Original subtitles

KIRK MORRIS ÎN

MACISTE LA CURTEA ȚARULUI

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82.

- Tiran blestemat. - Curteni blestemați.

Așa sunt toți.

Când vine vorba de distracție nu lipsește niciunul.

- Excelența Voastră. - Mulțumesc.

Gata, ajunge.

Înainte ca votca să ne întunece mințile

vreau să vă amintesc că în această seară

o să încercăm să-l onorăm cum se cuvine pe Hakim,

mărețul arheolog, care este aici împreună cu tovarășii lui.

În zori o să plece spre ținuturile îndepărtate ale Kibashi.

Obiectivul lor e Belebey, unde din propria mea voință

și pentru măreția regatului nostru

o să îndeplinească o misiune importantă.

Dă-mi ceva de băut, Igor.

Sănătate!

Mă gândesc doar că am fost despărțiți multă vreme

și la pericolele pe care o să le înfrunți.

Te rog, Nadia. Știi bine că nu ți s-a acordat prea multă libertate.

- Nu aș vrea să ți se întâmple ceva. - Ne urmăresc cu toții.

- Sunt mulți spioni. - Într-o zi o să fii cea mai bogată,

și cea mai invidiată femeie din toată țara.

Spune-mi ce-ți dorești?

Nu trebuie decât să-mi ceri.

Domnul meu, se grăbește cu imaginația

și uită că nu suntem singuri aici.

- Își încălca propriile ordine. - Dar eu sunt țarul

și sunt atotputernic.

Am dreptul vieții și al morții asupra tuturor.

La naiba cu Hakim și cu ceilalți.

Mâine o să fie la mare distanță.

Și apoi o să am tot timpul din lume...

să mă ocup de ei la momentul potrivit.

Mărturisesc că poveștile despre tătari

mă îngrijorează mai puțin decât scopul călătoriei.

Eu nu am îndrăznit să-i pun prea multe întrebări lui Hakim,

dar sper că o să ne spună și nouă ceva.

Mă bucur să aud că sunteți calmi,

chiar nu am fost înștiințați de toate pericolele pe care o să le înfruntăm.

- Ce vrei să spui, Hakim? - Că ați uitat, de exemplu, de tâlhari.

Nu ne facem griji pentru tâlhari.

Avem o escortă de oameni și sunt bine înarmați.

Și conduși de un comandant mereu atent.

Să nu mai spun... curios.

Domnule, mi-e teamă că la următorul schimb nu o să mai avem destui cai.

Cred că trebuie să-i lăsăm să se odihnească mai mult timp pe cei care-i avem.

Călătorim de două zile și Kibashi sunt încă departe.

Ordinul țarului a fost clar. Trebuie să ne grăbim.

Nu vreau să-i încalc ordinul lui Nicola Nicolaevici,

Domnul să-l protejeze,

dar caii trebuie îngrijiți și nu uitați nici de oameni.

Bine, Petrovici.

Chiar dacă mă grăbeam să ajung acolo,

tu ești responsabil în astfel de situații și ai dreptul de a hotărî.

O să-ți urmez sfatul.

Nu credeți că ar fi mai bine să-i lăsăm lui această sarcină?

Haideți, mișcați-vă!

Poveștile despre amenințarea iminentă a tâlharilor

nu ne vor împiedica să ne atingem scopul.

De care știm foarte puține.

Tocmai de asta eu și Alessandro v-am rugat să ne spuneți ceva.

Grijile voastre sunt corecte și justificate.

Trebuie să știți că, cu mii de ani în urmă

o civilizație remarcabilă și foarte dezvoltată în comerț, evoluție și știință,

a înflorit în zona văii Uralilor,

unde am identificat pe hartă poziția exactă a cimitirelor orașului.

Documentele pe care le avem în posesie vorbesc despre bogății extraordinare

și despre ritualuri ciudate și misterioase.

- Nu mai rezistam încă o zi. - Ivanovici vino cu mine.

Să aruncăm o privire înăuntru.

Vreau să încep mâine devreme.

Alessandro, voi ocupați-vă de echipament.

- Campăm aici. - În regulă.

Ocupați-vă de cai!

Adăpostiți-i!

Și dați-le apă.

Înainte s-o bea pe toată, aduceți-le alta.

Luminați calea.

Haideți! Mișcați-vă!

Spune-i lui Petrovici să pună câte un soldat

la fiecare răscruce de unde am venit.

- Să mergem! - Haideți!

Ce frig e.

În partea asta.

Haideți cu torțele.

O să începem săpăturile de aici.

- Alessandro voi mergeți în partea aia. - Urmați-mă.

- Te rog, Ivanovici. - Da, Hakim.

Du-te în partea aia.

Dă-mi astea.

Săpați aici.

Am ajuns la concluzia că aceste desene sunt mult mai misterioase

decât secretele care trebuiau să ne fie dezvăluite.

Au trecut câteva zile și încă n-am ajuns nicăieri.

Și totuși, țarul a fost foarte sigur de precizia informațiilor.

Și nu e genul de om care să fie luat de prost cu povești fanteziste.

Toți știu că pot fi uciși pentru o asemenea minciună.

Asta e adevărat.

- Nu ați găsit nimic? - Nu.

Atunci mai căutați.

- Țarul nu s-a înșelat niciodată. - Exact asta voiam să spun și eu.

Pentru asta suntem încă îngrijorați.

Ce vrei să spui Hakim?

De ce atâta interes pentru toate astea?

Dacă nu ți-a spus nimeni, sigur n-o să-ți spun eu

și poate o să rămână un secret pentru toți.

Pot înfrunta pericolul și moartea dacă e nevoie,

dar văd că soldații mei au fost reduși la rangul de sclavi,

aproape ca niște animale.

Sapă în munte și își murdăresc mâinile și sufletul

cu acest sol împuțit, căruia nu i se vede capătul.

Înțeleg Petrovici. Înțeleg.

Dar trebuie să urmez ordinul țarului tău.

Țarul nostru.

Sigur, țarul nostru, Nicola Nicolaevici,

care are așteptări mari de la această expediție.

Continuă. Te ascult.

În timpul marilor invazii

se pare că unele secrete ale civilizațiilor orientale

au fost ascunse și conservate aici.

Vreau să știu ce ar putea fi ascuns în aceste peșteri înghețate

și de ce țarul e atât de interesat.

Mongoli, comori și invenții. Nu sunt pentru mine.

Mă bagă în ceață.

Dar dacă asta vrea țarul...

Voi, săpați! Săpați!

Repede. Veniți încoace.

- Priviți. - Ce e?

Sunt simboluri în această secțiune.

E adevărat. E același simbol ca cel de pe pergament.

Dați-vă la o parte!

Să-l curățăm. Repede.

Ajută-mă cu pioletul.

Așa.

Așa. Așa.

Nu există îndoieli. Exact asta căutăm.

E simbolul Dinastiei Lao Zi.

Văd în ochii voștri bucuria reușitei.

Eu nu pot aprecia valoarea simbolurilor,

- dar pentru tine înseamnă mult, nu? - Da, Petrovici.

Trimite repede un mesager la Moscova

să ducă veștile despre reușita expediției noastre țarului.

Voi, între timp, săpați! Săpați!

Hei tu, să nu uiți ce ți-am spus.

Du-te la palatul țarului. Mișcă!

Pleacă!

Vorbește, nenorocitule,

sau îți jupui pielea lent.

Foarte lent.

Cine incită poporul la revoltă? Răspunde.

Idiotule!

Ai uitat cum se torturează un om?

Nenorociților!

O să vă ucid pe toți, dacă nu-mi spuneți cine conduce revolta.

O să vă ard casele din temelii.

O să vă transform femeile în sclave,

și o să ordon să vă fie uciși copiii.

A sosit un mesager din Belebey.

Spune că are vești urgente pentru dvs.

Ia-o în față.

Să guste din bici când le este foame.

Și dacă le este sete să bea.

Să-și bea sângele.

Să mergem, Igor!

Plecați! Lăsați-mă singur.

Vorbește!

Ordinele dumitale au fost îndeplinite cu succes.

- Au găsit cuferele? - Nu am văzut nimic.

Am primit ordin să vin să vă spun, că au găsit ceea ce căutați.

O să fii răsplătit. Poți pleca.

Mesagerul cunoaște locul.

Stați liniștit,

în scurt timp nu o să mai vorbească.

E atâta aur în acele cufere, încât ajunge să cucerești întreaga lume.

- Și dacă le deschid? - Nu vă faceți griji.

N-o să îndrăznească nimeni.

Doar noi doi știm care e adevăratul scop al expediției.

Lasă grijile deoparte Nicola Nicolaevici.

Am aranjat deja totul.

Majestatea Voastră.

- Ce mai e acum? - În acest moment de bucurie

voiam să-ți amintesc de promisiunea făcută.

La poalele Uralilor e regiunea vastă Chekhovsky.

În regulă.

- Țarul își ține mereu promisiunile. - Vreau să conduc singur regiunea.

Asta mi-ai promis, nu-i așa?

O să fii micul țar din Chekhovsky. Îți promit.

Acum spune-mi planul.

La jumătatea drumului de aici la Belebey

într-o zonă ideală pentru ambuscade,

un grup puternic de tâlhari

ar putea învinge ușor soldații escortei

care păzesc caravana și pe ceilalți.

Niciunul nu o să scape cu viață.

Cum o să faci cu tâlharii?

O să-mi trimit niște soldați loiali deghizați în tâlhari.

O să termine repede misiunea.

Te poți baza pe mine.

Felicitările mele, viitor conducător din Chekhovsky.

Majestatea Voastră.

Acest simbol aparține Dinastiei Shi Huang,

în timpul căreia s-a construit Marele Zid.

Cred că înăuntru ar putea fi păstrat secretul marii realizări.

- Să săpăm și aici. - Veniți cu pioleții.

E clar că cercetările noastre au dat roade.

Grăbește-te!

Dați-mi o torță.

Dar ăsta e un mormânt?

În inima muntelui.

E fantastic.

E ca un vis.

Ce stați așa acolo? Veniți încoace.

Un sarcofag? Dar ce știu eu?

Nu e indicat nici pe hartă.

- E foarte ciudat. - Nu înțeleg.

Nu există nicio inscripție, nici măcar un epigraf.

Deși cei din antichitate foloseau inscripții pe toate sarcofagele.

Crezi că există un cadavru în interiorul sarcofagului?

E un sarcofag fără îndoială.

Dar civilizația din antichitate care locuia pe acest teritoriu,

obișnuia să-și incinereze morții.

Nu-i îngropau niciodată.

Trebuie doar să-l deschidem.

Așteaptă puțin, Hakim. Ne este interzis. Nu putem s-o facem.

Nu, ăsta nu e un cufăr.

Trebuie să vedem ce e înăuntru.

Așa se vor încheia toate cercetările și neliniștile noastre.

- Să-l ducem afară. - Nu, mai bine o facem aici.

- Bine, să-l deschidem aici. - Nu se poate. Nu avem voie.

Taci din gură, Petrovici! Cheamă-ți oamenii!

Voi doi aduceți niște pari.

Eu nu sunt de acord. E un sacrilegiu.

Țarul o să ne execute pe toți.

Nu putem s-o facem.

Deschideți-l!

Dumnezeule! E adevărat.

Chiar dacă am crezut că e imposibil.

Ivanovici, Alessandro, priviți!

La Kiev, am întâlnit un călugăr care a venit din îndepărtata Manciurie

și spunea că e posibil

să păstrezi intact corpul uman sute de ani,

cu condiția să fie păstrat la temperaturi foarte scăzute.

A jurat că a văzut cum se face.

A fost ars de viu pentru vrăjitorie.

- Deci și omul acesta... - Doar nu crezi că...

Repede. Dă-mi pergamentul acela.

Nu pot să cred.

Trebuie să fie un vas cu ulei.

Uite-l.

E ăsta?

- A înviat! Dumnezeule! - Dar e imposibil.

Haideți! Să-l ducem afară.

Haideți! Nu vă fie teamă.

Cheamă-ți oamenii!

Veniți încoace!

Haideți! Trebuie dus afară.

Nu vă fie frică.

Alessandro, spune-le să aprindă focul.

- Unde e pergamentul? - Uite-l.

Spune-mi, cine ești tu?

Ce minune te-a ținut în viață atâta timp?

Nu știu. Nu știu.

E o vrăjitorie.

Fii recunoscător că ți s-a permis să fii martor la acest eveniment științific.

Acest om ne vorbește limba, Hakim.

Ținută pe care o poartă mă pune pe gânduri.

Perizoma.

E un obiect de îmbrăcăminte

care era folosit în timpuri străvechi și nu era de pe aici.

Dacă vorbește limba noastră înseamnă că aparține poporului nostru.

Încearcă să-ți amintești.

Cine ești?

- Și care a fost poporul tău? - Nu știu.

Ți-e foame?

Să-i dăm ceva de mâncare.

Aduceți-i de mâncare!

Aduceți-i apa!

Nu există îndoieli.

Nu i-a fost afectat apetitul.

Încep să cred că e un om normal ca noi.

Acum nu ne-a mai rămas decât să ne întoarcem.

Misiunea noastră a fost îndeplinită.

Să sperăm că țarul n-o să fie mânios pe noi.

O să vedem.

Ordinele sunt clare.

Niciunul nu poate scăpa de pedeapsă.

Sunt trădători ai țarului.

O să așteptați semnalul meu.

O să-i atacăm în vale.

Pregătiți-vă să le tăiați calea celor care încearcă să scape.

Nu am mai văzut în viața mea așa ceva.

Uitați-l cum călărește.

Pentru cineva care a fost mort se descurcă bine.

Nu a fost niciodată mort, Petrovici, dar îți înțeleg punctul de vedere.

Și eu îl observ și nu pot să nu fiu uimit.

Blestemăție!

Tâlharii!

Alarmă!

Tâlharii! O să ne ucidă pe toți.

"Expediția a avut succes.

"Mă gândesc cu drag la tine.

"Al tău, Hakim."

- Mă scuzați. - Vă rog.

E adevărat ce se aude la palat? Vorbește.

Da, a fost ca o fiară sălbatică, domnule.

Nu aș fi crezut, dacă nu aș fi căzut sub ploaia lui de lovituri.

Oamenii meu au căzut fulgerător,

ca frunzele slabe la mila vânturilor nordice.

Ai impresia că pun botul la asemenea minciuni?

Un singur om a învins o întreagă bandă?

Sau brusc nu mai poți mânui o armă?

Mai dați-mi puțin timp și o să aveți șansa să vă convingeți singur.

Vrei ca eu să merg să-i spun țarului nostru atotputernic, Nicola Nicolaevici,

asemenea tâmpenii? Ai eșuat. Asta e tot.

Îți jur, e adevărat. Crede-mă.

Nu vreau să-mi asum această responsabilitate.

O să mergi tu însuți să-i dai veștile țarului.

Dacă e să cadă un cap, atunci să cadă.

Dar o să fie al tău.

Vino cu mine.

Omul care ne-a uimit e aici.

Privindu-l, o să poți judeca

dacă au fost drepte motivele care ne-au determinat să-l aducem în fața ta.

Să intre.

Dacă e adevărat ce mi s-a spus despre tine

trebuie să fii un om puternic.

Știi cine sunt eu?

Sire, nu poate să-și amintească nimic de trecutul lui.

- E mânat de instinct. - Destul!

Din moment ce cuvintele nu înseamnă nimic pentru acest om,

să-i vedem puterea.

Hai, ridică-l!

Să fie dus într-un loc retras.

Găsește o persoană de încredere

care să-i poată genera sentimente în folosul nostru.

Mi-a venit o idee.

Împrăștie vorba printre oameni că steaua mea norocoasă m-a ajutat

și că o să dezlănțui această creatură supraomenească

împotriva oricui refuză să se supună ordinelor mele.

Majestatea Voastră nu putea găsi o soluție mai bună.

Acum ocupă-te de el.

Țarul, Nicola Nicolaevici,

s-a oferit să te găzduiască în palatul lui.

Urmează-mă.

De asta mi-a fost teamă.

Țarul a refuzat să-i acorde grațierea tatălui vostru

și m-a amenințat și pe mine cu moartea dacă o să-i mai vorbesc.

Bietul tata.

Trebuie să ne resemnăm că n-o să-l mai vedem niciodată.

Nu, Nadia. A sosit momentul să acționăm altfel.

Totuși, prezența voastră aici e o garanție pentru viața tatălui vostru.

Între timp, o să avem ocazia să ne apropiem de liderii revoltei

și să ne unim cu ei.

Tirania și abuzurile țarului

au ajuns până în cele mai îndepărtate ținuturi.

Tu abia ai reușit să scapi.

Da, e adevărat.

Și când bătrânul Aliosha a încercat să justifice

de ce nu a putut plăti taxele impuse de țar,

a fost ucis cu sălbăticie în fața noastră

și satul a fost distrus.

Da, câinii ăia au spus

că n-are rost să ne lase în viață din moment ce nu ne-am putut plăti taxele.

Ce mai așteptăm?

O să plătim scump pentru ideile noastre

dacă nu trecem imediat la acțiune.

Cred că e Piotr.

- Cine e acolo? - Fratele, prietenilor.

- Și ce vrea? - Să-și întâlnească frații.

- De ce nu mâine? - Mâine e momentul acțiunii.

Informațiile primite de la Piotr s-au dovedit a fi mereu folositoare.

Mai ales în momente ca acestea.

Vorbește liber, prietene.

E unul din servitorii de la palat.

- Te ascultăm. - Aduc vești bune și vești proaste.

Să începem cu veștile proaste.

Un servitor beat a vorbit.

Țarul și-a pierdut mințile.

Nu-i mai ajung măcelurile și deportările.

Acum vrea să sperie poporul

cu acel om adus la Curte nu se știe de unde,

și căruia toată lumea îi spune Maciste.

Sigur e ideea lui Igor.

- Blestemat să fie! - Vă amintiți de fiicele lui Akor,

- consilierul bătrânului țar? - Da.

În regulă. Cu ajutorul lui Hakim,

se străduiesc să-i deschidă mintea acestui Maciste,

încercând să-l facă să înțeleagă cine e cu adevărat țarul.

Dar noi ar trebui să ne urmăm calea

și să avem încredere doar în puterile noastre.

După ce l-am văzut pe omul acela făcând lucruri uimitoare,

mi-ar plăcea să fie de partea noastră.

Să nu sperăm în imposibil.

Iar tu Piotr ar trebui să te întorci la palat și să-ți ții urechile ciulite.

Poimâine seară ne revedem aici. La revedere, frate.

Rămas bun, Piotr.

Ieșiți pe rând, pentru că spionii țarului sunt peste tot.

- La revedere. - La revedere.

- Contează pe mine. - Grăbește-te!

- Trebuie să fim foarte atenți. - Domnul să vă protejeze.

Maciste, ceea ce vezi e un desen. Înțelegi?

Ilustrează țara noastră măreață.

Țara noastră și locuitorii săi aparțin țarului.

Nu uita acest nume: "țar".

E stăpânul tuturor.

Vrei să spui că țarul e stăpânul tuturor?

- Da. - Înțeleg.

Bine, începem să ne înțelegem.

Să vorbim acum despre ordinele țarului.

El dă ordinele și noi trebuie să ne supunem.

Dacă ordonă să facem ceva, trebuie s-o facem.

Uite un exemplu:

Dacă țarul te cheamă și îți spune să ucizi oameni

trebuie s-o faci. Trebuie să-i ucizi.

Dar dacă oamenii ăștia nu mi-au făcut niciun rău?

Tu nu poți judeca.

Țarul e cel care ordonă.

Tu trebuie să execuți și punct.

Cum de ai hotărât să ne onorezi cu prezența ta?

O să fiu ucis dacă află țarul.

Țarul e plecat la vânătoare.

Așa am vrut eu.

Ai îndrăzni să te împotrivești voinței mele?

Nu, dar pe umerii mei fragili

- stă un singur cap și aș vrea să-l... - Destul!

Vreau să văd cu ochii mei dacă noul student face progrese.

Sincer să fiu, e cam încăpățânat

și cred că înțelege doar ce vrea el.

Cred că o să mă ocup eu personal de el... Pleacă.

Vreau să-ți arăt grădinile noastre magnifice

și cine știe, poate o să te ajute să scapi de ideile închise

ale cărturarilor de la Curte.

Hai, să mergem!

Nu ai prefera ca în locul bătrânului Fiodor să mă ocup eu de tine?

Cred că te-aș putea învăța mai bine ca oricine bunele maniere.

Nu-mi place ce mi se spune.

Exact.

Noi doi o să devenim foarte buni prieteni, nu?

Doamnă, Katia! Vă rog.

Nătângule. Vrei să mori?

Țarul s-a întors. Fiți atentă.

Așteaptă-mă. Mă întorc imediat.

În sfârșit.

Acum pot face ce vreau. Nu mă mai poate opri nimic.

Majestatea Voastră, Dumnezeu mi-e martor că sunt loial cauzei dvs.

Vă amintiți de promisiunea făcută, nu-i așa?

Nicola Nicolaevici, își ține mereu cuvântul față de cei care-l slujesc cu loialitate.

Întărește paza. Vreau să stau liniștit.

- Ai înțeles? - Ordinul va fi executat.

Nu mai este timp, dar trebuie să-ți vorbesc.

Riscul e prea mare, dar nu am altă alternativă.

Nu prea înțeleg. Toată lumea vrea ceva de la mine.

Motivul pentru care vreau să-ți vorbesc este grav.

Doar tu ne poți ajuta.

Acum, ascultă-mă.

Dar mă înțelegi, nu-i așa?

Da, e ca și cum am înviat brusc.

Văd în jurul meu oameni pe care nu-i cunosc

și lucruri noi, dar înțeleg totul foarte bine.

Atunci pot vorbi deschis.

- Și fii atent cu răul. - Vorbește, te ascult.

Trebuie să fim atenți.

După cum observi aici trăim în mijlocul pericolului.

Țarul, omul de care le este frică tuturor are mâinile pătate cu sânge și e nebun.

Ne-a înfometat poporul și l-a înrobit.

Din fericire mai sunt persoane curajoase care în timp o să se răzbune.

Iar tu trebuie să-i ajuți.

Luptă pentru bine și pentru dreptate.

Spune-mi cine ești? Și de ce locuiești aici?

Întrebarea ta nu mă surprinde deloc.

Bietul meu tată a fost consilierul loial al bătrânului țar care a fost asasinat.

Acum este deportat.

Când toți cei de aici au fost uciși

eu și sora mea ne-am bucurat că trăim.

Dar a trebuit să plătim scump.

Sufletul meu freamătă de indignare.

De asta ți-am cerut să faci dreptate.

Numai tu ne poți ajuta.

Nu uita vorbele mele.

O să primești în scurt timp vești de la mine.

Fii atent, o să-ți prindă bine.

Ajunge să apeși aici. Privește.

- Rămas bun. - Rămas bun.

Nenorocitule!

Vierme mizerabil.

Îndrăznești să mă trădezi în propriul palat?

Ordonați să fie torturat în public.

Spionii de la palat merită mai mult decât o pedeapsă.

Mâine, la răsăritul soarelui,

o să trimit mai mulți soldați în satul său să-l ardă din temelii.

Să nu mai rămână niciun trădător.

Trebuie să rămână numai cenușă să o măture vânturile stepei.

Nu! Nu! Nu o s-o faci!

Nu! De data asta n-o să-ți mai permită.

E posibil ca în propriul meu palat să fiu înconjurat de spioni?

Igor, asta nu se mai poate repeta.

Sunt întotdeauna pregătit și vigilent

când vine vorba despre siguranța persoanei tale sacre, Nicola Nicolaevici.

Chiar și când voi fi departe.

Frumoasa Katia e aici, stăpâne.

Domnul meu e mânios?

Poate prezența mea aici să-l liniștească?

Sau inima îi este închisă în fața afecțiunii mele?

Vezi? Chiar și un țar trebuie să cedeze

în față lingușelilor unei femei frumoase.

Nu e o cedare,

e un gest demn de admirație în fața unei frumuseți.

Igor, nu uita că în trei zile,

toți supușii mei să se adune în câmpia Yakova.

Se va face, Majestatea Voastră.

Ce o să se întâmple?

O să vezi cu ochii tăi.

O să ne amuzăm.

Supuși loiali:

În numele Majestății Sale, țarul Nicola Nicolaevici,

vă anunț că, în câteva clipe o să vină aici, Maciste,

omul cu puterea a 100 de giganți.

O să susțină o probă

imposibilă pentru oricine.

Trăiască țarul.

Și dacă reușește să treacă proba?

O să spun că acest om e înzestrat cu puteri misterioase,

și a fost trimis din ceruri să lupte cu rebelii.

Țarul se bucură.

Biata marionetă.

- Un alt spectacol barbar de-al lui. - Cât mai trebuie să suportăm asta?

- Așteptați puțin. - Ce se întâmplă?

Am fost de acord cu ce mi s-a ordonat.

Înainte să încep, țarul o să trebuiască să-mi asculte propunerea.

Dacă reușesc să trec de această probă,

solicit ca toți prizonierii înrobiți să fie eliberați.

Nu e adevărat.

Nu există niciun prizonier.

Am exilat doar niște sclavi insurgenți.

Au refuzat să muncească pământul, iar eu i-am pedepsit.

Bine. Cum spui tu.

Dar eu doresc să fie eliberați.

Mărețule țar, Nicola Nicolaevici,

nu vrei să-ți arăți mărinimia în fața poporului tău?

Acceptă.

Momentan nu ai ce face.

Dar asigură-te că își riscă viața.

În regulă.

Dar tu trebuie să ne oferi o demonstrație de putere și curaj.

- Accepți, nu? - Da.

Dacă nu reușești observi ce te așteaptă.

Nenorocitul.

Așa să fie. Promit.

Prizonierii o să fie eliberați.

În regulă. Ai câștigat.

Extraordinar. Bravo.

- În această seară, la locul obișnuit. - În regulă.

Efectul victoriei sale se simte și în palatul meu.

- Atmosfera nu mă încântă deloc. - E scandalos, Majestatea Voastră.

- A îndrăznit să impună și condiții. - Iată rezultatul că ți-am urmat sfatul.

- Și acum ce facem? - Mă gândesc.

Maciste e prea primitiv să se fi gândit la așa ceva.

Dar cum să fi făcut asta?

A fost sub pază strictă.

Elimină-l, Igor. Nu mai am ce să fac cu el.

Obiectivul meu a eșuat.

Câinii ăia de rebeli o să fie și mai îndrăzneți acum.

Ai auzit și tu strigătul poporului. Nu mai e nicio îndoială.

Arestează pe oricine stârnește suspiciuni.

Torturează-i pe cei care se revoltă. Ai putere deplină.

Vreau să pun capăt odată pentru totdeauna

neliniștii generale dintre oameni. Pleacă.

Lasă-mă să fiu primul care ia parte la bucuria marii tale victorii.

Țarul a dorit ca eu să-ți transmit că,

și-a ținut promisiunea.

Un mesager a plecat deja cu ordinul de eliberare al prizonierilor

cum ai dorit tu.

Vino încoace.

E o licoare specială, care e servită la astfel de ocazii.

Poftim.

În cinstea victoriei tale.

Obrăznicătură, ți-am înapoiat visul.

Doar eu am antidotul secret al trezirii.

Uite-l!

Și de data o să dormi pe vecie.

- Vezi ceva? - Nu.

Uite-i că vin.

Atenție! Gărzile!

Să mergem!

- Totul merge din ce în ce mai rău. - Da, mai bine ne-am pregăti.

Nu se știe niciodată.

- Și Hakim? - N-a apărut încă.

- Ce credeți că i s-a întâmplat? - Calmați-vă!

Oamenii noștri poziționați pe stradă sunt de încredere

- și nu-i poate opri nimic. - Și dacă este cazul,

și noi o să fim pregătiți de luptă. Te asigur de asta.

Calmați-vă! Calmați-vă!

Ascunde-te!

Să mergem!

Grăbiți-vă!

Vine cineva.

Aceștia sunt prietenii noștri loiali.

Puteți avea încredere în ei, la fel ca în mine.

Luați loc.

Ne făceam griji pentru voi.

Întârzierea ne-a alertat.

Din păcate nu am vești bune.

Viața noastră la palat a devenit de nesuportat.

Unde domnește teroarea.

Nimeni nu se mai simte în siguranță

- și eu trăiesc într-un pericol constant. - Și Maciste?

Din ziua în care a apărut în public nu s-a mai auzit nimic de el.

Iar noi avem nevoie de el să ne revoltăm.

Sora mea Sonia, o să-l aducă aici înainte de răsăritul soarelui.

E suficient.

- Boris, Okria. - Da.

Frații noștri abia așteaptă.

Spuneți-le să acționeze.

În clipa în care ajunge Maciste începe revolta.

- În sfârșit. - Plecați și voi.

Iată-l, nu te-am mințit. Doarme profund.

- Și acum? - Stai liniștit e ca și mort.

Am distrus singurul antidot care putea să-l readucă la viață.

- Trebuie să scapi de el. - Igor își termină mereu treaba.

Voi pune să fie dus în peștera Cartenoff,

în bârlogul pe care-l știi bine.

O să fie ascuns într-o căruță deja pregătită.

Oamenii mei de încredere o să execute misiunea.

În regulă.

Intră liniștită, copila mea.

Nu-ți fie frică.

Ia loc.

Ce te deranjează? Trebuie să ai sufletul chinuit să vii până aici.

Se abate un mare pericol asupra persoanelor dragi.

Știu ce se întâmplă în depărtări

și chiar dacă acest pericol nu mă afectează deloc,

mi-e milă mereu pentru oamenii

condamnați la sclavie de oameni malefici.

Am nevoie de un antidot.

Un om zace ca și mort într-un vis din care nu se mai poate trezi.

- Cum m-ai găsit copila mea? - Mi-a zis tata, într-o zi.

- Bătrânul, Akor. - Pe care l-ați cunoscut bine.

Tu ești Sonia, nu-i așa?

Cred că ești surprinsă că știu atâtea despre tine,

din moment ce tu nu prea mă cunoști.

Vezi medalionul pe care-l porți?

E emblema familiei tale.

Bătrânul Akor, avea două fiice

și cred că tu ești cea mai tânără.

Nu oricine poate să ajungă aici.

Doar persoanelor cunoscute le este permis să vină aici.

- Ascult doar prietenii. - Un motiv în plus să mă ajutați.

Am aflat un mic secret de la un bătrân înțelept

care a trecut pe aici cu mulți ani în urmă.

Multe otrăvuri puternice pot fi combătute cu acest antidot.

Persoana dragă ție trebuie să înghită antidotul.

Dacă asta e imposibil,

fă-i o mică rană și varsă lichidul acesta pe ea.

Într-un fel sau altul efectul o să fie imediat.

Poftim. Nu.

Dați-mi voie să plec acum la omul care are nevoie de ajutorul meu.

Du-te, copila mea.

O să mă rog în liniște pentru tine.

Mulțumesc. Rămas bun.

Ce s-a întâmplat?

- Au încercat să te ucidă. - Unde sunt?

O să-ți spun mai târziu.

Acum nu e timp pentru explicații.

Trebuie să plecăm.

Prietenii noștri au nevoie de tine. Sunt în mare pericol.

Să ne grăbim!

Lasă-mă pe mine. Aici ne despărțim.

Atât de repede? Dar de ce?

Trebuie să mă întorc repede la palat.

Dacă cineva își dă seama că am plecat țarul o să se răzbune pe sora mea Nadia.

Tu du-te la tabăra prizonierilor și eliberează-i.

Și tatăl meu e acolo.

În primul sat în care o să ajungi întreabă de bătrânul Sergheievici.

- O să-ți spună el pe ce drum s-o iei. - Pe curând, Sonia.

Voi de colo! Dezlegați-l pe bătrân.

Sosesc gărzile. Suntem terminați.

Stați liniștiți, mă ocup eu de ei.

Urmați-mă!

Trebuia să-l ucidem imediat.

Nu am făcut-o și uite ce s-a întâmplat.

Prizonierii au scăpat.

Rebelii au ridicat armele ucigându-mi cei mai buni soldați.

O mare parte din teritoriul nostru

se află în mâinile unui grup de lepădături.

Inima măreței noastre țări e amenințată cu distrugerea.

De multă vreme te-am avertizat

și tu n-ai bănuit nicio clipă că, chiar în palatul tău

- se ascund spioni în slujba rebelilor. - Presupuneri. Nu-mi ajung spionii.

Îi vreau pe cei responsabili.

Și de data asta, e în joc viața ta.

Uite cine te-a trădat.

Blestemată fie ziua în care v-am cruțat.

Chiar dacă tatăl vostru este liber, credeți că sunt terminat?

Credeți că-l puteți răsturna pe țar?

O să vedeți de ce sunt în stare.

Închideți-le în cele mai întunecate temnițe și nu le ajutați sub nicio formă.

Să moară de foame și de sete.

Duceți-le de aici!

Nu i-am văzut printre prizonieri pe Hakim și camarazii lui.

- Au scăpat? - Da, dar nu contează.

O să ne ocupăm și de ei.

Împrăștie vorba prin oraș ca Nadia și Sonia vor fi executate în public.

Vor fi o momeală excelentă.

Maciste și ceilalți nu o să reziste și o să încerce să le elibereze.

Am un plan care nu poate eșua.

Mărețule țar, ai încă o dată încredere în mine.

Îți jur că, o să reușim să scăpăm de dușmanii noștri dintr-o lovitură.

O să cadă în capcană.

Acum mai mult ca niciodată, ai încrederea mea deplină.

Salutare!

- Salutare! - Salutare!

Pe aici!

Dii!

Trebuia să avem deja vești de la Andreo de la palat.

Ce ți-a luat atâta timp?

Nimeni nu poate intra și ieși din oraș.

Era să fiu prins.

Doar cu ajutorul prietenilor am reușit să ajung în siguranță până aici.

Ești sigur că execuția o să aibă loc în zori?

Da, țarul emis o petiție.

L-am auzit spunând asta în mod public.

Toți au fost condamnați.

Nimeni nu a scăpat de arest.

Ce moarte atroce vor avea.

Fetele mele.

Curaj.

Eu nu mai pot rămâne aici.

Două femei neajutorate și alte ființe nevinovate sunt pe cale să fie ucise.

Trebuie să plec.

Nimeni mai mult decât mine care sunt tatăl nu te poate înțelege.

Biata de Nadia și scumpa mea Sonia.

Dar te îndrepți spre o moarte sigură.

Ai auzit și tu. Orașul e fortificat

și e păzit zi și noapte de soldați.

Să atacăm în forță orașul.

Suntem numeroși și bine înarmați.

- Desigur. - Eu sunt de acord.

Nu. Nu.

O să le grăbim doar execuția Maciste.

Tu habar n-ai.

Acel instrument al morții odată pus în mișcare...

Nu, nu, să încercăm să nu ne agităm.

Prieteni, haideți să nu ne pierdem capul.

Știu metoda lor de tortură.

E cumplită.

- Trebuie să plec. - Nu, așteaptă.

Îmi aduc aminte de un tunel antic subteran care traversează tot orașul

și duce până sub palatul regal.

Intrarea în pasaj se face printr-o grotă din afara zidurilor.

În seara asta o să-l conduc pe Maciste, la intrarea în tunel.

Ești sigur Akor?

- A trecut mult timp și... - Da, cred că încă e acolo.

- Nimeni nu mai știe unde e. - Bine. Pregătiți-vă de plecare.

Sub acoperirea întunericului o să te conducem la pasaj.

Să mergem!

După cum vezi totul e pregătit.

În zori capcana o să se declanșeze.

Ești sigur de reușită?

Sigur prizonierele o să moară.

Dar ceilalți?

- Pe ei vreau să-i distrug. - Maciste nu o să rateze această ocazie.

O să vină. Sunt sigur de asta.

Chemarea unei femei neajutorate e puternică.

- Dar cum o să meargă? - Așteaptă puțin.

Faceți cum v-am spus.

Poarta o să rămână deschisă,

în așa fel încât să poată intra o singură persoană.

Oamenii mei o vor păzi atent.

Când Maciste o să apară acolo,

pentru că, sigur, el o să intre primul...

Atunci...

Cu Maciste mort, restul o să fie ușor.

Eu nu mi-aș fi imaginat ceva mai bun.

Bravo, Igor.

Am ajuns. Sigur asta e intrarea.

Ai un drum lung de parcurs.

După cum vezi, suntem foarte departe de zidurile orașului.

Tunelul ajunge până la ziduri și până dincolo de ele.

Nu poți greși. E singura cale.

O să ajungi exact sub palatul regal.

Acolo o să găsești o roată de lemn care pune în mișcare instrumentul morții.

Încearcă să-l oprești.

Poate o să întâlnești și alte obstacole teribile dar o să treci peste ele.

Sunt sigur.

O să încerc să reușesc, orice s-a întâmpla.

Nu uita ce ți-am spus, băiete.

- Stați liniștiți. - Ia asta. Și succes.

- Rămas bun. - Ai grijă.

Să plecăm. E periculos să rămânem aici.

Nu! Nu! Dați-ne drumul!

Nu! Dați-ne drumul!

Aveți milă!

Aveți milă! Dați-ne drumul!

Nu!

De ce întârzie Maciste?

- Îl vreau viu sau mort. - Trebuie să ajungă, nenorocitul.

- Totul e pregătit, da? - Da.

Puteți începe.

Ce se întâmplă? De ce s-a oprit?

Răspunde, Igor. De ce nu se mai mișcă?

Nenorocitule. De data asta m-ai trădat.

Ce aștepți? Biciuie-i.

Ce aștepți?

Ce se întâmplă, Igor?

Să ne întoarcem la palat.

Gărzi! Închideți porțile!

Repede! Să fugim!

Las-o, e moartă.

Să ne gândim la noi.

Gărzi! Grăbiți-vă!

Gărzi, apărați-mă! Nu-i lăsați să mă prindă!

Lașilor! Ucideți-l!

Puneți mâna pe el și judecați-l conform legilor voastre.

Mulțumesc, prieteni!

Așteptați puțin.

Chiar vrei să pleci?

Mai ai timp să te răzgândești.

Ceea ce ai făcut pentru noi

merită o răsplată pe care noi n-o să ți-o putem plăti niciodată.

Dar dacă recunoștința poporului are vreo valoare pentru tine, atunci...

Mă faci să mă emoționez, prietene.

Ceea ce simt pentru voi toți

mă face să-mi doresc să rămân,

dar trebuie să merg pe alte meleaguri unde cei neajutorați au nevoie de ajutor.

Asta e misiunea mea.

Rămas bun, prieteni. Rămas bun.

Așteaptă-mă!

- Te rog, ia-mă cu tine. - Nu pot să fac asta.

Viața mea e grea și plină de pericole.

- O să le împart cu tine. - Atunci vino.

Ați urmărit filmul artistic: MACISTE LA CURTEA ȚARULUI.

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82.

S F Â R Ș I T