Original subtitles

- Ruby. - Mm?

Bună, mazăre dulce. - Mel!

Oh, chiar ești tu.

- Chiar sunt eu.

- De ce te-ai strecurat pe mine așa, bătrâne?

- Nu mă așteptai? - Nu.

- Oh. - Dar cum ai ajuns aici?

- Nici o idee.

Deodată, tocmai treceam pe ușă.

Am presupus că l-ai aranjat, știi, stilul magic al insulei.

- Roarke, știe cât de mult mi-a fost dor de tine.

A spus că este imposibil, dar cred că a găsit o cale.

- Îmi pare rău că te-am speriat, iubito.

- Doar vino aici. Vreau doar să te simt.

Asigură-te că ești real.

- Cremă de vanilie sifon la cerere.

Văd că te bucuri de pui.

- Acest condiment este pur foc Chattanooga.

Ești sigur că nu ești din sud?

- Am rude din America de Sud, dacă asta contează.

- Mm.

- Jasper Dawson, unde sunt manierele tale?

Where I'm from, we say that you are a man by birth,

but you're a gentleman by choice.

Thank you for having me. - It's my absolute pleasure.

So tell me, what can the island do for you, Mr. Dawson?

- Well, I'm stuck. - You're stuck?

- I'm stuck, and I don't know

how to get unstuck or get out of here.

- That sounds awful. - It is.

It's like waiting for the bus that never comes.

- Okay, so talk to me about your life

before you arrived at this awful stuck place.

- Well, I'm a simple boy from Chattanooga, Tennessee,

who always loved the arts.

My aspirations led me to Miami,

where I opened my very own art gallery.

- Wow, that's wonderful.

- Well, it was. You know, things change.

And I had a really hard time going with the change.

Ms. Roarke, do you know what an NFT is?

- Non-fungible token?

- Da, bine, încearcă să agăți una dintre acestea pe peretele galeriei tale.

- Mă scuzi o secundă?

Am ceva de care să am grijă.

- Nu vă grăbiți.

- Oh, Elena! Oh, Doamne, oh!

Multumesc, multumesc, multumesc.

- Mel, e atât de plăcut să te revăd.

- Mulțumesc.

Se pare că ai avut grijă de fata mea.

- Eu incerc.

De fapt, te superi dacă o fur

pentru cateva minute? - Oh, desigur.

Ne întâlnim înapoi la suită, bine?

- Bine.

- Vă mulțumesc din nou, doamnă Roarke.

- Nu este nimic, într-adevăr.

- În regulă. - Pa.

- Hai să vorbim.

- Știi, Elena, nici nu am înțeles

cât m-am rănit până am văzut-o pe Mel.

Dar tu stii ce?

Tu și insight-ul tău uimitor ai făcut-o.

- Bine, Ruby.

- Și apropo, uite, îmi pare atât de rău că am întârziat.

- Ruby, ascultă.

- Dar știi, pentru că a fost darul tău pentru noi,

M-am gândit că vei înțelege.

- Ruby, știi ce este azi?

- Ei bine, vreau să spun, aș putea spune luni,

dar nu cred că acolo te duci, nu-i așa?

- Astăzi este Ziua Morților.

- Ziua Morților?

- 24 de ore pentru cei care suntem încă pe Pământ să ne rugăm

și să ne amintim de cei dragi care au murit.

Am amenajat un altar,

și apoi o umplem cu lucruri pe care le iubesc

astfel încât să le putem întâmpina spiritele înapoi.

- De ce îmi spui asta?

- Din cauza Insulei Fantasy, cei dragi noștri,

se întorc la noi ca mai mult decât spirite.

Ele pot veni în formă corporală,

la fel cum au fost în viață.

Ruby, nu l-am adus pe Mel pe insulă.

- Vrei să spui că Mel este ...

- Îmi pare atât de rău.

- Mm, nu, evident că Mel este încă în viață.

Nu e mort.

Mel ar ști dacă ar fi mort.

- S-ar putea să nu,

dacă s-a întâmplat foarte recent

iar dacă ar muri liniștit.

- Copiii...

Elena, nu pot fi acolo pentru a-i mângâia.

- Știu, știu.

- Mel, oh, Doamne.

Cum îi voi spune?

- Vă mulțumesc că așteptați, domnule Dawson.

- Ah, jur că soarele nu s-a simțit niciodată atât de bine până acum.

Te rog, spune-mi Jasper.

- Deci, să începem cu elementele de bază, Jasper.

Cum ai murit?

- Ei bine, știi, medicilor le place

să le arunce cuvintele înfricoșătoare,

cum ar fi colesterolul ridicat, placa, blocajul.

Totul este atât de neplăcut, dar poate că ar fi trebuit să ascult.

Hopa. Acum, să mă dezlănțuie.

- Sună de parcă te-ai afla în purgatoriu.

- Oriunde este, este singuratic, rece și plictisitor ca naiba.

Sunt alături de îngeri.

Fantezia mea este să merg în cer, doamnă Roarke.

Ma poti ajuta? - Te poți ajuta singur.

Ai o a doua șansă, Jasper.

Nu mulți oameni obțin asta.

Ai la dispoziție 24 de ore pentru a-ți schimba soarta.

Acum, dacă eșuezi, ai putea ajunge blocat

oriunde ai fi pentru totdeauna.

- Vrei să spui în locul rău?

- Adică locul rău.

Vestea bună este că depinde de tine.

Bine ați venit la Fantasy Island.

- Salut. - Hei.

- Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți.

- Acum, ce a spus doamna Roarke?

- Multe, multe, de fapt.

- Acum, m-ai întrebat cât am să stau?

Pentru că eu ... ei bine, am nevoie de haine și de trunchiuri de înot,

și cred că am uitat ...

- Da, ești aici doar o zi, Mel.

- Oh, bine. - Mm-hmm.

- Atunci cred că va trebui să profităm la maximum.

Să ne bucurăm de fiecare minut.

- Știi ce?

Exact asta ar trebui să facem.

Și cunosc un loc privat lângă plajă

unde nu vei avea nevoie de trunchiuri.

- Mm, deschide drumul.

- Bine. - Haide atunci.

- Dimineața. - Dimineața.

- Nu mă mai obișnuiesc să te văd singură.

- Ruby e cu soțul ei.

A sosit aseară la miezul nopții.

- O, imi pare rau sa aud asta. Sper că e bine.

Suntem în continuare pentru mai târziu?

- Da, ne vedem la mine acasă peste o oră.

- Bine. - Dimineață, domnule.

- Ramon Abila, aceasta este gazda ta, Elena Roarke.

- Mai mult ca șeful meu. Sunt aici să fac o treabă.

- Domnul Abila va picta foișoare pentru noi.

Desigur, ar trebui să-ți faci timp și pentru tine

în timp ce ești pe insulă.

- Cum ai auzit de mine? - A fost o sesizare, cred.

Da, pe cineva pe care îl cunoști în Miami.

Deci pictezi alte lucruri sau doar clădiri?

- Nimic ce merită salvat în ultima vreme.

Încerc doar să ajung la capete.

- Am o întâlnire în această dimineață,

dar Ash te va stabili.

Atunci te poți relaxa puțin.

Nu trebuie să începem treaba până mai târziu.

- Merge pentru mine.

- Bine ați venit pe Fantasy Island.

- Jasper?

- Ramon?

- Ar trebui să fii mort.

- Ei bine, sunt, de obicei.

Este complicat,

dar sunt atât de gâdilată să te văd, Ramon.

- Este corect?

Pentru că îți voi da cu fundul.

- Ramon, evident ești într-un pic de tizz.

- Am văzut foile de calcul pe computer.

M-ai inselat!

- A fost o neînțelegere. Pot explica.

- Ar fi trebuit să știu că tipul care a gândit

vânzarea de tablouri falsificate a fost o idee bună

avea să se întoarcă și să mă înjunghie în spate!

- Te-am plătit!

- M-ai făcut să cred că ții la mine,

că mă ajuți și apoi te întorci

și am mințit despre ce primeai pentru tablourile mele!

- Falsurile tale, dacă vrei să fii tehnic.

Și ai parcurs dosarele mele! Acestea sunt private.

- Am crezut că ai murit. - Sunt mort.

- Vei fi odată ce voi pune mâna pe tine.

- Esti mincinos.

- Oh! Oh.

- Unde te duci?

Întoarce-te aici, mincinoasă!

Buna ziua. Oh!

- Fugi?

- Trebuie să plec.

Vorbim mai târziu, Ramon. Toodles!

- Ce face Jasper aici?

Ar trebui să fie mort.

- Oh, e mort.

Pe Insula Fantasy, spiritele se pot întoarce

în formă umană în Ziua Morților.

- Asta e o nebunie. - Bine...

- M-ai sunat pentru el

pentru că vrei să-l iert sau ceva?

Pentru că asta nu se întâmplă.

- Ești aici pentru Jasper și pentru tine, Ramon.

Nimeni nu ajunge pe insula Fantasy din întâmplare.

Aud o mică durere în voce.

- Nu durere.

Furie.

- Cum l-ai cunoscut pe Jasper?

- Copilăria mea a fost dură. Tata a murit.

Mama mea a trebuit să lucreze trei locuri de muncă.

Pentru a face față, când aveam vreo 12 ani,

Am început să fac o mulțime de artă graffiti.

Într-o noapte, bombardam partea unei clădiri,

iar Jasper a fugit strigând.

Se pare că a fost dealer de artă,

și galeria lui era cea pe care o bombardam.

- Și i-a plăcut munca ta.

- S-a uitat după mine.

Îi păsa aproape ca un tată.

După ce a murit, am aflat că totul a fost o minciună.

M-a trădat.

- Poate de aceea sunteți amândoi aici,

ca să-i poți spune ce simți.

- Știi ce? Voi trece peste.

- M-am lăsat să intru. Sper că nu vă deranjează.

- Deloc.

- Am ceea ce mi-ai spus să aduc.

Favoritele lui Dani.

Bere, salam cu elvețieni.

Poate că am mâncat cealaltă jumătate.

- De data asta în Afganistan.

- Calaca pentru a-l reprezenta pe Dani.

Este perfect.

- Uite, mulțumesc că ai făcut asta.

Trebuie să spun câteva lucruri și ...

- Nu trebuie să explici, Javier.

- Deci, ce fac?

- Ei bine, calaca și obiectele

că l-ai adus pentru a reprezenta cele patru elemente,

pământ, aer, spirit și foc, asta este ceea ce este important.

Acum vă poate ajuta dacă rostiți câteva cuvinte.

- Hei amice.

Uite, sunt sigur că ești supărat pe mine.

Asta e pe mine.

Ești prietenul meu cel mai bun.

Sper că asta contează pentru ceva.

Cum a fost că?

- Exact. Acum aștepți.

- Tu ce mai faci?

Este cineva pe care îl aduci înapoi în această zi?

- Îmi onorez strămoșii în fiecare zi.

- Nu asta am întrebat.

- Ei bine, este cineva pe care eu ...

că mă gândesc să aduc înapoi,

vărul meu Fernando.

Sunt atât de multe lucruri de spus

Nici nu aș ști de unde să încep.

- La fel de bine ai putea încerca.

Asta am decis în cele din urmă.

Nu o pot purta cu mine.

Povara este prea grea, știi?

- Acum, sunt doar eu,

sau acest tatuaj era mult mai puțin când l-ai făcut?

- Da, a crescut.

De îndată ce ai plecat, s-a extins.

Nu mă întreba de ce, pentru că nu știu.

În afară de asta, este un semn că ar trebui să fiu aici.

- Hmm. Imi place.

- Hmm. Și eu.

- Ceva ce vrei să-mi spui?

- Nu, nimic, nimic.

Dragă, sunt doar fericită că sunt aici cu tine.

- Permisiunea de a pluti o teorie?

- Permisiunea acordată.

- Cred că ai întâlnit pe cineva, dar ți-e frică să-mi spui

pentru că nu vrei să mă rănești.

- Ei bine, trei pentru imaginație și zero pentru precizie.

- Venirea mea aici a fost o greșeală?

- Nu! Mel, acesta este cel mai bun lucru

asta s-a întâmplat de când sunt aici.

- Permisiunea de a pluti o teorie? - Negat.

- Ei bine, atunci voi spune orice ar fi,

sau oricine este, e în regulă.

- Mel, ești mort.

Ai murit.

Îmi pare atât de rău.

- Ei bine, vorbești nebunesc.

- Nu, motivul pentru care ești aici

pentru că astăzi este Ziua Morților.

- Dar un mort nu poate simți soarele pe față

sau mirosi oceanul.

- Știu, dar aici poți.

Și doar pentru astăzi.

Dragă, te-am chemat aici,

și nici nu știam că o fac.

- Nu, Ruby, nu sunt mort!

- Dragă, ar fi trebuit să-ți spun mai devreme,

dar nu știam la început.

- Nu, nu, nu vreau să mai aud nimic din această prostie.

Știi, poate că a venit cu adevărat aici a fost o greșeală.

- Mel!

- O, haide!

Să mergem!

Hai! Hai! Hai!

Ahh! Oh, uh ...

- Aceasta nu este autostrada spre cer.

Vino cu mine te rog.

- Mi-ar plăcea să sap un pic mai adânc

în acest plan „du-l pe Jasper în cer”

pentru că simt că focul iadului îmi linge călcâiele.

- Oh, planul este simplu.

Îți dai seama de ce ești blocat, astfel încât să îl poți remedia.

- Mișto, da, dar ce zici de Ramon?

Nu părea atât de încântat să mă vadă.

- Bine, hai să vorbim înăuntru. - Bine.

- Deci ce crezi?

- Oh nu. - Ce?

- Nu Nu NU NU.

Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu!

Oh, atârnă totul!

- Ce se întâmplă, Jasper?

Nu este aceasta galeria ta, copilul tău?

- Acesta este purgatorul meu!

Am fost blocat aici de când am murit,

într-un gol atemporal care privea pereții goi.

- Acesta este un spațiu minunat.

Adică, sunt de acord cu tine, este puțin gol, dar ...

- Oh!

- Acolo, este mult mai bine.

Să facem o răsucire prin cameră?

- Da.

Nu suport această așa-numită artă nou-îngăduită, auto-îngăduitoare.

Adică, ce simți când vezi asta?

- Mă simt rău pentru colegul tău de cameră Maxwell Reid.

Știi, asta este cheia primului tău apartament, 1988.

Și apoi ai fugit,

iar Maxwell a trebuit să-ți plătească toată chiria din spate.

- Ei bine, economiseam bani pentru a închiria un spațiu de galerie.

Puneți fiecare bănuț pe care l-am câștigat pentru asta.

- Oh, drăguță plimbare, Jasper.

- Se numea Sally.

- Oh, Jasper.

Ai totalizat-o pe Sally și apoi i-ai dat o vopsea ieftină

și a vândut-o unui vecin nebănuit.

- Cine își înșela soția

cu fata geanta la Piggly Wiggly.

Nu mă simt rău în legătură cu asta.

Nu, domnule, eu nu.

Știi ce? Să mergem mai departe.

Nu pare familiar, așa că și noi?

- Acesta este primul tablou pe care Ramon l-a falsificat pentru tine.

A se ridică înainte de a vorbi.

Drumul spre iad

nu este de fapt pavat cu bune intenții.

În realitate, este pavat cu minciuni.

- Bine, este al lui Ramon.

Este atât de talentat.

Chiar și când eram copil, am putut vedea asta în el.

- Și învățând un tânăr să-și folosească talentul

să-i înșele pe alții,

acesta este un mod interesant de a mentor, știi?

- O să o facem o singură dată,

și apoi a mers atât de bine.

Știam că pot vinde tot mai mult și mai mult.

Și nu e ca și cum nu i-aș fi tăiat lui Ramon.

- Dar i-ai spus că i-ai vândut

pentru mai puțin de jumătate din prețul real, Jasper.

- Aveam nevoie de bani.

Galeriile sunt o groapă de bani, doamnă Roarke.

- Și ce zici de Ramon?

- Câștiga bani ca artist.

Da, falsuri, dar asta e mai bun decât fac majoritatea artiștilor.

- Jasper, Ramon a avut încredere în tine.

- De ce nu mă pot mișca?

- Ai petrecut o viață tăind colțuri, umbrind adevărul,

folosind oamenii pentru a obține ceea ce îți dorești,

și vedeți, insula nu l-a readus pe Maxwell

sau vecinul tău înșelător.

Insula l-a adus înapoi pe Ramon.

- Cine-mi urăște curajul mai rău decât oricine.

Deci, cum este corect?

Oh, nu, sunt în HE-hochei dublu - ahh!

Oh...

Bine, Ramon, ia-ți cea mai bună lovitură.

Haide, Ramon. Nu ești pictor de case.

Esti un artist.

Îmi pare rău că te-am mințit, dar am văzut lumina.

Și nu eram toți răi. Te-am învățat istoria artei.

V-am învățat cum să legați o papion.

- Am ridicat ochii spre tine.

Ai fi putut să-mi crești talentul.

În schimb, ai profitat de ea și apoi ai murit,

și m-ai lăsat fără nimic.

De aceea sunt pictor de case.

- Deci, acum îmi pot cere scuze și putem merge mai departe.

- De ce aș face asta?

- Pentru că ești un copil bun cu o inimă bună.

Și, Ramon, voi fi în purgatoriu

pentru restul timpului sau chiar mai rău, locul rău.

- Înțeleg.

Așa cum mi-ai ținut viitorul în mâini atât de mult,

acum țin viitorul tău etern în al meu.

- Da, cam asta se rezumă.

- Se pare că ești înșelat.

- Oh, Ramon.

- Florile pe care le-ai cerut.

- Frumos, al doilea.

- Dar asta nu-mi place.

- Trebuie să-l ajut.

- Spiritul lui Fernando este prea tulburat.

- Ei bine, cred că poate este timpul

pentru a pune povara, Segundo.

- Ei bine, cu asta sunt de acord. - Elena, îmi pare rău.

- Da? - L-ai văzut pe Mel?

I-am spus că a murit. Acum nu-l mai găsesc.

Ce se întâmplă dacă nu îl pot găsi?

Ce? Ce însemna acel aspect?

- Cu oameni care refuză să accepte că au murit,

uneori, ei se înfurie foarte tare.

- Și pierdut.

- Bine, atunci ce se întâmplă după supărare și pierdere?

- Dă-i puțin timp. Va veni pe aici.

- Elena, sunt atât de speriată.

- Nu-ți face griji, bine? Nu.

- E nebună.

Nu pot fi mort. Nu are nici un sens.

- Yoo-hoo!

Vorbesc cu tine!

Mă puteți auzi?

Vorbesc cu tine!

Buna ziua?

Dumnezeule! - Hei!

- De unde ai venit? - E o poveste lungă.

Am fost acasă și acum sunt aici,

Și, bine, știi, totul devine puțin gol

în mijlocul acolo, îmi pare rău.

- Ei bine, nu contează. Sunt Jasper.

- Oh, Mel. Mă lupt cu soția mea.

- Ei bine, mă lupt cu Dumnezeu.

Dar ea îmi oferă tratamentul silențios.

- Este corect?

- Deci, spune-mi, Mel, ce faci

când ești în conflict cu doamna?

- Oh, am lovit niște mingi de golf, răcorește-te.

Și sunt cluburile mele, pentru că desigur.

- Ei bine, iată-te. Nu mă deranjează dacă o fac.

Hopa.

Ei bine, dacă ar fi să mă aduci înapoi din morți,

bine făcut la vedere.

- Foarte al naibii de bine să te văd. - Stai, trebuie să știu.

O să-ți facă tot așa ceva?

- Da, este posibil. - Mm-hmm.

Ei bine, atunci vom avea nevoie de bere.

- Dani--

- Mm, berea mai întâi, vorbă moale mai târziu.

- Bine.

- Mă bucur să te văd, tu mare.

- Mulțumesc pentru vizită.

- Joacă tot felul de sporturi, nu?

- Oh nu! - Mm-hmm.

- Oh, ea și-a tăiat părul superb.

- A spus că a bătut-o pe terenul de volei, așa că ...

- Oh, pare fericită.

Îi este dor de tine, dar este.

Și uite cine este obsedat de pescuit.

- Oh, asta e fata mea.

Și noua soție?

Haide.

Au trecut șase ani de când am murit.

Mike ar trebui să aibă o nouă soție.

- Debra, este profesoară,

aparent cu adevărat în privirea păsărilor.

Esti bine?

- Râd mult?

- Mm-hmm. - Da?

Și copiii îi plac?

- Mm-hmm. - Bine.

Bine pentru el.

Mm.

Acum e rândul tău.

- Să te căsătorești cu soțul tău? Ți-am spus că a luat.

- Nu, treceți din trecut, găsiți pace.

- De aceea te-am rugat să vii.

Dani, dacă ... - Nu-mi cere să te iert.

Nu o voi face.

Nu ai nimic de iertat, Javi.

Nu înțelegi?

Singura persoană care nu este liniștită aici ești tu.

- Fernando.

Te rog, verișoară.

Vreau să vorbesc.

Lasă-mă să te ajut, Fernando.

Haide, Fernando, haide.

Haide.

- Nu-mi propun să greșesc, Mel.

Greșit doar pare să mă găsească.

Cred că pentru că sunt atât de fermecător.

Oamenii vor doar să-mi dea lucruri,

și am profitat de asta.

- Ei bine, asta nu este o scuză pentru a fi un cur.

- Cred că acum nu contează.

L-am pierdut pe Ramon pentru totdeauna.

Mă urăște.

Mă duc în iad într-un coș de mână

fără coșul de mână.

- Știi că ochii tăi

crește puțin de fiecare dată când îi spui numele?

- Alergii.

- Oh, același lucru mi se întâmplă când vorbesc despre fiul meu,

mai ales când lucrurile nu stau bine între noi.

- Știi că totul este o cârjă mare, Mel.

Zâmbetul, tura încântătoare de frază ...

doar instrumente pentru a ascunde băiețelul

care a fost ignorat pe locul de joacă.

- Poate că este timpul ca băiețelul să crească.

- Am vrut mereu să evoluez într-un om mai bun.

Chiar am făcut-o, dar timpul se strecoară.

Acum e prea tarziu. Dead is dead.

- Ei bine, lucrurile funcționează puțin diferit pe aici.

Iată ce știu.

Insula nu te-ar pregăti să eșuezi.

Nu renunța la Ramon.

- Crezi că s-ar putea să mă ierte?

- Ei bine, cred că tații încurcă mult.

„Îmi pare rău” merge mult.

- Ai făcut să pară simplu, recunoscând că ai greșit.

- Știi când ajung

cea mai nebună absolută de soția mea?

- Spune-mi.

- Când știu că are dreptate,

de parcă aș începe să cred că este chiar acum.

De fapt, am câteva scuze de făcut chiar acum.

Sper să te văd de cealaltă parte, Jasper.

- Ei bine, nu m-aș baza pe asta.

Hei. - Hei.

- Îmi pare rău.

- O, iartă-l!

Este dulce și este atât de înțelept.

- Și nu am vrut să te sperii fugind așa.

- Si mie imi pare rau.

Ar fi trebuit să găsesc o modalitate mai bună de a-ți spune.

- Ei bine, nu cred că există o mulțime de modalități bune de a o spune.

- Oh, ești aici. Slavă Domnului.

- Speram că vei veni.

Știi ce trebuie să faci?

- Da, dar doamnă Roarke, am nevoie de ajutorul dumneavoastră.

- Ce este asta?

- Expoziția finală a lui Jasper

prezentând un tânăr artist foarte talentat.

Ai un dar. - Nu înțeleg.

Acesta este tot ce am făcut de când eram copil,

dar am aruncat totul.

Nu am crezut niciodată că este suficient de bun.

- Și am scos fiecare ultimă piesă din coșul de gunoi.

- Vă las pe voi doi să vorbiți.

- De ce?

- Pentru că eu cred în tine. Întotdeauna am făcut-o.

Și știam că într-o bună zi veți dori aceste.

Te iubesc ca un fiu.

Ai avut încredere în mine și am încurcat.

Fără scuze, doar un mesaj.

Ai un dar.

Nu-l risipi.

Dacă mă scuzi, am o întâlnire cu destinul.

- Chiar sunt mort.

- Chiar esti. - Cum?

- Nu știu, dar Elena spune că crede că a fost pașnică.

- Știi, va fi greu pentru copii

pierzându-ne pe amândoi în același an.

- Ești un om atât de bun, Mel,

gândindu-mă mereu la alți oameni.

- Oh, mi-e frică, Ruby.

Ce se va întâmpla cu mine la miezul nopții, știi?

Unde voi merge?

- Dragă, nu știu.

Oriunde ar fi, ar fi trebuit să fiu acolo așteptându-te.

- Nu, ești exact acolo unde ar trebui să fii.

Pot face o mărturisire?

Mi-e dor să fim noi.

Îmi plac bătrânii aceia cu genunchii scârțâiți.

E o nebunie, nu? - Nebun frumos.

- Da.

- Știi, avem multe de care să ne mândrim.

- Mm. - Cei mai buni copii din lume.

- Da, cei mai drăguți nepoți.

Știi, asta pentru că toate arată la fel ca mine.

- Ce?

Tu...

- La naiba, suntem bătrâni. - Ca dealurile.

Dar am avut o viață bună. Adică, o viață foarte bună.

- Cel mai bun.

Pun pariu că înmormântarea ta a fost doar în picioare.

- Ei bine, a ta a fost.

Le-am spus copiilor că ți-am împrăștiat cenușa

în timpul călătoriei, dar am avut un adevărat om de casă.

- Pun pariu că ai făcut-o!

- Atât de multe amintiri, tu și cu mine.

Îți amintești când MJ a zdrobit

Tortul de ziua lui Ellie pe față?

- Am crezut că va fi atât de nebună,

dar a lins-o, la fel de calmă.

- Da, ea te-a luat după tine, de aceea.

- Vă mulțumim pentru prezentarea de diapozitive și pentru a ține pasul

cu familia mea nebună după toți acești ani.

- Hei, Dani ... - Oh, ți-am spus deja.

- Nu, ascultă, trebuie să spun asta, bine?

Îmi pare rău că ai murit și eu nu am murit.

- Îmi pare rău că am murit și eu.

Dar nu-mi pare rău că nu ai făcut-o.

Uite, dacă vrei să faci ceva pentru mine,

Javi, fă asta.

Traieste, indragosteste-te, greseste.

Dacă vrei să spui povești despre mine la nunta copiilor mei,

ar fi minunat, dar aceasta este viața ta.

Trăiește-o ca o nebunie pentru mine.

Ne vedem de cealaltă parte.

- Te văd.

- Nu voi purta niciodată papion.

- Dar cel puțin veți ști cum să legați unul.

Ai venit.

- Cât este ceasul? - Este ora 11:58.

Dar nimeni nu numără.

- Nu era vorba doar de bani.

Adică, cu siguranță era vorba de bani,

dar am fost și eu supărat pe tine că ai murit.

- Ei bine, și eu am fost supărat pe mine pentru moarte și bani.

- Ai fost ca un tată pentru mine, Jasper.

Poate nu tatăl anului, dar tot contează.

- Asta înseamnă că mă ierți?

- Te iert.

- Mulțumesc.

Vei rămâne cu mine?

- Nu ma duc nicaieri.

- Știi ce înseamnă asta?

- Ce? - Este oficial acum.

De când sunt mort,

nu mai suntem căsătoriți,

și nu ai nicio scuză

să nu mergi înainte și să-ți trăiești viața.

- E cam înfricoșător.

- Este timpul să vărsăm coconul și să ne transformăm într-un fluture.

Deci, cum se numește? - Care?

- Femeia despre care atât de evident nu-mi spui.

- Gina.

- Când mă întorc anul viitor, prezintă-mă.

Mai mult decât o viață.

- Și mai mult decât toată lumea.

Te iubesc, Mel.

- Ți-e frică?

- Nu mai.

- Fernando!

Lasă-mă să te ajut, Fernando!

- Dimineața.

Am venit cu produse de patiserie.

- Ce ți s-a întâmplat?

- Oh asta? Nimic.

- Uh-huh, iar tu ești aici, nici asta nu-i nimic, nu?

- Ei bine, după Ziua Morților,

Am vrut să petrec timp cu cei vii.

Pentru ofranda mea, ai tort de trei leches.

Ți-am luat niște orejas și câțiva buñuelos.

- Mi-ai adus pâine de morți de o zi?

- Mm-hmm, da. - O să-l iau.

- A venit prietenul tău?

- Da.

- Și ai spus ce trebuia să spui?

- Nu exact, dar mi-a spus ce trebuie să aud.

- Cum a murit?

Era Ajunul Crăciunului.

Eram într-un oraș numit Lashkar Gah.

Este o fortăreață talibană.

Și mă luptam cu un caz rău de CMI.

- Ce este CMI?

- Boală cronică cu mai multe simptome,

o pungă cu toate aceste distracții,

simptome cronice inexplicabile medical.

Și am fost programat să zburăm în acea dimineață,

dar am avut cea mai rea durere de cap din viața mea.

Abia mă puteam ridica,

așa că Dani s-a oferit să-mi ia locul.

Și în drum spre aerodrom, vehiculul în care se afla

că ar fi trebuit să trec peste un IED.

- Îmi pare atât de rău.

- Așa că am venit acasă și ea nu,

totul pentru că a vrut să mă lase să dorm cu o durere de cap.

- Ai fi făcut același lucru exact pentru ea.

- Acum nu vom ști niciodată. - Stiu.

Și vă pot asigura că și ea o face.

Vreau să te scot la o întâlnire,

te sărut noapte bună, sau bună dimineața, sau ambele.

Trebuie să pregătesc avionul.

- Oh, um ...

Bine.

- Sa ai un zbor placut.

- Ce mai faci?

Știi ce?

Voi fi bine.

- Nu am terminat de pictat foișorul.

- Cumva, foișorul va fi în regulă.

Apropo, am trimis câteva fotografii cu munca ta

la o galerie de artă din New York,

și le-ar plăcea să facă o vizită în studio

și selectați câteva dintre piesele dvs. pentru a le arăta.

- Într-adevăr?

- Cred că este timpul să faci așa cum a spus Jasper:

crede în tine.

- Mulțumesc. - Desigur.

- Presupun că nici tu nu ai chef să fii singur.

Vrei cina? - Crab mofongo?

- Pot să fac asta să se întâmple.

- Bine.

Arată frumos.

- Mulțumesc. - Mm-hmm.

- Oh, acesta este unchiul tău mare?

- Este. Oare nu se dădea?

- Uau, foarte frumos.

Oh, Elena, ai o notă aici.

- De la care?

- Ei bine, nu știu. Să vedem.

Se spune că provine de la Tio.

Oh, așteaptă un minut. Acela este el?

Lasă-mă să-l citesc doar pentru tine. - Nu, nu, e în regulă.

- „Dragul meu Elena, scuzele mele pentru că te-am lipsit.

„Am avut o discuție minunată cu Segundo.

„Sună de parcă faci o treabă minunată.

„Ar trebui să fii mândru,

și sunt atât de încântat să aud că ai acceptat în sfârșit o mână dreaptă ".

Oh, eu sunt. Vorbește despre mine - bine.

„Nimeni nu ar trebui să facă treaba asta singur.

„Un cuvânt de precauție:

„Știu că-l iubești pe verișorul tău Fernando,

„dar lasă-l să fie, copil.

„Nu este pregătit.

„Sper să ne vedem anul viitor.

Cu drag și respect, Tio. "

- Nu-mi vine să cred că mi-a fost dor de el.

- Elena, cine e vărul acesta despre care vorbește?

- Ți-am spus că am încercat să spun nu acestei poziții,

dar nu ți-am spus că am spus că nu.

Eram atât de îndrăgostită de James. Am fost logodita.

Eu ...

așa că a intervenit vărul meu Fernando.

Iar insula nu era fericită.

Nu s-a terminat bine.

Fernando, mă învinuiește.

Mă învinovățesc și pe mine.

- Elena.

- E in regula. Știi ce?

Aceasta este o conversație pentru o altă zi.

Îți voi spune despre mâna dreaptă a unchiului meu.

A trecut pe lângă Tattoo.

- A avut același tatuaj ca mine? - Da el a făcut.

- Oh. - Și erau nedespărțiți.

- Ca și noi. - Presupun că da.

Vrei să vorbești despre Mel?

- Da, dar nu în seara asta.

De ce nu-mi spui ceva mai mult despre Tattoo?

- A luat foarte serios sosirea avionului.

- Oh. - Ar suna la acest clopot gigantic.

- Într-adevăr? - Da.

- Asta e drăguț.

- Toată lumea l-a iubit.

Spunea mereu: „Avionul, avionul!”