Original subtitles

SPANIOLUL

Spaniolul... crud, opresiv şi nemilos, care numai puterea a fost singur titlu

pentru tot ce a avut drag, inclusiv viaţa lui.

Dar fost altfell, o soartă crudă a făcut ca o navă olandeză cu pelerini paşnici

ce ar fi trebui să-i ducă în America, dar valurile torenţiale... să eşueze

pe stâncile din faţa Cartagenei, cea mai nemiloasă cetate.

Am o treabă urgentă cu Excelenţa Sa, Viceregele.

Viceregele a ordonat, să nu fie deranjat.

- Am treburi urgente cu el. - Comandante. Avem ordinele noastre.

Şi am jurat credinţă, Majestăţii Sale, a Spaniei.

Ei cred că un om nu trebuie să doarmă ?

Apropo de asta !

Oh, tu eşti. Da ?

S-ar putea să ştiu.

Şi ce e mai important, decât să fiu lăsat în pace ?

Scuzaţi-mă Excelentă. Un vas olandez, s-a zdrobit lângă port.

- Bun, sunt mulţi supravieţuitori ? - Sunt imigranţi.

Această rutină, mă plictiseşte.

Vezi să am un raport complet până mâine dimineaţă...

sau până la sfârşitul siestei mele. Care oricum, e târzie.

Lertaţi-mă Excelentă, dar...

Dar, dar, dar, mereu aceşti "dar". Acum ce mai e ?

Vasul se numea Golden Maíd.

Minunat, au nume frumoase vasele lor. Noapte bună.

Căpitanul ei, a supravieţuit şi cere o audienţă.

Spune că e un caz special. Şi are o cerere deosebită.

Nu vreţi să vorbiţi cu el ?

Actele vasului.

Când veţi realiza voi oameni buni, că climatul tropical...

are şi un anume tempo ?

Dar tu nu. Tot ce aud de la tine e că fiecare minut preţios...

are 60 de secunde preţioase.

Ce trebuie să fac, ca să le am şi eu ?

De ce nu pot avea măcar 30 ?

Şi de ce trebuie să fie preţioase ?

De ce nu pot fi normale ? De ce ?

De ce nu-mi explici asta ?

Trebuie să mă ocup de tot aici în afară de siesta mea.

De asta te ocupi tu în locul meu.

Te afli în prezenţa Viceregelui şi guvernatorul a New Granada.

Excelenţa Sa, Don Juan Alavarado do Soto...

Excelentă. Acesta e căpitanul Van Horn al vasului Golden Maíd.

Fostul căpitan Van Horn al fostei nave, Golden Maíd...

după cum am înţeles.

Am o problemă foarte simplă pe care vreau să v-o prezint.

Se referă la "Excelenţa Mea", nu-i aşa ?

Da, Excelenţa Voastră.

Adică eu !

Ceea ce vreau să discut cu... Excelenţa Voastră...

Mi s-a spus deja că ai o cerere specială.

Îmi vei spune imediat despre ce e vorba...

... iar eu voi refuza pe loc.

Suntem nişte imigranţi paşnici din Olanda...

în drum spre noua noastră casă din America.

Am fost abătuţi de la cursul nostru, de un uragan...

iar vasul nostru s-a sfărâmat de stâncile de lângă portul vostru.

Foarte neplăcute aceste stânci.

Ar fi trebuit să le fărâm.

Vrem să ne reparăm nava, să cumpărăm mâncare, şi să strângem apă...

şi apoi să plecăm.

Ceri unui oraş spaniol să aprovizioneze un vas olandez ?

Dar ne aflăm într-un mare necaz, Excelenţa Voastră.

Şi veţi fi şi într-o primejdie mult mai mare, vă asigur eu.

Legea e cât se poate de explicită.

Apele acestea sun interzise oricui cu excepţia celor spaniole.

Dar noi am fost abătuţi de la curs. Noi n-am vrut ca...

Nu e vina mea, că tu eşti un navigator prost.

- Ce-s cu astea ? - Actele navei mele.

Ele constituie o garanţie a pământului din Noua Lume.

Foarte bine.

Întradevăr, o garanţie că te poţi stabili acolo...

Fir-aş al naibii, în Carolina.

Carolinele.

Când vor realiza oamenii că ei nu pot oferi...

ceea ce nu pot deţine ?

Carolinele, aparţin Majestăţii Sale a Spaniei.

Şi nu acestui rege Englez...

care e aşa de darnic că le acordă tuturor gunoaielor din Europa.

Câţi supravieţuitori sunt ?

N-au mai rămas mai mult de 30.

Bun, nici nu speram la mai mulţi.

Dar chiar şi 30 ori 40 de muncitori solizi, sunt mai buni decât nimic.

Dar noi nu dorim să rămânem aici.

Toţi cei apţi de muncă, vor fi trimişi în ţară...

drept servitori.

În ceea ce te priveşte, devreme ce eşti liderul lor...

îţi voi da un statut mai special.

Aşa că, în anii ce vor veni, nu va fi imposibil...

ca prin muncă şi fidelitate, să poţi deveni un om liber.

Excelenţa Voastră nu înţelege.

Oamenii mei, nu-s sclavi ca eu să-i pot vinde, sau oricine altul.

Oamenii tăi, sunt ilegal aici în ceea ce mă priveşte.

În orice caz, discuţia asta nu-şi are rostul.

Ce tânăr puternic.

Îl închidem Excelentă ?

Pentru moment.

Îl vom spînzura mai târziu.

Mă simt obligat pentru bunătatea dvs.

Bine ai venit în micuţa noastră casă, amice.

Presupun că te întrebi cine suntem.

Ei bine, acela de acolo, e Swaine.

E un marinar Englez.

Vrea să spună că e bucuros de cunoştinţă.

Nu-ţi poate spune singur, deoarece i-a fost tăiată limba.

El e Paree. Îi spunem aşa, deoarece vine din Franţa.

Se spune că acolo în Franţa au un oraş, Paree.

Eu, sunt Pillory Gow, şi aştept ziua când voi fi spânzurat.

- Pentru ce crimă ? - Pentru nimic. Niciunul din noi.

Noi doar ne ocupăm cu o meserie cinstită...

adică să ne conducem navele noastre de comerţ...

adică făceam comerţ.

Şi dacă am ajuns în apele astea, a fost neşansa noastră.

Ne-au capturat navele neÎnarmate. Lar noi am ajuns prizonieri de război.

Pentru care război ? Asta-i tot ce-ţi pot spune. Dar tu ?

Un călător paşnic ca şi voi.

Cel puţin aşa credeam că sunt.

Laurent Van Horn mă numesc. Şi sunt din Olanda.

Eu şi prietenii mei, speram să lăsăm opresiunea în urma noastră...

şi să ne stabilim în Carolina.

Visam să ne construim o nouă casă în Lumea Nouă...

acolo unde există libertate pentru toţi.

Foc !

Credeam că Barracuda a fost aici, Excelenţa Voastră...

dar nu, nu a fost aici...

M-am săturat de scuze.

"Credeam că Barracuda a fost aici, Excelenţa Voastră.

'"Dar, n-a fost aici". Exact aici a fost.

Când a fost aici, de fapt n-a fost. Ei bine, eu n-o am.

Prinde-mi Barracuda.

Excelenţă, de câţiva ani, am tot încercat...

Aş face-o singur, dar muncesc 20 de ore pe zi...

aranjând primirea miresei.

În timp ce tu şi oamenii tăi, staţi degeaba.

Nu prindeţi Barracuda.

Excelenţă, am făcut tot ceea ce era omeneşte posibil.

Dacă mă voi duce eu să o fac...

de îndată ce se va termina luna de miere...

te pot asigura...

Trebuie să faci, nu să mă asiguri.

Mii de scuze Excelenţa Voastră.

Vei avea nevoie de ele...

deoarece te voi trimite în braţele morţii.

Voi aranja ca un pat cu cărbuni încinşi, să existe de azi.

Peste o lună începând de acum, acest pat, va avea un ocupant.

Barracuda sau tu însuti. Alegerea îţi aparţine.

- Ai priceput ? - Da, Excelentă.

Acum cuferele mele. Cred că dantela veneţiană, va fi excelentă.

Da, Excelenţa Voastră.

- Sau cea cu puncte mici ? - Oh da, Excelenţa Voastră.

Mai e o frază în acel ultim paragraf, copila mea...

cu care tu probabil că eşti obişnuită.

Senor Obispo, e absurd că nu-mi este permis să ies pe punte.

Fără "'duennas voastră ?

M-au părăsit. Au rău de mare. Şi am crezut că aerul îi va ajuta.

Ei bine, eu sper că nu.

Dacă eu voi fi nefericit, să fie şi ei la fel.

Chiar dacă nu din acelaşi motiv.

Şi care-i motivul, copila mea ?

Aş fi vrut să ştiu.

Mergi şi trage când eşti gata.

Am înţeles d-le.

Senor Obispo.

Cine-i acel om ?

De ce întrebi, copila mea ?

Oh, desigur acum că trebuie să mă mărit. Eu...

Mă Întrebam dacă logodnicul meu, e la fel de arătos.

Asta-i grija ta, copila mea ?

Eşti pe cale să te măriţi, să-ţi faci intrarea în lume...

Da, să intru, precum intră taurul în arenă.

Un taur care n-a văzut altul niciodată.

Logodnicul meu arată aşa de bine ?

Arată bine ?

E vicerege, şi toţi viceregii sunt oameni de nobleţe.

Tot nu mi-ai spus cine-i acel om.

E un olandez.

Un om care vorbeşte mult, şi fără sens.

Ordinul, nu-i permite ceea ce doreşte el.

E ceea ce tatăl meu ar numi, un rebel.

Excelenţa Sa, viceregele Mexicului, are o frază exactă.

Un rebel, într-adevăr.

Pofteşte Lupita.

Senora Montalvo şi Senora Perez sunt în pragul morţii.

Larăşi ?

Leri şi alaltăieri şi acum 2 zile.

- Mda, am avut o vreme proastă. - Da.

Au cerut Atotputernicului, mila lui.

Bine, voi merge la ele.

Cel puţin, ele au găsit o cale...

să nu fie plictisite de călătoria asta maritimă.

Nu sunt capabile decât să stea nefericite.

Nu le-a rămas decât credinţa în cel de Sus, când le-am lăsat.

Dă-mi pelerina ta.

Pe toţi Sfinţii. Doar n-ai să te duci pe punte aşa.

Doar pentru că arăt ca un biet marinar...

ăsta nu-i un motiv ca să stau într-o celulă.

Coboară de acolo !

O zi excelentă.

Mă adresez ţie, d-le.

Eşti vorbăreţ, aşa mi s-a spus. Dar doar când vorbeşti cu ei.

- Când alţii îţi vorbesc... - Opreşte-te !

- Cum îndrăzneşti. - 32 !

32 !

Ce spuneai că sunt un om al vorbelor ?

- Ce faci ? - Verific viteza navei cu pulsul meu...

în comparaţie cu pluta de la provă.

Eu n-aş putea facă aşa ceva.

Nici nu cred că am măcar puls.

Îl voi găsi eu pentru tine.

E rapid. Mult prea rapid pentru navigaţie.

Senor, mă ţii de mînă.

Tu, o ţii pe a mea.

Şi o zi frumoasă, iar tu eşti o servitoare frumoasă, de ce nu ?

Am aflat că n-ai maniere şi că nu-ţi cunoşti locul.

De fapt eşti un olandez. Olandezii sunt mai răi piraţi decât Englezii.

Dacă ar fi după mine, nava ta ar fi prima scufundată.

Aşa a şi fost.

Piraţii înarmaţi sau comerciant, nu contează pentru spanioli.

Şi dacă atingerea unui olandez, e dezgustătoare pentru tine...

de ce porţi dantelă de Brabant ?

- Ce s-a întâmplat ? - Şi-a pus mâinile pe mine.

De ce îi e permis să stea aici ?

Un navigator olandez în drum către Cartagena.

Ai îndrăznit să-ţi pui mâinile pe fata viceregelui Mexicului ?

Dacă fiica viceregelui spune asta.

Armurier, punel În lanţuri şi spânzură-l.

Aşteaptă.

N-aş vrea cadavre atârnând în ziua nunţii mele.

Cred căpitane, că va fi destul să...

- Să-l biciuieşti. - Atunci biciuiţi-l.

Prindeţi-l de trinchet !

Sună alarmă la posturi !

Pregătiţi-vă de luptă. Deschideţi uşile de la tunuri.

Mâinile pe acolade !

Cei mai isteţi şi mai afurisiţi tăietori de gâturi din Caraibe.

Îl cunoaştem doar după numele navei sale. Barracuda.

Ar trebui să fie nişte bani frumoşi pe acea navă, d-le.

Prea scumpă e nava, pentru o inimă neagră de pirat.

Dacă vreţi să priviţi prin ochean.

Voi avea curând plăcerea să o admir.

Nu poate face nimic navei noastre şi celei care ne urmează.

Dacă vine în raza tunurilor noastre e mort, iar el o ştie.

Faptul că se arăta aici, e o adevărată insolentă.

Dacă asta credeţi că e părerea lui.

În timp ce navigăm cu acest galion, aş vrea să-l văd încercând ceva.

Puneţi cîrma la babord.

- La babord ! - Cârma la babord.

Măsuraţi distanţa !

Mâinile pe corzi !

Trageţi cu tunurile de la tribord.

Trageţi cu tunurile de la tribord !

Încearcă să scape ! Trageţi cu tot ce aveţi !

Nu acum. Mai târziu.

Foc !

Reîncărcaţi !

Repede Lupita. Ajută-mă să-l dau jos.

Oh, cum au putut ?

- Apă. - Apă Lupita.

Foc !

Cum au putut să-l lase să moară aşa în soare ?

Vezi ce piele fină are.

Lmaginează-ţi că mizerabilul de căpitan vroia să-l spânzure.

De parcă astfel de oameni, ai găsi în orice tufiş.

Bună.

Dă-i drumul, brută ! Dă-i drumul !

Dă-mi drumul. Dă-mi drumul !

Dă-i drumul, brută ! Pune-mă jos !

Pe cuvântul meu de fiică a unui grande de Spania...

de data asta vei fi spânzurat.

Pune-mă jos !

Dacă ar fi după mine, ai fi spânzurat în fiecare zi.

Cheamă gărzile !

Pune-mă jos ! Pune-mă jos !

Dă-mi drumul, brută ! Dă-mi drumul !

Swaine, dute sus.

Foc !

Treci printre.

Leagă bine.

Haide, urmează-mă.

Cruţa aceste femei violente sau blestemul Sfintei Biserici...

spiritul vieţii şi morţii pe pământ şi în iad va fi.

Ei, ce părere ai de asta ?

Tatăl meu e viceregele Mexicului.

Lar eu sunt contesa Franciscă de Guzman şi Angandora.

Asta pare că sună bine, nu ?

Unde-i liderul tău ? Unde-i acest Barracuda ?

Cer să vorbesc cu el.

E pe punte. Aici.

Care spuneai că ţi-e numele ?

Franciscă de Gutzman şi mai cum ?

Nu vei face nimic până nu voi vorbi cu el.

Crede-mă. Îţi va spune că ai făcut o mare greşeală.

Nu...

Ei bine ce măreaţă e, nu-i aşa ?

Aş vrea să fiu condus la liderul vostru.

Adu-i sus ! Adu-i pe toţi sus !

Cine este Barracuda ?

Haide.

Haideţi, sus cu toţii.

Tu eşti gunoiul care-şi spune Barracuda ?

Alas, nu.

Sunt căpitanul Mario da Bilar. La dispoziţia ta, d-şoară.

Dacă-l căutaţi pe Barracuda...

Stai, opreşte-te !

Permite-mi.

Fiţi gata să părăsiţi, nava !

Permiteţi-mi senorita, să vi-l prezint pe stăpân. Senor Barracuda.

Logodnicul meu, e viceregele din New Granada.

Ştiu. Îl cunoaştem de ceva timp.

Dacă e nevoie de fiecare galion spaniol...

să te ducă la execuţie, el o va face.

Poate că da.

Hei Mario, mai e o navă...

San Pablo, o ajungem în câteva ore.

Capul tău, va fi cadoul nostru de nuntă oferit lumii.

Pune 50.000 de bucăţi de opt, din pradă mea...

în fondul comun al celorlalţi.

Voi lua femeia asta pentru mine.

Laurent, nici-o femeie nu valorează atât.

E adevărat. Dar va fi fericită să fie mai mult decât atât.

Ea e un scor ce trebuie stabilit.

- Ţi-ai ieşit din minţi. - Te rog, fără complimente.

Crezi că va suporta vremea proastă căpitane ?

Dacă va trebui să doreşti asta...

Şi adaugă valoarea clopotului de argint de pe catarg.

E un clopot de nuntă. Îl vreau şi pe acela.

O lume ciudată, da Bilar.

- O lume cu adevărat ciudată. - Dă-mi drumul !

Nimeni nu ştie, când se va căsători.

Pune-mă jos ! Dă-mi drumul !

Pune-mă jos !

Aici. Ce fel de santină de apă e aceasta ?

Asta beau marii Granzi. E vin de Canare.

Bun. Eu nu beau aşa ceva. Dă-mi un rom.

la-o de aici !

Haideţi !

Hip ! Hop !

Hip ! Hop !

Curaj copila mea.

- Hip Hop ! - Ce mai aşteptaţi ?

Asta nu merită 50.000 de piese de opt.

Prieteni, sunt onorat să vă invit să dansaţi la nunta mea !

Şi când va avea loc, această nuntă Laurent ?

Când voi avea timp. Nu mă lăsa să te sperii.

Îţi promit că te voi anunţa cu o oră înainte.

Nu există nimic pe lumea asta care să mă facă să mă mărit cu tine.

Mă vei însoţi în cabină.

Presupun că deocamdată n-ai nici-un plan de căsătorie.

Nu.

Vezi ca d-nele să ajungă în cabinele lor în siguranţă.

Dacă doreşti.

Sau dacă nu doreşti.

Eliberaţi punţile pentru acţiune !

Duceţi prizonierii jos !

Toată lumea la posturi !

Aruncă !

Dacă doreşti să începem.

Pentru ce sunt pregătirile astea ? Ce rost au astea ?

Contesa a uitat că mai e o navă însoţitoare către Santa Madre.

San Pablo a ieşit la vedere.

San Pablo. Mai mulţi morţi şi vărsare de sânge. Nu poţi...

Grăbeşte-te, dacă nu vrei să vezi mai multă moarte şi sânge.

- Senor Barracuda. - Acum ce mai e ?

- Îţi propun un târg. - Chiar aşa ?

Îţi voi acorda mîna mea.

Îmi vei da mâna mea ?

Ce intenţionezi să faci cu San Pablo...

Încercăm, dar e imposibil să inventezi ceva nou.

Preia cârma, ţine-o în vânt, şi fii cu ochii pe San Pablo.

Evans, Wallace, aveţi grijă. Ţineţi-o, în bătaia vântului.

Mă voi mărita cu tine dacă San Pablo ne va urma, dezarmată.

Deci, asta era.

Ţi-a trecut prin cap să te măriţi cu mine...

dar nu bănuiai că San Pablo e a mea ?

Dar tu nu înţelegi.

O nuntă adevărată.

Îl voi avea pe episcop însuşi, ca să celebreze căsătoria.

Pillory, sună din clopotul de argint, din vârful catargului.

Dar căpitane, San Pablo. Ea ar fi cea mai uşoară victimă.

San Pablo ne va urma dezarmată.

În atenţia dvs. d-le.

Propun să vă căsătoriţi cu această d-nă, imediat.

Cât de curând reuşiţi să vă îmbrăcaţi.

Poftim ?

Nu voi profana jurământul.

- Nu-ţi fie teamă copila mea. - Aş fi vrut să-mi fie.

Există o constrângere, nu e alegerea ta...

E alegerea mea.

Doresc să mă mărit cu acest bărbat, Senor Obispo, acum.

Duceţi-i pe toţi sus, Swaine.

Şi tu, dute În cabina mea, şi ia-mi şi logodnica cu tine.

Şi bag-o în straiele de mireasă.

Nu voi face nimic din ce spui, porcule.

Bestie, porcule brută. Pune-mă jos !

Înălţimea Voastră, mergi pe jos, sau călăreşti ?

Îl iei pe acest bărbat În căsătorie...

să trăiţi împreună în Sfânta taină a căsătoriei ?

Te vei supune, Îl vei iubi şi onora...

atât la bine cât şi la rău ?

Şi vei aparţine numai lui...

atât timp cât veţi trăi ?

Da.

Mai eşti îmbrăcată ?

Ţi-am spus să te bagi în pat.

Dantelă de Brabant.

Îţi vei pune asta.

Crede-mă, o vei face.

Sunt mulţumită aşa cum sunt.

Ca soţie a mea, sunt sigur că vei face pe plac soţului tău...

şi-l vei mulţumi.

E o mare realizare să jefuieşti Alvarado de aur cât mai mult.

Şi să-i scufunzi cât mai multe nave.

Dar acum, i-am luat şi mireasă.

De asta te-ai însurat cu mine, d-le ?

Poate. Poate şi pentru biciuirea pe care am încasat-o din vina ta.

Sau s-ar putea să fiu îndrăgostit de tine.

Asta nu e de necrezut, nu ?

Sau este ?

Oricum...

indiferent de motivul pentru care te-am luat de soţie...

vei fi nevasta mea.

Asta vrei tu, sau ai vrea să doresc eu ?

Mă refeream la tine.

Înţeleg, dar nu va fi nevoie de asta.

Chiar nu-mi poţi face nimic.

Nici măcar atingerea ta...

nimic din ce vei spune, nu va avea vreo urmare.

De fapt...

am învăţat să nu-mi pun mintea cu câinii şi ţăranii.

Dacă ai terminat cu declaraţia de iubire, Înălţimea Voastră...

puneţi asta.

Puneţi-o sau te voi arunca echipajului, fără ea.

50.000 de piese de opt.

Chiar valorezi atât ?

Şi ce primesc eu în schimb ?

Franciscă de Guzman y Angandora...

unul din numele cele mai faimoase din Spania.

Răsfăţată din leagăn, egoistă, inutilă şi arogantă.

Şcolită în cruzime, şi în mândrie...

şi blestemată să aibă un temperament focos...

pe care probabil ţi l-ai perfectat singură.

Nu.

Nu, nu eşti un chilipir.

Pe de altă parte...

ar putea există nişte aspecte la care nu m-am gândit.

Dacă m-aş gândi mai mult...

Figura mea ?

Bun. Ar aduce cam 5000 la târgul din Algiers.

Să spunem 4.

Părul meu ?

Parcă ar avea foc în el.

- Ochii mei ? - Reci, chiar calculaţi.

Buzele mele ?

Buzele tale...

Ele m-ar putea convinge că am făcut o afacere bună.

Oricum, am început să număr.

Dacă nu eşti gata până ajung la 10...

Sunt gata.

Noapte bună.

Mai mult vin pentru d-ne.

Şi o altă bucată de friptură, pentru Stăpân.

Scuzaţi absenţa soţiei mele.

Cu timpul va învăţa şi bunele maniere.

Dacă e ceva ce-ţi doreşti, te implor să ceri.

Consideraţi-vă, oaspeţii mei, nu prizonieri.

Aş fi încântat dacă aţi recomanda actele mele de piraterie...

prietenilor voştri când vă veţi întoarce acasă.

- Şi când se va întâmpla asta ? - Lmediat ce răscumpărarea va sosi.

Mâine, când vom ajunge la Tortuga, îi voi trimite lui Alvarado cererea.

Când banii vor sosi, veţi fi liberi să plecaţi.

Şi ce se va întâmpla cu contesa Franciscă ?

Ea va rămâne soţia mea.

Scuză-mă.

Închide uşa aia.

Să nu Îndrăzneşti să intri cât timp îmi fac părul.

Sunt obiceiuri nobiliare. Laurent...

cu care va trebui să te obişnuieşti.

Sub nici-o formă, nu se aşteaptă ca o d-nă saşi facă părul singură.

Sugerez să o trimiţi pe Lupita.

Am ceva mai bun, Mario.

Se întîmplă că tu eşti un bărbier deportat pentru şantaj.

Întreaga problemă poate fi lăsată în seama ta.

Acolo.

Nemernicii, vând prada noastră negustorilor, la licitaţie...

pe orice piaţă bună.

Ne întâlnim deseară ca de obicei...

iar în ceea ce mă priveşte, mă voi tunde.

Stabileşte o întâlnire deseară, la semnul Ţestoasei.

Lar dacă ei nu vor fi acolo, nu vor fi plătiţi.

- O zi bună, Benjamin. - N-aş prea crede.

Aventura ta, a fost un eşec. Accept.

Ştii desigur că, Laurent a luat Santa Madre.

5.000 partea, pe puţin.

- Şi o mireasă frumoasă pentru el. - Aşa deci.

Crezi probabil că Tortuga nu-i un loc pentru o d-nă rafinată.

Înclin să fiu de acord.

Vino Benjamin. Să bem ceva.

- Ah, căpitane. - E mai mult decât ne aşteptăm ?

Cea mai bună treabă pe care am avut-o, d-le.

- Rom. Aduce-ţi rom. - Am înţeles d-le.

Împărţiţi cărţile.

Barracuda s-a însurat cu fata, zici ?

De ce s-a Însurat cu ea ? Doar e un pirat, nu ?

Ei, are un comportament, excentric.

Ca legiuitor al mării, te rog...

nu există nici-un articol în frăţie, care să interzică asta.

- Doar un avertisment. - Să putrezească Barracuda.

Şi ce va fi când viceregele din New Granada va auzi de asta ?

Şi va trimite 20 de galioane şi o armată sau două să-şi ia mireasa înapoi ?

Crezi că va trimite atâţia oameni pentru o fată ?

Asta nu intră în discuţie Benjy.

Nu, aici are dreptate Benjamin.

Am auzit-o eu însumi.

Sunt un pirat, nu un umanist. Eu navighez pe mări.

Voi captura comoara unui spaniol ori nava sa, oriunde l-aş găsi.

Apoi le-aş vinde totul lor. Îmi asum acest risc.

Dar nu văd nici-un motiv să risc Barracuda pentru el.

Ce contează, dacă putem omorî de două ori mai mulţi ca el ?

- Noi nu ne temem de ei. - Barracuda se foloseşte de noi !

Să plătească pentru o pradă personală.

Să terminăm cu amândoi imediat.

El si târfa lui nobilă, imediat.

Înainte de a fi prea târziu.

Ce spune legea Jonas ?

Potrivit articolelor...

e privilegiul căpitanului să facă ce doreşte cu prada lui

Asta pe deoparte.

Dar mai e ceva...

prizonierii luaţi pe mare, sunt trimişi acasă în condiţii bune.

Şi se fac plăti bune pentru ei.

Asta, ar fi a doua. Deci...

O va trimite la Cartagena, sau eu...

Asta o va decide Frăţia, Benjamin.

Guvernatorule, stai în scaunul Barracudei.

Haide, renunţă, bine ?

Să fiu al naibii, dacă nu-i Barracuda.

Unde este ?

- Regret n-am adus în călătoria asta. - Nici-o cămaşă de noapte din dantelă ?

Laurent, câine afurisit.

Cine-i încălzeşte picioarele ?

Ce-i asta ?

Să-mi prezint prietenii, Anne Bonny. Aceasta e soţia mea, Anne.

Soţia ta ?

A spus că e soţia lui.

Episcopul însuşi ne-a căsătorit sub clopotul de argint de pe Barracuda.

Cum a reuşit, te-a legat de catarg şi te-a ameninţat cu un pistol ?

E adevărat ?

Da.

Afurisit de Olandez !

Dacă mai ai o picătură de onoare în tine, ţi-ai tăia gâtul.

De câte luni te cunosc...

Aş fi crezut că ştii cuvântul, căsătorie.

Şi te însori cu asta !

O fanfaroană pudrată.

Cât orizontul de mare.

Cu pieptul moale.

Să-ţi privim dinţii.

Spuneţi rugăciunile, frumuseţe.

- Aruncă-l. - N-am nevoie de protecţia ta.

Şi sigur, nu contra ei.

De parcă vreunul din voi ar avea curaj să lupte.

Nu, n-ai face-o. Tu îţi ascunzi nobleţea în spatele gărzilor.

Dacă ai curaj, spune ceva. Te jumulesc ca pe un porumbel...

Cred că ai prefera să te lupţi cu porumbeii. Bonny.

Veţi sta alături de mine la masă, cu pistoalele în mâini ?

Şi eu am o minte şi o inimă, puişorule.

Ajunge.

Ce spui, Jonas Salter ?

Voi fi lovită de prostituata asta fără să primesc satisfacţie ?

Vei primi satisfacţie de la mine, dacă doreşti.

Potrivit ordinelor şi articolelor Frăţie de pe coastă...

părţile Înarmate la fel o vor face pe uscat timp de 30 de minute...

fără ca nimeni altcineva să intervină.

Aşa vom face. După spiritul legii fără ca nimeni să intervină.

Nu aşa de repede, Benjamin.

Ăsta nu va fi un duel, va fi o crimă.

Ai tras vreodată cu un pistol ?

Nu.

Franciscă, onoarea nu-ţi va folosi la nimic, moartă.

Dă mâna cu Anne. Bea cu noi şi fiţi prietene.

Anne, de dragul meu, iart-o.

Mă va implora şi ea ?

- Nu. - Întreci măsura.

Ai auzit ce-a spus Jonas Salter.

Fără ca nimeni altcineva să intervină.

Exact. Va fi dorinţa lor.

Pistolul tău, Raveneau. Şi al tău, căpitane Spralin.

Le voi încărca în mod egal.

Fii binecuvântată.

Pregătiţi-vă.

Gândeşte-te Laurent. Ce şansă va avea soţia ta ?

Aceaşi ca şi Anne Bonny.

Porumbelul tău, are ghiare Anne.

Numai vulturii au ghiare. Lar ea, nu e vultur.

Veţi înceta cu nebunia asta ?

Nu.

Foarte bine atunci.

Potrivit regulilor, primul trage partea jignită.

Adică eu.

Sunteţi pregătite ?

Ţinteşte.

Vă voi mai întreba odată, apoi voi da startul.

Oh, ţine-o cu ambele mâini.

Nu mă deranjează să fiu o ţintă, dar nu voi sta nemişcată.

- Sunteţi gata ? - Gata, prietene.

Gata.

Foc !

Afurisitule de olandez.

Ai pus funingine în pistoale.

Ar fi trebuit să-mi dau seama că vei face ceva de genul ăsta.

Asta ca să nu te mai căsătoreşti cu cineva care nu gustă glumele.

Cred că ai dreptate, Anne.

Acum, dacă te-aş alege pe tine...

Gluma pare să nu fi fost pe gustul tău, Benjamin.

Tu şi târfa ta, spaniolă.

Şi ce altceva, Benjamin ?

Du-o înapoi de unde ai adus-o.

Aştept Benjamin. Care ţi-e plângerea ?

Soţia ta, Olandezule. Ea îi va aduce pe spanioli aici.

Nu vă mai vrem aici.

Gunoiul ăsta, vorbeşte în numele Frăţiei ?

Eşti cumva judecătorul meu ? Sunt cumva judecat aici ?

Articolul spune că oricine întreabă, trebuie să audă...

M-ai auzit oricum.

Şi cu ce te-am jignit, mă rog ?

Lasă-mă să-ţi explic.

De asta urăsc tiranii, din tot sufletul.

Cu mult timp în Cartagena, am făcut un jurământ...

... să-l prind la înghesuială...

înainte de a-mi scăpa.

Deci acest ordin de a mă urma în Noua Lume...

... e ceea ce am crezut.

E bine, Spaniolul începe să ne cunoască acum.

Navele sale sunt înarmate bine, iar el le pierde.

Acum trebuie să-l convingem să lupte.

Ea îl va scoate pe Alvarado afară.

Lar eu, voi fi pregătit pentru el.

Şi dacă asta-i o crimă, căpitane Black, pentru care mă acuzi...

atunci pledez vinovat.

Vinovat până-n măduva oaselor.

- Laurent ! - Nu !

Îţi clănţăne dinţii, Benjamin.

Ţie teamă cumva ?

Îţi poţi păstra amărâta ta, de viaţă.

Dar pleacă din Tortuga, până mâine dimineaţă.

Te previn.

Faceţi loc băieţi !

- Cine e ? - Soţul tău, mai ţii minte ?

Simt că e ceva ce trebuie să-ţi spun.

Dar mi-e cam teamă să nu mă înţelegi greşit.

Mi-ai spus că am fost adusă aici drept un ornament.

Nu poţi să te aştepţi de la un ornament, să priceapă ceva.

Exact.

- Eşti ornament. - Mulţumesc.

Te-am admirat la tavernă Ţestoasei în seara asta.

Ai demnitate, şi un simţ al dreptăţii, curaj.

Şi ?

Şi am fost mândru de tine.

Senor Barracuda e foarte amabil.

Nu trebuie să fii sarcastică cu tot ceea ce-ţi spun.

Spui asta adesea., dar ce înseamnă ?

Adică în mod direct ?

Am o sugestie.

Să fim sinceri unul cu celălalt.

În legătură cu Ţestoasa Mării...

M-am simţit ofensată în seara asta ca soţie a ta.

Dar, acea femeie... acea...

Cum se numeşte ?

Îi ştii numele.

Foarte bine.

Anne Bonny.

Ai pus funingine în pistoale ca să o protejezi şi pe ea.

Anne e o prietenă dragă mie. Până să te întâlnesc pe tine.

Nu ştiu cu ce scop îmi spui asta acum.

Numai dacă nu vorbeşti serios.

Dar vorbesc serios.

Te rog...

Te rog, nu mă fă să am din nou încredere în tine.

Seara trecută când m-ai lăsat aici...

atunci n-ai vorbit serios Nu cred.

De ce ai plecat ?

Dacă ai fi rămas...

Când am capturat Santa Madre iar tu...

şi m-am decis să mă căsătoresc cu tine...

n-am fost sigură dacă am făcut-o din dispreţ...

din răzbunare contra lui Alvarado. Dar acum ştiu.

Vreau ca tu, să fii soţia mea.

Soţia mea cu adevărat.

- Laurent. - Da ?

De ce ?

Spune-mi. De ce ?

Ai grijă... gunoiule.

Ce faci ?

Şi tu, Olandezule, ia-ţi adio de la nevastă-ta.

Va părăsi Cartagena, de îndată.

Dragul meu căpitan, trebuie să mă ierţi. Ce fac nu depinde de mine...

dar e spre binele tău, şi în numele Frăţiei.

Mario va naviga cu nava ta.

Anne Bonny se va ocupa de soţia ta.

Lar tu vei rămâne aici, în Tortuga. Lndiferent dacă-ţi place sau nu.

- Laurent. - Ajunge.

Opreşte-o pe târfă.

Încep să cred că spanioloaica te-a vrăjit.

Să fiu al naibii, dacă asta nu-i o cămaşă de noapte.

Duceţi-l pe mal.

Aruncă totul.

Vom trage o salvă, când vom părăsi portul.

Apoi dezleagă-l şi goneste-l.

Distracţia s-a terminat.

Ridicaţi ancora. Dezlegaţi parâmele.

Uite că apare Barracuda.

Treceţi echipajul pe Cobra.

- Plecăm într-o oră. - Am înţeles.

Ai grijă, Senor Barracuda. N-am vrea să păţeşti ceva.

Îmi voi aduce aminte de asta, Raveneau.

Şi îţi vei aminti şi tu de asta până la sfârşitul zilelor.

- Preiau de aici eu, De Lussan. - Ce doreşti ?

Pe el. Doar lasă-ne singur, şi nu vei mai avea necazuri cu el.

Ai băut prea mult.

Aici nu va avea loc o crimă, cât timp Laurent, e pe mâna mea.

Acum, pune jos pistolul, sau...

Stai aşa, Olandezule.

Eşti un om curajos, Benjy, nu-i aşa ?

Nu vreau să-mi mânjesc spada cu tine.

Swaine !

Să fiu al naibii dacă aia nu-i Barracuda.

Sigur, vom avea o luptă.

Barracuda, e mort aşa cum ar trebui să fie.

Repede, dezleagă-mă.

Aia e Barracuda ?

Da, e Barracuda.

Eşti bine, Swaine ?

Spune că se poate ocupa de o duzină de genul lui Black, la orice ce oră,

Hei, ce e asta ?

Ăsta-i semnalul dat de Da Bilar că e totul în regulă...

cu soţia, şi nava mea.

Tu chiar spui că ţi-a furat soţia şi nava ?

E în spiritul lui Benjy.

Să-şi lase nava acolo unde avem cea mai mare nevoie.

Oh, Cobra nu va ajunge niciodată Barracuda.

Dar ne poate duce la Cartagena. Şi asta e tot ce avem nevoie.

Mi-aş fi folosit puterea şi te-aş fi eliberat de toate astea...

Dar cu fructele astea tropicale ale noastre...

care trebuiesc mâncate imediat ce se coc...

pentru că altfel, se strică.

Ea nu a păţit nimic, nu-i aşa ?

Aparent nu, Excelenţa Voastră.

Criminale vorbe, Episcopule.

Aş fi preferat să te aud spunând: Cu siguranţă că nu".

Contesa Franciscă de Guzman şi Angandora.

Bine ai venit la Cartagena.

Excelenţa Sa, Episcopul, ne-a informat de capturarea ta...

şi de Încercările grele prin care ai trecut.

De ce nu mi-ai spus că e frumoasă ?

Păi am spus, Excelentă.

De ce nu mi-ai spus că e mult mai frumoasă decât mi-ai zis ?

Am fost informat de asemenea, copila mea...

de o presupusă căsătorie între tine, şi acest Barracuda.

Evident, aş prefera să nu fi existat nici-un fel de căsătorie.

Dar nu Întotdeauna mi se îndeplinesc toate dorinţele.

Ca să încep cu un om care îşi i-a numele după un peşte.

E posibilă Înaintarea unei cereri de anulare a căsătoriei.

Dar asta ar dura luni, nu-i aşa ?

Cam 18.

18 luni ?

Refuz să aştept ca un servitor cu pălăria în mînă, 18 luni.

Draga mea, nu-i nici-un motiv să ne căsătorim mâine.

Mâine, Excelenţa Voastră ?

Da, '"ieri", din nefericire, e imposibil să o facem.

Astăzi ? Astăzi mă voi dedica în totalitate sarcinii...

de a mă face cât mai prezentabil pentru tine.

Dar mâine, voi avea întreaga zi, la dispoziţie.

Ne vom căsători mâine.

Dar o fată, are multe de făcut, Excelenţa Voastră.

Dacă se află că am 2 soţi ?

Un pirat nu poate fi privit niciodată ca un soţ...

Cu excepţia poate, a unui alt pirat.

Şi acum, Contesă Franciscă, te implor să pleci.

Am intenţia să stabilesc toate detaliile pentru nuntă...

şi să aranjez nunta personal.

Şi oricum, am afaceri de stat...

hârtii de semnat, oameni de spânzurat...

care nu pot fi spânzuraţi fără semnătura mea.

Mă voi întoarce repede.

Vino.

Vom fi un cuplu frumos.

Mi-ai spus că era un bărbat cu purtări alese.

Era un bărbat cu...

Oh, da, aşa am spus, nu ?

Ei bine, nu-i. E un grăsan.

Nu-l poţi privi ca pe un grăsun simpatic ?

Bietul meu Episcop.

Copila mea, te afli sub o influenţă nefastă.

A trebuit să semnez autorizarea de spânzurare a mai multor inşi.

În schimb, m-am moleşit.

Aşa că am dat instrucţiuni să fie închişi înapoi.

Ei, asta-i mireasa mea micuţă ?

Cu tot respectul pentru sentimentele contesei...

trebuie să o sfătuiesc să se întoarcă acasă.

Şi căsătoria ta cu ea, să fie amânată.

Sunt sigur că sfatul tău, a fost auzit.

Oricum, îl voi ignora.

Comandante, în viitor...

vom aplica cuvântul "frumoasă", tuturor d-nelor...

care şi-au făcut trecerea pe aici.

Vei inventa acum, un nou cuvânt...

care va însemna, mai mult decât frumoasă...

şi care va fi aplicat exclusiv contesei Franciscă.

18 luni.

Dar e absurd.

Aş vrea să vă reamintesc Excelentă că am luat o decizie.

Mă voi întoarce acasă, la tatăl meu.

Greşeşti. Nu vom mai discuta despre asta.

Lnsist să mă întorc acasă.

Întotdeauna e o greşeală să insişti asupra unei decizii...

odată ce aceasta e ignorată total.

De altfel, e dorinţa tatălui tău, ca noi 2 să ne căsătorim.

Voi continua să cred că asta e şi dorinţa ta.

Şi ce ai făcut cu piraţii...

care i-au adus pe Episcop şi contesă ?

Se află încă la bordul navei.

Aş dori să-i văd.

Îi voi onora cu atenţia mea personală.

Pray, scuză-mă copila mea. Şi d-ta, Episcopule.

Excelenţa Voastră...

te voi însoţi.

Deja ai o predilecţie pentru compania mea.

Bine.

L-a să vedem, veniţi.

Deci, aceasta-i Barracuda.

E la fel de drăguţă, ca oricare alt vas din armada noastră.

- Poate puţin mai bună. - Sunt de acord Excelentă.

Cu puţine schimbări, ar deveni un bun vas de război.

Eliminarea lui Senor Barracuda, e o schimbare suficientă...

ca să o transform în ceea ce am eu nevoie.

O navă pentru plăcerea mea proprie.

Nu fi surprinsă draga mea...

dacă Într-o seară frumoasă va ieşi pe mare...

purtându-te pe tine în braţele iubitului tău.

Referirea la "iubitul tău" e vagă...

deoarece mă refeream la mine.

Binecuvântează-mă, e o femeie.

Şi eu, tot asta sunt, butoiule. Dar tu ce eşti ?

Eu sunt cel care va decide dacă ei vor fi spânzuraţi sau nu.

E o alegere dificilă.

Le-am promis o întoarcere sigură către Tortuga.

Aşa ai făcut ?

Mda. Probabil că şi eu aş fi făcut acelaşi lucru.

Şi nu mi-aş fi ţinut cuvântul.

Nu văd nici-un motiv să îl ţin fată de ei.

Când le-am dat cuvântul meu, am intenţionat să mi-l ţin.

Nu există nimic mai corect decât păstrarea cuvântului dat...

în măsura preocupării faţă de aceste gunoaie.

Cuvântul meu, trebuie onorat.

Vei avea propriul tău drum.

Ei vor rămâne sub pază, atât timp cât va fi necesar...

până se va găsi o cale să fie predaţi amicilor piraţi.

- Asta te satisface ? - Am cuvântul tău ?

- Îl ai. - Mulţumesc.

Comandante, excorteaz-o pe contesă pe hol.

Mulţumesc.

Acum te poţi ocupa de tâlharii ăştia şi du-i...

la Închisoarea Penitenţelor.

Îi vei ţine acolo până voi decide...

dacă îi voi prăji Împreună sau separat.

Ar fi trebuit să-ţi tai...

Ce limbaj nepotrivit. Dă-o afară.

Nenoro... !

- Excelentă. - Tu cine eşti ?

Mario da Bilar, de care trebuie să fi auzit.

Întradevăr am auzit. Vei fi spânzurat.

Ca recompensă că v-am returnat mireasa ?

Excelenţa Voastră, sigur glumeşte.

Spânzurat ?

Numai de degete.

Dar contesa Franciscă m-a asigurat că...

Va fi o experienţă utilă să afli că...

nimeni din plebe, nu-şi poate permite consideraţii...

de a se baza pe cuvântul fetei Viceregelui.

- Acum ce mai e ? - Am un raport, Excelenţă.

Un schooner înarmat construit de Englezi, navighează lângă coastă.

Cobra, desigur. Lar Barracuda, e la bordul ei.

Ei, oare ce m-a făcut să pun asta ?

Senor Barracuda şi eu, am avut neînţelegerile noastre...

dar încă mai e prietenul meu.

Aş prefera să fiu spânzurat...

decât să-l trădez după sosirea lui aici.

Eşti un mişel.

Ce dovadă ai că Barracuda, e la bordul lui Cobra...

- Nici una. - Atunci, de ce o spui ?

Pentru că îl cunosc.

E ca şi cum, sunt sigur că soarele va răsări mâine. Îl cunosc pe om.

Nu va avea odihnă până nu o va elibera pe contesă şi pe Anne Bonny.

Sau va muri.

Alternativa mi se pare mai plăcută.

Şi din întâmplare, mai atrăgătoare.

Dar dacă doreşti sprijin pentru al aduce pe Barracuda...

în sfera binevoitoarei mele custodii...

puteţi sta foarte bine atârnaţi de aceeaşi frânghie.

Ce favoare Excelenţă. Chiar merită...

- Ai vreo condiţie de pus ? - Contesa Franciscă mi-a promis...

50. OOO de piese de 8, Şi medalia Golden Spur.

E ceva incredibil, această obrăznicie a ta.

În regulă. 50. OOO de piese de 8, vei primi.

Şi Medalia Golden Spur.

În onoarea de a fi un Hildago al Spaniei.

Îţi mulţumesc Excelentă.

Acum, să vedem. Barracuda se va apropria în mod sigur...

de un golf folosit de oamenii noştri, pentru contrabandă...

la câteva mile mai sus pe coastă.

Acum, dacă va trebui să evadez din custodia dvs...

- Asta se poate aranja ? - Se poate.

Îl voi întâlni aici.

Laurent !

Ştiam că vei veni. Te-am căutat peste tot.

Niciodată în viaţa mea, n-am fost mai bucuros să-mi văd prietenii.

Îţi imaginezi sentimentele mele când îţi voi spune...

că acum 3 ore, stăteam într-o celulă cu cei torturaţi.

Dacă nu m-ar fi ajutat un ofiţer...

pe care l-am ajutat odată...

Dacă îţi pot fi de ajutor, spune-o Laurent.

Laurent, desigur că mă crezi.

Mi-ai furat nava.

Am acţionat doar în numele Frăţiei. În interesul tău, doar atât.

Am realizat că te vom pierde...

că te vei îndepărta de cauza noastră.

Ai auzit şi tu asta, nu ? Nu e chiar pentru cauză.

Lasă-mă să-l termin.

Ce spuneai Mario ?

Dacă tot trebuie să mor spunând-o, soţia ta, ne-a trădat pe toţi.

Cum adică soţia mea ?

Din momentul în care ai Întâlnit-o, chiar şi când spunea că te iubeşte...

ea uneltea, să o ajutăm să se elibereze de tine.

În final, am acceptat. Nu pentru ea, pentru tine.

Continuă.

Ne-a promis tuturor că ne vom întoarce în siguranţă la Tortuga...

după ce o vom aduce aici, să se mărite cu Alvarado.

Ei bine ?

Anne Bonny şi tot echipajul tău, putrezesc acum...

în turnul Penitenţelor...

cu sentinţa de a fi arşi.

Cam atâta încredere poţi avea în ea.

- Realizezi ce Îmi spui ? - Pe deplin.

Aparent, ea numai putea aştepta nunta...

înainte de a se mută în palatul Excelenţei Sale.

În palatul său ?

Sub acelaşi acoperiş ?

Lartă-mă Mario, că nu te-am crezut de la început.

Îţi mulţumesc pentru informaţie.

Fă mai multe dacă poţi...

şi întâlneşte-mă când va cădea întunericul, în piaţă.

Te poţi baza pe mine.

Cum de îl poţi crede ?

- Cine ţi-a spus că îl cred ? - Ce mincinos mai e.

Dacă-mi spune bună dimineaţa, îmi închipui că e noapte.

- Fiecare cuvânt rostit de el... - Nu chiar fiecare.

Unele-s adevărate, altele nu. Un amestec.

Dar nu-l voi termina până nu aflu ce pune la cale.

- Să afli unde-i ea ? - Vei ajunge în închisoare.

Nu-i alt loc mai rău. Acolo sunt toţi prietenii noştri.

Ceva îmi spune că vor fi foarte bucuroşi să ne vadă.

Haide, vino.

Excelenţă, Căpitanul Mario da Bilar.

Pofteşte-l înăuntru.

Aşadar te-ai întors, da ?

Oh, se pare că ştiu mai puţine despre gunoaie, decât credeam.

Desigur. Excelenţa Voastră, nu s-a îndoit de mine.

Absolut deloc.

Eram sigur că m-ai trădat deja.

- Deci, ai reuşit ? - Excelenţa Voastră va vedea.

E un om consecvent, unul de calitate...

Oh, treci la subiect.

Am intrat într-un subiect la care nici-un bărbat nu rămâne insensibil.

O d-nă de care el e îndrăgostit.

Am insinuat că poate ea nu îl iubeşte.

De fapt, poate chiar îl i-a de prost.

- Eşti mai şiret decât am crezut. - Oh, Excelenţa Voastră.

N-am intenţionat să-ţi fac un compliment.

Ţi-am promis 10.000 de piese de opt.

50.000 a fost suma menţionată de dvs.

50.000 am spus, dar mă gândeam la 10.000.

Cum spune Excelenţa Voastră.

Exact.

Cred că orgoliul îl va conduce pe acest om să verifice...

dacă a fost luat de prost, sau nu.

De exemplu, dacă aţi fi fost în locul lui, Excelentă.

Dacă aş fi fost. Da.

Cred că aş verifica dna.

Laurent.

Îmi pare rău dacă te-am speriat.

A fost prea puţin timp, prea mult pericol...

ca să-mi fac introducerea cum trebuie.

Stai. Lasă-mă să mă apropii de uşă.

Nu trebuie să rămâi aici.

Dacă vei fi descoperit, nu ştii ce vei păţii ?

Ai fost nebun să vii aici.

Există o siguranţă în această nebunie.

Cine ar bănui că am venit aici ?

Doar dacă nu vei trimite după Alvarado.

Oh. Laurent, fii serios.

De ce nu mă săruţi ?

Vrei să continui cu farsa asta, aşa e ?

Ce tot spui acolo ?

Când mă gândesc cum am crezut în tine...

că o d-nă de rangul tău, s-ar amesteca cu unul ca mine.

Nu vreau să te ascult.

Şi în tot timpul ăsta, m-ai lăsat să cred că te iubesc.

Şi tu unelteai să mă părăseşti.

De ce spui astfel de lucruri ? Ce dovezi ai ?

- Când te-a lăsat În Tortuga... - Eu sunt singura dovadă.

O port în inimă.

Prima dată când ne-am întâlnit, m-ai fixat cu privirea.

Pentru că am avut insolenţa să-ţi vorbesc.

Pumnalul cu care erai gata să mă înjunghii.

Asta erai gata să faci.

Când te-ai gândit că erai în siguranţă să te joci cu mine...

În noaptea din cabină, în Tortuga. Am încercat să-ţi explic.

Lucrurile pe care le spui, nu-s adevărate. Jumătăţi de adevăr.

Lucruri care ar fi fost posibile.

Dar nu s-au realizat de vreme ce am înţeles...

cât de mult te iubesc.

Ce dovezi oferi, că mă iubeşti ?

Mi-aş fi dorit să am dovezi care să te convingă.

Doar dacă nu eşti pregătit să crezi ceea ce tocmai ţi-am zis...

Nu am dovezi.

Mi-ai aruncat echipajul în închisoare.

Anne Bonny, căreia i-ai promis că se va întoarce acasă...

e În celulă, aşteptând împreună cu ceilalţi să fie arsă de bie...

la sărbătoarea vacanţei regale.

Anne Bonny şi echipajul tău ?

Sunt sigur că flăcările vor aduce puţină culoare sărbătorii...

- Cheamă gărzile. - Cu viitorul tău soţ.

Laurent, trebuie să pleci.

Cred că ştii că gărzile palatului vor sosi.

Îţi jur că nu ştiam. Te rog, trebuie să pleci.

Acum e prea târziu. M-ai avertizat.

Dar am luat deja în considerare o astfel de posibilitate.

Deci tu eşti Barracuda ?

Sau Laurent Van Horn, îţi aminteşti ?

Da, îmi amintesc. Ai fost obraznic, şi te-am pedepsit.

Oh, suntem prieteni vechi.

Dar mă tem că aproprierea asta, nu va ţine mult.

Te voi scăpa de intrusul ăsta, imediat şi permanent.

Spune-i adevărul despre Anne Bonny.

Trebuie să ştii, tu...

Încă mai cred că e un privilegiu să te cunosc.

Îmi voi aminti de tine până la sfârşitul zilelor mele.

Ce discurs frumos.

Căutaţi în grădină.

Tu. Caută în tufişul din dreapta.

Aminteşte-ţi adu-mi armele în închisoare cum ai făcut în Maracaibo.

Mă bazez pe tine.

Asigură-te că numai e nimeni acolo.

Mi de scuze pentru întrerupere, copila mea.

Dar am crezut că-i necesar, pentru binele tău, mai mult decât al meu.

Lasă-mă să-ţi deschid o altă sticlă.

Nu acum.

Şi dacă ne-a văzut cineva ?

Luaţi coşul de la ei, şi întoarceţi-vă repede aici.

Te voi aştepta.

Asta-i ultima ta masă.

Să nu te-neci cu oasele.

M-ai auzit ? Ultima masă.

Ce-a spus ?

A spus că lui nu-i pasă.

E viceregele. Ar fi trebuit să plec de mult timp.

Dacă te găseşte aici cu mine, cu favorita lui...

Ştiu, va fi şi ultima mea masă.

Să fiu al naibii dacă credeam că te voi mai vedea vreodată.

Franciscă. Ea e aici.

Ea cunoaşte calea către mintea unui bărbat.

Pune-o la vedere.

O clipă m-am gândit să port brocart alb.

Îmi aranjează faţa.

Îţi amintesc dragul meu Escobar...

vizita asta a mea, nu e pentru a reflectă...

modul cum conduci această închisoare.

Găsesc că apariţia mea acum, îi face pe oameni să stea în picioare.

Cred că vei găsi tot ce îţi va plăcea.

Oh, ai grijă pe unde mergi, Excelenţa Voastră.

Nu uita să-i spui frizerului meu, că vreau să-mi tund barba.

Da, Excelenţa Voastră.

Laşi pe oricine să se aproprie de gâtul tău cu o lamă ?

Coco, spune-i omului că o voi face.

El n-ar fi crezut că vei fura o femeie...

aşa cum fură el nave, de la bogaţi.

Pentru prima dată, ne vedem faţă-n faţă.

O femeie nu poate fi furată, fără dragostea ei.

Spânzură-l cât mai sus.

Îndeajuns de sus, ca să vadă până la Barracuda.

O atingere încoronată.

Da, Excelentă.

Notează că petrecerea nunţii...

va fi pe aceaşi navă cu preoţii.

Şi lasă-l pe el şi petrecerea lui, să ajungă întâi la destinaţie.

Da Bilar, ce privelişte frumoasă.

Acum te ascunzi în spatele Excelenţei Sale.

Ce păcat că unul dintre cei mai buni spadasini...

să fie redus la un purtător de cuvânt.

Chiar dacă am mai multe calităţi decât cuvinte...

nu le voi folosi acum.

Bine Coco. De vreme ce nu-l vom mai revedea...

primeşte condoleanţele noastre.

El nu trebuie să mă vadă.

Nu ştiam că-ţi pasă de oamenii lor, cum ne pasă nouă de ai noştri.

Îl iubesc.

Am venit aici ca să-mi ţin cuvânt, iar voi sunteţi liberi să plecaţi.

Vino acum, te rog.

Ei bine, loveşte-mă.

- Tu... - Mergi în faţa mea.

- Soţia mea. - Hai, deschide.

- Acum mă crezi ? - Da.

Nu voi uita niciodată aceste clipe.

Nu voi uita felul în care te uiţi acum la mine.

Hei opreşte-te. Avem gărzile pe capul nostru.

Tu, unde-i armurăria ?

Vino, păşeşte mai cu viată.

- Vino, grăbeşte-te. - Pe hol !

Sunt sigur că te înşeli.

Au raportat că de la palat au trimis o servitoare.

Lar eu îţi spun că n-au trimis nici una.

E o faţa aici. Ar fi bine să aflăm ce e cu ea...

iar tu să vezi că n-a adormit în faţa porţilor.

O voi vedea.

Încerc din greu. Nu-mi vine să cred că asta-i rochia ta de mireasă.

Desigur, ai timp să te schimbi...

şi să-ţi ocupi locul pe barjă.

Mă gândesc, sunt sigură că vei fi de acord...

că cu cât spun mai puţine despre acest Alvarado, cu atât mai bine.

Ei Mario, în sfârşit.

Oh, Laurent.

Şobolan murdar.

Pregăteşte-o pentru port.

Evitaţi fortăreaţa. E plină de soldaţi.

Haideţi, bătăuşii mei.

Condu-l către Carolina.

Şi de acolo...

navigare plăcută.

- Vezi vasul ? - Nu văd nimic, d-le.

Nu te uita la mine, n-o vei găsi pe faţa mea. Priveşte acolo.

- Da, d-le. - Şi fii atent.

De ce pui aceste perne pe punte ?

Crezi că dorim să ne petrecem noaptea ? Ldiotule.

- Du-le jos. - Da, Excelentă.

Haide du-le pe toate, jos. Repede.

Mă voi distra cu asta mâine dimineaţă la micul dejun.

Mai mulţi soldaţi ? Pentru ce ?

A avut loc o revoltă.

- Piraţii sunt acolo. - Cum ?

Aceşti oameni au fost trimişi să vă protejeze acum că sunteţi la ţărm.

Că sunt pe ţărm ? Conducătorul lor n-are altă navă, decât asta.

Îl voi aştepta aici. Mai sunteţi mulţi ?

Ei aşteaptă alături.

Trimite-i sus.

Cu ăştia la bord, vom avea un comitet adecvat de recepţie.

Nava soseşte.

- Să-i semnalizez să se întoarcă ? - Nici vorbă.

Contesa ar trebui să se obişnuiască cu modul cum tratez cu oamenii.

Preoţii nu vor băga de seamă că le lipsesc hainele până nu se trezesc.

Şi crede-mă, violenţa nu e necesară.

Dar mă tem că Episcopul se va lăsă aşteptat.

Dacă va fi aşa, absenţa Episcopului va fi scuzată.

Ofiţer, formează o gardă de onoare că să o întâmpini pe contesă.

Şi aşterne pe jos, covorul.

Draga mea.

Părintele Lorenzo e delegat din partea Episcopului.

Episcopul, suferă de un alt atac de gută.

Îl compătimesc, dar asta nu-mi va cauza nici-o întârziere.

Şi îmi închipui că ne vom căsători chiar aici.

Cred că vei fi de acord cu asta.

Trebuie să remarc că e o întârziere neprevăzută.

Nu ai devenit încă văduvă.

Prin urmare ar trebui să fim mai liniştiţi cu nerăbdarea noastră.

Nu pentru săptămâni, zile, sau ore, cel puţin aşa sper.

Nu spera.

Aş spune că e o problemă de minute.

Deoarece nava aceasta, e pe deplin fortificată.

Ceea ce sunt sigur că tu nu ai anticipat.

M-am răsfăţat la gândul că...

ai fost constrînsă în această intrigă.

A fost alegerea mea.

Ai ales perdantul, iar eu îţi permit să te răzgândeşti.

N-am nici-o intenţie să mă răzgândesc.

Nu încerca să abuzezi de afecţiunea mea pentru tine.

Nu sunt chiar aşa de drăguţ.

Nu contează ce vei face cu mine, nu voi participa la triumful tău.

Locotenente.

Cheamă-ţi oamenii. Ei nu mă vor face să te dispreţuiesc mai puţin.

Tu, eşti ceea ce-mi doresc eu să uit mai repede.

Locotenente.

Unde eşti ?

Sentry.

Sentry.

Sentry !

Taie cablul ancorei. Strânge parâmele.

Nu putem trece de cetate. Canalul trece chiar prin faţa ei.

E timpul să plecăm de aici.

Proştilor.

Niciodată nu veţi părăsi portul.

Garnizoana are instrucţiuni de la mine să tragă...

dacă această navă pleacă înainte de răsăritul soarelui.

Sună alarma. Cheamă oamenii la arme.

Sună alarma. !

Cel puţin, ne vom consola murind împreună.

Oamenii la arme.

Barracuda. A Început să iasă, din port înainte de termen d-le.

Preotul. Mireasa.

Excelenţa Sa.

E vreun motiv să nu poată fi căsătoriţi înainte de termen ?

Uitaţi-vă cu atenţie la preot, d-le.

Nu e cam înalt faţa de episcop ?

Da, chiar aşa, e foarte înalt.

Fiţi pregătiţi de tragere.

Pregătiţi-vă să trageţi.

Foc.

De ce nu trageţi ?

Secţiunea numărul 3, trageţi de voie.

Acum ar fi momentul.

Închide ochii şi roagă-te să scăpăm.

Şi când te gândeşti că vroiam să trag în ea...

cu Excelenţa Sa, la bord.

Trage rachetele, de sărbătoare.

Trăiască viceregele.

- Să-l atârnam de catarg. - Săltaţi-l.

- Scoate-i inima. - Nu, nu. Trebuie făcut cum trebuie.

Pas cu pas. Bucată cu bucată.

Nu-l poţi lăsa cumva să trăiască ?

Să-i dai ceva de lucru ?

De lucru ? Nu contesă.

A ta, e cea mai crudă din toate sugestiile.

Norocosul Don Juan Alvarado.

Ştiam că nu va aştepta.

E mort.