sunt singurul care-l cunoaște.

Vrea să-i vadă pe alții suferind. De aceea are probleme.

Se teme să plece singur. Haide, Marty, ajută-mă.

Pentru tine, nu contează.

Am de plătit, plătesc.

- Fă la fel. - Bine spus, Marty.

Să-i dăm o curmală? E bună pentru ce are.

Uite, de la el.

Nu vreau nimic din ce a atins. Să cheme judecătorul!

Nu mai țipa! Țipi zilnic.

Vrei să ajungi la nebuni, ca prietena ta?

Știi că nu ajungi acolo, deci…

- Marty, la vorbitor. - Vorbitor?

E o greșeală, nu aștept pe nimeni.

Tina? Nu se poate!

Marty.

A trecut atâta timp!

Ia loc.

Atât de mult!

Nu înțeleg. Ce faci aici?

Nu-ți face griji, voi fi bine.

E Mendel. M-a găsit urmărind semnul.

El mi-a obținut audiența asta.

Dacă ai fi avut încredere în el…

Ai fi putut evita multe.

Mă temeam să nu fii implicată în asta. Am acționat singur.

N-am avut încredere în nimeni.

Cu excepția ta. Ești atât de frumoasă! Parcă ar fi revenit primăvara.

Da, Marty, a venit.

E peste tot. Cântă la ferma părinților lui Lucile.

E o fermă prietenoasă.

Nu te vor ucide, nu?

- Nu-i așa? - Sigur că nu.

Se va schimba guvernul.

Ține minte, au fost revolte pe stradă.

Îți tot rotești inelul.

Și îl mai ții minte pe vorbărețul ăla?

Da, cu favoriții lui.

Aveai o rochie aiurea, cu fundă la spate.

Bună, Moise!

Mersi oricum.

Aș vrea să-ți spun ceva.

Sunt sigur că dacă ai ieși acum, nu ai mai fura.

Ai fata, copii.

Un serviciu. Doar că nimeni nu-ți mai poate deschide ușa.

Nimeni. Și cred că e absurd.

Negativ și absurd.

Nu rămâne blocat în asta. Toți murim cândva.

- Pa, Moise! - O să-mi rămână porecla asta.

Lucrurile mărunte sunt cele mai importante.

Un inel prea mare, o rochie aiurea.

De data asta, gata.

Marty, nu am putut face nimic.

Bine. E mai bine așa.

Nu mă atinge!

Nu!

În calitate de avocat, voi depune plângere la consiliu.

Plec. Nu mai am ce face aici.

Oricum va trebui să plece. Ați putea vorbi cu el.

Dle procuror, nu pot convinge acest om

să înfrunte moartea.

Pot vorbi cu el, dacă doriți.

Lăsați-l să treacă.

Aici erai. Spune-le că tu ai făcut-o.

Știi bine că tu ai fost.

Da, știu.

Dar nu vreau să mor.

- Să nu mă atingă nimeni. - Nimeni nu te va atinge.

Ați înțeles? Nimeni nu-l atinge.

Nimeni nu te va atinge.

- Ai cuvântul meu. - Plecați!

Tu.

Știi cum să vorbești cu ei.

Hai! M-am săturat de locul ăsta.

De ciudații ăștia ce se joacă de-a soldații.

Nu vreau să mă atingă nimeni.

Ai dreptate.

Toți sunt niște ciudați.

- Să cântăm, să-i enervăm. - Nu știu niciun cântec.

Știu eu unul, cântă după mine.

Fie că suntem frumoși sau urâți

Suntem singuri în sicriul nostru

Fie că suntem frumoși sau urâți

Suntem singuri în sicriul nostru

Fie că suntem frumoși sau urâți

Cu zorzoane sau în galoși În giulgiu nu sunt buzunare

Cu zorzoane sau în galoși În giulgiu nu sunt buzunare

Fie că suntem frumoși sau urâți

Suntem singuri în sicriul nostru

Cu zorzoane sau în galoși În giulgiu nu sunt buzunare

Subtitrarea: Cosmin Chiciudean