Original subtitles

Spini negri și trandafiri...

zâmbete și lacrimi,

semănate împreună,

cresc împreună.

Dima, așteaptă!

- Am câștigat. - Foarte bine.

Haide. Să ne întoarcem.

Liniștește-te.

Serghei.

Serghei.

Distrează-te și tu, măcar o dată.

Încă o dată. Te rog.

- Să înotăm până la stânci. - Bine, vei pierde din nou. Gata?

Louisa, repede.

Stai. Identifică-te.

Stai sau trag.

Popov? Sunt Sidorov.

Sidorov?

Tu, din nou!

Kurilka, la ora 9 a.m.

Data viitoare trag.

Volodia.

Sergentul Popov este conciliant. Două pachete de țigări.

Viața ta depinde de cine cunoști.

Nu putem avea toți relațiile pe care le ai tu.

Ai putea avea relațiile mele, Louisa. Le-ai putea avea pe toate.

Nenorocite de pietre!

Inspirat de o poveste adevărată

Baza Aeriană Haapsalu

Sovieticii ocupă Estonia

1977

Deșteptarea!

Ai dracu' șobolani puturoși.

Codași. Întârziați mental.

Buni de nimic.

Mai repede. Mai repede.

Atențiune!

Pe loc repaus!

Tovarășe colonel, escadrila 2 gata de instrucție.

« PASĂREA DE FOC »

Știi, într-o zi colonelul

își deschide rapoartele de zbor

și îți găsește diagramele anatomice.

Acesta este cel mai dificil examen.

Apoi, încă unul, socialismul științific.

Nu am de gând să le trec în această viață.

Va merita până la urmă

Raport de dimineață.

Selenov, 1:34.

Tokarev, 1:12

Nu vei reconsidera oferta colonelului?

Dă-mi un motiv întemeiat.

Două motive întemeiate.

Poți face aici carieră,

mai degrabă decât să faci căpițe de fân prin stepă.

Și celălalt motiv?

Serghei. Luisa. Așteaptă!

Serghei, fă-ne o poză pentru posteritate.

Nu încă.

- Mă duc la cantină. - Te rog.

Zâmbește de data asta.

Tovarășe locotenent.

Ni s-a ordonat să facem această fotografie pentru gazetă.

Pe loc repaus!

Lasă-mă să vă fac la toți trei.

Stai în dreapta.

Unde se află biroul comandantului?

Tovarășe locotenent, îți arăt eu.

De când forțele NATO au trecut la supravegherea frontierei noastre,

Patru Mig-uri zboară în aer, fără încetare.

Presupunem că fiecare B-52 transportă

mai multe încărcături nucleare.

Dacă ar trece doar unul,

ar fi direct orientat pe coridorul aerian spre Leningrad.

Datoria voastră va fi să preveniți acest lucru.

Înțeles?

Am înțeles, tovarășe colonel.

Bine ați venit, locotenent Matveiev.

Liber!

Lasă-l să intre.

Deci, tinere,

se pare că ai refuzat propunerea mea de a continua aici.

Ce planuri ai?

Mă duc acasă să găsesc de lucru, tovarășe colonel.

Foarte bine.

Ia mașina și condu-l pe locotenent

la blocul ofițerilor.

Vei avea sarcini suplimentare pentru ultimele săptămâni.

Am înțeles, tovarășe colonel.

Planton.

Ordonați, tovarășe comandant.

Nu, nu s-a întors.

Raportez imediat, tovarășe maior.

Poftim.

Mă tem că nu există aparatură

pentru a developa aici fotografii, tovarășe locotenent.

Acum există.

Developezi și tu fotografii?

Da.

Voi termina singur.

Am înțeles, tovarășe locotenent.

Permiteți să plec?

Du-te.

Soldat.

Mulțumesc, tovarășe locotenent.

Matveiev.

Diploma de rang întâi cu onoruri, așa-i?

Se spune că cei care reușeșc la școala de pilotaj

au probleme cu manipularea echipamentelor în misiune aeriană?

Mi s-a spus că un anumit pilot, aici

are probleme de acest fel.

Timpul ne va dovedi.

Căcat! În seara asta Volkov este de serviciu

La ora 3 a dat alarma la a doua unitate...

pentru ca a găsit un muc de țigară în fața barăcii lor.

I-a făcut să alerge 10 km prin pădure, să-i sape un mormânt...

și să-i faca o înmormântare cu toate onorurile.

Ce dobitoc!

Ce?

Există cineva care și-o ia în seara asta.

Hei, Matveiev.

Pot să-mi iau rămas bun de la șansele mele.

Acum înțeleg de ce nu a venit să înoate cu noi.

Ce se întâmplă cu tine?

Ți-am spus. „Ca o soră”?

Ești îndrăgostit!

Serghei, fă ceva în legătură cu asta.

Înainte să fie prea târziu.

Siguranța unității este în primul rând.

Va veni o zi în care va trebui să alegi...

între a indeplini misiunea sau a salva viața camaradului tău din carlingă.

Există întotdeauna o limită vagă între vitejie și nesăbuință.

Mâine vom continua cu scenariul de atac la mare altitudine.

Asta e tot.

Soldat Serebrennikov?

Tovarășe locotenent.

Pe loc, repaus.

Luiza este acolo?

Nu, este la resurse umane, tovarășe locotenent.

Bine. Revin mai târziu.

Tovarășe locotenent...

permiteți să vă pun o întrebare?

Ați avea timp, mai târziu, să developați câteva fotografii?

Nu freci bine.

Mai tare. Mai tare. Nu ar trebui să rămână nimic.

O scrisoare de amor de la o admiratoare.

A fost deschisă deja.

Trebuie să fie o plăcere...

citind toate scrisorile palpitante de la mama ta.

Haide haide. Noi jucam „Durak” în Sala Lenin.

Serghei.

Ieși din lumea ta imaginară.

Poate mai târziu.

Ia-o de un colț...

apoi delicat...

pune-o în tava cu apă.

Așa, tovarășe locotenent?

E mai bine.

Spune-mi Roman.

Tu...

descoperi cu adevărat alți oameni, Serghei.

Le surprinzi ființa, sufletul lor.

Caut ceva mai profund...

dar nu prea pot să înțeleg.

Ce vrei să spui?

Când faci o fotografie...

există ceva chiar în acea clipă

care dispare pentru totdeauna.

O imagine care nu va mai fi niciodată acolo.

ca o fantomă care părăsește această lume.

Nu știam că ești filozof.

Cred că avem nevoie de o băutură.

Așa că i-am spus că am rezultate proaste. Sunetul radioului se amesteca cu furia lui.

Urla și mă amenința de parcă m-aș fi culcat cu soția lui.

Știi muzica?

Ceaikovski.

Când am auzit-o prima dată, aveam 14 ani.

Cel mai bun prieten al meu, Mișa, era acolo.

Nu am văzut niciodată un balet.

Venind de la Orel, cum ai putea fi atât de incult?

Am văzut o mulțime de spectacole de teatru înainte de a fi închis aici.

Acum nu mai există nicio șansă.

Să verificăm fotografiile.

Ușor, soldat...

Trebuie să mă întorc.

Nici măcar nu ar trebui să fiu aici.

Mai bine dormi aici.

Nu, nu pot...

Îi voi spune ofițerului de serviciu că am nevoie de tine.

Nu, nu, nu. Trebuie să plec.

- Nu pot sta. - Ascultă, dacă te prezinți la cazarmă așa,

va trebui să cureți closete o săptămâna întreagă.

La naiba.

Pune-ți dracului haina!

De ce nu te îmbraci ca alți nenorociți de aici?

Lebedev.

Ți-am dat voie să pleci din cazarmă, noaptea trecută?

Nu, tovarășe sergent.

Deci de ce naiba fumai afară?

Care e problema ta?

De ce dracu' te uiți la mine cu ochii plini de lacrimi?

Ești vreun pervers?

Nu, tovarășe sergent.

Atunci de ce naiba arăți ca un pervers?

De ce dracu' zâmbești?

Pieri din ochii mei, perversule.

Pieri din ochii mei, perversule!

Ești surd, sau ce?

Pieri din ochii mei, homalăule.

- La posturile voastre! - Acesta este un exercițiu de luptă.

După ce terminăm, la cartierul general...

Îți voi arăta ceva.

- Adică? - Vei vedea.

Mâine: premieră "Pasărea de foc"

Nu ai spus niciun cuvânt de când am plecat.

Sper că nu a fost plictisitor.

Nu.

Mi-a plăcut. Îmi pare rău că nu pot arăta.

De fiecare dată când urmăream o piesă de teatru

cu prietenul meu Dima...

Nu vroiam niciodată să se termine.

Dima a crescut fără mamă iar eu, fără tată.

Ceea ce, într-un fel, a creat o legătură invizibilă dintre noi.

Ne-am scris scrisori secrete

pe care la semnam „Valentin”.

- Valentin? - Zubkov.

Pilotul de vânătoare care s-a transformat în actor.

Am fi vrut să fim ca el.

Am promis că vom merge împreună la aceeași școală de teatru din Moscova.

Și ce s-a întâmplat ?

A fost doar un vis prostesc.

STOP! ZONĂ DE FRONTIERĂ INTRAREA INTERZISĂ

Ce vei face după ce te vei lăsa la vatră?

Mă întorc la pământ,

Îmi ajut mama, îmi găsesc de lucru.

Ai putea s-o ajuți mai bine studiind la Moscova

și găsindu-ți un loc de muncă la Mosfilm.

- Nu aș fi acceptat niciodată. - De unde știi ?

Pentru că ei iau doar 20 de persoane din toată țara.

Din sutele de recruți aici

colonelul te-a ales.

« Nu în stele îți găsești destinul ci în interiorul tău. »

Shakespeare.

Parchează. S-ar putea să dureze ceva timp.

Privește.

Dansează între ei.

La naiba.

Cu siguranță nu era o afină.

Ai o prietenă acasa?

Nu.

Și tu?

Căcat! Grănicerii.

Ce ți s-a întâmplat aseară?

Am crezut că vei merge după ea, nu s-o ignori complet.

A trebuit să-l conduc pe locotenent.

Atât de târziu ? Te-am așteptat.

Luisa tot vorbea despre el.

Pentru că i-am spus să se oprească...

s-a supărat pe mine apoi a plecat acasă.

Unde l-ai dus?

La teatru.

Și după?

Apoi am întârziat la întoarcere.

- Ce ? - Serghei, ai un aspect ciudat.

Nu chiar. Eram în serviciu.

Ai găsit o altă fată, nu-i așa?

Spune-mi, cine este?

Cine mă schimbă?

Kolja, am să schimb eu.

Da, Serghei.

Haide, Serghei.

- Deci, cum este el? - Cine?

Locotenentul Matveiev.

El este diferit de ceilalți ofițeri.

Asta credeam și eu.

Trebuie să-l conduc la Tallinn la acest sfârșit de săptămână.

Ce crezi ? Unde să-l duc?

I-aș putea arăta împrejurimile...

dacă locotenentul Matveiev nu vede nicio problemă cu asta.

O, da?

- Da. - Sigur.

Stalin ajunge undeva la țară pe un câmp plin de verdeață...

un țăran este în apropiere, iar Stalin...

Nu, țăranul...

Dacă insiști ​​să-l spui, măcar fă-o corect.

Idiotule!

Țăranul îl salută pe Stalin. De pe tarlaua sa cu cartofi.

« Tovarășe Stalin, am atât de mulți cartofi încât...

stivuiți sac peste sac s-ar ridica la Dumnezeu ",

Țăranul vorbește cu entuziasm...

Continuă, soldat Serebrennikov.

Haide. Îmi plac bancurile bune.

Continuă.

„Dar Dumnezeu nu există”, răspunde Stalin.

« Exact », răspunde fermierul.

« Nici cartofii nu există. ».

« Nici cartofii nu există. ».

Bună, asta...!

Urmează-mă.

Spunând asemenea bancuri, ar putea conta foarte mult

la perspectivele tale de viitor.

Avem o responsabilitate imensă privind modul în care influențăm societatea.

Așa că alege cu atenție poveștile pe care le spui.

Acest lucru nu se va mai întâmpla, tovarășe maior.

Așa sper.

Pentru binele tău.

Încă un lucru.

Potrivit jurnalului de intrări,

după deplasarea la Tallinn, te-ai întors la Uazik la 22:34.

Care a fost cauza întârzierii?

Locotenentul a participat la o reprezentație, tovarășe maior.

Am fost întârziați la punctul de trecere de la Risti.

Barierele au fost închise mult timp.

Am făcut totul pentru a reveni cât mai repede posibil.

Cu cine s-a dus la teatru?

Locotenentul a fost singur, tovarășe major.

Înțeleg.

Îmi vei raporta...

dacă observi ceva ce-ar putea fi ieșit din comun.

Ai înțeles?

Da, tovarășe major.

Liber.

Raportul KGB nr... Serghei Serebrennikov

Biserica Sfântul Olaf...

a fost cea mai înaltă clădire din Europa medievală.

Există o comoară îngropată sub capela Mariei.

Îmi pare rău.

Mulțumesc.

Cum arăt?

Ai dreptate.

Mulțumesc.

Vrei?

Mulțumesc, tovarășe locotenent.

Iată, desigur, celebra stradă pietruită...

unde Lenin s-a plimbat cu prima sa pereche de ghete.

Luisa?

- Olga. - Luisa.

Au trecut anii!

Ești atât de frumoasă!

Tu, la fel.

Bună ziua.

Cu care dintre acești bărbați frumoși ești căsătorită?

- Olga ! - Nu-mi spune!

Acesta este soțul tău, nu?

Și acela trebuie să fie fratele tău.

Olga, aceștia sunt colegii mei de la bază.

Da.

Colegii!

- Încântat de cunoștință. - Încântat de cunoștință.

- Este atât de drăguț. Este copilul tău? - Da.

Camarade.

Luisa.

« A fi... sau a nu fi ».

« Aceasta-i întrebarea ».

A fi...

sau a nu fi.

Aceasta-i întrebarea.

A fi...

sau a nu...

fi.

Aceasta-i întrebarea.

La dracu'!

Cine e ?

M-ai speriat, la naiba.

Unde e Luisa?

Să mergem.

Vrei să mă ajuți cu replicile?

Ce replici?

Pentru audiția mea.

Un alt vis de-al tău!

Știi, vei ajunge în cele din urmă la țară.

Nu, Luisa, vorbesc serios.

Mi-am trimis dosarul.

Vreau să devin actor.

Abia aștept să te văd pe scenă.

Să facem rapoartele, apoi replicile tale.

Petrov 1:05.

Tokarev 0:52.

Matveiev...

- Tovarășe locotenent. - Pe loc repaus.

O mică chestie.

Serghei de aici, mi-a spus cât de bine a mers examenul.

N-ar fi trebuit, locotenent Matveiev.

Vin imediat.

Unde rămăsesem ?

Selenov 1:25.

Da, tovarășe colonel?

Acum este liber. Poți intra.

Părea indiferent.

Platonov.

Ți-ai depășit toate baremurile săptămâna trecută.

Excelent.

- Asta e tot. - Nu chiar.

Încă un lucru.

Locotenent Matveiev,

cunoști articolul 154A din codul penal?

Nu, tovarășe maior. Nu îl cunosc.

Relațiile sexuale ale unui bărbat cu un alt bărbat...

sunt pedepsite cu 5 ani închisoare

într-un lagăr de muncă.

Nu văd ce urmăriți, tovarășe maior.

A fost primit un raport care te acuză că ai

comportament imoral cu un soldat.

Este o bârfă rău intenționată.

Locotenente Matveiev...

Îți recomand să nu mă întrerupi.

Numele soldatului nu a fost menționat în raport.

Dă-mi numele lui.

Nu am ce nume să vă dau.

E o minciună.

- Vă asigur, tovarăși. - Gândește-te ce spui, locotenent Matveiev.

Tovarășe maior...

cine a scris denunțul?

A fost trimis anonim, fără semnătură...

Fără onoare.

Am încredere în cuvântul locotenentului.

Liber.

Da, tovarășe colonel.

Locotenente.

Ar fi păcat.

Deci, atunci când cumperi o mașină sovietică nouă,

- ce primești gratuit? - N-am idee.

Mersul trenului și orarul autobuzelor.

Am și eu una bună.

Trebuie să plec.

Deci, unde este cadoul meu?

Serghei.

Ascultă-mă și taci.

Cineva a făcut un raport.

- Despre noi. - Ce?

Nu a menționat numele tău, dar...

dar KGB-ul suspectează ceva.

Mai bine te duci, Serghei.

Nu. Alarmă falsă.

La posturile voastre.

Aceasta este o alertă roșie.

Repet, aceasta este o alertă roșie.

Acesta nu este un exercițiu de antrenament.

- Atențiune! - Pe loc repaus.

Tovarășe colonel, 4 bombardiere strategice B-52 nucleare

zboară în spațiul aerian neutru, cu direcția spre Leningrad.

011 și 023 escortează.

30 de secunde până la frontieră.

Autorizați intervenția?

011. Negativ. Nu te angaja.

Repet, nu te angaja.

10 secunde până la frontieră.

Aștept ordinul.

Așteaptă.

Țintele virează 90° spre nord.

011 și 023, mențineți escorta.

011. Defecțiune la motor.

011. Raportează situația!

Puterea la 30, în scădere.

Răcire nefuncțională.

Am pierdut motorul.

Permisiune de ejectare.

Către toate stațiile, avem o urgență.

011, aruncă-ți rachetete și rezervoarele de combustibil.

023, localizează coordonatele.

Reperat. La 85 km.

10200 altitudne.

Îi conferă o autonomie de 73 km. Se va prăbuși la cel puțin 10 km distanță.

011, negativ.

Te ejectezi în mare la 3000 m altitudine.

Pot salva avionul. Îl pot pilota cu viteză de acroșare.

La naiba, încearcă să aterizeze.

Matveiev, este prea riscant.

Vreau să te întorci viu.

Ejectează-te. Este un ordin.

N-am recepționat. Parașutare imposibilă.

Notific. Parașutare imposibilă.

Activați plasa de frânare.

Mecanic de serviciu, verificați dispozitiv.

Mecanic de serviciu verificați dispozitiv.

Karamazin, Serebrennikov, la plasa de frânare. Haideți.

Am înțeles, tovarășe colonel.

Haideți!

- Haide ! - Ce este?

Căcat. Siguranța este arsă.

Manivela!

Căcat!

Nu se mișcă!

011 - Raportez

Aerodrom la vedere.

- Permisiune de aterizare? - 011, permisiunea acordată.

Încearcă acum!

Haide. Continuă.

Mai repede.

Merge. Fugi!

Mai repede. Mai repede. Revino la postul tău, soldat.

Serebrennikov, haide.

Tu! Tu! Tu! Scoate-l de acolo!

Totul în regulă, locotenent Matvejev.

Azi ai fost foarte norocos. Du-te și odihnește-te.

Tovarășe locotenent?

Sunt aici.

♪ Ceaikovski - Iunie: Barcarolla ♪

Pentru tine.

Ca să nu mă uiți.

Am putea lua avionul de antrenament și să fugim în Suedia.

În Suedia ?

De ce Suedia?

Nu știu.

Nu-mi pasă...

atâta timp cât suntem împreună.

Serghei, sunt ofițer.

Nu-mi pot părăsi patria.

Dacă mergi la o școală de teatru...

Aș găsi de lucru și la Moscova.

Atunci am putea merge la cinema în timpul liber.

Croaziere pe râu...

să vedem și toate spectacolele de la Bolșoi...

o înghețată în strada Arbat,

și apoi să ne dăm în Montagnes Russes.

Atunci, s-a decis.

Foarte bine.

Tovarășe maior.

Pe loc repaus.

Se pare că te distrezi aici.

Recitesc raportul meu de zbor, tovarășe maior.

Singur?

Da, tovarășe major.

Înţeleg!

Unde le-ai developat?

Doar fotografii personale, tovarășe maior.

Este personal.

Matveiev...

dacă a existat vreun pic de adevăr în acel raport...

crede-mă, îl voi găsi.

Atunci nimeni nu te va putea proteja, nici măcar Kuzneţov.

Și mă voi asigura personal că nu vei mai zbura niciodată.

Noapte bună.

Mai bine te întorci acum la cazarmă.

Asigură-te că nimeni nu te vede.

Mai repede!

Mișcă!

Șobolanii dracului.

Mișcă!

Nu va trebui să-l ascult vreodată. Nicio zi în plus.

Noroc.

Tovarășe locotenent.

Vasia, așteaptă aici...

Ordinele colonelului!

Tovarășe locotenent?

Tovarășe locotenent?

Ce este, soldat?

Am o idee.

Ce idee ?

În legătură cu Moscova.

Revino la postul tău, soldat.

Poftim?

- Noaptea trecută... - Ascultă...

Tovarășe Serebrennikov.

Nu a existat noaptea trecută.

Între noi nu s-a întâmplat nimic. Nimic.

Înțelegi ?

Moscova?

- Moscova este locul unde voi fi.. - Voi ține minte asta.

Vasia.

Serghei...

nu uita, scrie-mi după audițiile tale.

Sigur.

Ai grijă de tine.

un an mai târziu

Pumnal cu lama binecuvântata!

Iată teaca ta.

« E ruginit »,

dar ucide-mă.

De la început.

Dacă Juliette s-ar fi căsătorit cu Paris, inteligent și bogat,

omul de ceară,

această cumplită tragedie nu s-ar fi întâmplat.

Asta-i dragostea din oportunism. Nu este dragoste adevărată.

Chiar așa? Cum ar trebui să fie dragostea adevărată?

Nu poți să te gândești la altă persoană. Ești cu dragostea ta împotriva oricui.

Dar le-ar fi putut salva viețile la amândoi...

putând după aceea să se întâlnească în secret.

Și să trăiască doar o jumătate de viață?

Romeo nu spune doar « Vă sfidez, voi stele »

ca s-o vadă în secret.

El este îndrăgostit nebunește.

Trebuie să merg la cursurile mele.

Stai așa. Vin cu tine.

Vei avea timp să reiei scena mai târziu?

Am putea repeta la mine.

Nu în această seară. Azi repet pentru monologul meu.

Serghei…

prietena ta este acolo.

Ne vedem mai târziu.

Luisa.

Uită-te la tine.

Te-ai făcut așa arătos.

Tot timpul la bibliotecă.

Și mâncare comestibilă.

Mama ta arată atât de tânără.

Ce mai face?

Este... Este bine.

Oricum, știi totul despre mine.

Dar școala ta de medicină?

Am amânat-o.

Voi merge toamna viitoare.

De ce?

Încă lucrez pentru colonel.

Zilele trec repede.

Serghei, s-au schimbat atâtea după ce ai părăsit baza.

Trebuia să vin să te văd.

Nimic nu ar trebui să se schimbe între noi.

Desigur.

- Mulțumesc. - Ce este ?

Mă căsătoresc...

cu Roman.

R... Roman ?

Ei bine, este...

Ești sigură?

Foarte sigură.

Bineînțeles.

Asta e minunat.

Sunt foarte fericit pentru tine...

pentru voi doi.

Mi-ai lipsit atât de mult.

Vei veni la nunta noastră, nu-i așa?

Zahăr?

Da.

Un toast pentru Serghei.

Datorită ție, suntem cu toții aici astăzi.

Sănătate!

- Sănătate!. - Sănătate!.

Încă o dată?

He-he!

Gorko!

Gorko! Gorko!

Gorko! Gorko! Gorko!

Doi trei patru,

cinci șase șapte!

Greu de privit fata pe care ai făcut-o să fie atrasă de tine.

Înțeleg ce se întâmplă sub nasul meu.

Nu este o consolare, dar...

dacă el nu ar fi venit la baza mea,

chiar cred...

ca ea s-ar fi căsătorit cu tine.

Mulțumesc, tovarășe colonel.

Scuzați-mă.

Ce-ai mai făcut?

Bine.

Dar școala de teatru?

Este mult mai bine decât la bază.

O altă lume!

Ai o prietenă?

O iubești?

Sigur.

A renunțat la tot pentru tine.

- A trebuit să te protejez. - De ce anume?

Știi ce se întâmplă cu bărbați ca tine.

Bărbați... ca mine?

Atunci, tu cine ești?

Tocmai m-am căsătorit cu femeia pe care o iubesc.

Crezi că trăind mult timp în minciună aceasta va deveni adevăr?

Serghei... Nu știi nimic despre mine.

Stai... Serghei.

Gorko! Gorko! Gorko!

Gorko! Gorko! Gorko!

Gorko! Gorko!

Am încercat...

din greu...

să uit de tine.

Dar în zadar.

- În toate aceste luni, eu... - Serghei.

- am așteptat. - Serghei.

Am crezut că vei veni.

Nu am putut.

Ce faci?

Tovarășe maior.

Soția te caută.

Mulțumesc, tovarășe maior.

Vin acum.

Trebuie să plec, Serghei.

Am putea să mergem împreună la Moscova.

Nimeni nu ar trebui să știe.

- La o înghețată pe strada Arbat. - Serghei.

Luisa este...

însărcinată.

4 ani mai târziu

« Ai suficient bun simț »,

spune părintele Zossima.

« Nu te lăsa în patima beției...

nu cădea în păcatul vorbelor fără rost.

Nu lăsa loc poftelor trupești

și iubirii pentru bani". ».

« Și mai presus de toate...

nu minți niciodată. ».

Te referi la Diderot?

Nu, nu Diderot.

În primul rând, nu te minți.

Bărbatul care se minte...

cedând propriilor sale minciuni...

nu va ajunge...

- să distingă adevărul rămas în el... - Tată!

sau în jurul lui...

Pierde astfel tot respectul atât pentru ​​sine, cât și pentru alții.

« Dacă nu ai niciun respect...

încetezi să mai iubești. ».

Cina e gata.

Nu va fi o vacanță.

programul meu va fi prelung. Vei fi singură în oraș toată ziua.

Este mai bine să rămâi aici.

Dar nu vreau să fiu blocată aici.

Fiului tău îi va fi dor de tine.

Familia ta îți va fi aproape și te va sprijini.

Doar pentru câteva luni.

- Te-ai gândit la noi? - Da.

Și?

Când voi termina la Moscova, mă vor promova.

Și în sfârșit vom putea avea un apartament mai mare.

Am un cuvânt de spus în asta?

Este cea mai bună soluție!

Mi-ai văzut puloverul?

Care?

Cenușiu, cel de iarnă.

De ce pleci?

Ești rău!, ne vedem curând.

Ești rău!

Ești rău!...

- Acela ? - Da.

De aceea te iubesc.

Ar trebui să ajung la timp, să iau trenul.

Pe curând.

Închisoare, My Lord?

Danemarca este o închisoare.

La fel este și lumea?

Una mai strașnică,

plină de cotloane, hrube şi carcere,

Danemarca este una dintre cele mai rele.

Noi nu gândim la fel, My Lord.

Ei, n-o fi pentru voi. Căci nu există bun sau rău

doar mintea noastră le hotărniceşte.

Pentru mine,

Danemarca e doar o temniţă.

Voi citi aceste cărți în pauze.

Sper să nu citeşti doar astea.

Mă voi asigura că nu va fi aşa,

altfel le voi arunca în râu.

Serghei? Ai un vizitator.

Ce faci tu aici ?

Am venit să vă văd piesa.

Ți-a plăcut?

Prințul...

a fost foarte bun.

Mulțumesc.

Serghei...

Mi-am aranjat apartamentul,

așa că am o săptămână liberă înainte de a începe academia.

De ce îmi spui asta?

Nu ai primit scrisoarea mea?

Ce mai face soția ta...

și copilul tău?

Vino la Soci cu mine.

Am două bilete.

Pentru trenul de la 18:00.

Crezi că poți apărea aici, iar eu îmi voi abandona viața?

Ce s-a întâmplat ? Ea nu putea să vină cu tine?

Serghei...

Vin, Ilia.

Mă întorc la prietenii mei.

De ce credeți că folosim clasicii pentru a vă învăța?

Pentru că personajele din aceste povești

nu sunt abstracte.

Sunt în viață, respiră...

sunt sensibili...

mai mult, tandre,

cu emoții...

în inimile lor.

Vreau să simțiți această vibrație

în inimi, în suflete.

Ceai?

Trenul 505 cu destinația Soci pleacă de la linia 2.

E încă cu acel model?

Da.

A venit cu el să o viziteze pe Luisa.

Ce mai face?

Mai târziu, Serghei... Mai târziu.

Haide! Hoouu!

Roman?

Mi-e frică, pare un vis.

Să mă trezesc...

Să te pierd.

Acum sunt aici.

Ce se întâmplă?

Îți amintești de Dima, cel mai bun prieten al meu?

La a 13-a aniversare a zilei de naștere...

mama i-a făcut o plăcintă cu mere.

Locuia lângă școală.

Am vrut să i-o dau cât era caldă.

Așa că am alergat la el acasă.

Când am ajuns...

L-m auzit țipând înăuntru,

așa că m-am dus la fereastră.

Scrisorile mele erau împrăștiate pe podea.

Tatăl său...

Tatăl său... l-a împins pe masă...

bătându-l la fund...

strigând: „Niciunul dintre fiii mei nu va fi un nenorocit de poponar.".

Nu voi uita niciodată privirea lui...

plină de dezgust.

Aunci Dima a ridicat ochii...

și m-a văzut.

Am fugit.

Am luat-o la fugă.

A doua zi nu a venit la școală.

Într-un lac din pădure, lângă sat...

trupul său a fost găsit 3 zile mai târziu.

N-am spus nimănui ce am văzut.

Aici sunt trei reguli de viață.

Fără vodcă,

fără petreceri cu muzică zgomotoasă...

și fără fete...

după ora 23:00

Acest apartament este uimitor.

Bine ai venit acasă.

Cum ai solicitat.

Secera și ciocanul.

În primul rând, îți taie picioarele

și apoi te pocnește în cap.

- Un pahar? - Trebuie să cer?

Uită-te la acest apartament!

Piloții de vânătoare fac mulți bani.

Sănătate!

Serghei este atât de serios în toate.

Va juca Hamlet sau Unchiul Vania toată viața.

- Da, ai dreptate. - Nimic rău cu asta.

Matveiev, nu mai este combustibil.

Sosește.

Serghei.

Îmi pare rău.

Cine s-ar fi gândit?

Actorii și piloții se înțeleg atât de bine.

Nu-mi pot imagina altfel.

Știam eu.

Nu.

Volodia.

- Volodia. - Stai departe!

- Volodia. - Știam eu.

Zverev ar fi trebuit să cerceteze faptele din raportul meu.

Tu?

Aproape că ne-ai trimis la închisoare!

Cum aș fi știut că ești tu?

De ce i-ai făcut asta?

I-ai ruinat viața.

Volodia...

- Noi ne iubeam. - Stai.

Oprește-te!

- Noi ne iubeam... - Oprește asta. Nu este dragoste.

E dezgustător.

Îmi vine rău.

Și apoi, la naiba!

Nu spune nimănui.

Nici Luisei... nimănui.

Nu.

Este problema ta.

Chiar crezi că o va părăsi pe ea...

la fel și armata aerului...

Pentru tine?

Mulți voluntari sovietici a ajuns la Kabul săptămâna aceasta

pentru a elibera poporul din Afganistan.

Copiii afgani

au salutat soldații sovietici cu dragoste și dansuri nationale.

Ești sigur ?

Da, sunt sigur.

El nu-i va spune nimic.

Bine.

Aștepți pe cineva?

Matveiev ?

- Roman Alexeevici ? - Da.

Semnează aici.

Ce mai aștepți?

Serghei, te rog, du-te să-ți iei lucrurile.

Roman, ea nu poate veni aici.

Nu-i pot spune să se întoarcă.

- Atunci du-o la hotel. - Este soția mea.

Ești actor. Joacă...

de parcă ai fi în vizită.

Trebuie să mă prefac în fiecare secundă a zilei.

Ies pe ușă.

Spune-i ei că nu mai merge casnicia.

Și apoi, ce?

Care apoi?

Te vei muta cu mine la bază?

Hei, înapoi.

Serghei!

Mă bucur să te văd.

Da.

Este Serioja.

- Buna ziua. - Bună, Serioja.

Salut.

Chiar are ochii lui Roman.

- Nu-i așa? - Da.

Da.

Ce mai faci?

Trebuia să plec la mama în vacanță...

dar când Roman mi-a spus despre venirea ta,

am rămas să te văd.

Ești întotdeauna binevenit la noi, știi asta.

E timpul să-l cunoști și pe Serioja.

Să vedem.

Un apartament atât de mare. Haide, haide.

Când Roman făcea zboruri de noapte,

Serioja rămânea așezat lângă fereastră...

și privea în noapte, așteptându-l să vină acasă.

Da.

De îndată ce Roman va termina,

voi începe școala de medicină.

Atunci va primi transferul.

- Da. - Da.

Sigur.

Trebuie să fii aproape de cei pe care îi iubești.

Da.

Serghei...

Există cineva special în viața ta?

El…

și tu...

Și acest drag Serioja.

Să aveți toate binecuvântările iubirii.

Nimic și...

Și nimeni...

să nu vă înlocuiasca vreodată.

Pentru dragostea ta.

Fii mereu printre cei pe care îi iubești.

Pentru frumoasa ta familie.

- Mulțumesc, Serghei. - Mulțumesc.

- An Nou Fericit. - La Mulți Ani.

Să fie cel mai fericit dintre ani.

- La Mulți Ani. - La Mulți Ani.

Roman.

Locul tău este alături de familia ta.

Acolo fost totdeauna.

Nu voi fi cel care te va îndepărta de fiul tău

și de Luisa.

- Nu mă atinge ! - Luisa, lasă-mă să explic.

- Lasă-mă în pace. - Calmează-te.

- Stai departe de mine. - Luisa!

Știu că dragostea noastră poate exista doar fără gândire și timp.

Te rog...

nu încerca să mă mai vezi.

- Ați comandat un apel interurban? - Da.

Kuznețov.

Căpitanul Matveiev la raport.

O lună mai târziu

Serghei.

Unde ai dispărut?

Eu...

Plecasem acasă să-mi văd mama.

Roman te-a căutat.

Când?

Luna trecuta, chiar înainte să plece din Moscova.

Mi-a dat o scrisoare pentru tine.

Am pus-o la casuța ta poștală.

Kuznețov.

Tovarășe colonel.

Soldatul Serebrennikov la telefon.

Serebrennikov.

A trecut mult timp.

Îmi pare rău că vă deranjez.

Știți cum pot să ajung la căpitanul Matveiev?

Trebuie să-i vorbesc urgent.

Matveiev ?

Luisa nu te-a sunat?

A plecat în Afganistan la scurt timp după Anul Nou.

El a fost desemnat să escorteze convoaie

de la frontieră până la bazele militare.

Lunea trecută...

Serghei, a fost dat dispărut.

Nu.

Nu este posibil.

Serghei...

Serghei...

A vorbi și a face, a gândi și a trăi...

nu este același lucru, Serghei.

Când primești această scrisoare,

voi fi plecat în Afganistan.

Cele 3 zile pe care Kuznețov mi le-a dat să mă gândesc

se apropie de sfârșit.

Dar ce trebuia să iau în considerare?

Nu pot alege de frică să nu-i rănesc pe cei pe care îi iubesc.

Nu mă pot împărți...

aparținând tuturor în același timp.

Intră.

Nadja, ai vrea să iei masa cu noi?

De ce ai venit?

- Luisa, am vrut... - De ce?

Să-mi spui că prietenia noastră nu a însemnat nimic pentru tine?

Să-mi spui că te culcai cu soțul meu?

Îmi pare foarte rău.

Spune-i fiului său că îți pare rău!

Nu vreau să aud nimic.

Din moment ce te-ai culcat de atâtea ori cu el...

de ce nu te duci să te culci lângă el în mormânt?

Desigur, nu știi...

unde este îngropat iubitul tău.

De ce ți-ar fi spus cineva?

Nu ești văduva lui.

Cine ai fost pentru el?

Nimeni.

Atunci, de ce a venit la Moscova să locuiască cu mine?

Oprește-te!

Oprește-te, Serghei!

Nu.

Ce ai simțit tu...

și ceea ce am simțit eu este la fel.

Dragostea mea...

nu era mai prejos de dragostea ta.

Mi-ai făcut viața o umilință continuă.

Mi-ai făcut viața o umilință continuă.

Toată viața am avut încredere în tine.

Cum ți-aș fi putut spune?

- Cum ți-aș fi putut spune? - Mă căsătorisem cu el.

Nu înțelegi asta?

Poftim.

Ia-le pe astea înainte să pleci.

Nu le mai vreau.

Nu în fața lui.

Luisa.

Îmi pare rău, nu știam că ai companie.

Revino mai târziu.

Salut, Serioja.

Tata s-a întors cu tine?

Nu.

De ce?

Am vorbit deja despre asta.

Tati a zburat în cer.

Dar de ce?

Pentru că...

Pentru că trebuia.

Dar când se va întoarce tata?

Serioja.

Dă-mi pantofii, te rog.

Arată-mi. Ce este asta?

Fiuuu ! Fiuuu !

Serghei...

Trebuie să aleg singurul loc unde încă mă simt liber.

Cerul.

Te rog...

nu mă aștepta.

Uită-mă.

Mă voi gândi mereu la tine, Serghei.

Oriunde mă va duce viața

Voi fi mereu alături de tine.

♪ Stravinsky - Pasarea de Foc (final) ♪

Serghei și Luisa nu s-au mai văzut vreodată.

Articolul 121 a fost abrogat în 1993

În 2013, Rusia a instituit noi legi interzicând „propaganda homosexuală”

În memoria lui Serghei Fetisov (1952-2017)

Traducerea şi adaptarea: Qi Yue Subs.ro Team @ www.subs.ro