Original subtitles

Idioată, dobitoacă, proastă !

Eu sunt de vină !

E vina mea că am ajuns lângă un copil imatur,

pueril şi egoist.

Toată lumea m-a avertizat: „E un cretin.”

Dar eu am spus: „Nu, nu-l cunoaşteţi.”

Şi am avut dreptate, nu e cretin, e un nenorocit !

Nu-l poţi învinui, face parte din farmecul lui.

Să nu ne grăbim, o luăm pas cu pas.

Să vedem ce iese.

A ieşit un rahat !

Patru luni din viaţa mea s-au dus naibii !

Nu spune nimic. M-am săturat să-ţi aud tâmpeniile !

De fapt, nu. Uite cum facem.

Dovedeşte-mi că dezvoltarea ta emoţională o depăşeşte pe a unui adolescent,

altfel jur că nu mă mai vezi !

Măcar scuteşte-mă de mutra aia tristă.

Nu-ţi pasă decât să te întorci la micul dejun.

Orazio !

Gata !

Fir-ar al dracu' !

- Alo ? - Ale, eu sunt.

La nervi...

- Ai să-mi spui ceva, Giacomo ? - Nu.

Da, dar nu are legătură cu ce ai spus.

Spune, te ascult.

Cred că, din greşeală, ai luat cheia maşinii mele.

Nu ştiu unde e cheia de rezervă.

Cea cu brelocul pe care l-am cumpărat din Livigno.

Da, aia.

Nu trebuie să urci să mi-o aduci, las-o...

în cutia poştală.

Nu.

Munca mea are trei etape: observare, analiză şi aplicare.

Se bazează pe calcule financiare sofisticate

ale probabilităţii succesului.

E cam complicat, dar aş putea să rezum totul astfel:

dacă probabilitatea e mare, cumperi,

dacă e mică, nu cumperi.

Dacă şi cuplurile ar fi produse financiare, ar fi investiţii de mare risc.

Probabilitatea succesului e practic nulă.

Atunci, de ce crede toată lumea că ar trebui să fac pasul ?

Cică la vârsta mea, ar trebui să mă schimb,

că viaţa fără o parteneră e fără sens şi tristă.

Îşi fac atâtea griji pentru mine, încât mi-au făcut cadou un câine.

Ca să mă ajute să învăţ cum să am grijă de altă fiinţă, se pare.

FERICIREA ARE GRIJĂ DE CEI DRAGI

Am auzit acelaşi lucru toată viaţa:

o parteneră înseamnă siguranţă,

certitudinea că, dacă faci gripă, ea va avea grijă de tine.

Din punctul meu de vedere, lucrurile stau aşa:

dacă unul dintre parteneri face gripă, sigur o va lua şi celălalt.

Trei săptămâni pentru o cheie ?

Înţeleg că e pentru siguranţa mea, dar...

Bine. Atunci, nu-mi da maşina şi stăm cu toţii liniştiţi.

Nu, scuze, eu am greşit.

La revedere, mulţumesc.

Probleme ?

Am pierdut cheia de la maşină şi n-o găsesc pe cea de rezervă...

A venit Poluzzi. E un client bun.

Nu e clientul lui Boldrini ?

E bolnavă, a luat gripă porcină de la soţul ei.

Melloni ştie toate detaliile. Vei lucra cu el.

Nu cu el ! Îi ia un an să spună „salut”!

- Giacomo, fratele meu ! - Salutare, Melloni !

Lucrăm împreună. Îi facem praf.

Ai un minut ? Am câteva însemnări pentru întâlnirea de azi.

Silver Global e un plan cincinal pe cinci ani sau trienal, pe trei ani.

Nu trebuie să faceţi nimic, noi ne ocupăm de tot.

Trebuie doar să decideţi dacă nu vreţi să faceţi nimic

timp de trei ani sau timp de cinci.

Putem să sărim peste introducere.

Să nu ne plictisim clientul. Aş prefera să intru în detalii...

Cred că e al tău.

Da... Scuzaţi-mă ! E ciudat, de obicei, nu sună niciodată...

- Închide-l ! - Da, sigur.

Sună de la şcoala fiicei mele.

- Bine, răspunde. - Doar...

Alo ? Da. Bună dimineaţa !

Îmi pare rău.

Continuaţi, eu...

Sunt copii, e normal să deseneze pe pereţi.

E un mod în care îşi eliberează...

Ce vreţi să spuneţi prin „zece puţe”?

Ciudat, Eleonora nici măcar nu ştie...

Da, sigur, dacă... Bine.

La ora 16:00. La revedere !

Profesoara fiicei mele. A zis că Eleonora a...

- Vorbeam despre Silver Global. - Da, Silver Global.

Îmi imaginez investiţia dv. ca pe un radar pe care îl supraveghem pentru dv.

Ne bazăm pe trei etape: observare, analiză...

Şi, întrucât investiţia e pe termen determinat, trebuie să ne hotărâm repede.

Scuzaţi-mă,

pot să spun ceva ?

- Cum ai făcut ? - Ce ?

Mergea prost, nu era convins, apoi ai intervenit tu şi s-a răzgândit.

Dacă vrei ceva de la cineva, învaţă cum să ceri.

Şi mâinile lui...

crăpate, cu puncte roşii pe buricele degetelor...

Mâini de pescar, cum avea tata.

- Şi ? - Tu îl grăbeai.

El aşteaptă trei-patru ore să prindă un peşte.

Fir-ar al naibii, e foarte greu.

Ştii ce vom face ? Ne vedem diseară la mine acasă.

Paste carbonara, bere artizanală de la prietenul meu. A fost premiată.

Doar noi doi, fără femei. Doar noi doi, în linişte.

- Îmi pare rău, nu pot diseară. - Ce păcat !

- Te sun dacă se schimbă ceva. - Sper.

Sună-mă oricât de târziu. Oricum pun berea la rece.

- Soţul tău un fotbalist bun ? - De ce ?

Ar putea să vină, să ne prindă. S-a întâmplat vreodată ?

Crezi că aduc mereu clienţi acasă, după şedinţe ?

Aşa am auzit. Că eşti uşor de convins.

- Adică... - Nu.

- E prima oară. Tu ? - Trebuie să mănânc.

Mor de foame !

- Nu e mai bine aşa ? - Ce ?

Să mănânci când vrei, în pat, ce vrei, fără prea multe constrângeri.

- Eu am câteva constrângeri. - Aici greşeşti.

- Cum ? - Nu e o întrebare filosofică...

E matematică.

Imaginează-ţi un restaurant. Patru feluri de mâncare, patru persoane.

Dacă una alege un fel, automat le pierde pe celelalte trei.

E mai bine să ciuguleşti din fiecare, să ai varietate.

Tu ce vrei să mănânci ?

- Nu ştiu. Tu ? - Nişte carne.

Ştii ce au găsit în frigiderul unui restaurant chinezesc ?

Trei ciobăneşti germani. Nu suport nici măcar câinii vii !

- Fir-ar al naibii ! Câinele ! - Ce câine ?

Fir-ar al naibii !

- Alo ! - Alice ?

- Mi-am uitat cheile la tine. - Eşti nebun ?

A venit soţul meu. Nu mă mai suna acasă !

Te rog, nu face asta ! Sunt sigur că o să mori. Simt asta.

Fir-ar al naibii, Chandry. E destul de greu şi fără să te bagi tu...

Dacă mori, îmi pierd locul de muncă.

Dacă mor, ce-mi pasă mie că rămâi fără loc de muncă ?

Lasă-mă în pace, da ?

Câine afurisit !

Am reuşit, vezi ?

Orazio !

- E încuiată. - Sparge geamul !

- Cu ce ? - Cu ghiveciul.

Da.

- E prea greu. - Nu, cu celălalt !

Calmează-te !

Şi când mă gândesc că el câştigă mai mult decât mine !

Orazio, ce naiba ai făcut ?

Închide ăla ! Ştii ce oră e ?

- Alo ! - Security Service, cine sunteţi ?

- Nu s-a întâmplat nimic. Am un câine... - Numele şi prenumele, domnule.

N-a fost o spargere. Sunt proprietarul.

Sunt nevoit să trimit un echipaj. Dv. decideţi.

- Pasetti Giacomo. Fir-ar... - Poftim ?

- Nu vorbeam cu tine. - Parola.

Poftim ?

Aţi ales o parolă când aţi activat serviciul.

E pentru siguranţa dv. Altfel trimit un echipaj.

Am înţeles. Este „Steel Jeeg”.

- Ce aţi spus ? - Steel Jeeg, animaţia.

Robotul japonez, mai ţii minte ?

- Asta e parolă ? - Îmi plăcea în copilărie.

În fine, ce treabă ai tu ?

Spuneţi-mi-o pe litere, vă rog.

Alo ! Dle Pasetti ? Să trimit un echipaj ?

Câine afurisit !

Hai, cacă-te !

Mă trezesc la 7:00 şi tu nu faci ?

Trebuie să stăm de vorbă. Cred că porţi ghinion.

Să încercăm ceva. Nu mă călca pe nervi cinci minute.

Putem să ne jucăm cu băţul.

Vezi ?

Fugi !

Du-te naibii !

Deja e târziu.

- Putem să mergem să ne jucăm ? - Nu.

Tu eşti, Giacomo, frate ? Veniţi, copii !

Ce faci aici ?

Copii, el e Giacomo, un bun prieten al lui tati.

Ea e Eleonora, cea...

Iar el e Leonardo. Salutaţi-l pe Giacomo !

- Bună ziua, dle Giacomo ! - Salut !

- Nu-mi spune că stai aici. - Ba da.

Şi eu ! M-am mutat săptămâna trecută.

Eu şi soţia mea trecem printr-o... nu e chiar o criză...

Sunt momente într-o relaţie când ai nevoie...

- Un căţel ! - E al tău ?

Ai câine ?

Ăla ? Nu, trebuie să fie vagabond.

- Tati, putem să-l luăm acasă ? - Nu. Mama n-o să vă lase să-l păstraţi.

- Urăşte animalele. - Îl ţii la tine.

Nu. Apartamentul meu e mic şi sunt alergic la câini.

- Şi ce ? - Te rog, tată !

- Are medalion cu numele, nu e vagabond. - Te rog frumos !

- N-are pe nimeni. - Hai, tati !

- Nu mă puneţi într-o situaţie dificilă. - E simplu, copii.

Sunaţi la adăpostul pentru animale şi îi vor găsi stăpânul.

Şi dacă nu-l găsesc ?

Îl ţin două săptămâni, după care îl eutanasiază.

- Ce înseamnă asta ? - Nimic.

Îl gazează, cum le-au făcut evreii naziştilor.

Nu, e invers. V-am spus de o mie de ori.

- E acelaşi lucru. - Nu este.

Scuzaţi-mă că vă întrerup. Trebuie să plec. Sunaţi voi la adăpost ?

Bine ? Pa !

E al nostru, tată ?

E al nostru.

- Tot mai cauţi cheile ? - Nu. Acum caut cheile de la casă.

Nu e semn bun că pierzi cheile. Ştii ce ar spune psihologul meu ?

Le-am găsit.

- Îţi place muzica simfonică ? - Da. De ce ?

- Mâine-seară de duci la concert. - Dar e sâmbătă...

Avem o lojă rezervată. Plus că vine şi Ricardi.

De ce a renunţat Boldrini la cel mai bun client ?

Boldrini e în spital, are pneumonie.

Şeful a spus că trebuie să te duci tu.

- De ce mereu eu ? - Sermonti are copilul bolnav.

Biffi e la înmormântare, Costanzo, la recitalul copilului.

Sâmbăta e o zi dificilă. Uite biletele.

Concert la La Scala, apoi o cină privată pe Via Filodrammatici.

Toţi vin cu soţiile şi ţinuta e formală.

Tu pe cine iei cu tine ?

În caz că se întâmplă ceva,

las un rând de chei la tine. Am încredere în tine.

Giacomo, pot să-ţi spun ceva ?

- Chiar trebuie neapărat ? - Ai 37 de ani.

Pierzi cheile, intri pe balcon, sau cineva îţi aruncă cheile în canal.

Relaţiile tale durează cinci minute.

Joci ruleta rusească cu agenda telefonică, să-ţi găseşti o parteneră.

Ai dreptate.

- Ce mai face fostul tău soţ ? - Ai grijă puţin de ea.

Mama ta e aşa de plictisitoare. Nu e de mirare că dormi tot timpul.

Cum a fost prima săptămână cu Orazio ?

Sunt îngrijorat. Nu arată bine.

Veterinarul i-a făcut analize, aştept rezultatele.

Era bine când l-am luat de la adăpost.

Ştiu, dar l-am dus la trei specialişti.

Sunt foarte îngrijorat. Nu arată bine.

- Sunt sigură că va fi bine. - Sper.

- De ce te-ai pus la patru ace ? - E al doilea motiv pentru care am venit.

Am fost invitat la un eveniment formal la La Scala...

- Minunat ! - Dar nu am pe nimeni...

Nu suport să fiu mereu cel care vine fără...

Da, în asemenea situaţii, trebuie să...

Exact. Doar pe tine te pot ruga să faci asta.

Ai vrea să...

- Vrei să faci asta pentru mine ? - Ce anume ?

Să-mi legi papionul. Am încercat toată după-amiaza şi n-am reuşit.

- Ştii să-l legi ? - Nu ştiu. O să încerc.

- Nu vreau să-l murdăresc cu caca. - Ar fi păcat.

Fiica lui Ricardi.

Cică ar vrea s-o numească vicepreşedinte.

Se căsătoreşte în curând.

Poate vrea să-şi facă de cap pentru ultima oară.

S-a demonstrat ştiinţific

că muzica simfonică sporeşte producţia la ferme.

Vacile fac lapte mai mult şi mai bun.

Şi eu sunt mai productiv când ascult Mozart !

Chantal, sincer, de ce să aşteptăm până weekendul viitor ?

Aş merge cu tine la băile termale chiar acum.

Acum ? Adică mâine ?

Adică acum, imediat...

Dar cum am putea ? E toată lumea aici...

Ştiu. Ar fi o nebunie.

Bine. Să mergem !

Nu, stai... Am spus că aş merge.

Asta înseamnă că aş vrea să merg, dar e o problemă...

Există o femeie în viaţa mea.

Deşi, trebuie să mărturisesc, ispita e foarte mare.

Dar nu pot s-o fac, din loialitate.

Fidelitatea ţine de respect.

Ce galant eşti ! Ai toată admiraţia mea.

Mulţumesc.

Te rog, fă ceva ! Îi torturează.

Vacilor Chianina le place Haydn, iar celor Angus le place Vivaldi.

Sunt nişte fiinţe foarte sensibile.

O vacă Holstein n-a mai avut lapte fiindcă a tulburat-o Recviemul.

Tu ne tulburi pe noi, tot vorbind despre vaci.

Ai de gând să continui până se întorc acasă vacile ?

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Tată, putem să mergem la dans după aceea ? Mi-ai promis.

Îmi voi ţine promisiunea. Deşi nu ştiu unde să mergem.

Nicio problemă. Vă va ajuta Pasetti.

Dacă e cineva care ştie cluburile, el e acela.

- În fiecare seară mergi în alt club, nu ? - Şi are altă femeie în fiecare seară.

Altă femeie ?

- Nu ai o relaţie ? - Pasetti ?

Nici pomeneală !

Ai spus că ai o relaţie serioasă.

Da, am început-o de curând.

Am o iubită. A fost dragoste la prima vedere.

Până acum, nu credeam în dragoste la prima vedere...

Ce veste extraordinară ! Cine e ?

Cineva de la birou ?

- O angajată de la Torino ! - Încetează !

Toţi suntem curioşi.

Unde v-aţi cunoscut ? Să ghicesc... La conferinţa de pe insula Ischia !

În tramvai.

Ne-am cunoscut în tramvai.

Luam acelaşi tramvai în fiecare dimineaţă, la aceeaşi oră.

Nu aveam curajul să vorbesc cu ea.

Apoi, într-o zi, m-am întrebat: „Pot să mă îndrăgostesc de o necunoscută ?”

Înţelegem, dar cum aţi ajuns să vă cunoaşteţi ?

Cum ne-am cunoscut...

Ea citea o carte. Întotdeauna citea.

A scăpat cartea, eu am ridicat-o.

- Şi am început să vorbim. - Ce carte era ?

Una despre arta otomană şi moscheile din Istanbul.

Chiar am fost la Istanbul împreună, aşa că am reuşit să ne cunoaştem.

Cu ce se ocupă ?

E profesoară de istoria artei şi face naveta între Milano şi Florenţa.

De-asta n-a putut să vină astă-seară.

- El n-are casă ? - Ce-ţi pasă ţie ?

Stă mereu pe canapeaua noastră...

Are şi chei ?

Giacomo, nu începe iar !

Era de înţeles când trăia tata, dar acum...

În plus, ce e aşa de rău în asta ?

La cum sunt fetele din ziua de azi...

Fetele din ziua de azi ? Te-ai născut în '48 !

Lui ce i-ai spus ?

Arăt ca o femeie născută în '55.

Prezenţa lui mă face fericită.

- Bine. Lasă... - Nu.

E vorba de linişte şi stabilitate. Chiar din punct de vedere sexual...

Te rog, nu spune asta. Ştii că mă deranjează.

Giacomo, fii sincer.

Ai probleme în sfera sexuală ?

N-am nicio problemă cu sfera mea sexuală, ci cu sfera ta sexuală.

Sigur...

Ce ştii tu ? Tot timpul eşti singur.

Cine a zis că sunt singur ?

Există cineva în viaţa mea.

Serios ?

Da, am cunoscut pe cineva de curând.

Cum o cheamă ?

Agnese.

Ce nume frumos !

Miroase a cafea ?

Nu, scuză-mă, Fausto. Acum vorbesc cu fiul meu.

Chestiuni de familie. Du-te înapoi pe canapea...

Du-te ! Mersi.

Când o vom cunoaşte ?

- Ce-a păţit Ricardi ? - De ce ?

A spus că, până se întoarce Boldrini, te vrea doar pe tine.

Serios ?

Soţul meu a plecat în Umbria, la un meci.

Am putea să facem ceva împreună în weekendul ăsta.

Mi-aş dori...

Dar Agnese vine mâine-dimineaţă, devreme.

Îmi pare rău, dacă ştiam...

Băieţi, s-a blocat programul.

Trebuie să refacem toate facturile până luni.

Cine se ocupă ?

Îmi pare rău, dar vine Agnese pentru două zile şi nu apuc niciodată să stau cu ea.

Bietul Orazio !

Era de aşteptat.

Ia-o la dreapta acolo.

Parcă îl văd, cu boticul lui...

Mie îmi spui... Noroc că a fost Agnese alături de mine.

Mi-a fost foarte greu.

Da, ce bine !

Nu pot să cred ! Ai plantat un pom în onoarea lui !

Margherita, sufletul lui Orazio e în acest pom.

Să-l mângâiem pe Orazio.

Să-l mângâiem împreună.

Eu nu vreau. Să-l lăsăm să se odihnească în pace.

Să mergem !

Cam cât timp trebuie să ne ţinem de mână ?

Giacomo,

sper să te văd în continuare, chiar dacă ai o iubită.

Bineînţeles, nu-ţi face griji !

În plus, Agnese nu e genul ăla.

O vom cunoaşte în cele din urmă. Murim de curiozitate.

Ce mă fac, Chandry ?

Poţi să le spui că a murit.

Eu aşa am făcut cu familia mea.

Mă cred mort, aşa că pot să-mi păstrez toţi banii.

Moartea rezolvă toate problemele.

Am spus deja că a murit Orazio. Nu pot să-i omor pe toţi.

Atunci zici că ai găsit-o în pat cu prietenul tău ?

Prietenul meu e Silvia, o femeie.

- Atunci, e o singură soluţie. - Care ?

Roag-o pe Agnese să vină cu tine la nuntă.

- Eşti nebun ? Cum ? N-o cunosc ! - Atunci, fă cunoştinţă cu ea !

Până şi cele mai mari călătorii încep cu un mic pas.

Da, a grăit „Vrăjitorul din Bombay”.

Mi-e foame.

Vrei să bem împreună o cafea ?

Poftim ?

Vrei să bem o cafea sau te grăbeşti ?

Ei bine, presupun că...

trebuie să spun ceva acum.

Sunt deja încântat.

Scuze.

Telefonul.

Nu-l găsesc niciodată.

Uite-l !

Îl închid. Scuze.

Voiam să-ţi spun ceva, dar acum mi se pare ciudat.

- Chiar e ciudat. - Nu-i aşa ?

E ca şi cum ne-am cunoaşte, dar nu ştim nimic unul despre celălalt.

- Nu-i adevărat. Ştiu multe despre tine. - Chiar aşa ?

Te preocupă mediul,

aşa că mergi cu tramvaiul. În plus, ar dura mai mult cu maşina.

Nu-i suporţi pe cei care vorbesc tare la telefon,

te uiţi la seriale americane de comedie până târziu şi dimineaţa eşti somnoroasă.

Predai la universitate şi bei cafea până îţi tremură mâinile.

Te cheamă Agnese. Vezi ? Ştiu totul.

Nu-mi tremură mâinile. Nimeni nu-i suportă pe cei care vorbesc tare la telefon.

E prea simplu, ca şi cum ai spune că mă opun pedepsei cu moartea.

Sunt somnoroasă dimineaţa fiindcă e dimineaţă.

Nu mă uit la seriale americane, îmi plac filmele italieneşti din anii '60,

lucrez la o editură, nu la universitate.

Şi nu mă cheamă Agnese. În rest, totul e corect.

- Nu te cheamă Agnese ? - Nu. Michela.

Eşti sigură ?

Rahat...

Ce e ?

Pasetti, ce mai faci ?

Nu-mi spune...

Da, domnule. Agnese...

El e şeful meu, despre care ţi-am povestit atât de multe.

În cele din urmă ! Giacomo vorbeşte tot timpul despre tine.

Mă bucur să te cunosc.

Ei bine...

Asemenea !

Sunteţi exact cum mi-am imaginat. L-ai descris perfect, iubitule.

Fiindcă sunteţi amândoi la Milano, de data asta n-aveţi nicio scuză.

Sunteţi invitaţii mei la cină.

Nu pot diseară...

Trebuie să mergem la înmormântarea bunicii ei.

Îmi pare rău. Se fac înmormântări seara ?

Nu.

Îi împrăştiem cenuşa în apele canalului.

- Da. - Înţeleg.

- Atunci, ne vedem la nuntă. - La nuntă ?

Desigur, ne vedem la nuntă.

Vă rog să mă scuzaţi acum, trebuie să plec.

Am foarte multe de făcut. Autorizaţiile pentru cenuşă...

Mi-a făcut plăcere.

Pa, iubitule !

Pa !

Pasetti, felicitări !

Scuze.

Michela !

Îmi dau seama că m-am făcut de tot rahatul.

Dar voiam să-ţi mulţumesc. M-ai salvat.

O întrebare: nunta...

- Nu e a noastră, nu ? - Nu, nici vorbă.

Am fost invitaţi la o nuntă

pe 1 octombrie. Stai liniştită, am cumpărat cadoul.

Vin să te iau...

Glumesc. Probabil mă crezi un psihopat, dar...

- Dar ? - Dar nu sunt.

Sunt un om bun. Pot să-ţi dovedesc.

Ai uitat asta la cafenea. Puteam s-o păstrez, îmi place.

Păstreaz-o, dacă îţi place. Scuză-mă, chiar trebuie să plec. Pa !

Ascultă...

Ştiu că n-am pornit prea bine, aşa că dă-mi şansa să îndrept lucrurile.

- La cină, diseară. - Cină ?

Noi doi ?

Ca să înţelegi că nu sunt nebun.

Dacă te linişteşte, îl invit şi pe prietenul meu invizibil.

Franco, Michela. Michela, Franco.

Nu e uşor.

Cine poate lucra sâmbăta ? Eu.

Cine pleacă în delegaţie ? Eu. Cine scoate un client la masă ? Eu.

Viaţa mea personală era groaznică, apoi, din fericire, a apărut...

Agnese.

Dintr-odată, toţi erau drăguţi cu mine. Ca să nu mai zic că te adoră.

- Serios ? - Da, fiindcă mă văd fericit.

Încearcă să ne ajute. Trebuie să facem bilanţul semestrial ?

„E ziua lui Agnese.” „Stai liniştit.”

O întâlnire cu un client ?

„Agnese nu se simte bine, îşi face nişte analize.”

Analize ?

Stai liniştită, era benignă.

Am trecut prin mari emoţii.

Dar am fost alături de tine, mi-am luat trei zile libere.

Michi, viaţa în cuplu e altceva.

Michi ?

Încearcă şi tu. Foloseşte-mă pe mine. Sau pe Franco, dacă preferi.

Aş prefera să-l folosesc pe Franco.

Dacă nu te deranjează.

Franco nu e aici, s-a dus la toaletă.

Prima întâlnire n-a mers rău.

Nu, n-a mers rău.

Spune-mi,

cum crezi că ar trebui să se încheie prima noastră întâlnire ?

Bem o cafea şi facem o plimbare.

Ca să ne ajute la digestie, bineînţeles...

N-ar fi mai bine să-l chemăm pe chelner, să-i cerem nota...

Întâmplător, eu stau foarte aproape.

Putem să urcăm, să bem ceva, să ne relaxăm puţin şi...

Şi ?

Şi să profităm la maximum de seara asta.

Sau nu ?

Aş spune că da, n-aş spune că nu.

Ce păcat, totuşi...

De ce ?

Nu se va întâmpla niciodată.

Ştim cum s-ar termina.

Câteva mese în oraş, plimbări de-a lungul canalului,

un weekend romantic în Liguria şi gata.

Înainte să se complice şi să devină neplăcut, nu-i aşa ?

În afară de plimbări, nu sună rău.

Ba e oribil !

Acum suntem obişnuiţi să avem iubiţi în loc de parteneri,

colegi în loc de prieteni, aperitive în loc de cină.

- Stagiaturi în loc de slujbe. - Nu, nu e aşa.

Putem crea legături autentice, concrete.

Iubire adevărată ? Un contract pe perioadă nedeterminată ? Împreună pe veci ?

Da. Ce e rău în asta ?

- Vino cu mine ! - Unde ?

- Aici lucrezi ? - Am lucrat.

Probabil că te-au concediat pentru că eşti aşa de greu de mulţumit.

Uite. Toate răspunsurile sunt aici.

Ce e asta ?

Cărţi.

Ştiu. Am şi eu o carte acasă.

Dar acestea sunt cărţi despre dragoste. Cele mai mari poveşti de dragoste.

Toate variantele posibile. Dar ştii care e lucrul cel mai important ?

Ea sfârşeşte întotdeauna rău.

Anna Karenina, Madame Bovary, Dama cu camelii.

Toate mor !

În Love Story, cine moare de leucemie ?

Cine a stat o lună la mănăstire, în Logodnicii ?

Da, dar în Evanghelie, el moare.

Întotdeauna a fost aşa.

De fiecare dată când simt că îmi place cu adevărat un bărbat,

că vreau să-mi clădesc o viaţă cu el, începe să spună:

„Am nevoie de spaţiu, nu vreau să mă simt legat.”

Organizez o ieşire într-un weekend şi spune că îl sufoc...

Dar când eu îmi doresc o relaţie fără obligaţii,

începe să spună că îşi doreşte copii şi să îmbătrânim împreună.

Mă bombardează cu mesaje siropoase, interminabile,

şi poezii patetice.

Ştiu ce crezi.

Ce ?

Că sunt dificilă.

Nu dificilă, puţin dură.

Ascultă,

data viitoare când ne întâlnim, să alegem o carte cu final fericit.

Trebuie să fie una care se termină bine.

Da, dar când se termină bine, de obicei sunt romane proaste.

Nu putem.

Nu putem.

De ce ?

Mâine plec.

Unde ?

La New York.

Ne vedem când te întorci. Cât stai ?

Mă gândeam... să mă mut definitiv.

Mi s-a oferit un post. E o şansă bună.

De-asta te-am abordat în tramvai. Am vrut să-ţi spun.

Mi se părea greşit să plec aşa.

Pa !

Presupun că mi-e scris să rămân singur. Ce pot să zic ?

- Îmi pare foarte rău. - Ştii ce o să fac ?

Mă duc la New York şi o aduc înapoi.

Ce vrei să spui ? Ea e cea care a plecat.

Ai nevoie de o femeie care să rămână, nu de una care vrea să plece.

Ce ghinion ! Trebuie să mă duc şi la nuntă. Acum ce mă fac ?

Silvia, ştiu că îţi cer mult, aşa, din scurt,

mai ales că ai şi o fetiţă...

Îmi împrumuţi maşina ta ?

Uite ce abătut e, bietul de el.

Trăia o poveste de dragoste minunată şi s-a terminat brusc.

Ea l-a părăsit şi a plecat în America, să facă carieră.

- Ce scorpie ! - Dar el e foarte îndrăgostit.

M-a refuzat până şi pe mine !

Am trecut toţi prin asta.

Ştiu că e greu, dar trebuie să mergi înainte.

Îţi lipseşte mult ?

Bineînţeles. A fost o relaţie importantă.

Dar ce pot să fac ? I-au oferit un post bun.

Sincer să fiu, înţeleg alegerea ei.

Eu, nu. Deloc.

Pentru mine, dragostea e pe primul loc.

- Ştii ce vreau acum ? - Ce ?

O ţigară, dar mi le-am lăsat în maşină.

Vin cu tine.

Bine.

Încerc să mă las, dar uneori, mi-e imposibil.

Nu e maşina mea, aşa că nu sunt sigur unde sunt.

Cu mine nu trebuie să foloseşti pretextul cu ţigările.

Nu asta făceam...

- Stai ! - N-o să ne vadă nimeni aici.

- Să vorbim, să ne cunoaştem. - Facem asta după aceea.

Măcar spune-mi cum te cheamă.

Bine. Paola. Sunt Vărsător, sunt capricioasă, dar loială.

Am un salon de bronzat, îmi place Ligabue. Acum mişcă-te ! Curând o să taie tortul.

Stai singur ? Nu te distrezi ?

Ba da...

Chantal mi-a spus că treci printr-o perioadă grea.

Dar nu te descuraja.

Totul pare trist şi fără sens, dar încă eşti tânăr. O să vezi.

Uită-te la soţia mea, de exemplu. O vezi ?

N-am iubit-o niciodată, nici măcar o zi.

Niciodată.

Şi totuşi...

Nu e superbă ?

Asta voiam să spun.

Ştii ce, Pasetti ? Îmi aminteşti de mine, când aveam vârsta ta.

Vrei să lucrezi pentru mine ?

Am o afacere în Argentina. O privatizare.

Vino cu mine ! Îţi dau 20%.

De obicei, dau 15%.

Boldrini te-a ajutat mereu. N-aş putea să-i fac aşa ceva.

Eşti nebun ?!

Bine. Gândeşte-te în linişte.

Ai timp până mâine.

Te iubesc, tati !

Scuză-mă.

Argentina, ce frumos ! Ştiu bine ţara.

Mi-am făcut doctoratul acolo. Dacă vrei sfaturi...

Dante, stau doar o săptămână şi mă duc să muncesc.

- Aşa că n-am nevoie, mersi. - Păi...

Pentru orice eventualitate, notează-ţi numărul meu.

Îl am deja în computer.

Pe ăsta nu-l ai, e un număr nou.

Nu e nevoie să-l scrii, o să-l ţii minte.

3357227533.

E un palindrom. Se citeşte la fel din ambele direcţii.

- Ştiu ce e un palindrom. - Şi toate sunt numere prime.

Ascultă, chiar trebuie să plec. Îmi pare rău. Pa !

- Memorează jumătate... - Sigur. Pa !

- Miroase a rahat aici. - Bună, Boldrini !

Eu n-am călcat în niciun rahat, dar mirosul vine de aici.

Te simţi mai bine ?

Până la urmă, ăsta e „Turnul Rahatului”.

Are birouri la subsol şi birouri cu scară interioară la ultimul etaj,

cu vedere la rahat. Grămezi de rahat !

Luciana, îmi pare rău dacă eşti supărată, dar...

Aud bâzâitul...

Cred că e o muscă verde, din aia căreia îi place rahatul.

Ricardi mi-a propus. N-am vrut să accept, dar cum puteam să nu accept ?

Aer curat !

Slavă Domnului ! Nu intra acolo, că te sufoci !

Ia astea pentru stomac. Trei tablete pe zi, câte una la opt ore.

- De ce nu merge Agnese cu tine ? - Pentru că...

Fiecare are viaţa lui, nu suntem legaţi prin cordon ombilical

sau lipiţi de canapea.

Trebuie să pleci la Buenos Aires ?

- Plec ca să lucrez. Nu e bine ? - Ba da.

- Important e să fii fericit. - Da, sunt fericit.

Nu cu mutra aia !

Vrei picăturile astea pentru anxietate ?

Da, dă-mi-le !

Uite cine a venit ! Pleci în călătorie ?

Unde ?

Argentina. Trebuie să se grăbească, să nu piardă avionul.

În Argentina ? Visez să ajung acolo !

Să dansezi tangou, tangou argentinian !

Mi-ai sucit cabeza, mi-ai furat corazón, volver, volver, volver...

Căpitanul ne-a anunţat că vom ateriza la Pittsburgh.

Pasagerii care au zboruri de legătură sunt aşteptaţi la terminalul 4...

Nu, doar o mică problemă cu zborul de legătură...

Acum trebuie să-mi aştept bagajele câteva zile.

Ştii geanta neagră ? Cu toate documentele ?

Am lăsat-o la bagaje de cală.

Nu ştiu ce-a fost în mintea mea.

Cu toate contractele şi estimările pentru...

Techprom.

O să dureze două-trei zile. Îi transmiţi tu lui Ricardi ?

Bine. Mersi. Pa !

Ştiu, înţeleg. Nu ştiu numele de familie...

Câte Michela ar putea să existe ?

Puteţi verifica, vă rog ?

Îmi pare rău, domnule. Nu dăm asemenea informaţii.

Ştiu, dar e prietena mea. E italiancă, foarte drăguţă...

Are părul lung, ca tine, şi şi-l strângea...

Îmi pare rău, chiar nu putem.

- Bine. Mulţumesc. - Cu plăcere.

Am venit fiindcă trebuie să-ţi spun ceva,

după care te las în pace. Dar în primul rând:

recunosc că sunt superficial şi nu mă pricep la relaţii pe termen lung,

dar tu sugerezi abstinenţa în locul unei legături fizice,

singurătatea în locul colegilor şi foamea în locul aperitivelor...

Jalnic !

Şi nu începe să vorbeşti despre cărţi. Înţelegem.

Te-a părăsit un tip, şi acum te răzbuni pe noi.

În plus, cine spune că nu putem să avem decât o aventură ? Şi ce e o aventură ?

Crezi că le ştii pe toate, dar nu ştii nimic.

Ai terminat ?

Da.

El e Tom, şeful meu.

- Bună, eu sunt Tom. Încântat. - Giacomo.

Înţelege puţină italiană, dar nu dacă vorbeşti repede.

- Poftim ? - Nimic.

E un prieten din Milano. Îi spuneam că am întârziat...

Aşa e.

Îmi pare rău, Giacomo, dar trebuie să prind avionul spre Chicago.

Am multe de discutat cu Michela înainte să plec.

Trebuie să plecăm. Avem multe de făcut.

- Îmi pare rău. - Nu. Mie îmi pare rău...

Mai bine plec, până nu-mi ridică maşina.

Ai maşina aici ?

Da. Am maşină.

Mulţumesc mult, Giacomo.

- Eşti foarte amabil că mă duci. - Îmi face plăcere.

Spune-mi când te întorci şi vin să te iau de la aeroport.

Glumeam şi eu !

Dar mă bucur că lucrează cu tine.

- A visat mereu la asta. - Serios ?

- Da. - Nu mi s-a părut.

Primul roman pe care i l-am dat era de dragoste. Cred că le urăşte.

Da, ştiu...

Perfect. Mersi !

Dacă totul merge bine la Chicago, te numesc director editorial acolo.

Spune-mi adevărul, e fostul tău iubit ?

Cine, el ? Eşti nebun ?

E ciudat. Nu ştiu ce să cred despre el.

N-ar trebui să te las singură cu el.

Stai liniştit. E inofensiv.

Oricum, acum pot să scap de el.

Dacă vrei, te sărut,

va crede că suntem împreună şi poţi să scapi de el.

Tom... de fiecare dată ?

Da... scuze.

- Geanta ta. - Mersi, Giacomo !

- Mi-a făcut plăcere. - Şi mie. Mulţumesc că m-ai adus.

La revedere !

Ce ciudat !

Sunteţi împreună de mult timp ?

- E clar că e îndrăgostit de tine. - Vezi-ţi de treaba ta !

- De ce ai venit aici ? - Pentru o conferinţă.

Imposibil, mâine e zi liberă.

De-asta n-a venit nimeni. Sala era goală...

New York, New York, pe naiba !

- De unde ai ştiut unde lucrez ? - După sigla roşie de pe agendă.

Ai tot fluturat-o, practic rugându-mă să te vizitez.

- Şi iată-mă ! - Eşti nebun.

- Asta îmi mai trebuia azi ! - Probleme ?

Agentul cu care trebuia să mă întâlnesc a anulat. A intervenit ceva acasă.

Mâine e zi liberă, după care e weekendul.

E primul meu contract. Dacă nu-l închei, sunt terminată.

Atunci, du-te la el acasă.

Sunt două variante: ori are într-adevăr o problemă,

ori încearcă să te fenteze.

Dacă e aşa, câştigi puncte pentru efort.

Dacă nu e aşa, îl vei fenta tu.

Unde stă prostul ăsta ?

Regele editurilor a stat mereu aici ?

A stat în Manhattan, în apropiere de biroul lui.

Ce naiba fac ?

Nu fi agresivă. Lasă-i impresia că mingea e în terenul lui.

Omul e la pământ.

- Poftim ? - Uite, piscina e dezumflată...

panoul de baschet nu e prins de perete, iar pe uşă e doar numele lui.

L-a părăsit nevasta, judecătorul i-a luat şapte piei de pe el

cu pensia de întreţinere şi îi pare rău pentru copiii.

Nu e în stare nici să monteze panoul e baschet.

E în pragul unei căderi nervoase.

Dar fă cum vrei...

Ai învăţat toate astea dintr-un episod de CSI ?

E exact cum ai spus: despărţirea, copiii...

A fost amabil şi înţelegător. M-am simţit ca sora mea.

- De unde ai ştiut ? - Păi...

- Am învăţat câteva reguli. - Vreau să le ştiu şi pe celelalte !

Una importantă e că mănânci după ce închei un contract.

- Nu ţi-e foame ? - Mor de foame !

Trebuie să fie un restaurant în New Jersey-ul ăsta de rahat.

Nu e rău, nu ?

Foarte tipic...

- E plin de cupluri. - Exact ca noi.

Bun. Să lămurim un lucru.

Ce a fost între noi a fost, dar nu e...

Nu acum, vine chelnerul.

- Salut, ce faceţi ? - Minunat, mulţumim.

- Începeţi cu ceva de băut ? - Da. Poate, şampanie ?

- Eu şi soţia mea sărbătorim... - Felicitări !

Două meniuri nupţiale.

- Sunteţi italieni ? - Da.

Şi eu !

Mă numesc Donnie, Donado !

- Giacomo. Ea e soţia mea Michela. - Sunt foarte încântat, doamnă.

- Din ce parte a Italiei ? - Milano.

Milano... Bunicul meu e din Petrella Tifernina.

- Ştiţi locul ? - Petrella ?

Petrella Tifernina.

- Eşti italian ? - Da.

E în Campobasso.

Exact ! Petrella Tifernina. Eşti o italiancă adevărată.

Eşti minunată ! Staţi liniştiţi, am eu grijă de voi.

Mulţumim.

- De ce ai spus că suntem căsătoriţi ? - Linişteşte-te. Uite...

„Meniu nupţial. Cuplurile în luna de miere au 30% reducere şi băutură gratis.”

Tipic pentru tine: iubită falsă, soţie falsă,

prieten invizibil... ar trebui să mai ştiu ceva ?

Nu.

Îmi cer scuze, uneori...

Sunt un dobitoc.

Ştii ce ? Când se întoarce Petrella Cisternina, o să-i spun:

„Petrella, am încercat să te păcălesc, sunt un om de doi bani...”

Mâncare specială pentru italienii îndrăgostiţi !

De fapt, spune-i tu.

- Aici stau. - Ce frumos !

Păi...

Dacă mai vii la New York, putem să ne întâlnim.

Pa !

Ce vrei să spui prin „să ne întâlnim”?

- Unde ar trebui să dorm ? - În camera ta de hotel.

N-am cameră de hotel.

Am înţeles. Altă minciună ?

Nu. Vorbesc serios. Bagajele mele au rămas în avion.

Am nevoie de doar de un tricou.

Oi avea eu un prieten invizibil, dar bariera asta din perne e ridicolă.

Taci !

Ăsta e tricoul lui Tom ?

Doarme des la tine ?

Serios...

presupui că o femeie trebuie să se culce cu şeful ei, ca să primească o slujbă.

N-am vrut să spun asta, dar...

Poate că aşa stau lucrurile în Italia, dar nu şi aici. De-asta am venit aici.

Aici există meritocraţie. Ştii cuvântul ăsta ?

Dacă eşti bun, reuşeşti. Dacă nu, la revedere.

Şi aici există contracte pe perioadă determinată, dar dacă eşti bun, te ţin.

Nu trebuie să fii amanta sau ruda nimănui.

Aici lucrurile sunt...

Dormi ? Ce înseamnă asta:

„Nu se putea abţine s-o privească.”

„Nu se putea abţine s-o privească.”

Sau mai bine spus: „Nu-şi putea lua ochii de la ea.”

Aşa ?

Da, aşa...

Nu chiar ca un criminal în serie.

Cartea asta e un adevărat bestseller.

Parcă nu îţi plăceau poveştile de dragoste.

- Despre ce e vorba ? - Doi oameni care se îndrăgostesc...

Se ceartă, se despart, îşi găsesc alţi iubiţi.

- Cum se termină ? - Se termină cu bine, aşa că e penibilă.

Aşa o fi, dar primele pagini m-au impresionat.

Cartea asta e captivantă.

Abia am început-o, dar personajul feminin seamănă cu tine.

Când aude de iubire...

Bună dimineaţa ! Am adus micul dejun: brioşe.

Cu ciocolată şi cu afine. Alege tu.

Lapte sau cafea ? Nu te grăbi. Eşti frumoasă.

Unde e zahărul ?

L-am găsit.

Ai lapte ?

N-am lapte. Hai să luăm micul dejun în oraş.

Spune-mi părerea ta sinceră.

Am plecat din Milano fiindcă mă săturasem să am aventuri cu bărbaţi neserioşi.

Am altă casă, am altă slujbă, pe alt continent.

Şi ce fac aici ?

Mă culc cu un bărbat care pleacă în altă emisferă.

Ar trebui să fac ca sora mea, să nu fac sex până nu sunt logodită.

Care e problema ? Vrei să faci ca sora ta ?

Aşa facem.

Ne logodim.

Pentru patru zile. Nu plec la Buenos Aires, îmi schimb biletul.

Gândeşte-te. Noi doi, fără telefoane. Patru zile doar pentru noi.

Te plac şi... a fost clar din prima zi că şi tu mă placi,

destul de mult. Suntem la New York...

Pare cea mai mare poveste de dragoste din toate timpurile.

Sau, dacă preferi, urc în avion şi dispar.

Uită-te la mine !

Ce preferi ?

Suntem siguri de asta ? Patru zile de logodnă.

- Nu e cam mult ? - Ba da...

Sau poate vrei să apelăm la ajutorul unui profesionist.

Asta nu e o carte, e un manual de instrucţiuni.

Am citit-o aproape pe toată.

PRIMA ZI

A DOUA ZI

- Chiar e nevoie ? - Din păcate, da.

Dacă e fată, Giulia.

Nu. Chiara... Sofia.

Îmi plac toate trei.

Sofia îmi place cel mai mult. Şi dacă e băiat ?

Dacă e băiat...

În primul rând, nu ia lecţii de pian decât dacă ne roagă în genunchi.

O să facă două sporturi şi o să-şi aleagă singur cariera.

Extrem de important, nu are voie să fumeze iarbă. Nu vom fi prea îngăduitori.

Dacă fumează iarbă, ţipăm la el. Copiii au nevoie de disciplină.

Da, fără să exagerăm.

Poate fi util să ai în casă un puşti care are iarbă.

Cum am mai spus: vei fi o mamă minunată. Se vede.

Îţi dai seama că eşti un idiot jalnic ?

Ai inventat o logodnică, pentru a-ţi impresiona colegii.

Uite cine vorbeşte ! Agăţi bărbaţi în tramvai, sperând la o călăreală.

Călăreală ? În locul tău, aş evita subiectul ăsta.

Serios ? Nu te-am mai auzit plângându-te până acum.

Primesc multe nuvele de dragoste.

Sper mereu că sunt mici capodopere de concizie,

dar în schimb, sunt doar scurte. Uneori, extrem de scurte.

Câtă ironie într-un cap atât de mic ca al tău !

Te ascunzi în spatele cărţilor, faci pe specialista, critici.

Nu e de mirare că nu te vrea nimeni !

- Cred că am terminat. - Da.

Gelozie, insinuări, acuzaţii sexuale...

- Le-am făcut pe toate. - Pot să tai asta de pe listă.

Campari ?

ZIUA A TREIA

De ce te-ai întors ? Ţi-e ruşine cu cartea noastră ?

„Cartea noastră ?”

- Ce mic dejun încântător ! - Stai jos.

Trebuie să sun la birou. Ce să le spun ?

Că ţi-ai găsit sufletul-pereche şi te-ai îndrăgostit.

Nu. Am nevoie de o scuză credibilă.

- Alo ? - Security Service.

- Ce s-a întâmplat ? - Sunteţi Giacomo Pasetti ?

- Da. - Parola, vă rog.

Aşteptaţi.

Trebuie să-mi cereţi parola de fiecare dată ?

Voi mă sunaţi, aşa că e clar că eu sunt.

E pentru siguranţa dv. Am nevoie de parolă acum.

„Steel Jeeg”.

- Ce s-a întâmplat ? - Vă fac legătura la echipaj.

Echipaj ?

- Giacomo Pasetti ? - Da, eu sunt.

- Ce se întâmplă... - Parola !

„Steel Jeeg”.

Dle Pasetti, s-a spart o ţeavă în apartamentul dv.

şi a inundat apartamentul de dedesubt.

- Să spargem uşa ? - Nu !

Nu ne-aţi lăsat cheile. Trebuie să spargem uşa.

Înţeleg, dar prietena mea are cheile. O sun acum şi rezolv.

- Bine, dar grăbiţi-vă, fiindcă... - S-a spart o ţeavă, ştiu.

- Calmaţi-vă ! - Bine. Mulţumesc.

- Totul e bine ? - Da... nu.

- S-a inundat... - S-a inundat ?

Scuze.

- Nu-ţi aminteşti niciun număr ? - Nu.

Nimic.

Ciudat, nu-i aşa ? Suntem convinşi că tehnologia ne ajută,

dar nu face decât să ne creeze mai multe probleme.

Acum zece ani, aveam agende şi memoram numerele de telefon...

E un palindrom, e identic de la stânga la dreapta şi invers.

Ştiu ce e un palindrom !

- Alo ! - Cine e ?

Scuze, am greşit numărul.

Sunt variante nenumărate.

Să mai încercăm, altfel am dat de naiba.

Ar trebui să ascunzi un rând de chei undeva lângă uşă !

Grăbeşte-te, altfel rămân fără uşă.

Încearcă-l pe ăsta.

- Alo ? - Dante !

- Giacomo, fratele meu ! - Ascultă...

- Ştiam că o să mă suni... - Stai, ascultă...

- Cred că acolo e prânzul... - Da, dar...

- Restaurantele mele preferate... - Taci naibii odată !

E vorba de o urgenţă.

Trebuie să iei legătura urgent cu o persoană de la adresa asta.

Bine ?

Poftim.

Ţeava o să ţină... deocamdată.

Sper să ţină şi podeaua.

Dacă se umflă parchetul...

- De când îl cunoşti pe Giacomo ? - De mulţi ani !

- Suntem destul de... - Ciudat. N-a vorbit niciodată de tine.

Pentru că e un tip rezervat,

vorbeşte puţin, ca mine. Ăsta e stilul nostru.

Prietenia se demonstrează prin fapte...

- Ca de exemplu cu Orazio... - Orazio ?

Am un câine pe nume Orazio. Giacomo a observat că sunt singur,

pentru că trec printr-o perioadă dificilă cu soţia mea...

E de aşteptat, în cazul relaţiilor de durată...

- Bine. Ce e cu câinele ? - Mi l-a dăruit.

- Ţi l-a dăruit pe Orazio ? - Da, pentru că fiul meu...

A văzut câinele şi s-a îndrăgostit de el, aşa că ni l-a dat nouă.

S-a prefăcut că nu e al lui. Un gest cu adevărat nobil.

Am înţeles. Ea l-a pus să dea câinele.

- Cine ? - Agnese.

- Ce e ? - Nu ştiai ?

- Ce ? - Agnese nu există, a inventat-o.

Era o tipă care nu-l lăsa în pace, era o adevărată...

Aşa că a inventat-o pe Agnese şi a scăpat de ea.

Giacomo poate fi un nemernic, când vrea el.

Chiar nemernic...

Trebuie să ne sărutăm pe banca lui Woody Allen

şi să facem sex pe un acoperiş, noaptea, şi am terminat.

Sau să facem sex pe banca lui Woody Allen ? O să verific.

Păi...

Chestia asta cu logodna nu mai are sens.

Suntem împreună de destul timp. Cred că suntem gata pentru capitolul 10.

ULTIMA ZI

Abia aşteptam să-ţi spun, Michela. A fost incredibil !

- Au fost încântaţi. - Fantastic !

- Când vor să înceapă ? - Cât mai curând.

Avem foarte multe de făcut.

Îi chemi pe toţi la şedinţă după-amiază ?

- Sigur. - Perfect.

Totul e bine ? Nu pari încântată.

- Nu, bineînţeles că sunt încântată. - Bine. Pa !

Ne vedem mai târziu.

Cu cine te vezi mai târziu ?

Bună !

Era Tom. S-a întors de la Chicago cu o zi mai devreme.

Minunat. Poate să ne fie martor la nuntă.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu.

I-au făcut o ofertă incredibilă.

El va fi director de editură, iar eu fi director editorial.

Fantastic ! Felicitări !

Da, dar acum...

Trebuie să mă duc la birou. Am multă treabă.

Tocmai azi... trebuie să amânăm.

Te superi ?

Nu, fireşte că nu. Când e vorba de muncă...

Putem să ne vedem diseară, nu ?

Nu. Voi lucra şi diseară.

Vine echipa de la Chicago. Vom lua o cina după...

Da, tu şi Tom lucraţi noaptea.

- Poftim ? - Nimic.

Nu, te-am auzit foarte clar.

Ascultă...

Ştiu că eşti dezamăgit. Şi eu sunt.

Să nu facem caz, nu e mare lucru.

Oricum plec mâine şi se termină.

Bine. Ştii ce ?

Să-i punem capăt acum. O zi în plus sau în minus...

Am început acest joc nenorocit ca să evităm asemenea momente.

Pentru că e un joc. Sau mă înşel ?

Nu te înşeli.

Atunci, jocul s-a sfârşit.

Te-ai întors, în sfârşit !

Ce cauţi aici ?

Prietenii tăi mi-au dat cheile.

Stai liniştit, nu le păstrez.

Am reparat uşa, e ca nouă.

Nu trebuia, mulţumesc. Termin eu mai târziu.

Stai liniştit. Stai pe canapea, odihneşte-te. Termin eu.

Ţi-am pus corespondenţa pe masă.

Mama ta şi-a făcut griji pentru tine. Nu ştia unde eşti.

Din fericire, a sunat-o Silvia şi i-a povestit.

După o anumită vârstă, oamenii devin mai prăpăstioşi,

se tem să nu rămână singuri.

Din fericire, te are pe tine...

Giacomo, am o idee:

sun-o pe mama ta şi spune-i că vii duminică la prânz.

Îmi spui ce să-i zic mamei ?

Nu, era doar o idee. S-ar bucura.

Mulţumesc, Fausto, dar trebuie să mă odihnesc.

- Termin într-un minut. - Nu. Pleacă naibii de aici !

Am nevoie de odihnă.

Îmi pare rău, Fausto...

A fost un drum foarte lung...

- Da ? - Silvia, sunt Giacomo.

Nu mi-ai răspuns la telefon.

N-am timp deloc, cu copilul şi restul...

Asta e pentru Margherita, iar asta, pentru tine.

- Călătoria a fost o nebunie totală. - Îmi pare rău, trebuie...

Stăm de vorbă altă dată, dar sună-mă înainte.

- Bine. - Pa !

Dante !

- Cine e ? - Giacomo. M-am întors.

Voiam să te salut şi să-ţi mulţumesc.

- Pentru ce ? - Că te-ai ocupat de inundaţie.

- Dă-te jos de acolo, Orazio ! - Alo !

- Nu face asta ! - Dante !

- Totul e bine ? - Da. Nu, câinele ăsta. Pa !

I-am trimis deja e-mail asistentei lui Ricardi.

Am organizat totul şi pot să plec săptămâna viitoare.

Stai liniştit. Nicio problemă, Pasetti.

De ce nu mi-ai spus ?

Spune-mi cine s-a dus în locul meu.

Boldrini.

Şeful a hotărât.

Ai riscat cu un client important...

Şi Dante ?

- Care Dante ? - Melloni, tipul plictisitor.

A plecat. E în concediu, până rezolvăm cu contractul.

Rezolvaţi cu contractul ?

Trebuie să concediem zece angajaţi până pe 26.

Dacă nu el, atunci cine ?

Oricum te plângeai mereu de el.

Alo !

Pare foarte liniştit. Se va trezi curând, nu-i aşa ?

Sigur că da...

Mi-a spus că v-aţi întâlnit

şi că ai fost mulţumit de reparaţiile pe care le-a făcut.

E priceput, nu-i aşa ?

Foarte priceput...

Poate să repare orice.

Ce mă fac dacă moare ?

Îmi pare rău că m-am purtat urât şi am fost egoist.

Ai fost copilăros şi nesincer.

- Aşa e. - Cel mai rău m-au durut minciunile tale.

Mi-ai trădat încrederea.

- Ştiu. - Te-ai comportat jalnic.

Înţeleg, ştiu.

- N-am apucat să-ţi mulţumesc. - Pentru ce ?

- Că te-ai ocupat de inundaţie. - Prietenul tău a făcut totul.

E... un tip interesant.

De ce te uiţi aşa la mine ?

Pleacă !

Nu e nimeni aici !

Linişte, Orazio !

Dante !

Cărui fapt îi datorez această onoare ? Giacomo, fratele meu !

În ce hal eşti ! Puţi !

- Hai, ridică-te ! - Nu...

- Stai ! - Ce s-a întâmplat ?

Simt că...

Vrei să ies, să-ţi cumpăr ceva ?

Da. Ieşi şi du-te dracului !

Înţeleg că eşti supărat, dar nu poţi să-ţi verşi...

Cine citeşte cărţile astea ?

Eu, nu. Probabil nişte studenţi la fizică,

poate...

„Cercetător ştiinţific de renume mondial predă cursuri...”

Nu mi-ai spus niciodată !

Bună dimineaţa !

Cafeaua e gata.

Ia pastila asta. O să te simţi mai bine după aceea.

Ţi-am aruncat cămăşile oribile cu nasturi şi ţi-am cumpărat astea.

Nu te pricepi deloc la bani, de-asta n-ai încheiat niciun contract.

Am dat câteva telefoane. Azi ai două interviuri.

La o revistă ştiinţifică şi la un centru de energie regenerabilă.

Stai liniştit, totul se va rezolva. Mănâncă un croasant.

Pot să le duc înapoi ?

Sunt drăguţe, dar nu-mi place albastrul. Albul mă prinde mai bine

sau materialele în carouri sau cu dungi.

Le-ai luat de la brutăria de la parter ? Mi-am dat seama...

La o stradă mai încolo, e o brutărie mai bună.

Mult mai bună !

Cum poţi să dormi pe salteaua aia moale ?

A mea e tare ca o scândură. E mult mai bună pentru spate.

Te-ai oprit când urma partea cea mai frumoasă.

Eşti sigur că partea cea mai frumoasă e căsătoria ?

Dar e păcat că nu vă veţi mai vedea niciodată.

- Oricum s-ar fi terminat a doua zi. - De unde ştii ?

Ce mai contează o zi în plus sau în minus ?

Ce prostie ! O zi în plus contează foarte mult.

Nu toate zilele sunt la fel. Sunt zile în care nu se întâmplă nimic

şi altele în care se întâmplă toate.

De câte ori atrage un ion de carbon un atom de hidrogen ?

De zece milioane de miliarde de ori pe zi.

Ştii de câte ori se alătură şi un electron de oxigen ?

Doar o dată. Până acum, s-a întâmplat o singură dată.

- Ştii la ce a dus asta ? - La ce ?

La naşterea universului.

Ionul de carbon nu crede că toate zilele sunt la fel...

Nici măcar n-am văzut-o.

Nu ştiu unde e sau cu cine, dar am o bănuială.

Şi ?

I-am lăsat o scrisoare în care îi spuneam că voi fi la New York pe 21.

Am stabilit o dată.

Dacă vine, minunat. Dacă nu, adio Michela !

O dată...

În cele din urmă, ai învăţat.

Şi eu am ceva să-ţi spun...

Din punct de vedere deontologic, nu pot să tac.

Ce ţi-am spus despre ionii de carbon...

- Da, aşa s-a născut universul. - Baliverne.

Am inventat totul pe moment. Trebuia să-ţi spun adevărul.

Toată mobila urcă în primul camion spre Chicago,

mai puţin salteaua asta, care va fi aruncată.

La fel îmbrăcămintea. Urcă în camionul spre Chicago,

în afară de astea, care vor fi aruncate.

Toate cărţile de pe rafturi vor fi încărcate

tot în primul camion spre Chicago.

Bine. Şi astea ?

Nu. Şi astea vor fi aruncate.

Dacă mai e nevoie de ceva, aveţi numărul meu.

Vă rog, nu ezitaţi să mă sunaţi.

MUTARE MOBILIER

BREATH OF LOVE

Apoi scrie:

„Ultimul lucru pe care mi l-aş dori

ar fi să te fac să te pun într-o situaţie stânjenitoare sau ciudată.”

Ce înseamnă „stânjenitoare”?

Faci mişto de mine ? Eu muncesc, n-am timp de prostiile astea !

Dar pare să fie foarte important.

Nu e deloc important.

E doar o hârtie pe care ai găsit-o la gunoi. Pa !

Pa !

Dacă vreţi, mai verific o dată.

- Dar nu lucrează niciun Giacomo aici. - E italian. Cred că lucrează aici.

Nu avem niciun italian. Am avut însă o italiancă.

O cheamă Michela ?

Michela. Cu părul lung, castaniu, exact ca mine. Uneori, îl poartă strâns.

Ai putea s-o suni ? E foarte important.

Nu mai lucrează aici, îmi pare rău.

Pot să-ţi cer o mare favoare ?

Tu eşti Giacomo ?

Poate că n-a primit scrisoarea.

Am scris adresa pe plic şi am trimis-o.

Dar nu ştiu dacă era adresa corectă.

Cine ştie ?

Trebuie să o cauţi în continuare, înţelegi ?

Nu se ştie.

Poate că aşa a fost să fie.

Dar am făcut tot ce am putut.

Vărul meu. Trebuie să plec.

Sigur. Mersi, Vitantonio.

- Pa ! - Pa !

Pe bune ? E târziu !

Scuze, Donnie. Vorbeam cu tipul ăsta. Haide, calmează-te !

Te cunosc. Lucrezi la un restaurant din New Jersey.

Da. Soţia ta e din Petrella Tifernina, nu-i aşa ?

- Da, oarecum. - L-am cunoscut la restaurant.

Soţia lui e din Petrella Tifernina. Poţi să crezi ?

Îmi pare rău, trebuie să plecăm. Am întârziat deja.

Stai ! Vreau să-ţi mărturisesc ceva.

În seara aia, la restaurant, te-am păcălit. Nu eram căsătoriţi.

- Îţi datorez 25 de dolari. - Nu e nevoie.

Toţi fac la fel. Clienţii cred că ne păcălesc şi plătesc bucuroşi.

Majoritatea cuplurilor se întorc căsătorite de-adevăratelea.

Nimeni nu se preface că e îndrăgostit pentru 25 de dolari.

Trebuie să existe alt motiv.

Succes, amice !

Subtitrarea: Diana Kalamara