Original subtitles

Acest program are clasificarea G şi e potrivit pentru audienţa generală.

♪ Cine ar putea să bată la uşa mea ♪

♪ Pleacă şi nu te mai întoarce aici ♪

♪ Nu vezi că e noapte târziu ♪

♪ Sunt foarte obosit şi nu mă simt bine ♪

♪ Tot ce-mi doresc e să fiu singur ♪

♪ Stai departe, nu-mi invada casa ♪

♪ Cel mai bine e să stai afară ♪

Ok.

Doar că...

Al Winslow.

Bineînţeles.

Hei, tu...

Alo?

E cineva acolo?

E cineva acolo afară?

LEGILE MISTERELOR: ISTORIE MORTALĂ

Ithaca, statul New York

Traducere, adaptare, subtitrare: okid

Of, omule!

Tată, ai dormit vreun pic azi-noapte?

A, câteva minute poate.

Hei, ascultaţi, oameni buni.

Înainte să intrăm acolo – ştiu că aţi mai auzit asta –,

dar nici nu vă pot spune cât de mult apreciez

că aţi lăsat totul şi aţi venit cu mine cu avionul de noapte.

Păi, e şi ruda mea.

Da, iar voi, oameni buni, sunteţi aproape ca şi familia mea, aşa că...

Să mergem.

Salut, prieteni.

Harry Ridgeway.

Amy Winslow, noi am vorbit la telefon.

Tatăl meu, Graham.

Bună. Şi noi am vorbit.

Iar el e prietenul nostru, Travis.

Travis Burke. Sunt încântat să te cunosc.

Şi eu pe tine, regret că în asemenea circumstanţe, dar...

Vă rog, luaţi un loc.

Da, ok.

Ei bine, l-am dat în căutare generală şi pe el, şi maşina lui, care, de asemenea, lipseşte.

Am petrecut mare parte a zilei de ieri căutând în pădurea de lângă proprietatea lui,

dar câinii n-au putut adulmeca niciun iz de-al lui.

De la ultima noastră discuţie, s-a întâmplat cumva să primiţi vreo cerere de răscumpărare?

Nu.

Când ai vorbit ultima dată cu fratele tău?

Păi, l-am văzut acum o săptămână şi ceva.

Eram în oraş pentru o lectură de carte.

De atunci, n-am mai avut ocazia să vorbesc cu el.

Cum ţi s-a părut? Ceva neobişnuit la el?

Păi... i-am menţionat ceva lui Amy,

şi anume că el a plecat chiar în toiul lecturii mele.

Şi s-a întors la sfârşit, spunând că a avut o urgenţă la lucru,

dar... la ora 8:30 seara, ce fel de urgenţă ar putea avea un profesor de istorie? Aşa că...

L-ai presat cu asta?

Nu-i place de mine când sunt critic.

Cum ai descrie relaţia cu fratele tău?

E frăţiorul meu mai mic.

Trăim la mii de kilometri distanţă şi suntem foarte ocupaţi cu vieţile noastre.

Deci, nu prea apropiaţi.

Nu.

Dar... din moment ce soţia mea a decedat, voiam să mă apropii de el.

Şi, sincer să fiu, şerifule...

sunt complet înspăimântat că nu voi mai apuca ocazia să fac asta.

Amy a spus că ai găsit pete de sânge în casa lui Al.

Încercăm să le vedem potrivirea

cu ADN-ul pe care l-am extras de pe pieptănul profesorului Winslow.

Cât va dura asta?

Trei zile.

72 de ore.

Deci, cunoşti intervalul de timp pentru găsirea persoanelor dispărute?

Sunt scriitor de romane poliţiste, şerifule.

Şi Travis lucrează în domeniul tău.

Măi, măi.

Care-i problema, n-ai încredere în mine, dle Winslow?

O, nu, nu, nu. Nu. Nu despre asta e vorba.

- Nu? - Nu.

Eu sunt aici pentru a-mi sprijini prietenii.

Şi, ca între poliţişti vorbind, n-am nicio intenţie să încalc jurisdicţia ta, şerifule.

E-n regulă dacă-mi spui Harry.

Şi, ca să-ţi spun sincer,

ai putea să-mi fii de ajutor în privinţa asta, detectiv.

Sunt disponibil pentru orice ai nevoie.

Amy... este consultant la departamentul meu de poliţie din statul Washington

şi ne-a ajutat să rezolvăm destul de multe cazuri recente,

aşa că e o adevărată comoară.

Ok.

Deci, ce-aş putea să vă spun ca să vă ajut să vă puneţi la curent?

Ei bine... poţi să depistezi ultima persoană care a vorbit efectiv cu unchiul meu?

Din câte am putut verifica,

aceasta ar fi asistenta lui de catedră, Lucy Harding.

Ea a fost vineri cu el la biroul lui,

până ce el a plecat acasă în jurul orei 5:00 PM.

Tata şi cu mine o ştim pe Lucy.

E o tânără inteligentă.

N-am putut să găsim telefonul lui,

deci fie e închis, fie e distrus,

dar înregistrările arată că ultimul lui apel de pe acel telefon a fost la 4:55 PM, vineri.

El are telefon fix acasă?

Da, şi a primit pe el un apel vineri noaptea la ora 9:27 PM

de pe un mobil cu cartelă preplătită.

Sigur a răspuns, dar a fost ultimul apel pe care l-a primit.

Spui că nimeni nu l-a mai văzut sau vorbit cu el de atunci?

Deci, asta înseamnă că e o mare probabilitate

ca Alister să fie dispărut de mai mult de 72 de ore!

Hai să nu ne îngrijorăm prematur, dle Winslow.

Mai ales din moment ce ai adus cu tine întăriri.

Bine?

Unde staţi, prieteni?

La Kent Lake House.

Ce-ar fi să vă faceţi cazarea

şi să ne întâlnim apoi la casa unchiului tău?

Ca să mergem cu toţii la faţa locului

şi poate veţi depista ceva ce nouă ne-a scăpat.

Ok.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, şerifule.

- Mulţumesc. - ...Harry.

În regulă. Hei, cum te simţi azi?

Deci, iată, asta e... pentru noi.

Mulţumesc mult, ne întâlnim sus în cameră.

Hei, oameni buni.

Aşadar, ascultaţi...

Ştiu că voi aveţi experienţă,

dar nu m-ar deranja să vă urmez.

O, vezi tu, Graham, ştiu că eşti încordat

şi îţi faci griji pentru fratele tău, înţeleg,

dar asta e o anchetă în curs de desfăşurare. E periculos.

Da, şi, tată, n-ai dormit deloc.

Abia îţi ţii ochii deschişi.

Ce-ar fi ca pur şi simplu – ştii tu – să tragi un pui de somn de 30 minute?

Un pui de somn?!

Travis? Haide.

Graham, îmi pare rău, sunt de partea lui Amy de data asta.

- Tată? - Nu.

Tată!

Bine aţi venit la Kent Lake House.

Bună, sunt Graham Winslow.

Da, dle Winslow, avem rezervările dvs.

Grozav.

Ei doi au o întâlnire

şi sperau să le preluaţi bagajele.

Desigur. Dră Winslow, dle Burke, ne vom ocupa noi de bagajele dvs.

Iar acestea sunt cheile dvs.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Domnişoară...

Espinosa, dar îmi puteţi spune Jennifer.

Mulţumesc, Jennifer.

Ok. O să vă sun eu după puiul meu de somn de 30 minute... maxim.

Ok, tată.

Nu ştiu ce să zic. După felul în care a spus-o, crezi că vor fi 30 minute?

Vor fi patru ore.

Aşadar, de când nu ţi-ai mai văzut unchiul?

De vreo câţiva ani.

Am stat cu el la – ha! – mătuşa Carmela.

De ce spui "ha! – mătuşa"? Ce înseamnă asta?

Păi, fiindcă noi două suntem practic de aceeaşi vârstă.

N-o numesc chiar "mătuşă", ştii?

- Ok. - Ştii că unchiul Alister

- e doar cu câţiva ani mai mare ca mine? - Nu, nu ştiam.

Da. Deci, când bunica a murit,

bunicul s-a însurat cu bunica vitregă

care era mult mai tânără.

- Ok. - L-au avut pe unchiul Alister.

Adică, tata era la liceu când s-a născut Alister.

Aşadar, "frăţiorul mai mic"... literalmente?

Da. Corect.

Şi e corectă folosirea cuvântului "literalmente".

Sunt atent când îmi împărtăşeşti din ce te pasionează, Amy.

Mmm. Deştept bărbat.

Ei bine, asta-i o colecţie pe cinste.

Da, la istorie s-a specializat pe a doua jumătate a secolului 20.

A petrecut o grămadă de timp pe eBay şi la vânzările de vechituri.

Adică, unele din chestiile astea sunt destul de valoroase.

Da, şi eu aş zice la fel.

Deci, din câte văd, nimic n-a fost scotocit.

Mie nu mi se pare că a fost furat ceva.

Asistenta lui de catedră a spus acelaşi lucru.

Când a venit să-l caute luni, uşa din faţă era descuiată.

- Dar uşa din spate? - Încuiată.

Şi toate ferestrele, la fel.

- Deci, oricine a venit vineri... - El i-a dat drumul înăuntru.

- Da. - Măi, să fie!

Poate că i-a oferit vizitatorului şi o băutură.

Veniţi aici.

Lucy intră, vede sticla spartă şi sângele uscat.

Ok, deci sticla spartă era aici?

Da.

Ştii, nu era mult sânge în poză.

Mda. Cineva trebuie să se fi tăiat.

În orice caz, Lucy se sperie şi, tot uitându-se după Al, ajunge în dormitor.

Arată-mi.

Noi am extras un singur glonţ din podea, de aici.

Ăsta e de calibru .22.

Ăă, dar ce e cu urmele astea?

Se potrivesc cu ale unchiului tău, că le-am găsit prin toată casa.

Ai mai găsit şi alte urme în casă?

Nu de sânge, dar, da.

Ale lui Lucy Harding şi câteva ale fostei soţii, Carmela Rhee.

Prosoape lipsă.

Ciudatul incident al câinelui din timpul nopţii.

Stai, Al avea un câine?

Mm... nu.

O, nu, scuze.

Doar că... ei bine, îmi aminteşte de o poveste cu Sherlock Holmes pe care o predau...

"Aventurile lui Silver Blaze". E vorba de un cal furat.

Oricum, ce vreau să spun e că Sherlock a putut să rezolve misterul

pe baza a ceea ce lipsea.

Care, în acest caz, era lătratul câinelui.

Şi lipsa prosoapelor ar putea însemna că cel ce a tras

l-a adus aici înăuntru pe unchiul Al pentru a-i bandaja rana?

Ceea ce ar putea însemna că împuşcătura a fost neintenţionată.

Asta înseamnă că cel ce a tras a vrut să se asigure că unchiul tău va supravieţui.

Da.

Ce cauţi?

Nimic.

Literalmente.

Spaţii goale.

Şi mai multe lucruri lipsă.

E o garderobă plină de umeraşe goale.

Vrei să spui că au împachetat hainele lui?

Aşa pare.

Hei, ai luat deja dovezile de pe masa asta?

Nu, de ce?

Păi, fiindcă tata, unchiul şi cu mine aveam fiecare acelaşi obicei...

ţineam câte un teanc de cărţi pe care le parcurgeam.

Şi poţi vedea unde a rămas urma de la soare,

aşa că de ce... de ce şi-ar fi împachetat el cărţile şi hainele?

Bună întrebare.

Dar, vă spun, mă bucur că vă avem pe voi doi în echipă.

Ce-ar fi să mergem la facultate şi să vedem ce observaţi şi acolo?

Mi-ar plăcea să vorbiţi cu câţiva oameni cât suntem aici.

Desigur.

Deci... Lucy Harding, asistenta de catedră...

zici că o cunoşti?

Da, o cunosc.

Ea l-a auzit pe unchiul tău certându-se vineri cu tipul ăsta...

Mark Lyons?

Ştii cine e?

E un alt profesor de istorie.

De fapt, e protejatul unchiului meu.

Nu-l cunosc prea bine. L-am întâlnit o singură dată.

Pentru ce se certau?

După spusele lui Mark, pentru ea.

Carmela Rhee.

E fosta ta mătuşă căreia nu-i place să fie numită "mătuşă".

Mda.

Mark zice că l-a prevenit pe Al despre Carmela că ea încerca să facă să fie concediat.

Al, concediat? De ce?

Ce-ar fi să-l întrebăm?

- Profesore Lyons. - Şerifule!

Ea e Amy Winslow.

O, desigur, nepoata lui Al.

Ne-am întâlnit acum câţiva ani.

Predai literatură la Facultatea Elmstead?

- Bună memorie. - Păi, sunt profesor de istorie.

El e detectivul Burke.

Mi-au dat o mână de ajutor la căutarea lui Al Winslow.

Bună ziua.

- Ai timp să vorbim? - Bineînţeles.

Vă rog, intraţi.

Şeriful a spus că tu şi Al v-aţi certat vineri?!

Ceartă? Ăă...

- Nu cred că am folosit acest cuvânt. - Nu?

Dar ce cuvânt ai folosit?

Al era supărat în legătură cu ceva ce-i spusesem.

Ce anume?

Carmela îl ameninţa că-l va aduce în faţa comisiei de etică a facultăţii.

- Pentru ce? - Nu ştiu.

Atunci de unde ştii că ea plănuia să facă asta?

Ea mi-a spus.

Sunt sigur că, atunci când a vorbit cu tine, şerifule,

- ea a negat. - Da.

Mda, tipic pentru Carmela.

Încerca de ani de zile să bage zâzanie între mine şi Al.

Ştiai că ea avea o aventură?

Ştiam ceva legat de asta,

dar unchiul meu nu discuta despre asemenea lucruri.

Ştii cu cine?

Nu.

Nici Al nu ştia.

Mi-aş fi dorit să fi putut să vă fiu de mai mult ajutor.

Poftim, nu ezitaţi să luaţi legătura cu mine, Amy.

- Pentru orice. - Desigur.

Mulţumesc.

Cred că trebuie să discut singură cu Carmela.

Da, probabil e o idee bună.

Mie-mi convine.

Ne vedem la biroul unchiului tău.

Ok, bye.

Carmela?

Oh... bună.

Amy.

Eşti aici din cauza lui Al!?!

Da.

Vrei să discutăm puţin?

Sigur. Hai înăuntru.

Şerifule.

- O, e ceva...? - Nu, nu. Nicio noutate încă.

El e detectivul Burke.

Ne dă o mână de ajutor.

- Bună, Lucy. - Bună.

Putem să mai aruncăm o privire în biroul profesorului Winslow?

Desigur, da, nicio problemă.

O, uau!

Uau.

Deci, biroul lui a fost scotocit?

Am făcut tot ce-am putut să nu mişcăm nimic.

Da, Al avea organizarea lui. Ştia unde erau toate.

Ar fi fost o nenorocire dacă se întorcea şi lucrurile nu erau în ordine.

- Deci, asta e... ordine? - Mda.

Deci, tata, Travis şi cu mine am sărit în primul avion disponibil.

Travis este un adevărat prieten.

Sau... poate că e mai mult decât atât?

Ei bine, Travis şi cu mine am înfruntat şi noi, desigur,

partea noastră rezonabilă de... provocări. Da.

Înfruntarea provocărilor fie îi va apropia pe oameni, fie îi va distanţa.

Ce provocări te-au distanţat pe tine de unchiul meu?

Întotdeauna ţi-am admirat francheţea.

Iar eu întotdeauna am fost impresionată de felul tău încântător de a te eschiva.

Bănuiesc că ne potrivim cu specializările noastre în literatură.

Ficţiunea poliţistă descoperă totul.

Romantismul victorian e numai despre evitare şi disimulare.

Uite, Carmela... nu sunt aici să mă contrazic cu tine.

Ci încerc pur şi simplu să-mi dau seama

dacă există ceva legat de despărţirea ta de unchiul meu

care să mă ajute să-mi dau seama unde este şi ce i s-a întâmplat.

Poliţia a întrebat de acelaşi lucru

şi-ţi voi spune şi ţie ce le-am spus şi lor.

Am plecat acum 9 luni,

şi nu prea am mai avut tangenţă de atunci.

Ok, când a fost ultima dată când ai vorbit cu el?

Ce?

Păi, realitatea e că am vorbit puţin vineri.

Dar, uite, nu vreau să-l vorbesc de rău pe unchiul tău.

În legătură cu ce?

Noi fuseserăm de acord la divorţ că, printre alte lucruri,

eu o să iau Mercedes-ul, iar el va răscumpăra de la mine jumătatea mea de casă.

Judecătorul a semnat actele de divorţ acum trei săptămâni,

dar unchiul tău încă îmi e dator cu banii.

Vineri, a trecut pe aici, supărat pe mine,

şi mi-a spus că nu s-a simţit bine să fie ameninţat.

L-ai ameninţat?

Sigur că nu.

A spus ceva în legătură cu un bilet lipit pe uşa biroului lui.

I-am zis că nu ştiu despre ce vorbeşte.

Ţi-a spus cumva ce scria în bilet?

Nu.

Doar şi-a cerut scuze şi a plecat.

Când a fost asta?

Vineri după-amiază.

Corect.

Mulţumesc pentru timpul acordat.

- Hei. - Hei, mi s-a părut mie că te-am auzit.

Intră.

Ştiu, am dat peste cap "organizarea".

Voi accepta reproşurile, Lucy.

Dar, ca să găsesc ceva folositor aici,

aveam nevoie de ordine adevărată.

Ok.

- Cum a mers? - Bine.

Ăă, Lucy, a menţionat vreodată vineri unchiul meu ceva

despre vreun mesaj de ameninţare lipit de această uşă?

Ăă, nu.

Ameninţând ce?

Păi, nu ştiu detaliile exacte,

dar el i-a spus Carmelei despre asta.

Te referi la această uşă?

Da.

Ştii care sunt unele din lucrurile mele favorite?

Camerele de securitate.

S-ar putea să avem noroc.

Hai să începem cu joi noaptea.

Când a plecat de la birou?

- La 9:15 seara. - În regulă.

Hei, cine... cine e aceea?

E doar o elevă cu care face meditaţie. E Janey Sullivan.

- Fiica lui Frank Sullivan? - Da.

Cine e Frank Sullivan?

Conduce cea mai mare firmă de construcţii din regiune, precum şi maşinăria politică locală.

- E un tip puternic. - El a făcut să fii ales?

Eu întotdeauna am concurat ca independent.

Continuă să rulezi.

- N-aveţi vedere de noapte pe aceste camere? - Aş fi vrut eu.

Mda.

E o universitate, te-ai fi aşteptat să aibă.

Stai aşa, ce e aia?

E o umbrelă.

Păi, n-a mai plouat de săptămâni întregi.

Hei, e vreo modalitate să rulăm asta pe ecranul ăla mare?

Sigur.

Iată.

La ce oră a venit Al vineri?

Păi, vinerea n-avem cursuri, aşa că, de obicei, vine după-amiaza.

Ok, continuă şi derulează pe repede înainte până atunci.

O, iată-l.

Ce e pe uşă?

Fă zoom.

O, e o poză. Parcă se vede... un lac?

Nu ştiu. Poţi să-mi tipăreşti asta?

Desigur.

Opreşte aici.

"Încetează, altfel o să te distrug şi pe tine."

O să se uite tehnicienii noştri.

Poate vor afla ceva despre persoana cu umbrela.

Da, mie-mi convine.

Hei, mulţumesc, Harry.

Carmela a spus că unchiul meu încerca să-i răscumpere plecarea din casă,

dar a dat înapoi cu plata. Ştiai despre asta?

Ştiu că era strâmtorat cu banii şi că îşi luase o a doua slujbă

pregătind o expoziţie a istoriei hotelului Kent Lake cu ocazia aniversării care urma.

Corect. Plus toate meditaţiile particulare. Pe bune, câţi studenţi avea?

- Doar pe Janey, dar asta n-o făcea pe bani. - Cum adică?

Era doar o favoare pentru tatăl lui Janey.

Frank Sullivan... El şi cu Al erau prieteni?

Ăă, cred că da, dar Sinead, mama lui Janey,

era mult mai implicată.

Îl tot cerceta pe Al ca să vadă cum se descurca Janey.

N-ai cumva din întâmplare numărul lor de telefon?

Sigur, pot să i-l dau lui Amy printr-un mesaj.

Grozav. Ok, deci... strâmtorat cu banii, dar medita pe gratis?

Ştiu, nici mie nu-mi place cum sună matematica asta.

L-am primit, mulţumesc.

Ştii cumva ceva despre motivul despărţirii lui Carmela de unchiul meu?

Ăă, ştiu că a fost ideea ei, iar apoi, la o lună după aceea,

ea a început să apară aducându-i bunătăţi de patiserie, de-astea.

Te gândeai că poate voia să se împace cu el?

- Da, aşa mă gândeam. - Ce reacţie a avut Al la asta?

Era foarte drăguţ vizavi de asta, dar a lămurit-o că nu mai era interesat.

Ascultaţi, chiar trebuie să plec la curs,

- dar... - Desigur.

iată o cheie în plus de la birou.

Înainte să pleci,

ai cumva parola de la computerul lui Al?

Da. Toate parolele sunt "history101", dar "history" e scris invers.

- Ok, am reţinut. - Da.

- Mulţumesc, Lucy. - Nu, eu vă mulţumesc.

Mă simt mult mai bine acum că voi, oameni buni, sunteţi aici. Cu bine.

Mulţumesc, Lucy.

- Haide. - Da.

Carmela a spus că unchiu-meu credea că ea a lăsat acel bilet,

dar de ce să fi scris ea "Încetează" dacă voia să se împace cu el?

N-are nicio logică.

Şi apoi, ce înseamnă "şi pe tine"?

- Aşa e. - Câţi oameni distruge?

- Înţelegi? - Da.

- Travis? - Dap.

- Bună. - Da.

- Da. - Biletul.

- Biletul e problematic... - Da.

Dar şi contul unchiului tău. Uite aici, priveşte.

Deci, unchiul tău...

a acoperit o datorie de 100.000 $ de pe cardul de credit.

Acum 4 luni.

Ok, ce s-a întâmplat acum 4 luni?

Ei bine, acum 4 luni a depus în numerar 100.000 $.

Uau!

În fiecare vineri, retrăgea 500 $ în numerar, fără excepţie.

Aşadar, ce-ar fi ca el să fi împrumutat suma aia de la un cămătar?

Iar acum îi plătea cămătarului înapoi.

Da, înţeleg. Şi ce extras de cont are acum?

E mai bine, uite, a mai depus 25.000 $ acum două săptămâni.

Dar, de data asta, printr-un cec.

- Poţi să extragi imaginea? - Fac pariu că pot.

Kent Lake House. Pentru consultanţă.

Deci, asta trebuie să fie slujba despre care ne-a spus Lucy.

Dar, iată care-i treaba... chiar şi aşa,

tot nu avea suficienţi bani ca s-o plătească pe Carmela.

- pentru jumătatea ei de casă. - Aşa e.

Ştii, mă gândeam că am greşit în legătură cu ceva.

- Serios? - Da.

Mă surprinzi. Cu ce ai greşit?

În legătură cu puiul de somn de 30 minute al tatei.

A durat mult mai mult de 4 ore.

Da, aşa e.

Într-adevăr.

În regulă. Păi, cred că-mi voi lua sandvişul în cameră.

A, da.

Mă... mă gândeam că poate mâncăm împreună.

Dar e ok, dacă tu...

Nu, ce tot spui? Şi eu voiam asta, să vii în camera mea şi să mâncăm împreună.

Aha, ok, deci asta e... "ideea ta". Nu cumva mi-o furi?

Chiar mă acuzi de hoţie?

Păi, asta doar pentru că furi.

Hei, oameni buni!

- Bună. - Bună!

Mi s-a părut mie că aud voci.

- Bună, tată. - Cum ai dormit? Cum?

O, am dormit fantastic.

Hei, am comandat în cameră. Vreţi să vă alăturaţi mie

şi să mă puneţi la curent?

Putem... să ne facem un plan de bătaie pentru mâine?

- Absolut. - Da.

Bine, hai, intraţi.

- Okay. - S-o facem.

- Bună, tată. - Bună, dulceaţă.

Bună.

Intră, amice.

Avem nişte sandvişuri.

Da, bun. Bun. Am comandat la room-service.

- Bună. - Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa. Cum ai dormit?

Păi, profund.

Până la 6:00 dimineaţa când m-am trezit făcându-mi griji din nou.

- Tu cum ai dormit? - Ştii tu.

Hei, bună dimineaţa.

Aş vrea o ceaşcă de cafea. Neagră, te rog.

Să fie două. Mulţumesc.

- Bună dimineaţa, tată. - Bună dimineaţa.

Aşadar?

Cum stăm cu agenda de activităţi pe care am făcut-o azi-noapte?

Bine, deci am vorbit cu decanul şi am aranjat o întâlnire

ca să vorbim despre plângerea făcută, se pare, de Carmela la comisia de etică.

Grozav. Iar eu am vorbit cu Harry

şi l-am pus la curent cu tot ce a ratat ieri. O să ne întâlnim aici.

Grozav. Grozav.

Eu am contactat-o pe Sinead Sullivan

şi i-am spus despre Alister,

- iar ea a fost de acord să ne întâlnim azi. - Ok, bun.

Şi, de asemenea, am văzut-o pe Jennifer la recepţie

şi am întrebat-o dacă putem să discutăm cu persoana responsabilă

de lucrarea de consultanţă prestată de Alister pentru ei.

Uau, bravo, tată, eşti pe fază.

Doar îl întruchipez cât mai bine pe Atticus Keller.

Mersi.

- Bună, oameni buni. - Bună.

El este Olly Kent, director general la Lake House.

- Bună. - Graham Winslow.

O, Pi Beta Gamma.

Da. Sunteţi din fraternitate?

A, nu, nu. Le-am predat multora din ei,

în viaţa mea anterioară, când eram profesor de facultate.

Amy Winslow, încântată de cunoştinţă.

- Bună. - Bună ziua. Travis Burke.

- Mă bucur. - Deci, tu ai construit locul acesta?

Tatăl meu.

Totul era pustiu aici, înainte ca el să fi avut acest vis

de a face un complex de top în centrul statului New York.

Ei bine, e minunat.

Da, sunt norocos că mi-a fost predată mie ştafeta.

Olly este, de asemenea, fotograful nostru.

El a făcut toate aceste fotografii.

Ei bine, m-am ajutat de drona mea ca s-o fac pe aceea.

Dle Winslow.

Mă simt puţin stânjenit, dar mă întrebam...

Nu e cazul să te simţi aşa. Un scriitor fără stilou.

Olly, corect?

Da, vă rog.

Deci, fratele meu, Alister,

face muncă de consultanţă pentru dvs. aici

şi... mă întrebam în ce constă ea.

- Jen, tu ai cunoştinţă de asta? - Nu, regret, nu am.

Aţi spus că fratele dvs. v-a zis asta?

De fapt, unchiul meu a dispărut.

Nimeni nu l-a mai văzut de vineri.

O, Doamne. Asta e înfiorător. Îmi pare foarte rău.

Spuneţi, totuşi, că n-aţi auzit nimic despre consultanţă?

Poate că dna Kent ştie ceva.

Mama mea. Eleanor.

Ea şi cu mine suntem co-proprietari.

E foarte probabil.

Jen, vrei să te ocupi tu? Eu trebuie să-i sun pe furnizori.

Desigur.

Vă rog, contactaţi-ne. Să ştim dacă e ceva ce putem face.

- Grozav. Mă bucur de cunoştinţă. - Încântat că v-am cunoscut.

Mă repet, un loc minunat.

Eleanor Kent.

Încântată să vă cunosc pe toţi.

Încântat.

Da, l-am angajat pe Al Winslow.

Peste doi ani urmează să fie aniversarea de 50 de ani a acestui loc

şi am vrut să creez la Lake House un loc dedicat istoriei familiei noastre

din vremurile ei de început.

Şi regret nespus de mult noua turnură a evenimentelor.

Aţi vorbit cu Harry Ridgeway? E un prieten vechi.

El e de mare ajutor.

Da, dnă Kent, când a fost ultima dată când l-aţi văzut pe Al?

Păi, asta a fost când a dat iama în mansarda mea.

- Acum vreo săptămână. - A dat iama în mansarda dvs.?

Da, voia să găsească orice ar fi avut de-a face cu istoria Kent Lake House

şi a familiei noastre.

Aşa că a început cu documentele soţului meu şi... ale lui Meg.

Şi Meg cine e?

Fiica mea. A decedat.

Vara asta se fac 20 de ani de-atunci.

Regret.

A fost o zi cumplită.

Să-i piardă pe amândoi, şi pe Meg, şi pe dl Kent.

A fost un accident?

În cazul lui Meg, da.

A pierdut controlul asupra bărcii, pe lac.

Ea şi Olly se întreceau în acea noapte,

căci făcuseră asta de multe ori înainte.

Dar când i-am spus lui Preston că Meg avusese...

Dl Kent suferise o operaţie pe cord deschis cu doar două săptămâni înainte.

La veştile despre Meg, el a avut un atac de inimă care i-a fost fatal.

Ce îngrozitor.

Regret.

Iar tu, Jennifer, pe-atunci erai aici?

O, da.

Practic Jennifer a crescut la Lake House.

Mama mea a lucrat la recepţie, exact ca şi mine.

Dar, iertaţi-mă, iată-vă pe voi confruntându-vă în prezent cu o criză,

iar eu tot vorbesc despre o durere de-acum două decenii.

Durerea nu ţine cont de timp.

Soţia mea a decedat acum trei ani.

Nu treci niciodată peste asta. Doar o înduri.

Ştii, acesta este într-adevăr un loc minunat.

Da, este.

Se pare că se organizează o mulţime de nunţi aici.

Of, tată. Chiar se organizează, nu?

- Da. - De la cine ai auzit asta?

Din broşură.

- Ai o broşură? - Da. Vezi?

Nunţi.

Tată.

- Hei, tată... - Da.

De unde ai asta?

Din raftul de la intrare, de ce?

Fiindcă asta e aceeaşi imagine pe care am găsit-o pe uşa lui Alister.

De aici este.

În regulă, ce-ar fi ca răpitorul să fie cel care a lăsat asta pe uşă?

- Asta ar însemna că... - Ce anume?

O, hei, Harry.

Deci, ăsta e chiar la fel cu biletul lăsat pe uşa unchiului Alister.

Of, Doamne. Mă simt ca un idiot.

Aceste ilustrate se vând peste tot prin oraş.

Ştiţi că durează un timp pentru a observa ceea ce era chiar înaintea ochilor.

Da. Da, cunosc fenomenul.

Deci, dacă răpitorul a lăsat ilustrata asta pe uşa fratelui tău, asta ar putea însemna

că ştia că Al lucra la proiectul de istorie pentru Kent Lake House, corect?

Aşadar, cine ştia asta?

Păi, din câte ştim cu siguranţă,

Eleanor Kent şi Lucy Harding.

Lucy?! Cea care avea acces la biroul unchiului tău

şi la casa lui, cu zile întregi înainte ca noi să aflăm că el a dispărut?

Nu ştiu ce să zic, Harry. Am încredere în ea.

Păi, ce-ar fi să mergem cu toţii să vorbim cu ea?

- Cu voi, s-ar putea simţi mai în largul ei. - Ok. Îmi place asta.

Divide şi cucereşte, aşa că Travis şi cu mine vom merge să vorbim cu decanul

- despre comisia de etică. - Sună bine.

Ok.

Speram ca voi să-mi daţi nişte veşti despre Al.

Păi, nimic concret, dar am aflat unele lucruri şi sperăm să ne fie de ajutor.

Tocmai de aceea suntem aici ca să discutăm cu tine.

Înţeleg.

Există o investigaţie a comisiei de etică cu privire la Al?

Legalmente, avem reguli foarte stricte vizavi de aceste chestiuni.

Trebuie să fiu atentă.

Totuşi, dacă vei reformula întrebarea,

vei putea întreba despre subiectul unei investigaţii.

Este Al subiectul unei investigaţii?

Nu.

Ok, dar sigur că ne poţi spune cine este?

- Nu, nu fără un mandat judecătoresc. - Bine.

- Am o întrebare pentru voi, totuşi. - Da?

Cine v-a spus despre asta?

Mark Lyons ne-a spus că fosta mea mătuşă a depus o plângere.

Ei bine, fără a dezvălui nimic,

v-aş sugera să analizaţi ceva mai atent asta.

- Păi, mulţumim, doamnă decan. - Mulţumim.

O zi bună.

Ăă, asta a fost o dezvăluire.

Da, aşadar, fie Mark ne-a minţit...

Fie Carmela l-a minţit pe el.

Exact.

Bună, Carmela, putem vorbi cu tine un minut?

Mi-ar plăcea să stau la taclale, dar am un curs de predat.

Ok. Atunci, vom merge cu tine.

N-ar trebui să dureze mult.

Ei bine, ce... ce este?

- Iar el cine este? - Sunt Travis Burke.

O, iubitul.

Ce a spus exact unchiul meu despre biletul pe care i l-ai lăsat pe uşă?

Nu eu l-am lăsat, ţi-am spus asta.

Aşa e, bineînţeles, dar ce a spus?

Nu-mi amintesc cu exactitate cuvintele.

Ok, bine, se întâmplă să am o copie a acelui mesaj.

- Ok. - Şi, ştii, când l-am citit,

n-am putut să înţeleg de ce unchiul meu s-ar fi gândit că tu l-ai scris.

N-am nicio idee.

Şi trebuie să intru în sala de curs.

Oare din cauză că tu ai depus o plângere împotriva lui la comisia de etică?

Cine ţi-a spus asta?

E adevărat?

Întreabă-ţi unchiul, dacă-l găseşti.

Eu am un curs de predat.

Aşadar... ai folosit cuvântul "iubit"!?

Nu, n-am folosit chiar acel cuvânt.

Adică nu sunt împotriva folosirii lui, dar...

Aşadar, tocmai am aflat că Al nu era subiectul unei plângeri la comisia de etică.

Există posibilitatea ca el să fi depus, de fapt, reclamaţie împotriva Carmelei.

Deci, ea a minţit înainte?

Păi, Mark a zis că ea se gândea să-l reclame.

Poate că a ei ar fi fost o contra-reclamaţie.

Hei, aţi făcut o verificare completă a antecedentelor Carmelei şi ale lui Mark?

Asta era pe lista mea de acţiuni, dar o mut în vârful listei, ca prioritară.

- Graham! - Hei, bună, puştoaico.

Am primit mesajul tău, dar predam la un curs.

- Mă bucur că eşti aici. - Cum rezişti?

Cam ca şi tine, sunt sigură.

Vreun progres?

Chiar ne întrebam dacă îl ajutai pe Alister cu proiectul lui pentru Kent Lake House.

Desigur, adică îl ajut oricând pot,

dar Al de-abia începuse să colecteze documente şi alte asemenea.

E ciudat, n-am văzut nimic legat de Lake House între documentele lui Al.

Păi, asta deoarece toate sunt la mine.

Lucy, ai mai vorbit cu cineva despre acest proiect?

- Doar cu Mark, adică profesorul Lyons. - Când a fost asta?

Ăă, vineri seara. A venit la mine la cină.

- La ce oră a plecat? - Devreme.

Înainte de 9:00 PM.

Da, devreme.

Mersi, Lucy.

Sigur. Ţineţi-mă la curent. Bye.

- Ne vedem mai târziu. - Ne vedem.

Ok.

Deci, el a plecat înainte de 9:00 PM.

Al a primit un telefon la 9:27 PM de pe o cartelă prepay.

Mark putea să fi sunat să vadă dacă Al era acasă.

Odată venit acolo, cu siguranţă că Al i-ar fi deschis uşa.

Dar care să fi fost motivul?

Şi cum se leagă asta de ameninţare?

Presupui că ilustrata şi răpirea sunt legate între ele. Dar poate că nu sunt.

Da, oricum ar fi, vreau să vorbesc cu tipul ăsta.

Să nu ne avântăm orbeşte acolo, orăşeanule.

Să fac întâi nişte cercetări şi să văd ce găsesc despre el.

Oameni buni, suntem aşteptaţi la Sullivan.

Ok. Mulţumesc.

Pe curând, Harry.

O clădire pe cinste.

Bună.

Sunt Graham Winslow. Ea e fata mea, Amy Winslow.

Bună.

Travis Burke.

Avem o întâlnire cu Sinead şi Janey Sullivan.

Şi cu mine.

Frank Sullivan, îmi face plăcere să te cunosc, dle Winslow.

- Intraţi. - Mulţumesc.

- Mulţumesc că ne-aţi primit. - Bineînţeles.

Mă bucur că, în sfârşit, îl întâlnim pe faimosul frate plin de succes al lui Al.

Ei, bine, ştii. Mă descurc binişor.

Mai bine decât atât.

Spune-i dumnealui ce vrei să faci, Janey.

Mă interesează scrisul.

Vedeţi, am vrut s-o integrez în afacerea familiei.

Am încercat cu argumentul "artistului care n-are ce mânca", dar...

ce mi-ai spus, Janey?

Că fratele profesorului Winslow a vândut milioane de cărţi.

Şi că a făcut milioane de dolari din asta.

Nu uita acest amănunt.

Frank, o faci să se simtă stânjenită.

- Şi pe oaspeţii noştri. - Nu, e-n regulă.

Chiar o fac?

Iertaţi-mă.

Deci, cu ce vă putem ajuta?

Păi, chiar mă întrebam,

Janey, când ai început să lucrezi cu profesorul Winslow?

Eu am aranjat asta.

Al şi cu mine avem unele înţelegeri.

Da, ce fel de înţelegeri?

Trebuie să-l întrebi pe Al despre asta, nu-i aşa?

Ai avut meditaţie cu profesorul Winslow vineri?

Nu, de fapt, Al a contramandat.

Ştii de ce a contramandat, Janey?

Păi, el m-a sunat pe mine şi a zis doar că a intervenit ceva.

Da.

Şi cum părea la telefon când a vorbit cu tine?

Bine.

Dar, ştii, nu-l cunosc foarte bine.

Aşa că...

Înţeleg.

Oh-oh. Scumpo?

- Eşti în regulă? - Da, am doar o...

Scuze, migrenele astea vin atât de repede.

Îmi displace să vă cer asta, dar aveţi cumva...

- ceva ce-aş putea lua pentru cap? - Desigur... Da!

- Da, sigur. - Scuze.

Nu-i nimic.

- O, Doamne! - Bea puţină apă.

Sunt puţin confuză.

Credeam că tu şi cu unchiul meu aţi discutat mult.

Dacă Al ţi-a spus asta, atunci ţi-a spus şi de ce e în stare soţul meu.

Sinead, eu...

Unchiul tău m-a lăsat să cred că eşti foarte inteligentă.

Dacă e aşa, atunci vei lăsa în pace chestiunile astea.

Mi-ar displăcea sincer să mai dispară cineva.

Da, dar de ce ar fi Sinead cauza dispariţiei lui Al

dacă ei sunt încă prieteni?

Da, vezi tu, poate că nu sunt, aşa-i?

Poate că sunt mai mult decât atât şi poate că Frank Sullivan a aflat?

"Ştiu de ce e în stare soţul meu."

Legat de sângele din casa lui Alister...

Crezi că Frank Sullivan...

- Tată. - Nu, nu, nu.

Nu, haide. De când am auzit despre sânge, ne gândim cu toţii

că frăţiorul meu este...

- Hei, nu. - Nu, nu, nu, nu, nu. Asta e vina mea.

- Ce? - Nu.

Ai auzit ce a spus Frank Sullivan.

Înţelegeri particulare.

Al s-a dus la derbedeul ăla pentru bani în loc să vină la mine.

Stai puţin. Graham, nu ştim dacă Frank Sullivan

l-a împrumutat pe fratele tău cu 100.000 $. Nu ştim asta.

Crezi că şeful maşinăriei politice locale,

care conduce o afacere în construcţii, nu se pretează la a da cu camătă?

Nu, nu cred asta.

Dar dacă Frank Sullivan l-a împrumutat pe fratele tău cu bani,

nu crezi că voia ca Al să fie prin preajmă ca să-i returneze banii?

S-ar putea să ai dreptate.

Doar dacă nu cumva Sullivan a aflat că nevastă-sa şi frate-meu erau încurcaţi.

Acum, ştiu, ştiu, şi apreciez că voi, oameni buni,

încercaţi să mă feriţi de crudul adevăr,

dar n-ajungem nicăieri decât dacă luăm în considerare toate variantele.

Dar, Graham...

Cine e?

Nu ştiu, apelant anonim.

- Alo. - [Voce distorsionată:] Unchiul tău e la noi.

Vă costă 200.000 $ ca să-l primiţi înapoi.

De unde ştim noi că e la voi?

[Vocea distorsionată:] Vorbeşte cu ei.

[Alister:] Sunt ok. Nu vă faceţi griji. Îmi pare rău de asta.

- [Vocea distorsionată:] Ajunge. - Hei, hei, hei. Aici... Graham Winslow.

Pot să fac rost de bani.

Nu, nu.

Doar că îmi va lua un pic de timp.

[Vocea distorsionată:] Ai trei ore la dispoziţie.

Te sunăm mai încolo pentru viitoare instrucţiuni,

dar, dacă mergi la poliţie, Al Winslow moare.

Stai puţin, pot să vorbesc cu Al, te rog?

Pot să vorbesc cu...?

- Trebuie să-mi sun agentul financiar. - Nu, tată, trebuie să...

E în viaţă, Amy. Asta-i tot ce contează.

Stă de mult timp la bancă.

- Uite-l că vine. - Hei, băieţi.

Hei.

Hei, cum a mers?

I-am luat.

- Ce facem acum? - Oh.

Acum răspundem la telefon.

Stai o secundă. Să înregistrez asta.

- Gata? - Ok, da.

- Alo. - [Vocea distorsionată:] Ai banii?

Da, îi am.

La 9:00 diseară, iei barca de la docul de lângă Kent Lake House şi traversezi lacul.

Vei primi instrucţiuni viitoare odată ajunsă pe malul celălalt.

Dacă vedem vreun poliţai, îţi poţi lua adio de la a-l mai vedea vreodată pe unchiul tău.

Alo?

Păi, e ciudat, înseamnă că ei ştiu şi că noi stăm la Kent Lake House.

Draga mea, nu-mi... place asta.

Tată, vor doar banii.

N-ai de unde să ştii asta. Dacă te înhaţă şi pe tine?

Nici eu nu agreez asta, Amy,

dar am o idee care ar putea face lucrurile ceva mai sigure.

Cred că ar trebui să-l implicăm pe şeriful Ridgeway.

Fără poliţie. Au fost clari.

Păi, tu nu eşti de la poliţie?

Ţi-am remarcat legitimaţia de dimineaţă.

Ei nu ştiu asta.

În plus, nu eu o să duc banii.

Ok.

Cu ce pot să ajut?

În regulă, drona aceea pe care ai folosit-o

ca să faci toate aceste poze pretenţioase... are vedere de noapte?

Care-i treaba pe acolo, Amy?

Ştii, dacă n-aş fi cărat chiar în clipa asta banii de răscumpărare către un răpitor,

ţi-aş fi spus că este o seară încântătoare şi că mi-aş fi dorit să fii lângă mine.

Ăă, eşti pe difuzor la telefon.

Mulţumesc de avertizare.

Bună, tată! Olly.

- Bună, scumpo. - Bună.

Hei, frunţile sus, aud un alt motor.

Da, de unde vine sunetul?

Eu nu văd nimic.

Din dreapta, cred.

Se pare că...

Amy! Ăla a fost un foc de armă.

Amy?

Este... e ok. Sunt ok.

Ăla a fost un foc de armă.

Se apropie o altă barcă.

Priviţi, nu o s-o lase să ajungă pe celălalt mal.

- Travis, trebuie s-o scoatem de-acolo. - Da, da.

Aici... Am nevoie să văd mai de aproape.

- S-ar putea ca ei să audă drona. - Nu-mi pasă.

Hei, nu mă uit, doar ia banii.

Amy, vine la bordul bărcii tale.

Trebuie să stai jos şi să-ţi ţii capul la cutie.

Stai liniştită, vei fi ok.

Unde e unchiul meu?!

- Amy! - Sunt ok.

Amy, nu fă nimic.

Te rog.

E ok, e ok.

Mi-a luat cheia de pornire, nu-l pot urmări.

În ce direcţie au luat-o?

În vest, spre Eagle Landing.

Ok, ce e în direcţia aia?

- O cale cu un drum de acces. - Cum ajung acolo?

- Iei un ATV. - Bine.

Travis, ce se întâmplă?

Sunt tata, scumpo.

Credem că ştim unde vor acosta.

Travis o să-i intercepteze.

O să vin înapoi în înot.

Nu, nu, nu, Amy.

Tată, vorbim în curând.

Amy! Amy!

E un ATV acolo.

Mai vezi pe altcineva?

Stai să mă apropii.

Nu.

Sper că Travis e aproape, căci îşi iau tălpăşiţa.

Ce se întâmplă?

Travis tocmai a tras în roata din faţă a răpitorului.

Mâinile la vedere!

Mâinile la vedere!

Dă-ţi jos casca.

Refuză să dea telefon.

Prieteni, trebuie să întreb,

cum de nu m-aţi înştiinţat când aţi primit cererea de răscumpărare?

Ea a spus "fără poliţişti".

Păi, nu prea aţi onorat exact condiţia asta, aşa-i?

Ea nu ştia că eu sunt poliţist.

Dacă aş fi fost în pielea ta, probabil aşa aş fi procedat şi eu.

Acum că ea ştie cu ce te ocupi, hai să mergem să vorbim împreună cu ea.

Da.

Unde e Al Winslow?

Unde e avocatul meu?

Dacă te referi la vreun avocat din oficiu, n-o să fie disponibil până mâine dimineaţă.

Dacă te referi la vreunul din cei ai tatălui tău,

trebuie să-i dai telefon tatălui tău.

Poftim, foloseşte-l pe al meu.

Al tău este probă într-o infracţiune.

Nu vrei?

Bine.

O să-l sun eu în locul tău.

Bănuiesc că ce-ai făcut îl va pune pe jar, nu?

- Aşteaptă. - A, prea târziu.

Nu, te rog, nu.

Hei, şerifule. Stai o secundă.

Janey, evident eşti foarte inteligentă.

Adică, planul tău de la lac a fost excelent.

Ai izolat-o pe Amy, ai manevrat-o în fel şi chip,

ai făcut-o să-ţi dea banii numerar

înainte chiar de a ajunge pe celălalt mal.

Dacă n-am fi avut o dronă,

ai fi fost cine ştie unde până acum,

numărându-ţi banii.

Deci, eşti suficient de deşteaptă

încât să ştii că ai mari probleme juridice.

Acum, poţi să-ţi îmbunătăţeşti circumstanţele

dacă cooperezi cu noi.

Ai vrea să faci asta?

Bine.

Unde este Al Winslow?

Nu ştiu unde este profesorul Winslow.

Ce?

- Lucrezi cu cineva care ştie? - Nu eu l-am răpit.

Janey, noi i-am auzit vocea.

Aia era o înregistrare pe care mi-o lăsase cândva în căsuţa vocală.

- Haide, chiar aştepţi să te credem...? - Credeţi ce vreţi.

Ascultă, am născocit planul ăsta doar după ce v-aţi făcut voi apariţia.

Voi şi cu Graham Winslow.

Ştiam că el îşi putea permite,

iar după ce aş fi avut banii, v-aş fi spus adevărul că nu ştiam unde-i Al.

Janey, e evident că familia ta are bani.

Nu, tata îi are.

Aş vrea să dau acum acel telefon.

După aceea, îmi voi aşterne în scris mărturisirea.

Credeam că-l vom căpăta înapoi.

Îmi pare rău, tată.

Nu ştiu ce să zic. Poate că minte, Graham.

Nici nu mai ştii ce să crezi pe moment.

Aşa e.

Aşa cum scria Dashiell Hammett,

problema e că adunând 2 plus 2 îţi dă doar uneori 4.

Iar alteori îţi dă 22.

Da, mi-aduc aminte.

Păi, vom vedea dacă Janey consimte să-şi schimbe povestea

după o noapte în celulă.

Şi dacă nu?

Dacă e chiar adevărat ce a spus?

Mă refer la faptul că nimeni n-a mai auzit de Alister de cinci zile.

Ştiu, dle Winslow.

Şi noi lucrăm cu toţii la acest caz.

Apropo de asta,

am făcut săpături cu privire la Carmela Rhee şi la Mark Lyons.

Ceva?

Ei bine, Carmela se pare că e un cetăţean model.

Iar Mark Lyons?

Câteva probleme.

Raportul său de credit arată rău, are datorii majore.

Iar unul dintre ajutoarele mele i-a dat o amendă anul trecut

pentru tulburarea liniştii publice.

Deci, Mark s-a certat cu unul din ajutoarele tale

în legătură cu locul unde era parcată maşina lui?

Ai discutat cu agentul Patrick?

Încă nu, dar ea îşi începe tura diseară.

Da, îmi amintesc de el.

Era aşa de arţăgos că eram gata să-l arestez,

dar m-a rugat soţia lui să n-o fac.

Aşa că am scris doar "tulburarea liniştii publice"

şi i-am dat o amendă consistentă.

Soţia lui?

Da, Mercedes-ul ei era cel care bloca accesul la hidrant.

Ea conducea un Mercedes?

Da, de ce?

Păi... aceasta este?

Da.

Mersi, Gail.

Normal, şerifule.

Mulţumesc, agent.

Carmela îl înşela pe frate-meu cu protejatul lui.

Dacă Al a aflat asta, e cumva tipul de om

care să fi depus o plângere împotriva lor la comisa de etică?

Nu ştiu, dar eu cu siguranţă aş fi făcut-o.

Deci, amândoi puteau să fi considerat că Al încerca să-i distrugă.

Sau oricare din ei putea să facă invers, ameninţându-l cu distrugerea pe el.

Ei bine, trebuie să vorbim cu ei.

Cu amândoi.

Harry, unde e fiica mea?

Te rog, pot s-o văd?

Regret, dar orele de vizită s-au încheiat.

Atunci acuză-mă de ceva şi închide-mă în celulă.

Chiar lângă ea.

Nu e nevoie de vreo acuzaţie.

Haide.

Ştii, din perspectiva unui scriitor,

nu ştiu prea multe despre motivaţia acţiunilor femeilor Sullivan.

Dragoste sau lăcomie sau altceva.

Dar, uitându-mă în ochii lui Sinead, părea înfricoşată.

Sigur, are toate motivele să fie speriată cu privire la fiica ei.

Copila ei are o mare problemă.

Da.

Şi apoi mai e şi fosta mea cumnată cu iubitul ei.

Tocmai de aceea vom discuta cu amândoi mâine.

Mda, păi, ziua de mâine aproape a sosit şi trebuie să merg la culcare.

Ok.

Chiar mă simt recunoscător că nu ţi s-a întâmplat nimic rău astă-seară, draga mea.

Da, şi eu.

- Te iubesc, scumpa mea. - Şi eu te iubesc, tată.

E valabil şi pentru tine, prietene.

- Noapte bună, Graham. - Noapte bună.

- Noapte bună. - Noapte bună, scumpo.

Trebuie să-l găsim pe unchiul meu.

Facem tot ce putem.

Ceea ce se pare că include şi înotul a jumătate de lac.

Te-aşteptai să stau pur şi simplu acolo?

Da, de fapt, chiar asta mă aştept de la tine data viitoare.

Ştii, e ceva ce nu cunoşti despre mine.

Şi anume că am fost căpitanul echipei de înot de la liceul din Garrison.

Bineînţeles că ai fost, Amy.

Bineînţeles că ai fost.

Ai răspuns la orice.

Îmi place asta.

Nu şi pentru unde e unchiul meu.

Îl vom găsi.

Mai spune-mi asta.

Chiar o să-l găsim.

- Ştii ce? - Ce?

Te cred.

Toate tranzacţiile companiei trebuie...

toate tranzacţiile companiei trebuie aprobate, mamă.

Şi-atunci de ce să fie ţinute secrete?

Sunt încă... şi astea sunt încă documentele mele...

Nu, asta e afacerea noastră.

Nu intenţionez să ţin...

- Bună. - Bună.

Dle Winslow.

N-ar trebui să purtăm discuţia asta în faţa oaspeţilor.

Hai să ne oprim cu ea aici.

- Bine? Discutăm asta mai târziu. - Da.

Hei.

E totul în regulă?

Când ai o afacere cu cineva, mai ales cu un membru din familie,

ai impresia lucrurile pe care ţi le spun se raportează la afacere.

Olly.

Frank Sullivan e aici, insistă să te vadă.

Asta s-ar putea să nu fie de bine.

Poate că ar trebui să te însoţesc.

- Eşti invitatul meu. - Deja sunt.

Aşadar, ne întâlnim din nou, dle Winslow.

Olly, putem discuta în particular?

Dacă e despre ceea ce cred eu că e, prefer să rămânem în spaţiu public.

Bine. Sinead este aici?

Haide. Tu şi cu mine ştim că ea a mai stat aici în trecut

când ea şi cu mine am avut neînţelegeri.

Frank, sunt sigur că poţi aprecia poziţia mea

legată de oaspeţi şi intimitatea lor.

Serios, Olly?

E soţia mea şi nu mi-a mai răspuns la apeluri

de când a plecat cu maşina aseară.

Despre Janey nu eşti îngrijorat unde este?

Asta nu e treaba ta, amice.

Bine, credeam doar că – ştii? – e amuzant

că eşti îngrijorat de soţia ta, dar nu şi de fiica ta.

Fiica mea e cu prietenii.

Nu, dle Sullivan.

Fiica ta e într-o celulă de închisoare.

Ce?

- Asta e vreo farsă? - Frank. Lasă-l în pace.

Nu e nicio farsă.

Îţi spune adevărul despre Janey. A fost arestată azi-noapte.

Pentru ce?

Îţi sugerez să-ţi iei mâinile de pe mine

şi să adresezi întrebarea asta poliţiei.

N-o să uit asta.

Scuze, am întârziat. Am vrut să iau nişte cafea javaneză.

Mulţumesc mult, Harry.

La "Fiertura lui Bonnie" se face cea mai bună cafea din oraş.

Stăteam acolo la etaj.

Cum de te-ai putut muta de la Bonnie's?

Ştiu, aşa e. Dar voiam să fiu aproape de şcoală, să merg pe jos.

Hm. Inteligentă decizie.

Stai în... Belvedere?!

Ăă, în Grandview, în clădirea de după "Last Drip",

dar nu e niciun Bonnie's acolo.

Tatăl meu tocmai mi-a trimis un mesaj. Şi se pare că Frank Sullivan

tocmai a avut o ieşire urâtă la Kent Lake House.

O căuta pe Sinead.

În orice caz, el crede că fiica lui a petrecut noaptea cu un prieten,

nu în închisoare.

Tata spune că ar trebui să te aştepţi oricând la un apel din partea lui Frank.

Aha, vorbeam de lup.

Mi-a trimis un mesaj, vrea să ne întâlnim.

Puteţi să vă descurcaţi voi cu cealaltă situaţie?

Da, ne ocupăm noi.

- Bună. - O, bună!

Te superi dacă-ţi ţin companie?

- Absolut deloc. - Mulţumesc.

Mi-aş fi dorit să fiţi aici în circumstanţe mai bune.

Şi eu.

Aveţi un loc pe cinste aici tu şi Olly.

Ascultă, voiam doar să spun că,

dacă eşti supărată pe el din cauză că l-am adus azi-noapte să ne ajute,

îmi asum întreaga responsabilitate.

Iartă-mă, dar nu ştiu despre ce vorbeşti.

O, v-am văzut... mai devreme purtând o discuţie mai încinsă,

iar Olly părea să fie...

O, nu.

Era altceva, era în legătură cu ceea ce l-am angajat pe fratele tău să facă.

- Istoria lui Lake House? - Da.

Olly pare să creadă că e ceva neînsemnat, cu tentă auto-admirativă.

Ştiam că n-o să-i placă asta,

şi tocmai de aceea nici nu m-am mai deranjat să o supun aprobării lui.

Pare rezonabil.

Soţul meu întotdeauna spunea că

avantajul un afaceri în familie e acela că poţi împărţi profitul...

...dar, de asemenea, şi datoriile.

E tata.

- Bună, tată. - Bună, draga mea.

Tocmai m-am gândit la ceva. Dacă Janey n-a plănuit de una singură să mă extorcheze.

Dacă a fost în cârdăşie cu un alt membru din familia ei?

Precum Frank?

Nu, mă gândeam mai degrabă la o persoană

care era disperată să vorbească cu ea azi-noapte.

Asta e o idee cu-adevărat bună, tată.

Mulţumesc, scumpo.

Mă duc acum la poliţie să văd dacă Sinead mai e acolo.

Şi-o să te anunţ cum a fost.

- Bine, bye. - Bye, Graham.

Bravo, detectiv Winslow, bravo.

- După tine. - Mulţumesc.

Văd că voi doi nu renunţaţi.

Păi, legalmente vorbind, eu n-am voie.

Nu înţeleg.

O, Travis este detectiv în poliţie.

Da, aşa e, şi lucrez cu şeriful Ridgeway la găsirea fostului tău soţ.

Deci, vizavi de aventura ei cu Mark Lyons, tu când consideri că s-a încheiat?

- Păi, acum câteva luni. - Corect.

Aminteşte-ţi că atunci a început ea să-i aducă bunătăţi de patiserie unchiului meu.

Făceai asta fiindcă voiai să fii din nou cu el?

Ah, dar Al nu voia, aşa-i?

Nu. Aşa că a îndreptat lucrurile spre divorţ,

chiar dacă asta însemna că urma să te plătească pentru jumătate din casă

cu nişte bani pe care nu-i avea.

Acum, crezi că a forţat lucrurile în direcţia asta fiindcă a aflat de aventură

sau fiindcă a aflat cu cine o aveai?

- Ce crezi? - Nu.

Eu i-am spus despre asta.

- De ce? - De ce?

Pentru că eram supărată. Şi n-am vrut să creadă că eram supărată pe el.

Chiar eram supărată pe mine însămi.

Că am fost o fraieră. Mark nu m-a iubit.

Pretindea că era protejatul lui Al, dar era nebun de gelos pe el.

Când i-ai spus lui Al despre Mark?

Acum o săptămână.

Şi de aceea a depus el plângerea la comisa de etică.

Eu am primit înştiinţarea vineri.

Poţi dovedi asta?

Aşadar, Mark a primit-o şi el tot vineri?

Da.

Era furios.

Nu l-am văzut niciodată aşa de supărat.

A spus că...

Ce?

"Aş putea să-l omor."

Deci, dacă ei n-au primit până vineri înştiinţarea de la comisia de etică...

Atunci niciunul din ei nu putea lăsa biletul.

Ok, dar dacă bileţelul şi răpirea n-au legătură una cu alta?

Bine.

Nu e în birou, mai ai cartea de vizită pe care ţi-a dat-o?

O, da.

A intrat direct căsuţa vocală.

Bineînţeles.

Bună, Mark, sunt Amy Winslow,

vrei să mă suni după ce asculţi acest mesaj? E important. Mulţumesc, bye.

Ai un pic...

Haide.

Pe aici am venit, îţi aminteşti?

Sinead!

Sinead.

Regret, n-am timp de discuţii.

Trebuie să fac rost de bani pentru cauţiunea lui Janey.

Poate te pot ajuta cu asta.

Sinead!

Ar trebui să stai departe de mine.

Haide, trebuie să vorbim.

Poate ar trebui să vii cu mine, undeva unde să fii în siguranţă.

Eşti caraghioasă.

Urcă în maşină.

În mod cert, Mark avea un motiv pentru a dori să-l reducă la tăcere pe unchiul meu.

Of, nu ştiu ce să zic, Travis.

Nu mă pot abţine să mă gândesc la ironia faptului că

cuvântul "familie" şi "familiar" au aceeaşi rădăcină etimologică

şi că eu n-aveam nicio idee

despre atât de multe lucruri din viaţa unchiului meu.

Ha...

Asta e cum spunea mereu taica:

"Nimeni nu te cunoaşte ca familia ta,"

"fără să se ţină cont când nu te cunoaşte."

Îi spuneai tatălui tău: "Taică"?

Nu, de fapt, aşa îi spuneam bunicului.

Eraţi apropiaţi?

Ştii, chiar nu-mi place să vorbesc prea mult despre familia mea.

Iar asta...

...pentru că e ceva trist.

Aveam 11 ani.

Mama şi tata conduceau spre casă venind de la o cină festivă.

Era în timpul unei furtuni de zăpadă, iar un camion cu semiremorcă

şi-a pierdut controlul pe autostrada I-90. Opt oameni au fost ucişi.

Of, Travis!

E-n regulă.

Acum, bunicii mei erau cei ce stăteau atunci cu mine.

Iar când ei au primit apelul,

eu mă jucam cu mici autocamioane de jucărie, le ciocneam unele de altele.

Şi timp de ani de zile, am crezut că a fost vina mea.

Aşa că bunicii mei, atunci pe loc,

chiar acolo pe loc,

mi-au spus că poate e vina lor, până ce au murit mi-au spus asta.

- Când au murit? - Ăă, taica...

...a murit când eu eram student în anul II, a făcut un anevrism.

Era la birou lui de la secţia de poliţie nr. 18.

De-asta te-ai făcut poliţist?

Da.

E un clişeu, nu?

Nu.

Îh-îh.

Nu, e ceva drăguţ şi ştiu că ar fi fost atât de mândru de tine.

Iar bunica...

...s-a luptat cu un cancer timp de cinci ani,

fiindcă îmi promisese că o să fie de faţă când voi primi insigna de detectiv.

Şi a fost.

Aşa cum am spus, e trist.

Mulţumesc că ai împărtăşit asta cu mine.

Că ai avut încredere în mine.

Hei, Amy.

Mi-aş încredinţa viaţa în mâinile tale.

Hei, ăă...

...ar trebui probabil să răspunzi. Ar putea fi ceva important.

Da, da.

Alo?

Ce?

Nu, nu, nu, nu.

Nu te du înăuntru. Venim noi imediat acolo.

E Lucy. Cineva tocmai i-a spart apartamentul.

- Crede că făptaşii sunt încă acolo. - Hei, Lucy, sună la 911.

- Venim imediat acolo. - Ok. Bine, la revedere.

Conduci maşini de curse?

Mulţumesc.

Am crescut în Irlanda.

Doamnă Sullivan.

E cu mine şi sper că vei respecta angajamentul lui Olly

de a proteja intimitatea oaspeţilor săi,

fiindcă s-ar putea să se ivească cineva care să o caute.

Înţeleg.

Şi, vă rog, dvs. puteţi folosi fără ezitare biroul dlui Kent.

E plecat astăzi cu afaceri.

- Grozav. - Mulţumim.

Hei. Ai sunat la 911?

Da, chiar după ce mi-ai spus s-o fac.

A ieşit cineva din clădire?

Nu.

- Mă duc înăuntru. - Nu, Travis.

Când ajung agenţii aici,

dă-le de ştire că eu sunt înăuntru şi că sunt înarmat.

Ok?

Poliţia!

Ieşiţi afară cu mâinile ridicate!

Spune-le că Travis şi cu mine suntem înăuntru, ok?

Travis!

Amy.

Deci, tot ce lipseşte sunt materialele pentru Kent Lake House

şi cheia de rezervă de la apartamentul meu. De ce ar lua aşa ceva?

Nu ştiu, dar cu siguranţă ai nevoie cât mai repede de un lăcătuş.

Hei, când a fost ultima dată când ai fost aici, în apartament?

Luni.

După ce Al a dispărut, m-am speriat un pic

şi m-am dus să stau cu verişoara mea.

Asta e prima dată de atunci când am simţit că e destul de sigur să vin acasă.

Deci, zici că i-ai spus lui Mark despre proiectul pentru Kent Lake House

- când a venit la tine la cină în seara aia? - Da.

Şi cum a venit vorba de asta?

Păi, a văzut cutiile cu documente.

Erau chiar acolo.

De ce, doar nu credeţi că Mark...?

Ce aţi discutat despre documente?

Chiar nu prea multe.

Adică, eu eram încântată că am fost implicată,

că Al urma să-mi compenseze munca

şi de cât de generoasă a fost dna Kent... Cu comisionul, adică.

Şi comisionul a fost de 25.000 $.

Da, desigur, dar asta era doar pentru primul trimestru.

Deci, comisionul total era de 100.000 $?

Oho.

Iar Mark are datorii serioase.

Suma asta de bani este un mobil destul de plauzibil.

Da.

Mulţumesc, Lucy.

L-am sunat de câteva ori, nu mi-a întors apelul, deci cum vei gestiona asta?

Cât mai direct cu putinţă.

Am sonerie, detectiv.

- Nu eşti înarmat, nu-i aşa? - Glumeşti?

Ai spart apartamentul lui Lucy, ai furat documentele pentru Kent.

Acum ai de ales. Fie ne laşi înăuntru şi discuţi cu noi despre asta,

fie îl sun pe şeriful Ridgeway.

El o să apară cu un mandat ca să te aresteze.

- Ce alegi? - N-am dat nicio spargere.

Ok, ştii ce, e-n regulă. O să-l sun pe şerif.

Vă rog, vă rog. Intraţi.

Trebuie să fie o neînţelegere, fiindcă Lucy m-a rugat să o ajut.

O, serios?

De ce altceva să-mi fi dat cheia ei de rezervă?

Nu ştiu, poate că i-ai furat-o, iar acum foloseşti asta ca scuză?

Am fost la cină la ea şi m-a implorat s-o ajut.

N-aveam de gând să car atunci cutiile şi de aceea mi-a dat cheia.

Da, păi, nu asta e povestea pe care ne-a spus-o ea.

Păi, atunci cred că e cuvântul ei împotriva cuvântului meu.

Deci, nu încercai să furi job-ul ăla de la Al

ca să-ţi poţi plăti masivele datorii, Mark?

Unde e unchiul meu?

Tu crezi că eu ştiu unde e Al?

Păi, aveai nevoie să iasă din peisaj

ca să preiei jobul pentru Kent.

- Puteţi căuta fără nicio problemă. - Bucuroşi.

Mulţumesc că ai fost atât de drăguţ.

Mai ales după ce Janey te-a făcut să treci prin asta.

Nu, fii serioasă.

Cu certitudine ce-ţi voi spune nu e o scuză,

dar ea s-a gândit că, furându-ţi banii, eu o să-l pot părăsi pe Frank.

Cred cu hotărâre că ar trebui să faci asta.

Eu aş începe depunând o cerere pentru ordin de restricţie.

Ştii...

am fost surprinsă că ai zburat până aici fără nicio ezitare.

Aveam impresia că tu şi fratele tău nu sunteţi prea apropiaţi.

Nu aşa cum ar fi trebuit, dar aş face orice pentru el.

Graham, pot să am încredere în tine?

Bineînţeles.

Păi...

Uite-l pe şerif.

O, grozav.

Ce-ar fi să mergem şi să-i cerem acel ordin de restricţie?

Ce sunt toate lucrurile astea?

Sunt, de fapt, documentele pentru Kent.

Preston Kent a fost extrem de strângător.

Păi, doar nu tu ai organizat astea în ultimele două ore, evident.

Nu, sunt bun la asta, dar nu chiar atât de bun.

Deci, când ai luat toate astea de la Lucy?

Acum câteva zile, de fapt. Cea mai mare parte a lor.

Acum tocmai mă întorsesem înapoi de la colectarea unui lucru nou şi valoros.

Înapoi de la Lucy?

Nu, de la bancă.

Am găsit o cheie de la o cutie de valori, într-un plic colectat de Al.

Te-ai uitat prin ăsta până acum?

Te ajutăm noi.

Lucy tocmai începuse să strângă articole din presă

şi depusese o cerere de Liberă Informare vizavi de un dosar al unui accident.

Unde e acel dosar?

- Ăsta? - Îhî.

Păi, văd că Al Winslow l-a semnat.

Sigur, ea l-a semnat în locul lui. Asistenţii de catedră fac asta mereu.

Hei, Travis?

Uită-te la asta.

Absolut.

Să dau un telefon şi vom primi actele iniţiale.

Mulţumesc.

Te simţi mai în siguranţă?

Da.

Deşi, sinceră să fiu, nu doar de siguranţa mea îmi fac griji.

O, a lui Janey, înţeleg.

Nu.

Acum câteva luni,

m-am îndrăgostit de cineva foarte special.

Mi-am înăbuşit sentimentele

până când el mi-a împărtăşit că avea aceleaşi sentimente faţă de mine.

Am încercat amândoi să ne dăm seama ce e de făcut,

şi am fost foarte atenţi pentru că Frank este cine este.

Dar Frank trebuie să fi aflat cumva.

De unde ştii?

Înainte ca Frank să folosească forţa,

îi place să-ţi dea mici avertismente,

pentru a-ţi băga frica în oase.

Aşa a făcut în acest caz.

Un mesaj pe o ilustrată.

Eşti îndrăgostită de fratele meu.

Da.

- Cum ţi-ai dat sea...? - Ai văzut ilustrata.

Dar cum? Tot ce-a luat cu el...

Luat? Stai un pic, stai un pic.

Tu ştii unde este Alister?

Realizez că trebuia să vă fi spus mai devreme,

dar n-am ştiut în cine să am încredere.

Ei bine, ne-ai spus acum, asta-i tot ce contează.

O să sun imediat ce o să-l am pe Al în siguranţă în mâinile mele, bine?

Mulţumesc, Harry.

Îmi pare nespus de rău.

- Şi apreciez înţelegerea ta. - Dacă aş fi fost căsătorit cu Frank Sullivan,

cred că şi eu aş fi avut probleme legate de încredere.

Scuză-mă.

Este Amy.

- Bună, scumpo. - Bună, tată.

Ştim unde e unchiul tău.

Ce? Cum?

El şi Sinead Sullivan s-au îndrăgostit,

iar când Frank a aflat, i-a trimis un avertisment.

Ce avertisment?

Ilustrata.

Sinead şi Alister s-au panicat.

Se temeau pentru viaţa lui.

Ea l-a trimis undeva unde Frank n-ar căuta niciodată. La cabana familiei.

Tată, ilustrata n-a fost trimisă de Frank Sullivan.

Ba sigur că da. Harry tocmai a plecat să-l ia pe Alister.

I-ai spus lui Harry?

Care e adresa unde stă, Graham?

- Adresa? - Tată!

- Adresa! - Care e adresa?

Alo?

Cine e acolo?

Şerif Ridgeway, dle Winslow.

Te căutam pe tine... şi documentele alea.

Corect.

Mă aşteptam la asta.

Aşadar, câţi bani ai de gând să-mi oferi pentru ele?

Bani?

Dle Winslow, nu numai că am o insignă,

dar am şi o armă.

Şi când vor citi raportul meu, va scrie că

erai instabil, m-ai atacat şi m-am temut pentru viaţa mea.

Da, păi, asta e o idee proastă, Harry.

Da, stăm acolo de aproape 10 minute.

Ce crezi că faci, orăşeanule?

Păi, sunt aici ca să te arestez pentru complicitate la crimă.

Nu ştiu ce credeţi voi cu toţii că se întâmplă aici.

Ce cred, Harry?!

Cred că muşamalizezi o crimă.

Ce?

Ai venit aici după documentele pentru Kent.

I-ai spart apartamentul lui Lucy.

Ai tras cu arma spre mine.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Amy, poţi, te rog, să-i spui şerifului?

Da, nicio problemă.

Deci, pe carnetul de conducere al lui Lucy e trecută vechea ei adresă,

ceea ce are logică deoarece de-asta ne-a adus el cafelele alea

de la "Fiertura lui Bonnie".

- Stai în... Belvedere, nu?! - Ăă, în Grandview,

în clădirea de după "Last Drip", dar nu e niciun Bonnie's acolo.

Fiindcă aveai nevoie de noua adresă a lui Lucy.

Deci, când ţi-am spus că Frank Sullivan te căuta,

asta ţi-a oferit scuza perfectă ca să poţi dispărea de acolo.

Aha, vorbeam de lup.

Mi-a trimis un mesaj, vrea să ne întâlnim.

Puteţi să vă descurcaţi voi cu cealaltă situaţie?

Stai, de fapt, nici nu te-ai întâlnit cu Frank, aşa-i?

Nu, ci te-ai dus să găseşti noua locuinţă a lui Lucy

şi ai intrat prin efracţie în ea.

Trebuie să fi fost tare surprins să vezi că documentele pentru Kent nu erau acolo?

- Ştii ce e amuzat, Amy? - Ce anume?

Că documentele pentru Kent nu sunt nici aici.

De fapt, Al chiar nu ştie de ce vrei tu documentele alea.

El se ascundea dintr-un cu totul alt motiv, nu-i aşa, Al?

Ăă, mda. Am interpretat greşit ilustrata ta de avertizare.

Doar că nu tu i-ai trimis avertizarea aia, aşa-i, Harry?

Idiotul ăla!

Harry, pentru binele tău, sper să ai o mulţime de dovezi

despre complicitatea "idiotului".

Altfel, prietene, doar tu singur vei plăti.

Olly, ne-au cerut să discutăm cu ei despre Al Winslow.

Harry l-a găsit?

O, da, da... Adică nu, noi l-am găsit pe Al.

Al e la spital.

E bine?

Ştii, a fost împuşcat.

- Oh. - O, nu, asta-i groaznic.

E doar o rană superficială la picior;

din păcate el singur s-a împuşcat când şi-a pus arma încărcată la centură.

Vezi tu, era pregătit să fugă.

Al credea că Frank Sullivan aflase

despre faptul că se îndrăgostise de soţia lui, Sinead.

Motivul pentru care credea asta

consta în faptul că cineva îi lăsase un mesaj pe uşa de la birou.

Acesta.

Era această ilustrată, uitaţi-o.

"Încetează, altfel o să te distrug şi pe tine."

E un peisaj cu lacul surorii tale.

Acum, ceea ce n-a văzut unchiul meu, cuprins de toată panica aia...

n-a remarcat expresia "şi pe tine".

Care implică faptul că mai era cineva care fusese deja distrus.

Aşa e, căci, dacă s-ar fi gândit la asta,

probabil ar fi realizat că nu Frank Sullivan a scris acel mesaj.

Nu, altcineva voia să-l oprească să facă... altceva.

- Ce? - Ceea ce l-a angajat dna Kent să facă.

Să dezvăluie istoria de la Kent Lake House.

Dar cine ar fi vrut să-l oprească?

Harry Ridgeway.

Nu înţeleg.

De unde ar fi putut Harry chiar şi numai să ştie despre acest proiect?

Păi, pentru că asistenta unchiului meu, Lucy Harding,

a depus o cerere de Liberă Informare vizavi de dosarul accidentului

în care a murit fiica ta.

Aşa e, şi a completat formularul cererii la biroul şerifului,

unde – după cum am aflat cu toţii – fusese întocmit acel dosar

de către Harry Ridgeway când era tânăr.

Care s-a întâmplat să fie ales şerif chiar în anul următor

într-o campanie finanţată în mare parte de... tine.

Da, eram impresionaţi de el.

Da, sigur că erai. Era un anchetator nemaipomenit.

De fapt, el a aflat că moartea surorii tale, Meg,

n-a fost un accident.

Ce?

Harry a făcut aceste poze... şi... le-a păstrat ca asigurare pentru el.

Îmi pare nespus de rău, dnă Kent.

Îmi pare rău, dnă Kent.

Cauza morţii n-a fost înecul, ci câteva lovituri la cap,

inclusiv una în faţă care a lăsat o amprentă clară

a unui inel cu sigiliu de la... Pi Beta Gamma.

Mamă.

Ascultă... da, Meg şi cu mine ne certasem.

De-asta s-a şi dus cu barca, dar n-am ucis-o eu, să fim serioşi.

Olly, Harry s-a mai asigurat cu ceva.

"Pot să fac să dispară asta ca să fie încadrat ca accident."

"Cât mă va costa asta?"

"Păi, mă gândeam să candidez pentru postul de şerif."

Aveţi toate astea... Deci, l-aţi prins şi pe Ridgeway?

A, da, da, mai exact a luat-o razna cam acum o oră.

E atât de furios că cineva – adică tu – a lăsat un bilet pe uşă.

Sora ta.

De ce?

De ce?

Din cauza lui tata.

Avea de gând să mă îndepărteze de afacerea Lake House, de moştenirea mea.

Da, el mi-a spus.

A spus că eram cea mai mare dezamăgire a lui.

Că îi lăsa totul lui Meg, ceea ce era de tot râsul.

Acum, el a spus "Meg" sau a spus "sora ta"?

Ştiai că tatăl tău avea o cutie de valori secretă?

Iar cheia, dnă Kent, a fost ascunsă în toţi aceşti ani în podul dvs.

Şi iată ce era în cutie.

Jennifer, vrei să citeşti asta?

"Eu, Preston Kent, aflat în deplinătatea facultăţilor mintale,"

"las prin aceasta întregul meu pachet de acţiuni la Kent Lake House"

"fiicei mele, Jennifer..."

"...Jennifer Espinoza, singurul meu copil care este vrednic de el."

Dl Kent îi dădea pensie alimentară mamei tale încă de când te-ai născut.

A păstrat toate cotoarele cecurilor.

Nimeni nu te cunoaşte ca familia ta.

- Fără să se ţină cont când nu te cunoaşte. - Fără să se ţină cont când nu te cunoaşte.

Aşa că au spus că sunt norocos că nu s-a infectat.

E dovedit că chirurgii ştiu mai multe decât un profesor de istorie despre tratarea rănilor.

Da.

Ascultă, frate.

Cum te-ai simţi dacă aş mai rămâne pe-aici o vreme?

Doar... până te recuperezi.

Nu vreau să mă bag între tine şi Sinead,

pot sta în camera mea de la Lake House.

Ok, Graham, încetează, încetează. O să stai la mine.

Cât timp vrei tu.

- Ok. - Ok!

Şi voi doi.

Uau, voi... literalmente mi-aţi salvat viaţa.

Corectă folosire a cuvântului "literalmente".

Aha, deci asta e pasiune familială.

Da, cred că poţi spune şi aşa.

Sincer să fiu, nu ştiu cum să vă mulţumesc.

Păi, ce-ai zice să vii să ne vizitezi după ce se termină şcoala?

Consideră rezolvat.

- Hei. - Hei.

L-ai adus înapoi.

Aşa cum ai promis.

Ai spus că mă crezi atunci când ţi-am spus vom face asta.

Da, păi, legat de asta, ironia e că eşti aproape de necrezut.

Da, mai vorbim noi.

Voiam doar să spun că, ştii, ai lăsat totul deoparte acasă

pentru a sări într-un avion ca să traversezi întreaga ţara în zbor

şi să vii şi să faci tot ce ai făcut aici.

Adică ţi-ai pus viaţa în pericol. S-a... s-a tras în tine.

Şi ai făcut toate astea pentru familia mea.

Şi pentru mine.

Aşa că, da...

Cred că eşti aproape de necrezut.

Ei bine, e destul de uşor să crezi atunci când îmi cunoşti motivul.

Care este, de data asta, ha?

Te iubesc.

Ce?

Şi eu te iubesc pe tine.

11 LUNI MAI TÂRZIU

Hei, colega.

Ce mai noapte pentru o crimă!

Da...

Hei, ce face Amy aici?

Ea este cea care ne-a sunat să ne anunţe.

Defunctul este Sam Jameson.

Ştii cine este, nu?

Da, ştiu.

Este logodnicul lui Amy.

Traducere, adaptare, subtitrare: okid