Original subtitles

Această versiune a fost realizată cu materiale furnizate de

Centrul de Film Experimental și Cinemateca Națională de Film.

Jos ! O patrulă austriacă ! Foc !

O patrulă austriacă.

Răspunde doar la foc când îi poți vedea.

Arunc-o ! Când explodează, ne vom retrage.

"Tovarăși, tovarăși" !

- Oprește-te ! Opriți focul ! - "Tovarăși" !

"Tovarăși, tovarăși..."

Este o însemn italian, din divizia noastră.

Și, de asemenea, al regimentului nostru.

Ştiam eu. Nenorocitule, ești un dezertor !

- Ne-ai numit "kamerad". - Credeam că sunteți austrieci.

Ar fi fost convenabil, războiul s-ar fi încheiat pentru tine...

Nu. Nu. M-am rătăcit.

Locotenent, am mai văzut acest obicei "de a se pierde",

și nu este prima dată când s-a întâmplat.

- Spune-mi, cum te cheamă ? - Marrasi Giuseppe.

- Cum ai ajuns aici ? - Patrulam, apoi s-a tras asupra noastră.

- Cine a tras în tine ? - Austriecii.

- Dar noi am fost. - Locotenente, n-am văzut nimic !

Idiotule !

BÃRBAȚI DIN REZISTENȚÃ

Avellini !

- Ordonați ! - La observator.

Pedeapsa capitală va fi executată în linia întâi, domnule maior.

Continuați.

Pe aici.

Locotenentul Sassu de la compania 10.

Am primit ordine pentru a fi la dispoziția dumneavoastră.

Ia loc.

- Vrei ? - Nu, mulțumesc, nu beau.

Nu bei, de ce ? Ai depus un jurământ de sobrietate ?

Ai venit din spatele liniilor ?

Da, dar am fost 4 luni pe front în Trentino.

Bine, ai fost în luptă.

- Oricum, e diferit aici. - De aceea am cerut să fiu trimis aici.

Muntele Fiori, îl pierdem curând...

Încetul cu încetul.

Divizia se retrage. Să sperăm că sosesc aici la timp.

Uite-l, generalul Leone. Cred că a pierdut mult.

E scris la carte:

cei care controlează vârful muntelui au cheia câmpiei.

Dar dacă nu folosesc tunurile,

cheia câmpiei este lăsată în ușă.

Din fericire, comandantul austriac este un idiot ca al nostru.

Acum ei iau Muntele Fiori și nu primesc nicio artilerie.

Arta războiului își urmează cursul...

Oprește-te !

Locotenente.

Ordonați !

Cine a dat ordin să se oprească ?

Cred că un cercetaș a făcut-o, domnule general.

Să fie împușcat.

Da, domnule.

Uite, acolo este linia italiană. Două mile în aer liber.

Vom face o urmă pentru asta.

- A fost împușcat ? - Nu, domnule.

S-a constatat că a fost un cercetaș care a cerut oprirea.

A intrat în câmp deschis...

Mitralierele austriece de pe deal ar ajunge în toate zonele de acolo.

Împuşcă-l oricum.

Domnule general, nu pot împușca un om care nu a făcut nimic.

Puneți-l în fața plutonului de execuție. Imediat !

Da, domnule.

Locotenente, am dat semnalul pentru oprire.

Ce facem acum ? Continuăm sau ne oprim ?

Vino aici.

- O țigare ? - Mulțumesc.

- Câți ani ai ? - 21.

- Cu ce te ocupi ? - Sunt fermier, locotenente.

- Deci, ce spui ? - Despre ce, locotenente ?

Oprește-te !

Voi cu cadavrul, așteptați.

Stai.

Voi de acolo trage-ți în aer !

Trage-ți cu armele în aer !

Să mergem acum !

Ordinul a fost executat, domnule general.

În război, disciplina este dureroasă, dar necesară.

Să ne onorăm morții.

Batalion, pregătește-te !

Înainte, marș !

Repede !

Mergeți !

- Locotenente, nu mă lăsa să mor ! - Ajută-mă să-i eliberez pe ceilalți !

Foc.

Foc.

Am părăsit Muntele Fiori, doar pentru că așa ni s-a ordonat.

3.000 de morți.

Cu toate acestea, acum ordinul este să-l recucerim.

- Cu orice preț ! - 5.000 de morți.

Vom ataca imediat...

Nu vom permite inamicului să-și fortifice pozițiile,

sau să sape tranșee.

De data asta nu vom ataca direct Muntele.

Vom ataca din lateral, pentru a izola...

unitățile inamice care l-au cucerit.

Înainte, marș !

Lasă-mă în pace !

- Destul ! Ce am făcut ? - Nu trebuia să faci nimic.

Nimic nu se compară cu ruina celor dinaintea noastră.

Ar fi trebuit să-l las să cadă în râpă ?

Sigur ! Cine vrea să se angajeze în așa ceva ?

Ce se întâmplă ? Să mergem !

Ce faci ? Ridică-te, mergi mai departe.

Să mergem ! Să mergem !

Haide !

Stai !

Trompetiștii sunt aici, domnule general.

Gaz metan în cap, soldați, este mai rău să trăiești aici decât să mori...

E mai bine să știi asta.

Această linie nouă va fi mormântul nostru sau onoarea noastră.

Și tu, inamicule, ascultă-mă:

"Această linie nouă va fi mormântul nostru sau onoarea noastră".

Locotenent Santini.

- Asta e sectorul tău ? - Da, domnule.

Atunci vino cu mine.

Generalul... Atențiune...

Unde ți-e baionetă ?

Nu, dă-mi-o.

Ce este asta ?

Un pic de oxid, domnule general.

Vino aici, uită-te. Ce scrie aici ?

Nu știu să citesc, domnule general.

Domnule general, nu văd nimic.

E un cuvânt scris aici...

ca toată lumea să-l poată citi, chiar și analfabeții...

ca toată lumea să-l poată vedea, chiar și orbii...

Este atât de evident. Nu crezi, locotenente ?

- Să fiu sincer, nu știu... - Victorie !

Victorie !

Este scris pe această lamă !

Noi luptăm pentru victorie,

iar pentru victorie trebuie să recucerim Muntele Fiori.

- Poți pleca. - Da, domnule.

Continuă să muncești.

El vine.

Atenţiune !

Locotenent Ottolenghi.

Toți soldații tăi au un cuțit ?

- Un cuțit ? - Da, un cuțit.

Unii au, alții nu.

Baioneta nu e de ajuns...

În lupta corp la corp, mai ales noaptea, au nevoie de un cuțit.

Un cuțit cu o lamă lungă și ascuțită.

Mă înțelegi, nu ?

Da, domnule general.

Câte cuțite ai ?

150.

În stare bună ?

Nu toate.

Le verifici regulat ?

Nu, domnule general.

- Nu e bine. - Ar trebui.

Da, domnule.

În ce scop folosesc oamenii tăi un cuțit ?

Depinde... să taie carne, pâine sau brânză...

... și să cojească portocale, domnule general.

Eu spun pentru utilizare în luptă !

Pentru utilizare în luptă, da.

Ştii deja că o armă cu o baionetă trebuie să fie prinsă cu cele două mâini.

Și din acest motiv, cuțitul trebuie ținut între dinți.

Și lovitură trebuie să fie bruscă:

la inimă sau la gât, nu contează...

dar trebuie să fie bruscă.

- Întoarce-te la muncă. - Cum ordonați.

Hai să muncim. Să ne adăpostim.

Care este distanța dintre tranșeele noastre și austrieci ?

Aproximativ de 250 de metri.

- Deci de aici sunt 230 de metri. - Probabil.

Asta nu este deloc probabil.

Este sigur.

Domnule general, e periculos să te expui așa.

Austriecii au lunetiști buni.

Caporale.

Dacă nu ți-e frică, fă ce a făcut generalul tău.

Da, domnule general.

Austriecii își vor corecta focul. Nu vor rata de data asta.

Foarte bine ! Acum poți să te retragi.

El este un erou, un erou autentic.

Ia asta.

Puneți-i un pahar de vin cât mai repede posibil.

Mișcați-vă !

Înainte !

Nu mai trag. Nu vom mai trage nici noi.

Vom pleca când se întunecă.

Împușcă-l, ajută-l să moară.

Nu am curaj să-l împușc.

Un masacru...

Căpitane.

Câți clești de sârmă avem ?

Ar trebui să fie șapte. Trei mari și patru mici.

- Adu-i aici imediat. - Da, domnule.

- Sergent. - Ordonaţi.

Cleștii de sârmă.

Căpitane, numeşte un ofiţer și doi soldaţi

să facă găuri în sârma ghimpată a inamicului.

Sublocotenentul Avellini.

Incă e multă ceață.

Există riscul ca ei să nu găsească acele găuri pe care le-am făcut.

În curând ceața va coborî, și austriecii îi vor vedea.

Tăietorii de sârmă nu sunt de folos nici ziua, nici noaptea.

Avem nevoie de artilerie.

Ceea ce nu avem.

Se întorc.

Brancardier !

Un mort...

... iar cleștele nu taie bine.

Asta taie bine, domnule maior.

- Arată-mi. - Uite.

Atunci trebuie să încercăm din nou.

Problema nu sunt cleștii de sârmă. Oricât de buni ar fi, nu vor schimba nimic.

Austriecii îi împuşcă pe toți cei care se apropie, cu sau fără clești.

Eu sunt la comandă aici și nu ți-am cerut părerea.

Căpitane, numește un ofițer pentru a comanda această misiune.

Locotenentul Sassu.

Ești pregătit să pleci ?

Locotenentul Sassu tocmai s-a întors dintr-o misiune.

- Du-te și caută-l pe locotenentul Santini. - Da, domnule.

Nimeni nu cunoaște terenul mai bine decât el.

Hei, nu spune nimic, sau vei fi terminat.

Ești dispus să mergeți într-o misiune cu foarfecele de sârmă ?

Este prea târziu. Acum este imposibil.

Nu te-am întrebat dacă e devreme sau târziu.

Te-am întrebat dacă vrei să te oferi voluntar.

Nu, domnule.

Asta e lașitate.

Domnule, mi-ați pus o întrebare și v-am dat un răspuns.

Nu este vorba de lașitate, nici de curaj.

Nu te oferi voluntar ?

Nu, domnule.

Atunci îți ordon să pleci oricum și imediat !

Dacă este un ordin... atunci trebuie să mă supun.

Adu cleștele.

Tu, du-te cu locotenentul.

Cum de nu ai plecat niciodată într-o misiune cu cleștele ?

- Dacă aș primi ordinul, aș face-o. - Sigur.

Păstrează-l ca o amintire de la mine.

Să mergem.

Locotenente ! Locotenente !

Jos !

Locotenente !

Rahat ! Cum poate să moară așa ?

Întoarce-te !

Întreaga companie se răzvrătește !

Bărbați în timpul serviciului și în afara serviciului, toată lumea, hai să ieșim.

Toată lumea afară, haideți !

Este o revoluție.

Am avut destule războaie !

Haide !

Compania a opta s-a răzbunat ! Haide !

Liniște. Alinierea.

Alinierea !

Luați-vă armele !

Ei fac prostii afară.

Nu așa se conduce cazul.

Vor ajunge să plătească pentru asta...

Știi ce cred eu.

Voi fi cu voi la momentul potrivit.

Vrem o schimbare, avem dreptul la o zi de odihnă.

Să punem capăt săpatului, vrem o schimbare !

Nu este corect !

O schimbare, avem dreptul să ne odihnim.

Soldaţi ! Întoarceți-vă la cazarmă.

O zi de odihnă !

Toți avem dreptul să ne odihnim, chiar și eu, la vârsta mea.

Acum, întoarceți-vă la cazarmă.

Sunt colonelul vostru. Pentru propriile voastre interese, ascultați-mi ordinele.

Condu oamenii, domnule maior.

Companie... Adunarea !

Atenţiune.

Locotenent Ottolenghi, pot conta pe compania ta ?

Da, domnule.

Pot conta pe compania ta dacă aș da ordin să interveniți împotriva răzvrătiților ?

Nu cred, d-le colonel.

Dă-mi un răspuns direct. Vrei sau nu să interveniți ?

Nu, domnule.

În orice caz, compania ta trebuie să fie la dispoziție.

Atenţiune !

Pe loc repaus.

Atenţiune !

Pregătiţi-vă !

Încărcaţi !

Soldați, pentru ultima oară, întoarceți-vă la cazarmă.

Luați, de voie !

Acesta este rezultatul...

Ar trebui să facem ceva bine, sau să nu o facem deloc.

A fost foarte curajos așa cum i-ai răspuns colonelului.

De ce, tu ce ai fi făcut ?

Asta mă întreb și eu.

Ai fi împușcat soldații ?

Uneori nu e ușor să faci ceea ce trebuie.

Nu ! Decizia a fost doar a mea.

Uiți că suntem în război și că trebuie să câștigăm.

Unitatea națională este prea importantă pentru a periclita riscul,

vorbind în fața soldaților așa cum ai făcut-o tu.

De ce ? Am spus ceva ce nu ți-a plăcut ?

Ai spus că la momentul potrivit vei fi de partea lor.

Care parte ? Să faci ce ?

Să împușcăm comandanții noștri.

Apoi tragem în toți comandanții, chiar și cei ai inamicului.

Loveşte tare și trage în cât mai mulți posibil !

Liniște...

Loveşte tare și trage în cât mai mulți posibil !

Începând cu comandanții diviziei noastre !

Am înțeles.

Și apoi ?

O să-mi croiesc drum prin ierarhie.

Cât de departe ?

Până în capitală, unde pot fi găsiți generalii inamici.

Și apoi ?

Oamenii confiscă puterea guvernului. Asta este socialismul.

Sigur.

Astea sunt iluzii... Chiar crezi că ar fi mai bine așa ?

Știi sigur ?

Singurul lucru sigur pe care-l știu este să trag.

Apoi vom vedea.

Această pedeapsă nu poate fi aplicată

împotriva soldaților care nu și-au folosit armele.

- Dar articolul 92 din Cod spune... - Dar acesta este un cod din 1869.

Dar este încă valabil.

Articolul sugerează "pedeapsa capitală cu dezonorare"

pentru o revoltă în fața inamicului.

Nu suntem în fața inamicului, suntem în prezența inamicului...

... și din acest motiv această situație este acoperită de articolul 137

care sugerează închisoarea militară.

Suntem în fața inamicului, suntem în prima linie.

Doar o operațiune ofensivă ar fi în fața inamicului.

Aici suntem doar în prezența apropiată a inamicului.

Dragă Stringari... Mâine va fi atacul.

Mâine nu este astăzi.

Vom câștiga acest război doar dacă trupele noastre vor fi tratate conform

metodei disciplinare pe care am folosit-o în colonia cu "Ascaris".

Soldații noștri sunt cetățeni ca tine și ca mine...

"Ascaris" au fost toți mercenari, străini și de culoare.

Aceasta este o diferență esențială pentru mine.

Ați introdus filosofia în armată. Acesta este motivul

slăbiciunii noastre.

Generalul Leone a comunicat cu comandamentul și a confirmat...

Articolul 92 trebuie aplicat: decimare.

N-am făcut nimic, nu vreau să mor !

Pluton de execuţie ! Atenţiune !

Îngenunchează !

Ţintiţi !

Foc !

Cartea pe care mi-ai dat-o cu aceste desene este foarte drăguță, locotenente.

Toate păsările sunt în ea: rața, pescărușul...

Aceasta e pitulicea...

mierla...

... și sturzul, care este preferatul meu. Îmi plac toate, prăjite, desigur.

Ce clovn !

- Știi de unde vin sturzii ? - Nu, locotenente.

Din Germania.

Pot veni de oriunde... pe frigărui sunt toate bune.

Frigăruile sunt importante, locotenente...

... nu ar trebui să fie din fier, ar trebui să fie din lemn.

Mai întâi trebuie să tai țepușa, să vezi ce gust are.

Știu aceste lucruri.

Sunt Sardinian, cunosc țara la fel ca tine.

Cum se va sfârși acest război, locotenente ?

Vom lupta până la capăt pentru a cuceri aceste 4 pietre.

Aceasta este și o bucată din Italia.

Uitați-vă la bucata asta frumoasă din Italia !

- Frumos ! - Uitați-vă la asta !

- Să mergem și să-i arătăm generalului... - Haide, dă-i drumul !

Asta este mai bună decât coniacul !

Arată-mi și mie !

Ajunge ! Liniște ! Îi trezești pe "vecinii" noştri.

Locotenente, permiteți-mi să vi-l prezint

pe cel mai bun lunetist austriac de pe front

O să-ți arăt cum lucrează.

Dă-mi bucata aia de lemn.

Ai grijă, unii deja au fost răniți, așa că lasă-te jos.

Ai văzut asta ? Nu ratează niciodată.

Acum e și mai complicat... o țigară.

Ajunge cu trivialitatea asta.

Începând de astăzi, punctul de vizualizare 14 va fi închis.

Iată faimoasele armuri Fassina...

Mai ales faimoase...

deoarece acestea permit acțiuni extrem de îndrăznețe în plină zi.

Inamicul poate avea arme, mitraliere, tunuri...

Cu armurile Fassina putem ajunge oricum.

- Faceți loc ! - Atențiune !

Mergi și întinde pasul !

Soldații romani au fost victorioși datorită armurii lor.

Vom mai ataca la ora 9:00 ? Au mai rămas doar câteva secunde.

Într-adevăr.

- Dă ordinul. - Ofițeri, ocupați-vă pozițiile.

Pregătiți-vă pentru atac.

Ofițeri, ocupați-vă pozițiile. Pregătiți-vă pentru atac.

Glorie ! Glorie !

Glorie !

Să mergem !

Glorie !

Destul, soldați italieni, destul !

Nu vă mai sinucideți așa. Înapoi !

Destul. Opriți-vă !

Opriți-vă !

Destul cu acest război al oamenilor morți de foame !

Împotriva foametei !

Înainte !

Înainte ! Soldați ai diviziei mele glorioase, înainte !

El este dușmanul nostru, în spatele nostru !

Soldați, ridicați-vă ! Să tragem acolo !

Ajută-mă.

Ți-ai părăsit poziția de luptă.

Lupta s-a terminat. Era inutil să rămân...

De asemenea, este inutil să aduci un cadavru.

Mai era încă în viață.

Vreau să știu numele ofițerului responsabil.

Cine este responsabil pentru acest sector ?

Cine răspunde ?

- Cine se ocupă de acest punct ? - Nu știu, domnule general.

- Vreau să-i știu numele. - Eu sunt ofițerul responsabil.

Ei bine... tu din nou.

Adu-mi lista batalionului. Repede !

Teritoriul tău nu servește nici unui scop.

Este natura terenului...

Îmi pasă mai puțin... de teren !

Teritoriul tău este mai mult adăpost pentru căutarea greierilor,

decât pentru a observa linia inamicului și pentru a studia atacul...

Cum te justifici ?

Vrem tocătorii !

Te-am cerut să te justifici !

Răspunde-mi.

Cu un pic mai multă elevație vom avea

o vedere mai bună a acestui sector. Acolo sus...

La numărul 14... puteți vedea linia inamică perfect.

Eu nu te cred ! Dar voi arunca o privire.

Doar câte unul poate urmări.

Magnific, absolut magnific.

Foarte bine, locotenente.

Acest lucru va fi cel mai util pentru atac.

Continuați vizionarea...

Poziția la stânga... Există o piatră albă...

Puteți s-o vedeți ?

Sigur că văd.

Cred că este cel mai slab punct al inamicului...

Da, posibil. Posibil.

Rahat !

Hei ! Dă-ne o mână de ajutor ca să o scoatem din noroi...

Te rog... s-a împotmolit în noroi.

Haideți băieţi.

Așa, haideți. Va dura un minut. Mulțumesc.

Locotenente.

Locotenente, îl vezi pe al patrulea ? Este locotenentul Ottolenghi.

Suntem gata, locotenente.

Locotenent, mi s-a acordat o scutire. Nu mă voi întoarce.

Nu cred că este posibil ca cineva să plece,

și te voi raporta că ai spus asta.

Intră.

- Nu mă vei raporta niciodată. - Să ne mișcăm, haide.

Haide !

Sunt semne evidente...

marginea orificiului ars...

urme de ardere explozivă.

Împuşcătura a fost făcută fără îndoială de la o distanță scurtă.

Tu ți-ai provocat rana asta.

Nu, colonele, am fost rănit în luptele din timpul atacului.

Armele de foc nu sunt utilizate în luptă, se folosesc doar baionete sau pumnale.

Am fost împușcat din spate de un ofițer austriac.

Dacă el era în spatele tău,

palma mâinii ar trebui să fie pe corpul oficial.

Scrieți: rană auto-provocată, deferit Tribunalului Militar.

Următorul.

Di Giovanni Francesco !

- Prezent. - Du-te.

Spune-ne ce s-a întâmplat.

Eram în post, domnule colonel...

în timp ce îmi curățam pușca, am fost atacați...

și locotenentul ne-a ordonat, să nu tragem...

Imposibil. Răni auto-provocate. Tribunalul Militar. Aduceți-l pe următorul.

- Colonele... - Pleacă.

Este imposibil ca un ofițer italian să emită un ordin

unei santinele aflată în post ca să nu-și folosească arma.

Şi tu ?

Am fost în tranșee înainte de atac, domnule colonel...

... când arma soldatului de lângă mine a tras.

- Lângă tine, unde ? - De partea mea.

La dreapta sau la stânga ?

La dreapta.

Așa a fost ? De ce a tras ?

Nu știu, eram beat.

Ne-au dat o ladă plină de coniac înainte de atac, domnule colonel.

Care este numele soldatului ? Îl știi ?

Esposito Luigi, domnule colonel.

Și nu poate depune mărturie pentru că a murit în atac, nu ?

Așa este, domnule colonel.

Și nu-ți amintești numele altor soldați care au fost prezenți, nu ?

Așa este, domnule colonel.

Atunci du-te direct la Tribunalul Militar. Aduceți-l pe următorul.

- Annunziata Salvatore. - Prezent.

Nu există semne de arsură în rana acestui om, dar oricum...

Îți voi explica cum se face: iei o bucată de pâine

și o pui în palma mâinii înainte de împușcătură.

În acest fel, pâinea devine orificiul ars.

Este un truc vechi al lașilor și în acest fel

vor să-și salveze onoarea lor. Tribunalul Militar. Aduceți-l pe următorul.

Veniți !

- Dormitorul 18 ? - Pe hol, la stânga, locotenente.

Scuză-mă, poți să-mi spui unde e căpitanul Abbati ?

El este chiar aici, îți voi arăta.

Nu vreau să-l trezesc, dar sunt nerăbdător să-l văd. Suferă mult ?

Da, suferă foarte mult. Nu doarme noaptea.

- Am vrut să-i dau... - Stai, se trezește.

Coniac franțuzesc.

Ai învățat bunele maniere...

Nu-i nimic...

Astăzi vom câștiga, pentru că așa este scris în cartea destinului.

În această dimineață, când am văzut soldații noștri cum intrau în orașul nostru

în sărbătoare, acompaniați de fanfare,

plini de viață și de tinerețe, am înțeles și toți oamenii cu mine,

că războiul deține frumusețea şi puterea atracției.

E frumos și sublim atractiv.

Nefericiți sunt cei care nu pot simți asta...

Pentru că, domnilor, este frumos să mori pentru patrie

în războiul glorios în care poporul italian se luptă

sub conducerea strălucitoare și eroică a Majestății Sale Regele.

- Trăiască Regele ! - Trăiască Regele !

Trăiască tradițiile noastre glorioase de război !

Trăiască Regele !

Alarmă ! Alarmă !

- Ce se întâmplă ? - Un dezertor.

- Cine e ? - Marrasi.

Acest porc neloial.

Întoarce-te ! Întoarce-te !, imediat !

Locotenente, am spus-o de multe ori... că ticălosul ăla va scăpa într-o zi.

- Știam eu. - Scapă !

Vaca dracului !

Tovarăși !

Locotenente, Marrasi ne-a tras pe sfoară.

Tovarăși !

Aceasta este o dezonoare pentru batalionul meu. Locotenente Pavan !

- Ordonați. - Împușcă dezertorul.

Împușcă dezertorul !

Împușcă dezertorul ! Împușcă-l !

Împușcă-l !

Tovarăși !

Tovarăși !

Tovarăși !

Mâine este atacul.

Nu, nu e mâine, nu am primit ciocolată sau coniac.

Va ajunge târziu când vom fi deja morți.

Frumos ambalaj cadou pentru toți, dar fără ciocolată și coniac.

Așa, e mai bine să salvezi decât să câștigi.

Vreau să-mi golesc stomacul de toate porcăriile pe care le-am mâncat.

De ce nu ? Pentru ei toți suntem niște ticăloși.

- Să nu uiți asta. - Nu voi ataca fără coniac.

Ei vor ajunge la tine, vor ajunge și un pluton de "carabinieri"

îți vor tăbăci fundul.

Am văzut două cutii de coniac că au ajuns azi dimineață.

Nu trebuie să-ți faci griji, nu ?

Când m-am înrolat m-am gândit că asta a fost viaţa mea.

În orice caz, noi murim și ofițerii mor.

Dar dacă vor muri, vor muri confortabil.

Imaginează-ți... friptură la micul dejun, friptură la prânz și friptură la cină.

Cu venitul lor lunar, familia mea ar trăi 2 ani.

Nu i-am văzut de mult timp.

Au anulat permisele de concediu. Ce nu aș da să fiu în casa mea.

Ei bine, acasă, acasă... Îți spun adevărul, n-a fost bine să săpăm pământul...

Şi eu mă simt rău aici, nicio schimbare, nimic.

Nimeni nu moare pentru un bine.

Aș fi pregătit să mor dacă aș crede că se va termina acest război.

În schimb, noi murim degeaba.

Eu nu vreau să-mi sacrific viața pentru ei.

Stai treaz !

Nimeni nu are voie să doarmă.

Stai treaz !

Generalul vostru nu doarme.

Stai treaz !

Un soldat adormit este un soldat mort.

Stai treaz !

Nimeni nu trebuie să doarmă.

Stai treaz !

Ai văzut pantofii care au fost dați soldaților zilele trecute ?

Sunt din carton.

Speculatorii fac bani pe cheltuiala noastră...

iar guvernul îi protejează. Și noi luptăm pentru această Italia.

- Băieți... generalul Leone este mort ! - Cine ți-a spus asta ?

Este ceea ce spun soldații.

Un moment !

- Domnilor, propun un toast. - Da, să o facem.

Uneori, o națiune puternică au sărbătorit moartea conducătorului lor cu un banchet.

Deoarece nu avem nimic mai bun decât acest vin,

vom bea în memoria generalului Leone.

Domnilor, ridicați paharele cu mine.

- Noroc ! - Ura !

Încă un pahar !

Atenţiune !

Care este motivul pentru toată această sărbătoare ?

Ei bine ?

Medalia de aur care a fost acordată regimentului.

Pot să mă alătur ?

Dar să bem, şi pentru artileria italiană,

care va permite diviziei mele glorioase să atace pe tot frontul.

Noroc.

Repede ! Trimite mesajul ! Ne măcelăresc !

Artilerie... Reglați focul ! Urgent !

Nimeni nu trebuie să se miște înainte de atac.

Da, domnule.

Înapoi la adăposturi !

Micați-vă, înapoi !

Haideţi, băieți. Nimeni nu trebuie să se miște înainte de atac. În interior !

Haide, intrați !

Mergeți !

În interior ! Duceți-vă la capătul adăpostului !

Repede !

Haide ! Repede !

Ajutați-ne și pe noi să aducem răniții.

Rapid, mișcați-vă fundurile !

Nu vă mișcați din adăposturile voastre !

Înăuntru veți fi în siguranță !

Nu vă fie teamă, este din rocă, nu va cădea !

Sunteți în siguranță, nu vă temeți !

Întoarceți-vă în adăposturi !

Să mergem !

Vreau să ies, afară !

Vino înapoi !

Toată lumea la adăposturi !

Respectați ordinele, intrați în adăposturile voastre !

Opriți-i pe cei care se mișcă, suntem în fața inamicului !

Întoarceți-vă la adăposturi ! Nu faceți nimic prostesc, ascultați !

- Înapoi ! - Ascultați !

Reveniți la prima linie ! Suntem în fața inamicului ! La adăposturi !

Înapoi !

Locotenente, fă-i să se întoarcă !

Am spus să intrați în adăposturi !

Înapoi !

Veniți înapoi aici !

Alinierea, toată lumea pe un rând !

Alinierea ! Înainte !

Alinierea !

Ei s-au răzvrătit !

Ordinea lor nu era să se retragă,

din pozițiile lor înainte de atac.

- Alege fiecare al zecelea om ! - Da, domnule...

1-2-3-4-5-6-7-8-9... tu.

Eu aplic decretul de la Comandamentul Suprem

despre pedeapsa capitală în circumstanțe speciale.

Nu a avut loc nicio rebeliune aici, domnule maior !

Eu decid asta !

Sunt rebeli, care nu au respectat un ordin.

Nu puteți executa un soldat fără aprobarea Comandamentului.

Taci, taci, sau te voi face complice la rebeliune

și vinovat de aceeași crimă.

Eu sunt singurul responsabil în fața Comandamentului Suprem.

În acest moment, în care se confruntă cu inamicul, eu sunt judecătorul.

Viața și moartea soldaților sunt sub comanda mea.

Asta e disciplina războiului !

Locotenente Sassu, luați comanda plutonului de execuţie.

Eu sunt comandantul companiei, nu pot comanda un pluton de execuţie.

Locotenentul Sassu, supune-te ordinului pe care ţi l-am dat !

Nu, domnule.

- Preia comanda ! - Da, domnule.

Alinierea !

În numele Majestății Sale Regele, eu, maiorul Malchiodi Ruggero,

comandant al Batalionului 2 al Diviziei 291 Infanterie,

numit pentru abilitățile sale excepționale de Excelența Sa, Generalul Cadorna,

prin prezenta decizie ordonă executarea soldaților

vinovați de rebeliune armată în fața inamicului.

Continuați !

Pluton de execuţie ! Atenţiune !

Pregătiţi-vă !

Gata !

Ţintiţi !

Foc !

Foc în aer !

Te voi ucide cu propriile mele gloanţe !

Maiorule ! Ți-ai ieșit din minți !

Prima companie, atacați !

A doua companie, atacați !

A treia companie, înainte !

Înainte !

Înainte !

Locotenentul Sassu.

Adu-l înăuntru.

Ne-am mai întâlnit, locotenente, dacă nu mă înșel.

Da, domnule.

Te poți considera foarte norocos.

Încă n-ai murit.

Nu, domnule general.

- Și nu ai fost niciodată rănit ? - Nu, domnule.

Ciudat.

Ești un ofițer al diviziei mele și nu ai fost rănit niciodată ?

Doar răni minore, domnule.

Nu, nu... Vorbesc de răni severe.

Răni grave.

Nu, domnule.

Cum explici asta ?

Nu știu exact, domnule general.

Ai participat la toate atacurile diviziei mele ?

Da, la toate.

Foarte ciudat, într-adevăr.

Nu ești modest acum, din întâmplare ?

Nu cred asta, domnule general.

Nu crezi sau nu ești sigur ?

În război nu poți fi sigur de nimic, domnule general.

Îți place războiul ?

Sunt în favoarea războiului, domnule general.

Am reprezentat grupul intervenționist la universitate.

Dar, locotenente, asta a fost în trecut. Vorbesc cu tine despre prezent.

Îmi fac datoria...

Locotenente, nu te-am întrebat dacă îți faci datoria.

În război, toată lumea își face datoria, altfel riscă să fie împușcați.

Te-am întrebat dacă îți place războiul sau nu.

Un om care a văzut adevărata față a războiului,

n-ar vrea să vorbească prea mult despre asta.

Spune-mi adevărul. Ești în favoarea păcii ?

- General, cred că... - Stai drepți !

Ce fel de pace ai vrea ?

O pace adevărată.

Din păcate, locotenente, toate astea au confirmat ideea

care am avut-o despre tine.

Nu poți să iubeşti pacea și să lupți într-un război bun.

Comportamentul tău a cauzat moartea domnului maior Malchiodi.

Este vina ta, că acești oameni nu l-au ascultat.

Da, domnule, recunosc asta.

Știi de ce ?

Deoarece soldații știau despre ideile tale subversive,

așa că s-au comportat ca niște rebeli.

Acest lucru nu poate rămâne nepedepsit.

Ei au fost decimați în timpul bătăliei, îmi asum responsabilitatea pentru ei.

Știi ce te așteaptă ?

Da, domnule.

Pluton de execuţie ! Atenţiune !

Un pas înainte !

Primul rând, în genunchi.

Al doilea rând, un pas înainte !

Gata !

Țintiţi !

Foc !

Stai !

Pluton de execuţie ! La dreapta.

Înainte, marş.

SFÂRŞIT