Original subtitles

OLD: PRIZONIERII TIMPULUI

E o senzaţie de pace

Când dansăm în visele mele

Cupidon e un arcaş

Plecarea lui violentă

Ne abandonează la altar

Răniţi, gata să sângerăm

Cântă, fată!

- Mamă! Nu mai pot. - I-ai răpit spontaneitatea.

Îmi pare rău. Ai o voce superbă!

Abia aştept să te aud când mai creşti.

În locul ăsta se fac scufundări?

Ce vârstă trebuie să ai ca să faci scufundări?

Nu ştiu, Trent. Cred că eşti prea mic.

- Eşti un bebeluş. - Ai spus că ajungem în cinci minute.

Au trecut mult mai mult de cinci minute.

Suntem aproape?

Nu-ţi mai dori să treacă momentul ăsta!

Uită-te pe geam! E foarte frumos.

Prisca.

- Chestii de muncă? - Da.

Fii un exemplu pentru alţii, mamă.

E mult mai bine decât în Cancún.

Domnule şi doamnă Capa, bine aţi venit în paradisul nostru!

Bună!

Ea e Madrid, o să aibă grijă de voi.

Din lista de alimente şi băuturi pe care le-aţi ales,

am făcut cocktailuri cu care să vă întâmpinăm.

- Mulţumesc. - Ce mari sunteţi!

Avem o fântână cu sucuri pentru voi.

Putem să ne ducem?

- Da. - Hai!

Îţi vine să crezi că am găsit hotelul ăsta pe net?

LECŢII DE HULA SNORKELING DUPĂ-AMIAZĂ

E superb.

Preferata mea, deschisă 24 din 24, e masa de dulciuri.

Doamne! Hai, Trent!

Amestecă vanilie şi căpşuni.

Spune "bună", Trent.

Bună!

Eu sunt Idlib. Unchiul meu e managerul hotelului.

El e Trent, eu sunt Maddox.

Pot să fac puzzle-uri de o mie de piese, ceea ce e impresionat.

Eu şi tata lipim piesele şi punem tablourile pe perete.

Eu colecţionez scoici.

Am 42 de scoici.

Incredibil!

- Am nevoie de ajutor. - Bine.

Căpşuni şi vanilie?

ANAMIKA RESORT VĂ DORIM ŞEDERE PLĂCUTĂ

Bună!

Mulţumesc. Da...

Bine, mă descurc.

Mulţumesc.

M-ai ajutat mult.

- Hei! - Ţi-am atins haina...

În fiecare an au loc 250 000 de accidente provocate de mobilă.

25% dintre ele sunt legate de măsuţa de cafea.

- Bine. - În regulă.

Cred că Warren and Warren au contract cu hotelul ăsta.

Probabil că organizează convenţii aici.

Ne place ce face compania asta farmaceutică.

Ne gândim să le cerem clienţilor să folosească medicamente Warren and Warren,

ca să-şi scadă primele de asigurare.

Da.

"Copiii n-au voie pe plajă"?

Poftim? Stai puţin...

- "Săptămâna fără copii"? - Minţi! Dă-mi să văd!

Nu e voie cu copii. Prisca, trebuia să verifici.

- Dă-mi să văd! - E vina mamei.

Nu, serios, chiar scrie.

- Dă-mi să văd! - Trebuia să verifice.

- Dă-mi să văd. - Sigur că da.

Ştiu că e o veste dureroasă pentru voi.

Dar acum avem puterea! Trebuie s-o faceţi.

- Trebuie să înţelegeţi... - Nu, tati!

- Aşa e viaţa. - Tati!

E dură şi uneori nu merge cum ţi-ai dori.

Hai! Echipa albastră câştigă.

Cum te cheamă şi cum îţi câştigi existenţa?

Bună! Eu sunt Annette. Pe voi cum vă cheamă?

- Eu sunt Trent. El e Idlib. - Îmi pare bine.

- Pa! - Pa!

Bună, eu sunt Trent. El e Idlib.

Cum vă cheamă şi cum vă câştigaţi existenţa?

Eu sunt Sophia Watson. Sunt bucătar.

- Eu sunt Greg Mitchell. Sunt poliţist. - Super!

Eu sunt Malin Mitchell. Sunt dansatoare.

- Ce tare! Bine. Pa! - Pa!

- Hai acolo! - Pa!

Hai să mergem acolo!

Jocul adevărului. Spune!

Nu pot să fac flotări. Spune!

Nu am prieteni.

Eu sunt prietenul tău.

Tu o să pleci.

Poate mă lasă mama să vorbesc pe FaceTime cu tine.

Atunci am putea fi prieteni.

Poţi să vii la mine acasă, să inventăm poveşti.

Am putea merge la aceeaşi facultate.

Şi am fi vecini cu ipoteci.

Tare!

E ciudat.

Ştiu.

Mă apasă. Abia pot să mănânc.

Crezi că eu nu simt nimic?

Am stabilit că le mai oferim o vacanţă împreună, înainte să le spunem.

Nu pot să înţeleg de ce nu luăm în calcul...

N-ar trebui să schimbe situaţia.

Doctorul a spus că nu e periculoasă.

A zis că probabil a apărut acum mai mulţi ani.

Voiam să ne despărţim.

E destul de derutant pentru noi.

Hai să nu mai adăugăm în discuţie şi o boală irelevantă.

Trebuie să rezistăm, Guy!

Separă lucrurile.

Durează doar trei zile.

- Ţi-ai găsit o casă? - Da.

Prisca, te rog...

Mereu te gândeşti la viitor!

Simt că mă ignori!

Tu te gândeşti mereu la trecut. Munceşti într-un muzeu nenorocit!

Cred că s-au oprit.

Joacă-te!

Pentru Trent De la Idlib

Concurs de mâncat îngheţată Mâine

Bună dimineaţa! Ce vreţi la micul dejun?

Vreau un suc Calcium Bomb. Am o deficienţă de calciu.

Chiar are calciu sau e doar un nume care sună bine?

Conţine legume bogate în calciu, doamnă.

- Stai dreaptă, Kara! - Bine.

Nu vrei să fii cocoşată când te faci mare. E foarte urât.

Băieţii n-o să te placă.

Dă-mi sucul Calcium Bomb.

Şi ai putea să-mi recomanzi ceva de aici.

Asta.

Recomand parfait-ul cu cereale.

- E o alegere foarte bună. - Bine.

Ce face familia Capa? Aveţi planuri pe ziua de azi?

Unul dintre copii vrea să se dea cu jetskiul.

Şi celălalt vrea să facă orice altceva.

Avem o plajă privată în rezervaţia naturală a insulei.

E imposibil de găsit.

E înconjurată de stânci superbe, din minerale neobişnuite.

E o experienţă unică.

O anomalie naturală.

O recomand doar anumitor clienţi.

Dar voi mi-aţi plăcut imediat.

Sunteţi o familie drăguţă. Pot să vă trimit cu o dubă, dacă...

Da.

Ar fi o amintire frumoasă pentru noi.

E micul nostru secret. Mă ocup eu de aranjamente.

- Mulţumesc. - Mulţumim.

Ar trebui să comandăm Calloway Kale-away pentru Trent.

Idlib, ţi-am spus să nu vii aici dacă nu ai voie.

Ţi-am spus de atâtea ori!

Avem anumite reguli...

- Sunt doctor. - Soţia mea suferă de epilepsie.

Sunt asistent medical, mă cheamă Jarin.

Suferă o criză tonico-clonică.

Ia lucrurile din preajma ei!

Patricia.

Scumpo...

Jack, dacă o laşi un pic aici

şi îi pui ceva sub cap, o să-şi revină.

Mulţumesc, doctore. Şi mă cheamă Jarin.

În următorul meu număr, o să-mi răsucesc capul 360 de grade.

Îmi pare rău că le-am stricat micul dejun tuturor.

Mereu vrei să fii în centrul atenţiei.

- Doamne... Îţi aduc ceva de băut? - Da.

Idlib?

Văd că nu e o plajă chiar secretă. Ne-au cerut să nu spunem nimănui.

- Şi nouă. - Stai jos, Gustav! Bravo!

Bravo... Şezi!

Lista de necesităţi!

Cărţi, cremă de soare...

V-aţi lăsat paşapoartele în seifuri?

- Nu vreau să pierdeţi ceva. - Da.

Cum vă cheamă şi cu ce vă ocupaţi?

REZERVAŢIE NATURALĂ - ACCESUL INTERZIS VINOVAŢII SUNT DAŢI ÎN JUDECATĂ

În regulă, prieteni...

Ne sunaţi şi venim să vă luăm oricând vă doriţi.

Sau vin eu la ora 17.

Mergeţi pe cărare până la plajă.

- Avem şi mâncare? - Da.

Ce de mâncare!

Copiii mănâncă mult. Şi sunt trei aici.

Bine...

Pare o risipă, dar mulţumim.

Puteţi să ne ajutaţi cu bagajele?

Avem o persoană în vârstă şi un copil.

Îmi pare rău, trebuie să mă întorc. Dar nu e departe.

Mergeţi tot înainte. O să vedeţi un canion îngust, frumos.

Treceţi prin el şi în câteva minute aţi ajuns.

Distracţie plăcută!

- Crezi că sunt şerpi? - Sigur că da.

Super! Vreau să văd unul.

Superb!

Bine.

Eşti bine?

Da?

Îmi spune şi mie cineva ce s-a întâmplat?

Atenţie!

- Ce palpitant e! - Aveţi grijă!

- Hai! - Te întrec!

M-au trecut fiori.

Haide! Să-i arătăm marea lui Gustav.

Maddox, ajut-o pe mama ta!

Hai să ne mutăm în altă parte.

- E mai frumos mai aproape de apă. - Da, dar...

- Uite, e frumos. - Te-am învins!

Ai mai văzut aşa ceva?

A fost o idee bună să ne trimită aici.

Culcat!

Bravo!

Copii, uitaţi-vă ce coral frumos!

- Tu ce faci? - Acum te stropesc eu.

- O să citesc. - M-ai stropit!

Termină! Nu voiam să zic să mă stropeşti pe mine.

Guy?

Da.

Ce carte citesc?

Nu ştiu.

De ce întrebi?

Fără motiv.

Prisca, voiam să-ţi spun ceva.

Nu, lasă.

Îţi spun mai târziu.

Doamne!

- E Mid-Sized Sedan. - Ce? Mid şi mai cum?

E rapper! "More Dough for the Cookin'"?

- Mid-Sized Sedan? - Hai să facem ceva!

Tată, trebuie să mă duc!

Nu, lasă-l în pace!

- E un loc retras... - Pare distractiv. Hai!

Tată, termină! Trebuie să-l salut.

E în vacanţă. Care-i numele de familie? Sedan?

Hai! Vine unul mare.

Ajută-mă!

Ar trebui să dăm o petrecere de casă nouă.

Ce casă frumoasă avem!

- Bau! - Hei!

- Întoarce-te! - Nu.

- Nu mă prinzi! - Kara, ştii că te prind.

- Hai! - Nu mă prinzi.

Ba da.

Hai, Kara!

Doamne! Te-am prins.

Nu mă prinzi!

Iubitule, am ajuns!

Ţi-am zis, nu vreau să trăim aşa.

Eu o să stau într-un apartament.

Mă duc să mă plimb, să mă liniştesc.

Mi-e foarte foame.

Şi mie. Îmi chiorăie maţele.

Şi mie.

Cine ar uita aşa ceva?

Mamă!

Sunt de la hotel. Sunt ruginite.

Lăsaţi-le! Puteţi să vă infectaţi sau să vă tăiaţi.

- Plecaţi de acolo! - Următoarea activitate.

- Ce e? - Să jucăm de-a v-aţi ascunselea.

Nu ştiu. Au găsit lucruri de la hotel în nisip.

- 18, 19, 20. - Nu e niciun peşte.

Cine nu-i gata îl iau cu lopata!

Mamă!

Mamă!

Mamă!

Mamă!

- Ce e? - Trent!

E cineva acolo. Acolo!

Ajută-mă! Ia-o de picioare!

Recită lista!

- Recit-o! - Bine.

- Roşu şi portocaliu... - Da. Veniţi, copii!

Doctorul o să încerce s-o ajute.

Verde.

Bej. Mov.

- Ce s-a întâmplat? - E în regulă.

Albastru. E bun. Altceva?

- Verde. - Da.

- Galben. Mov. - Îmi place galbenul.

Chemăm poliţia, nu?

Îmi iau mobilul.

La naiba...

Ce a păţit, mamă?

Nu ştiu.

- Tot mi-e foame. - Şi mie.

- Era cu tine? - O aşteptam.

A plecat să înoate singură.

Nu ştiu ce naiba s-a întâmplat.

Altceva n-am de spus.

L-ai lovit? Nu mă interesează motivul...

- Poftim? Sigur că nu. - De ce-ţi curge sânge din nas?

V-am spus că nu am ce discuta cu voi.

Am o senzaţie ciudată în piept.

Ştii...

Ar fi trebuit să închiriem un iaht, cum am sugerat, Agnes.

N-ar fi trebuit să te opui.

Acum suntem amestecaţi într-o problemă de pe insulă...

Adică...

Mamă, mă strânge costumul de baie. Trebuie să-l scot.

Mai desfă...

Suntem din Philadelphia.

Sunt în vacanţă cu soţia şi copiii. Sunt cei de acolo.

Acolo.

Ştiu că majoritatea oamenilor care mor în vacanţă

sunt ucişi de expunere la soare, extenuare,

excesul de alimente sau alcool

sau o combinaţie a acestor motive. În 99,4% din cazuri.

- De unde ştii? - Sunt statistician.

Calculez primele de asigurare în funcţie de profilul de risc.

N-am făcut nimic.

Mă plăcea.

Cineva o să afle ce s-a petrecut.

Trebuie să aşteptăm să ajungă.

N-am deloc semnal.

S-a terminat cu ziua de plajă.

Trebuie să fim cu ochii pe el şi pe cadavru.

Dumnezeule!

V-au adus acum de la hotel?

Da. Trebuia să venim mai devreme, dar ne-am odihnit în cameră mai întâi.

Excelent! Să-i prindem înainte să plece.

- Trebuie să plecăm toţi de pe plajă. - De ce? Au plecat deja.

Ce s-a întâmplat?

Nu ştim ce s-a întâmplat.

Cred că omul ăsta e vinovat.

Dacă eram vinovat, mai stăteam aici? La naiba...

Îi curge sânge din nas. Cred că femeia l-a lovit când se apăra.

Nu-mi place deloc dinamica asta.

Îmi curge sânge din nas de câteva ore. Nu ştiu de ce.

Charles! Mama ta nu se simte bine. Te-a chemat.

Suntem toţi implicaţi acum.

Femeia aceea e răspunderea noastră.

N-am nimic cu el, dar fac ce trebuie făcut.

N-avem semnal pe plajă.

Tu stai aici.

Mă duc în poiana unde ne-au lăsat, să încerc să sun.

Sigur există semnal în zonă. Altfel, cum sună oamenii să fie luaţi?

Doamne...

Te-ai întors împleticindu-te, te ţineai de cap.

Păreai să ai dureri.

Ai leşinat.

Am simţit o presiune în cap.

Sunt bine, Charles.

Cred că a fost din cauza şocului.

Ajută-l pe Gustav, până nu i se face rău.

Normal că e de la şoc. Chem o maşină să ne ducă la hotel,

dar mai întâi trebuie să mă ocup de povestea asta.

- Tu eşti bine? - Da.

Ştiu că ai fost stresat.

Nu te lăsa afectat de asta.

Ajută-i pe oamenii ăştia, Charles.

Ce ai auzit?

- Ajută-i pe oamenii ăştia, Charles. - Scuză-mă...

Scuză-mă, am văzut că vorbeai cu soţul meu.

Ştiu că ai multe pe cap din cauza femeii ăleia,

dar se întâmplă ceva cu fiul meu. E o reacţie.

E ceva grav? N-am timp de aşa ceva.

Ce fel de doctor eşti?

Sunt chirurg cardiotoracic şi director medical.

Nu mă cunoşti. Sunt custode de expoziţii.

Îţi spun asta ca să ai încredere în mine

şi să nu mă crezi isterică atunci când spun

că ceva foarte grav se întâmplă cu copilul meu.

Pare în regulă. Se joacă cu fiica mea.

- Şi tu arăţi diferit. - Cum?

Nu ştiu, dar diferit.

- Ţine-mă de mână. - Bine.

Salcie, arţar japonez...

- Brebenel... - Dacă ţi se face frică, să-mi spui.

La ce te uiţi?

- Uite acolo! - Unde?

Sus de tot, pe deal.

- Ce vezi? - Mi s-a părut că am văzut ceva strălucitor.

Vine mama.

Charles!

Nu mai respiră!

N-am făcut nimic, Charles.

V-aţi îndepărtat, iar ea n-a mai respirat.

Era liniştită.

Faceţi-mi loc, vă rog!

- Luăm copiii de aici. - Chiar moare?

N-a făcut faţă şocului.

A văzut o femeie ucisă şi inima ei n-a rezistat.

Cum vă cheamă şi cu ce vă ocupaţi?

- Eu sunt Jarin, sunt asistent medical. - Eu sunt Patricia, sunt psiholog.

Ţine minte numele oamenilor şi alte lucruri despre ei.

O să fie bine.

- Pe tine cum te cheamă? - Eu sunt Trent. Ea e sora mea, Maddox.

- Câţi ani aveţi? - O să ghicesc! Mă pricep la asta.

Tu ai 11 ani, nu, Trent?

Am şase ani.

Nu. Serios, ai 10-11 ani?

Nu minte, are şase ani.

Mai precis, şase şi un sfert. Ea are 11 ani.

Nu se simt în siguranţă, se întâmplă prea multe.

Se joacă cu noi. Nu mai insistăm.

Bine, cine e cel mai bun prieten al tău?

- Maddox. - Ce drăguţ!

Mi-aţi văzut copiii?

Ne jucaţi cumva o farsă?

- Ce? - Nu sunt ei copiii tăi?

Aici sunt, mamă.

Mamă?

Mamă!

De ce te uiţi aşa la mine?

Prisca, ar trebui să plecăm.

- Să ducem copiii la hotel. - Guy...

- Maddox? - Da, tată, eu sunt.

Ce se întâmplă?

Vedeţi?

Fir-ar...

La naiba!

- Cum am ajuns aici? - Nu vă agitaţi!

Presiune craniană intensă. Ca şi cum ai fi la mare adâncime.

- Nu pot... - Poţi să te ridici?

Uşurel...

- Charles! - Sunt bine.

Luăm copiii şi plecăm imediat.

Nu ştiu de ce, oamenii leşină când o iau pe aici.

- Trei oameni au păţit asta. - E ridicol.

- Hai! - Am văzut şi eu, Prisca.

L-am văzut pe Jarin leşinând.

Trebuie să ducem copiii la spital. Acum!

Să lăsăm discuţiile! Copiii sunt speriaţi.

Pot să stau eu cu ei.

Dar ceilalţi trebuie să găsească altă ieşire de pe plaja asta.

Ne împărţim în grupuri de câte doi, în caz că leşină cineva.

Chrystal, vii cu mine.

- Orice ai face, stai lângă mine. - Nu mă simt deloc în largul meu.

Nu te ridica brusc.

Copii, mama şi tata o să vorbească un pic.

Nu! Mamă, ne e frică.

Vă rog, staţi aici!

Bine?

- Dacă plâng, nu-i lăsa să mă vadă. - Bine.

- Îţi tremură mâinile. - Aşa e.

Te simţi bine?

Suntem pe o plajă, cu două cadavre între care nu e nicio legătură.

Statistic, e imposibil.

Toţi copiii au o reacţie la ceva. Doar copiii!

Uită-te la fiica doctorului!

E o reacţie la ceva ce au mâncat. Sau au luat un virus.

Suntem pe o insulă izolată, fără dotări, dar avem un doctor cu noi.

Să-i spunem doctorului să consulte copiii.

Tot n-am semnal.

Doctore, înainte să facem altceva, poţi să vezi ce-i cu copiii noştri?

Are un cuţit!

Am o gaură în obraz!

- Doamne! Te simţi bine? - Lasă-l jos, doctore!

Ai grijă, Jarin!

Nu ştiu de ce am făcut asta. Credeam că o să mă atace.

Îmi pare rău.

- Îmi pare rău. - De ce spune că-i pare rău?

- Lasă-mă să văd tăietura. - Asta e agresiune!

Linişteşte-te!

Cum te cheamă?

Mid-Sized Sedan.

Cred că sunt în stare de şoc. Nu mai simt durerea.

Te rog, lasă-mă să văd!

N-are nicio logică, Prisca.

Trebuie să ajung la spital.

De ce faceţi feţele astea?

E greu de explicat.

Ce nebunie!

Unde e?

E o şmecherie.

Ştiu că am încercat să fug, dar mor de frică.

Vreau doar să mă întorc în camera de hotel. Ar fi trebuit să fie o vacanţă zen.

Am început să vorbesc cu ea doar pentru că era bolnavă, ca şi mine.

Tocmai fusese diagnosticată cu scleroză multiplă,

discutam despre asta.

Nu i-am făcut nimic fetei.

Înota de parcă era Michael Phelps!

Înota pe spate...

- A ajuns departe. - Ce ai spus?

Nu ştiu, poate era stilul fluture. Nu mă uit la Jocurile Olimpice.

Amândoi eraţi aici pentru că eraţi bolnavi?

Mi s-a părut o coincidenţă interesantă.

Poate e o psihoză de grup. Am studiat lucrurile astea.

Ne simţim neputincioşi din cauza problemelor.

Nu credem că putem părăsi plaja asta.

Mamă...

Mai avem mâncare? Tot mi-e foame.

- E clar că a crescut. - Cum să-ţi fie foame? Abia...

Vârsta ei biologică e de 12-13 ani,

deşi a făcut şase ani acum două săptămâni.

Poftim?

Suntem mai mari? Sunt sănătoasă?

Nu ştiu ce se întâmplă cu voi.

Mai am un costum de baie la mine, ar fi bine să ţi-l pui.

Poate că e un virus.

Ceva de la ţânţarii din partea asta a insulei.

Se întâmplă ceva cu ea şi-i accelerează hormonii.

- Câinele a murit! - Doamne!

- Dumnezeule! - Era sănătos mai devreme.

- Kara, ţine-mă de mână. - Ce se întâmplă?

Cine crede că poate înota

o sută de lungimi de bazin împotriva curentului,

pentru ca apoi să înoate cine ştie cât de-a lungul coastei,

până poate ieşi la mal?

Atât presupun că trebuie să străbatem ca să ieşim din golful ăsta.

Pare prea departe. E periculos.

Mă cheamă Brendon.

Am învăţat la o şcoală privată, mama e avocat, tata e dentist.

Voiam să ştie cineva asta.

Bine.

Am o problemă cu sângele. O boală rară, legată de coagulare.

Am venit pe insula asta să văd oceanul,

să-mi amintesc că sunt conectat la ceva măreţ.

Foarte frumos, Brendon!

Eu nu mă mai simt ca ieri sau ca azi-dimineaţă

şi cred că părinţii n-au cum să mă înţeleagă.

Gândurile mele sunt mai pline de culori acum.

Ieri erau câteva nuanţe foarte puternice.

Acum am mai multe culori, dar sunt mai discrete.

Bine!

Adunarea!

Veniţi!

- Toţi trebuie să fim ascultaţi. - Sigur avem timp de aşa ceva?

Dacă nu ne simţim în siguranţă împreună, o să luăm decizii distructive.

Ştiu că nu avem timp, dar... Să începem cu voi doi.

De ce sunteţi aici?

- Am avut dificultăţi... - Chrystal.

Au fost nişte probleme. E foarte stresat din cauza meseriei.

Avea nevoie de o vacanţă.

Toată lumea are nevoie. Nu e ceva neobişnuit.

Charles, e în regulă. Nu mai spun altceva.

Bine. Mă bucur că aţi vorbit cu noi.

Dar voi?

- Prisca? - E în regulă.

Trebuie să luăm o decizie.

Copiii reacţionează la ceva.

Probabil că e un virus.

Trebuie să-mi trag sufletul. Mă simt aiurea.

Eşti bine, mamă?

- Mamă? - Ce e?

- Te simţi bine? - Nu cred că e...

- Are o tumoare. - Poftim?

- Dar ne-au spus că e benignă. - Doamne!

Mamă?

Unde e?

- Mamă? - E în regulă.

Îmi dai voie...

O simt. E cât o minge de golf.

Nu, trebuia să aibă doar 3 cm.

Daţi-mi voie!

- Mamă! - Prisca!

Leşină!

- Prisca? - Mamă?

- Faceţi-i loc să respire! - Trezeşte-te, Pris!

Nu face asta!

O simt.

O are de ceva vreme. E cât o minge de softball.

Doamne!

- A crescut. - Poftim?

- Ce se întâmplă cu mama? - Ce se petrece?

- Tată! - E în regulă.

Tată, ce se întâmplă cu mama?

Trent, jucaţi-vă mai încolo! Bine?

Mama e un pic obosită. Poţi să faci asta pentru mine?

- Primul adult care e afectat. - Dacă o scoatem?

Tată!

- Nu se poate. - Ba da.

- Dar e decizia lui Guy. - Nu, nu!

Nu vreau să iau decizia asta. Nu...

Nu ştiu ce să fac.

- Avem alcool? - Da, câteva sticluţe de la minibar.

Nu sunt răspunzător. Înţelegi asta?

Da.

Bine. Are cineva ac şi aţă?

- Trebuie să o coasem. - Da.

Poftim!

E decizia potrivită? Poate ar trebui să discutăm.

Nu pot să gândesc. Tumoarea o ucide.

Ştiaţi că Jack Nicholson a făcut un film cu Marlon Brando?

Nu!

- Ce spune? - Cum se chema filmul ăla?

Charles, respiră!

- Eşti bine? - Da.

Lasă-mă să-mi fac meseria.

E bine?

Mai taie o dată

şi băgăm mâinile înăuntru, să ţinem incizia deschisă.

Guy, pot să te ajut.

Nu, am eu grijă de ea.

Ştie cineva cum se chema filmul? Era cu Jack Nicholson şi Marlon Brando.

- Cu amândoi. - Mai încearcă o dată, doctore.

O incizie oblică, în lateralul abdomenului, lungă de 10-15 cm.

Poţi s-o faci!

- Băgaţi degetele în incizie. - Bine.

- Poţi s-o deschizi mai mult? - Se închide în jurul degetelor mele.

Continuă să tragi! Aşa.

Ridic tumoarea.

- E cât un pepene galben. - Stai...

E prinsă de ceva.

E ţesut muscular.

Mai deschide un pic incizia, te rog.

Îmi pare rău, Pris.

Tai sub tumoare.

Gata, am scos-o.

Mamă!

Prisca?

Mamă?

E în regulă.

Doar am leşinat.

Am scos tumoarea.

Te-ar fi ucis.

Soţul tău a luat o decizie rapidă.

Guy, mă simt mai bine.

La naiba!

Veniţi să vedeţi!

Repede!

La naiba!

Veniţi!

Putem stabili că nu eu am făcut asta?

- Ce a păţit? - Cadavrul s-a descompus.

- Cât de repede se întâmplă asta? - Foarte lent.

- Mama se pricepe la aşa ceva. - Nu sunt medic legist.

Dar ştiu din săpăturile făcute pentru muzeu

că perioada variază în funcţie de sol şi de temperatură.

La un cadavru expus intemperiilor,

carnea dispare în aproximativ şapte ani.

- Şi aici s-a întâmplat în trei ore? - Ştiu.

Iar oasele se dezintegrează în 30 de ani.

Ce naiba...

Pe plaja asta, la nici 20 de ore după ce mori,

te transformi în ţărână.

Care e ideea?

Se întâmplă ceva cu timpul pe plaja asta.

Timpul?

Ai riduri.

Mi-e frică.

Într-o situaţie stresantă, e mai bine să ne concentrăm pe detalii din prezent.

- Cum ar fi respiraţia. - Ce se întâmplă cu noi?

- Şi noi suntem bolnavi? - Nu cred.

Cred că doar creştem.

Judecând după vârsta lui Trent şi Maddox şi după timpul petrecut pe plajă,

jumătate de oră e echivalentul unui an de viaţă.

Trebuie să fie valabil pentru toţi, doar că nu e evident la toată lumea.

E prima oară când îşi doresc să fi fost negri.

Copiii mănâncă mult pentru că acumulează masă.

Trebuie să acumuleze o greutate mare, foarte rapid.

Noi ne păstrăm masa. Doar celulele noastre îmbătrânesc.

Sunt diferită. Parcă mi s-ar schimba şi mintea.

Am multe gânduri simultan.

E ciudat.

Nu-mi mai e foarte frică de ce se întâmplă cu noi.

Părul şi unghiile n-ar trebui să crească într-un ritm anormal?

Poate are o legătură cu faptul că celulele din păr şi unghii sunt moarte

şi nu reacţionează la fel.

Pe plaja asta, 60 de minute înseamnă doi ani.

O să îmbătrânim aproape 50 de ani într-o zi.

Aproape o viaţă de om.

Poate că de vină e stânca din jurul plajei.

Dacă ne sunt afectate celulele,

procesele lor fiind accelerate,

încercarea de a pleca e ca şi cum am înota prea repede către suprafaţă,

după ce am fost la adâncime.

Organismele nu se pot adapta.

De asta leşinăm când vrem să plecăm.

Poate...

am putea să înaintăm lent prin canion.

Facem un pas, ne oprim.

Să o facem în 8-10 ore.

Să lăsăm organismele să se adapteze.

Dar, judecând după ecuaţia Priscăi,

cine e dispus să renunţe la 20 de ani de viaţă încercând asta?

- Îmi pare rău, e o aberaţie. - Să nu respingem experienţele celorlalţi!

Staţi! Unde sunt copiii?

Trent!

Kara!

Răspundeţi acum! Trebuie să veniţi aici.

Uite-i!

SALATĂ DE PASTE

- Vrei? - Nu mi-e foame.

Mamă, tată!

Kara.

Ce ai făcut?

Ne jucam. E în regulă. M-am îngrăşat un pic.

Mamă, te simţi mai bine.

Maddox?

- Maddox? - Nu-i nimic, Trent.

Lasă-i pe mama şi pe tata să găsească o soluţie.

Doamne, Guy...

E în regulă, nu, mamă?

Jack Nicholson şi Marlon Brando au jucat împreună într-un film.

Dacă ar fi intrat acum în spital,

aş fi spus că e gravidă în luna a cincea.

- Poftim? - Poftim?

Păstrează-ţi calmul, Trent!

Sarcina o să dureze doar 20 de minute, din momentul concepţiei.

De ce te tot uiţi la mine de parcă ai vrea să-mi furi soţia?

- Vrei să-ţi dau un pumn în faţă? - Linişteşte-te! Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Bine. Să ne concentrăm la problema noastră.

Vă pricepeţi la filme?

Tată, mama îţi spune să stai jos când te porţi aşa.

Are nevoie de ajutor. Nu poate să nască aici.

- A crescut. - Kara?

- Aşa te cheamă? - Da.

Întinde-te pe o pătură!

O să fie bine. Sunt mulţi oameni aici care pot să te ajute.

- Suntem familia ta acum. - Doamne!

Celulele noastre îmbătrânesc foarte rapid aici.

Credem că e efectul stâncilor din jurul plajei.

Întinde-te pe nisip!

Totul ni se întâmplă foarte repede.

- Ştiu. - Voi aţi conceput un copil.

Ştiu, dar credeam că trebuie s-o faci de vreo zece ori.

Respiră adânc!

- Ştiam greşit? - Respir cu tine.

- Haide... - Se poate întâmpla după o singură dată.

N-am apucat să discutăm despre toate astea.

Eu şi Trent o să avem un copil?

Am înţeles greşit?

Mai sunt două minute, dacă am calculat corect.

- Ăsta e bebeluşul? Mamă! - Te descurci.

- Charles! - Kara?

Trebuie să mă gândesc la ce e de făcut.

Nu! Trebuie s-o ajut.

- Mamă, mi-e frică! - Gata...

- Kara, concentrează-te! - Aici sunt, scumpo.

- Concentrează-te! - Ia-mă de mână!

Hai! Poţi s-o ţii de mână?

Am hotărât să mă însor cu ea.

N-o să ţipăm unul la celălalt şi n-o să divorţăm niciodată!

Trent, ascultă-mă!

O să resimtă dureri foarte puternice.

Dureri cum n-a mai cunoscut până acum.

Dar o să treacă, bine? O să treacă.

- Ai reuşit. - Mamă!

Chrystal!

Chrystal!

Ai leşinat. Nu poţi să pleci pe acolo.

Haide! E în regulă. Hai!

Ridică-te! Vino!

Nu.

Uite!

Eşti bine, hai!

- Plânsul ajută bebeluşii să respire. - S-a născut.

Am citit asta, mai ţii minte, mamă?

Vezi?

L-am pus pe prosop ca să-l curăţăm.

S-a uitat în jur şi a închis ochii.

A stat pe prosop doar un minut.

A murit din cauza lipsei de atenţie.

Totul se întâmplă prea repede, un bebeluş nu poate supravieţui.

Nu, minţi!

Toţi minţiţi!

- Taci, Trent! - Minţiţi!

- Trent! - Minţiţi!

Poate ar trebui să vorbim despre ce s-a întâmplat.

Charles, ia-ne de aici!

Ia-ne de aici acum!

Ar fi trebuit să ne protejezi!

Nu ne-ai protejat!

Kara suferă.

O să iau deciziile potrivite. Lăsaţi-mă un pic.

Te vedeam prin cartierul nostru. Cine eşti?

Sunt Jarin!

Nici nu ştiu unde locuieşti.

Nu-mi vorbi de sus!

Machiază-te!

Îmi pare rău pentru bebeluş.

Când eram de vârsta ta, eram îndrăgostită de un bărbat.

Îl chema Giuseppe.

Nu era foarte chipeş, aşa că l-am părăsit.

Arătam aiurea împreună.

N-avea ce să-mi ofere.

Nu ştiu de ce, dar mă gândesc mult la el de când sunt aici.

Lasă-mă în pace!

Nu, Charles!

Opreşte-te!

Opreşte-te!

E mort.

Doamne!

Îl iau eu.

- Acum... - E în regulă.

O să fie bine.

O să găsesc altă plajă, o să caut ajutoare.

Ea are nevoie de medicamente.

Avem noroc că n-a avut nicio criză.

Probabil că plaja are un efect asupra organismului meu.

Guy, am fost în echipa de înot. O să rezist.

O să rezist.

Fii cu ochii pe el!

Pot să încerc să mă urc pe stâncă.

Poate că nu leşini dacă urci.

Nu poţi să faci asta. Mă duc eu.

- Da, e puternic. - Nu.

- Da. - Nu!

Nu-i permit fiului meu să facă asta.

Prisca are dreptate, e prea periculos.

E ultima soluţie.

Mamă...

Mă simt copleşit.

Mă descurc, dar nu trebuie să afle nimeni.

O să mă împiedice să mai lucrez.

Ce să fac?

Mamă, spune-mi ce să fac.

Prisca, ceva mă roade.

Familia lui Charles ştia că suferă de o tulburare psihică.

În fiecare grup era cineva bolnav.

- Cum ai auzit de locul ăsta? - Nu ştiu, l-am descoperit din întâmplare.

Era o tombolă. Am fost înscrisă cu chitanţa de la farmacie.

Am căutat rezultatele pe net, am început să primesc e-mailuri.

Ne cunosc problemele medicale.

Ne-au ales.

Ne-au luat paşapoartele. Am putea să dispărem.

Au trimis maşina după noi la aeroport.

Un avion...

Pot să facă în aşa fel încât să pară că nici n-am plecat de acasă.

Voiai să-l părăseşti pe tata, nu?

Da.

Nu voiam ca voi doi să suferiţi.

Aveai pe altcineva?

Tata ştia?

Maddox...

Te rog!

Am descoperit tumoarea

şi m-am speriat.

Mă uitam la cadavrele unor anonimi în vitrine de sticlă

şi mă gândeam că o să ajung şi eu aşa.

Are logică?

Mă simt altfel decât mă simţeam ieri.

Ce am făcut pare acum o iluzie, jur!

Mă urăşti?

Am nevoie de timp, mamă.

Nu avem timp, scumpo.

Uită-te la tine!

Eşti adultă.

Fii puternică pentru ceilalţi!

Conectează-te la ceva măreţ.

Aici! Lasă-l jos!

Probabil că a leşinat în timp ce înota.

Brendon nu-i făcuse nimic femeii ăleia.

Nu putem pleca înot, Prisca.

Nu mai plecăm de pe plaja asta.

N-am avut parte de bal sau de ceremonie de absolvire.

Sunt atâtea amintiri pe care nu ni le-am creat.

Nu e corect!

Trebuie să se odihnească acum.

Kara!

Kara!

Stai! Dacă ameţeşti? Ţi-ai putea pierde cunoştinţa.

Trent, noi suntem responsabili acum.

Tata ar putea face rău şi altora. Trebuie să-l iau de pe plaja asta.

Kara! Nu te urca!

Dă-te jos! Găsim altă soluţie.

Nu! Trent!

- Ascult-o pe mama. - Trebuie să mă duc cu ea!

Kara, opreşte-te! Stai s-o chem pe mama ta.

- Kara! - Nu asta e soluţia.

A intrat în panică şi e disperată. Vorbiţi!

Kara, noi doi trebuie să stăm împreună.

Dacă pierdem timpul încercând să scăpăm de aici,

dar tot nu reuşim?

Dacă nu încercăm, am trăi prea puţin împreună.

Nu, Kara, te rog!

Te rog, stai cu mine!

Dacă ajunge la muchia aia, are o şansă.

Du-te pe muchie şi odihneşte-te!

Rahat...

Trebuie să existe o ieşire.

E o certitudine matematică, trebuie să existe o ieşire.

Nu. De ce se opreşte?

Nu!

Nu, Kara! Kara, trezeşte-te!

Trezeşte-te!

Kara.

Tati!

Să stăm laolaltă.

Niciun membru al familiei nu mai pleacă singur nicăieri.

Cred că am o soluţie. Folosesc astea ca să înot.

Am o soră.

Şi ea e psiholog. Trebuie să ajung la ea.

Nu ne mai vorbim. Ne-am certat demult.

Ea e mai în vârstă... Acum eu sunt.

Cearta pare ridicolă acum.

- Patricia. - Patricia...

Nu!

- Ce se întâmplă cu ea? - N-avea nimic. Ce se petrece?

Se opreşte, apoi începe iar.

Tată, fă ceva!

Nu...

Nu...

Kara?

Kara, unde eşti?

Cineva ne-a făcut asta, Kara.

Nu mai pot să te protejez.

Kara!

Nu, nu ştii. Jarin a luat-o în altă direcţie.

S-a dus... Şi eu sunt un înotător mai bun decât el.

El era mai bătrân. Aş putea înota.

Trent, încetează! Nu!

- Nu eşti un înotător mai bun. - Lasă-mă să încerc!

- Ascultă-mă... - Nici nu mă laşi să încerc.

Ascultă-mă!

- Aş putea ajunge pe stâncă. - Trent, nu te lăsăm!

Încetează! N-o să reuşeşti.

- Nu vreau să mă dau bătut. - Nu ne dăm bătuţi.

Dacă mă lăsaţi să încerc...

Spatele meu!

- Am nevoie de calciu. - Chrystal?

Chrystal, stai cu noi!

Nu te uita la mine!

Prisca, trebuie să-ţi spun ceva.

Ţi-am văzut mesajele într-o zi.

Spunea lucruri romantice.

Îmi pare rău.

Nu ştiu cine mi s-ar fi părut acceptabil. Dar tipul ăla?

E o glumă proastă, e un prefăcut.

Meriţi un om mult mai bun.

Ar fi trebuit să spun ceva când le-am văzut.

Mă ascund de toate, sunt un laş.

A fost doar vina mea.

Furia ta ar trebui să fie îndreptată doar spre mine.

Nu vreau să fiu decât cu tine.

Mă crezi?

Vreau să fiu aici...

Acum.

Sunt caiete.

Am putea face focul cu paginile goale,

să se încălzească mama şi tata.

Oricine ar fi fost voia să scrie SF.

E plin de idei de poveşti.

"Păsări care te fac să leşini când ţipă"

"zboară într-o zi prea aproape de un avion Emirates."

Şi-a dat seama că nu mai scapă de pe plaja asta.

Încerca să-şi dea seama ce se întâmplă.

"Magnetismul locului ăstuia,"

"unde stâncile de pe plajă,"

"scufundate sub nivelul oceanului de milioane de ani,"

"sunt pline de minerale speciale,"

"ne face celulele să îmbătrânească în mod accelerat."

"Mai sunt asemenea locuri?"

"Cine l-a găsit pe acesta?"

Am putea face un tub metalic în care să ne băgăm

pentru a nu ne mai fi afectate celulele.

Ca la dentist, unde îţi pun vesta metalică înainte de radiografie.

Aşa am putea să ieşim.

Am ameţi la început, dar ne-am obişnui şi am putea pleca.

Din ce să facem un tub metalic?

A scris o listă cu numele şi adresele

celor care au fost cu el pe plajă.

Maddox, e o cameră video.

Ne filmează.

De ce ar face asta?

Nu...

Cine e?

Prisca, cine e?

O să le spuneţi ce am făcut.

Tipul cu tatuaje

mi-ar fi furat lucruri din casă.

Guy!

- Nu! - Nu vă las să le spuneţi.

Sunt un doctor bun.

Ne-ar fi urmărit, ne-ar fi furat lucruri din casă.

De ce nu mă credeţi?

L-am oprit!

Spune-mi unde e cuţitul, Prisca!

Opreşte-te!

Tot am gândurile astea...

Îmi tot vin.

Nu spune nimănui!

Prisca, ascunde copiii! Vă apăr eu.

Da!

Maddox!

Trent!

Ascundeţi-vă undeva imediat!

Undeva unde să nu fiţi găsiţi. Duceţi-vă imediat!

- Ce e, mamă? - Lăsaţi întrebările!

Duceţi-vă! Ascundeţi-vă!

Plecaţi!

E cineva aici, cu noi.

Mă doare corpul, nu pot să mă mişc.

Mi-e dor de Giuseppe.

Nu vă uitaţi la mine!

Stinge-l!

Nu vreau să fiu văzută!

Kara a murit, nu?

Cine a făcut chestia asta a ucis-o, nu?

Kara a murit.

A fost un accident.

Nu vă uitaţi!

Doamne, deja s-a vindecat strâmb!

Stinge lumina!

Stinge lumina!

Sunt director medical la spitalul meu!

Nu-ţi permit...

Să-mi iei asta!

E rugină.

E ca o otravă când îţi intră în sânge.

Îmi pare rău că ai ajuns pe plaja asta.

Dar asta e familia mea.

Mamă, tată, trebuie să vă hidrataţi.

Mamă.

Mamă.

Ţi-e destul de cald?

Cupidon e un arcaş

Plecarea lui violentă

Ne abandonează la altar

Răniţi, gata să sângerăm

O să dispar cândva

N-o să ridice monumente pentru mine

Dar n-aş vrea altă viaţă

Eşti motivul meu să rămân

O să rămân

Ne-am certat cumva?

Da.

Orice ar fi fost, nu mai sunt supărat.

Nu-mi mai amintesc.

De ce voiam să plecăm de pe plajă?

E foarte frumoasă.

Nu mai contează.

E ciudat.

Am uitat...

cuvântul.

E legat de ce simt pentru tine.

Ştiu.

Tată?

Mamă?

Mai avem vreo 13 ore, nu crezi?

Am îmbătrânit trei zile cât m-ai mângâiat.

Să mai încercăm să scăpăm?

Ar trebui...

Vrei să facem un castel de nisip mai întâi?

Oare toţi oamenii încă se simt copii

când ajung la vârsta noastră

sau asta se întâmplă doar pentru că eram copii ieri?

Idlib mi-a trimis un mesaj pe care nu l-am decodat.

Ne credeam tare deştepţi!

Decodează-l!

Fiecare simbol reprezintă o literă.

Ne credeam spioni.

Care era marele mesaj?

Ce scrie?

UNCHIULUI MEU NU-I PLACE CORALUL

Coralul ar putea să ne protejeze de efectele stâncilor.

Poate că ăsta e tubul nostru metalic.

Poate doar inventăm ce ne dorim să auzim.

Poate aflase că aduc oameni pe plaja asta.

Idlib a auzit ceva ce n-ar fi trebuit.

Nu ştie ce înseamnă, dar ştie că e ceva rău.

Încearcă să ne ajute.

Stai!

Trebuie să iau ceva.

S-au înecat amândoi.

O clipă, am crezut că o să treacă de corali.

Nu ştiu cum de le-a venit brusc ideea să o ia încolo.

Theo, eşti sigur că n-au supravieţuit?

Nu ne mai permitem încă un incident.

Sidney, linişteşte-te! M-am uitat un minut şi jumătate.

Şi omul care a trecut anul trecut s-a înecat oricum.

E în regulă.

Ultimii membri ai Testului 73 au decedat.

Observaţiile s-au încheiat.

Mă întorc la bază.

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ DIABET ZAHARAT TUBERCULOZĂ

WARREN WARREN ÎN AMINTIREA EXPEDIŢIEI PIERDUTE

Toate camerele din acest test au fost curăţate.

Memoriile computerelor au fost şterse.

Mai sunt trei computere de şters.

Atenţie!

Un moment de reculegere pentru membrii Testului 73.

Mulţumesc.

O să încerc să nu dramatizez.

Datorită acestei plaje,

am putut salva sute de mii de vieţi cu noile medicamente.

O să ajungem la milioane de oameni vindecaţi.

Aşa cum ştiţi,

testăm şi dăm greş deseori.

Dar nu şi azi.

Spune-le, Sidney!

În acest grup era o femeie cu convulsii epileptice.

O chema Patricia Carmichael.

A suferit convulsii toată viaţa.

Nimic nu o putea ajuta.

Medicamentul pe care i l-am dat când a sosit s-a dovedit amestecul perfect.

N-a avut nicio convulsie timp de opt ore şi 17 minute.

16 ani şi jumătate.

Am vindecat-o de epilepsie.

Vom avansa cu testele,

vom produce medicamentul şi-l vom împărtăşi cu întreaga lume.

Cu toţi oamenii care au nevoie de el.

Natura a creat acea plajă cu un motiv.

Companiei i-a fost scris s-o găsească în expediţia de cercetare.

Ne era scris să testăm medicamente într-o singură zi, nu într-o viaţă întreagă.

Mai avem mult de lucru.

Să facem ce doreşte natura să facem.

Dl şi dna Brody o să ajungă la ora 11 cu şase clienţi care nu constituie ţinte.

Joseph Brody are Parkinson în fază incipientă.

E însoţit de Florence Brody.

O să devin sâcâitor, Nils.

Să separăm subiecţii cu probleme pur medicale

de cei cu probleme mintale!

Pacientul cu schizofrenie ne-a privat de datele pacientului cu cheaguri de sânge.

Sidney, mă îndoiesc că mai modificăm protocolul acum, dar...

Completează un formular şi trimite-l iar la Warren and Warren.

LECŢII DE SURFING PENTRU AVANSAŢI PADDLEBOARDING LA APUS

Ce faci?

Copiii ăia au plecat acasă. Nu mai contează.

Îţi spun eu cu ce copii să te joci.

Ai încredere în mine şi nu pune întrebări.

Bine?

- Bine. - Perfect.

Copiii ăia sunt în regulă.

Poţi să te joci cu ei.

- Bine. - Super!

Eşti poliţist.

Da.

Bună ziua, dle şi dnă Brody!

Bine aţi venit în paradisul nostru!

Mulţumesc.

- E superb! - Mulţumim.

Ea e Madrid.

Din lista de alimente şi băuturi pe care le-aţi ales,

am făcut cocktailuri cu care să vă întâmpinăm.

Scuze!

Nu vă faceţi griji, dle şi dnă Brody, vă facem altele.

Durează doar câteva clipe.

N-aş lua nimic de la ei. Ne-au lăsat să murim.

Numele meu e Trent Capa.

Eu sunt Maddox Capa.

Toate trei sunt persoane dispărute?

Îţi trimit şi celelalte nume.

ACEŞTIA SUNT CEILALŢI OAMENI CARE SUNT CU MINE PE PLAJĂ...

Părinţii noştri sunt Guy şi Prisca Capa.

Locuim în Philadelphia, SUA, pe strada Pine, numărul 707.

Cu noi mai era Jarin Carmichael, asistent medical...

Trebuie să chemăm paza. Ce se întâmplă?

Mă asculţi?

Domnilor!

Domnilor, avem o problemă. Ajutaţi-ne!

Trebuie să vă ocupaţi de doi clienţi. Rezolvaţi problema urgent!

I-au arestat pe toţi.

Săptămâna asta au fost trimise citaţii la sediul Warren and Warren.

Să-i ducem la aeroport!

Mătuşa voastră vă aşteaptă când aterizaţi.

Cum face faţă situaţiei?

Tu cum te-ai simţi dacă te-ar suna un bărbat de 50 de ani

şi ţi-ar spune că e nepotul tău de şase ani?

O să fie bine.

Sync Web-DL boss79 www.speedapp.ro

OLD: PRIZONIERII TIMPULUI