Original subtitles

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

400.000 de $.

Pentru a trimite prin poștă o astfel de sumă, e un pic cam riscant.

Nu vă faceți griji.

Va fi petrecere în această seară pentru Springwood și fermieri.

- Cât e ceasul? - Șase și un sfert.

Și acum?

- Diligența e deja afară? - Da.

- Asigurați-vă că nu trece nimeni. - Stați liniștit. Să mergem!

- Să mergem! - Dii!

Vă rog, livrați aceste cărți... Nu.

Vă rog, om bun, astea sunt cărți foarte valoroase

pe care reverendul...

Nu.

Preotul e din Springwood

și așteaptă cu nerăbdare...

Asta e replica bună.

Părintele Marby din Springwood, omul acela sfânt,

așteaptă cu nerăbdare cărțile astea religioase,

pentru a-i folosi la predicile pascale.

O problemă preoțească neprevăzută mă reține aici la Jacksonville.

Pot să vă rog să i le livrați?

Șase, șapte și opt.

Da, la ora opt vor fi la jumătatea drumului.

Iată corespondența.

Fii cu ochii pe ea. E și o scrisoare pentru soră-mea cu un dolar în ea.

- 'Nă ziua, doamnă Carey. - D-le Carey, deja v-am aranjat valizele.

- Vreți să-mi dați și aia? - Nu, nu, mulțumesc.

Asta vine cu mine. E hrana pentru călătorie.

- Mișcă! - Da, da.

Și găsește-mi un loc lângă fereastră.

- Ieri am călătorit cam înghesuită. - Da, da, ai dreptate.

Așteaptă, Jeremiah Carey!

Prefer să stau la mijloc.

Dar, nu ai spus că preferi să călătorești lângă fereastră?

- E mai bun. - M-am răzgândit...

Jeremiah Carey.

- Totul e în regulă acolo sus? - Da.

Dă-i drumul, drumul e lung!

- Să mergem! - Dii, dii!

- Oprește-te! - Luke,

nu e reverendul care a călătorit cu noi ieri?

- Ba da. - Te rog, om bun,

trebuia să duc cărțile astea în Springwood.

Reverendul Marby le așteaptă cu nerăbdare,

- dar o misiune mă reține aici. - O să le pun împreună cu corespondența.

Va veni el personal să le ridice.

Cât vă datorez pentru transport?

50 de cenți. Dar nu vă deranjați părinte.

Dați-le mai bine banii săracilor bisericii dvs.

O să-i dau orfanilor mei.

Îmi pare rău că mă despart de tovarășii de drum.

Vă doresc tuturor călătorie plăcută.

Să sperăm, reverendule.

La cât de incomode sunt scaunele din diligență,

mă tem că atunci când o să ajungem în Springwood vom fi făcuți bucăți.

- Mai repede, o să vedeți, mai repede. - Poftim?

Spuneam că sunteți într-o companie plăcută.

- Să mergem! - Dii, dii!

La revedere! Călătorie plăcută!

- Mulțumim. - La revedere!

CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL

- Oprește-te! - Ce s-a întâmplat?

Oprește-te!

Ce se întâmplă?

E un om acolo.

Prr, prr!

Ne omoară!

Ne omoară!

- Nu, Jeremiah, ajutor! - Calmează-te!

Mâinile sus! Mâinile sus!

Mâinile sus, mâinile sus, mâinile sus!

Aruncați sacul de scrisori!

Și grăbiți-vă! Și grăbiți-vă!

- Se mulțumește doar cu sacul de scrisori. - Mi-e teamă!

Sacul de scrisori. Grăbește-te!

Grăbește-te!

Dă-l încoace!

Și călătorie plăcută, tovarăși!

Dă-i bice! Dă-i bice, Joe! Să plecăm!

Dii!

Moses, ești grozav!

Tu singur faci cât toată banda.

Pălării și artificii pe mine nu mă speriați.

Să vedem.

Ăsta e un cadou frumos pentru Rosario.

Nu-mi plac cărțile.

Hei, tu, ce s-a întâmplat?

Ce naiba s-a întâmplat?

Preotul!

E preotul! Dar eu nu vreau să mor.

- Spune-mi ce-ai făcut? - Am păcătuit, dar sunt un creștin.

Am șterpelit doar câțiva dolari, toate au fost furturi mărunte.

Am jefuit doar o diligență până în ziua de azi.

Vă jur! Și Dumnezeu m-a pedepsit lansând un fulger,

care m-a prins în plin.

- Ce ai furat? - Corespondența, părinte, jur.

Era doar ăsta și câțiva dolari.

Părinte, dacă treceți prin Hickland întrebați de Rosario.

E iubita mea.

Și spuneți-i că bietul Moses a murit gândindu-se la ea.

Părinte!

Nu mă lăsați să mor. Dați-mi binecuvântarea.

Da, fiule.

O vrei cu dreapta sau cu stânga?

Dați-mi-o cum vreți. Haideți!

În regulă, fiule.

Dar ce fel de preot sunteți?

Acum o să vezi ce fel de preot sunt.

Am fost jefuiți!

Bandiții au furat corespondența.

Prietene, de ce vrei să mă spânzuri?

Pot să știu?

În primul rând, fiindcă m-ai făcut să pierd o afacere de 400.000 de $.

În al doilea rând, fiindcă...

trece timpul.

Așa.

Și pentru că îmi place,

de când a trebuit să renunț la actorie.

Spânzurându-mă, nu-ți va aduce banii înapoi.

O să fac ca Shylock:

"O să mă răzbun tăindu-ți o livră de carne."

- O livră de ce? - Idiotule, banii ăia sunt pierduți.

Deja au ajuns în Springwood.

- În cea mai sigură banca din vest. - În Springwood?

O știu mai bine ca pe iubita mea.

În fiecare dimineață înainte de deschidere

șeriful stă de pază în fața băncii.

Bancherul e înăuntru, deschide seiful

și scoate doar bănetul necesar pentru o zi.

Trei minute și îl închide din nou.

Din momentul acela nu mai poți face nimic nici cu tunul, nici cu dinamita.

Tocmai de asta te spânzur, prostănacule.

Și după câtă greață îmi faci, dacă nu-ți rup gâtul o să vomit.

Hei, te grăbești prea tare.

Te ajut eu să pui mâna pe banii ăia.

O clipă!

Deja ți-am spus...

O să-ți fac eu rost de bani.

200 de $.

Nu.

Da.

Da.

Nu.

Ful.

Fii serios.

Trei ful-uri în jumătate de oră.

Și ținând cont că n-am chef astă-seară.

- Păcat că n-aveți chef. - Ce sunt trei ful-uri?

Săptămâna trecută în Dixon mi-a mers mult mai bine.

Burton are dreptate.

Pentru un călător în trecere,

Springwood nu vă putea rezerva o primire mai ospitalieră.

Hai, Conchita, dar cred că știi asta.

Noi plătim.

Bine, domnule Burton.

Amestecați cărțile.

200 de $ să intru în joc.

- În regulă. - Și fiți atent că, dacă mă încălzesc eu,

sunt în stare să vă fac să regretați pentru tot ceea ce ați spus.

Se poate.

Ajunge să spunem "noroc".

- Dublați potul pentru a juca. - Nu, 5.000 pentru a juca.

Nu pentru mine.

- Conchita ești chemată. - Regret, trebuie să plec.

Întoarce-te repede, îmi aduci noroc.

Nu.

- E prea mult pentru mine. - Și pentru mine.

Arătați cărțile.

- Ful de valeți. - Chiar că ești norocos,

dar când faci de cinci ori la rând ful trebuie spus că e noroc chior.

Aici nu e vorba despre noroc, prietene.

Nu e nevoie de noroc cu niște începători ca voi.

E un compozitor german.

Ia te uită!

Doi ași marcați. Bravo, Burton.

A pierdut chiar și trișând.

- Sunteți foarte rapid cu pistolul. - Cu trișorii n-am milă.

Avem nevoie de alt pachet de cărți dacă domnii vor să continuăm partida.

- E gata? - Dă-i drumul!

Oprește-te! E bine așa.

Șșt!

Ce e?

Hai, du-te!

Aici e.

Unu...

Doi...

Și trei.

Poftiți. Banca se deschide la ora 8:00 și puteți să încasați banii.

Mulțumesc. Și noapte bună.

Mai bine ați spune bună dimineața, e ora 5:00.

Chiar și fără tine norocul a fost de partea mea.

Da, ți-a mers bine?

Vezi aceste bucăți de hârtie?

După ce se deschide bancă la ora 8:00, se vor transforma în 130.000 de $.

- Îți place atât de mult laptele? - Da.

Am o vacă în cameră.

Nu râvniți la vaca vecinului,

la calul, la măgarul sau la femeia vecinului.

Fiindcă e un păcat.

Iar păcatul e osândă.

Alungați din suflet invidia, lăcomia, ispita.

Purificați-vă cu lumina adevărului.

Îndreptați-vă spre izbăvire

și nu uitați că cei cărora le oferiți izbăvire sunt aici.

Sunt aici.

Numai aici.

Păcătoșilor, căiți-vă înainte de a fi prea târziu.

Și tu, venerator al vițelului de aur,

ai grijă de tine, puterea infernului stă să se dezlănțuie.

Și voi ceilalți, îndepărtați-vă de casa lui Lucifer.

Scăpați de tentația Satanei.

Strălucirea acelui aur din urechi e un truc malefic.

Aurul care vă strălucește în mâini, vă pângărește sufletul.

Scăpați de aurul ăla murdar.

Nu-l atingeți.

Aruncați-l. Scăpați de el.

Îndreptați-vă spre singura, spre adevărata comoară care nu spurcă,

bogăția cerească.

Și eu vă spun,

că atunci când ne vom îndrepta spre ceruri ne vom uita la El

spunând "curăță-mi sufletul", iar diavolii vor dispărea.

Othello, actul IV.

Nu, voiam să spun David, psalmul 23.

Și acum linia de început.

Să cântăm cu toții împreună.

În cor.

Așa.

Așa, bine.

Așa, bravo, bine. Așa.

Cine e acolo?

Hei!

Vino încoace.

Am o afacere bună pentru tine. Haide!

Grăbește-te! E în interesul tău.

Mi-am asumat un risc mare să vin până aici.

Haide!

Sper că-mi vei înțelege bunele intenții. Iartă-mă.

Ține cartea asta.

Cu toții împreună. Bine. Așa. Așa.

Așa. Așa. Așa. Așa.

Kean!

Îmi deschizi?

- Oprește-te acolo! - Am rezolvat.

A mers ca pe roate.

- Hai, dă-mi desaga. - O clipă!

Acum vâslim în aceeași barcă, dar... fără trucuri, da?

Nu ai încredere în preotul tău? Hai, dă-mi-o.

Du-te înapoi jos.

Deschide, ai prins desaga.

- Deschide! - Îmi pare rău.

Binecuvântat fie Domnul.

Părinte!

Domnul v-a trimis aici.

Bietul meu Bonifazio nu poate fi înmormântat,

fără să-i fie spusă măcar o mică rugăciune.

Sunt flatat de invitația dvs., doamnă, dar sunt în trecere.

Mi-e teamă că nu pot să mă opresc în Springwood.

Preotul dvs. trebuie să spună rugăciunea.

Părintele Marby nu poate, e plecat în alt oraș.

Scumpă doamnă, ce pot să fac eu? Trebuie să plec într-o misiune urgentă.

Oițele mele mă așteaptă.

- Oh, vă rog... - Ascultă-mă.

Meseria mea e să potcovesc caii.

Și dacă cineva îmi spune să-i potcovesc calul, ce fac?

Îi potcovesc calul. De ce? Pentru că e meseria mea.

Meseria ta e să fii preot.

Și dacă eu vin la tine și spun că am nevoie de un preot,

trebuie s-o faci pe preotul. M-am explicat destul de clar?

- Fiindcă dacă nu, te... - Hei!

Ce se întâmplă aici?

Poftim? Nimic, nimic, șerifule.

Uite, m-am răzgândit în această privință și sunt bucuros să spun rugăciunea.

- Mulțumesc, părinte. - Să mergem!

Scuză-mă, șerifule. Ce oameni de treabă.

Ajutor! Au spart banca.

Nu se poate! Cum? Câți? Cine a fost?

Au furat totul!

Împodobiți-i capul cu cununa feciorelnică.

Roba ei albă așezați-o pe pământ

și din carnea ei să crească panseluțe.

Eu îți spun că frumoasa mea Ofelia

- va fi un înger... - Cine?

- Ofelia. - Ofelia?!

Dar defunctul e Bonifazio.

Da, om bun, dar ce contează numele?

Când sufletul părăsește trupul, orice nume e bun:

Desdemona, Ofelia, Cezar.

Dar, să ne rugăm.

Stai pe loc! Și mâinile sus!

Dii!

- Ce? - Poftim?

Nimic.

Să cântăm cu toții în cor.

Reverendule! Reverendule!

Au jefuit banca! Merg să prind hoții.

Dar ce faci? Unde mergi?

Oprește-te, nenorocitule!

Îmi cer iertare, însă pungașii ăia au jefuit banca.

- Au furat totul. Fii binecuvântat. - Ce a spus?

- Oprește-te, fiu de cățea! - Că au jefuit banca?

- Așa a spus. - Atunci suntem ruinați.

- Banii mei! - Dar-ar dracii!

Edwin Kean!

Un actor bun pleacă la timp

și nu-și lasă la vedere ochelarii de scenă.

Ce vrei?

Să știu ce face un actor jalnic ca tine îmbrăcat în preot,

într-un loc în care a fost jefuită o bancă.

De ce un actor jalnic?

Nu doar eu gândesc așa, chiar și publicul ți-a spus-o.

Întotdeauna e mai bine decât să fiu trișor.

Ca profesioniști ar trebui să ne ajutăm reciproc.

Ascultă, nu ai ce căuta aici. Aici lucrez doar eu.

Banii de la bancă sunt ai mei. Tu nu ai loc, e clar?

Te înșeli, Kean.

- O parte din banii ăia sunt ai mei. - Serios?

Și dacă vrei cifra exactă, 130.000 de $ pe care trebuia să-i încasez azi-dimineață.

Du-te naibii.

Nu știu despre ce bani vorbești.

Dă-te din calea mea!

- Ne comportăm ca niște domni? - Sigur, vino încoace, "domnule".

Nu există altă cale să ne înțelegem?

Și acum, dă-mi partea mea.

Cât de idiot ești.

Mă ții aici, în timp ce ticălosul ăla scapă cu banii.

- Dă-te din calea mea! - Despre ce ticălos vorbești?

- Ți-ar plăcea să știi, fiu de cățea? - Firește.

- Deci, îmi spui? - Sigur.

Haide!

Deci, îmi spui cine e nenorocitul ăla care are banii?

Hai încoace și îți spun.

Îți ajunge, Clay?

- E ultima ta partidă. - Da.

Nu mai vreau cărți.

- Măcar o dată suntem de acord. - Ești un drac, Kean.

Îmi pare rău pentru tine, dar nu pot lăsa martori.

Și acum scuipă tot. Cine are banii furați de la bancă?

Și mie mi-ar plăcea să știu asta.

Propovăduiai prea bine ca să fii un preot adevărat.

Tu ridică-te!

Reverendule, nu prea o să te ajute predica aia.

Aruncă pistolul!

- E un ceas, șerifule. - Am spus să arunci pistolul!

Iartă-mă, ce pistol?

Atenție sunt doi și sunt înarmați!

Tu, urcă sus! Îți acopăr spatele.

Kean, cred că suntem blocați aici.

Nu, încă nu.

- Ce se întâmplă? - Șerifule, grajdul a luat foc!

O să ardă totul!

- Șerifule, sunt afară! - Au reușit să iasă.

Dar-ar dracii! Au scăpat.

- Repede, la cai! - Și cine ne călărește caii?

- Hai, iubito, vino încoace! - Nu, nu, e păcat.

Pe urmă trebuie să mă spovedesc.

De cinci ori am fost să mă spovedesc luna trecută.

Știi ce a spus don Pablo. A spus că nu mă mai ajută cu idei.

Moses, îi spun lui Rosario dacă te apropii.

Ce parfum feminin de migdale.

Da, să vezi ce migdale îți dă Rosario dacă te vede.

Hai, vino încoace, Rosario nu e acasă.

Ce femeie. Când te văd mi-e foame.

Banditule, și lui Rosario i-ai spus că ți-e foame.

Firește. Întotdeauna mi-e foame.

La prânz o mănânc pe ea pentru că e iubita mea,

iar tu ești gustarea.

Poftă bună!

- Viața vieții mele. - Ticălosule!

Ochii ochilor mei. Gura gurii mele.

Nu, nu, Rosario, nu.

- Nu! Nu! - Nu, ce vrei să-i faci?

Nu e demn de o domnișoară.

Cățea împuțită! Te omor!

- Nu! - Te omor!

- Nu! - Trădătoareo! Hoațo!

Ajutor, mă omoară!

Și acum noi.

Măscărici mincinos!

- Calmează-te, iubito. - Porcule!

Rosario, calmează-te. Lasă-mă întâi să-ți explic.

A fost diavolul, crede-mă.

Dar eu te iubesc numai pe tine, viața vieții mele.

Iubire!

Hickland.

Da, ăsta e orășelul despre care mi-a vorbit.

Nemaipomenit.

Chestia e că trebuie să aflăm unde s-a ascuns.

Spunea că prietena lui locuiește aici.

Rosario mi se pare că o cheamă.

Mai bine am da de ea.

Corect. Eu caut în partea aia.

Hei!

Scumpule!

Cât de rău mă simt.

Ai uitat deja? M-ai făcut să-mi pierd capul.

Da, și mi l-ai spart pe al meu.

- Unde mi-e desaga? - Ce desagă?

- Unde mi-e desaga? - Dar...

Moses!

Hei, e cineva aici?

Scuzați-mă, dar nu e nimeni aici?

O clipă!

Maria! Maria!

Maria!

Aveți puțină răbdare, o să vedeți că vine.

Scuzați-mă, îmi dați voie?

Oh, vă rog.

Mulțumesc.

Ascultă...

- Cu mine vorbiți? - De unde ai cumpărat haina aia?

- Vă place? - Îhî.

Ai înnebunit?

Să știi că te-am auzit cum o chemai pe cățeaua aia.

Trădător fără D-zeu.

Maria! Maria!

- Să vezi ce Maria îți dau eu. - Dar termină cu Maria.

Mă gândesc la altceva, nu la Maria.

Ascultă, trebuie să plecăm de aici.

- Și în grabă. - Câtă grabă.

- Și care e motivul? - Sunt 400.000 de motive.

Sunt toți în această geantă.

Lasă aia. Încetează!

- Ce parfum. - Ce faci?

Ce parfum feminin de migdale.

- Nu începe iar. - Te iubesc, fetițo.

- Te iubesc, te iubesc, te iubesc. - Și când mă ceri de soție?

Când vrei tu. Mâine.

Vreau să știu câtor alte femei le-ai spus ce-mi spui mie.

Eu? Niciodată.

Asta crezi tu? Tu pentru mine ești singura, adevărata iubire.

Scumpule!

Vrei să mă iei cu tine? Bine.

Încă nu.

Acum, dezbracă-te.

Nu, așteaptă! E prea multă lumină.

Rezolv asta imediat.

Dimineață nenorocită! E el!

E deja aici.

Ce e, Moses?

- Mereu mă urmărește ghinionul. - Moses, îmi spui și mie ce ai?

- Și tu ce faci? Îmbracă-te! - De ce mă tratezi așa?

- Pot să știu cu ce ți-am greșit? - Trebuie să plecăm de aici.

Vrei să înțelegi? Și repede!

Unde o ascund? Unde ascund desaga?

De unde să știu eu?

Lărgește puțin asta. N-am de ales.

- Trebuie să mă grăbesc. - Frate, ce minunăție!

- Câți sunt? - Da.

Ce frumoși sunt! Mai mulți?

- Și acum, dezbracă-te! - Poftim?

Deci acum vrei? Da, și eu scumpule.

Chiar nu pricepi, scumpo.

Jos la intrare e un străin care are o moacă pocită.

- Cum arată? - Nu poți greși,

are o moacă pocită de hoț.

Ascultă, nu cunoști pe cineva care are față de hoț și pe care-l cheamă Moses?

Ba da, d-le, ba da. Cunosc cel puțin cinci Moses.

Moses Brooke, care a plecat în California când a fost holeră.

Moses Montero, care locuiește în Jacksonville.

Moses ciungul, care e fiul altui Moses, care a murit acum doi ani.

Da, și pe mine mă cheamă Moses, domnule.

Ai greșit buzunarul.

Uitați-o pe d-ra Rosario.

Du-te la bucătărie, Moses.

Du-te, Moses! Mă ocup eu de acești domni.

Ce pot face pentru domniile voastre?

Scumpă doamnă, îl căutăm pe un anume Moses.

Un tânăr creol, înalt, cu o moacă pocită de...

față de...

băiat de treabă.

Cred că a ajuns aseară sau azi-dimineață.

Nu, doar două persoane au sosit azi-dimineață.

Un cuplu de tineri însurăței.

Și acum, domnilor, trebuie să mă retrag puțin,

dar mă întorc repede.

Nu scăpa din ochi femeia aia.

- De ce? - Medalionul pe care îl poartă la gât

îl avea fiul ăla de cățea când l-am găsit.

Merg să arunc o privire sus.

- 3.500. - 4.000.

- 4.500. - 5.500.

- 7.000. - 10.000.

100.000 de săruturi. Eu am câștigat.

Dar cine sunteți? Ce doriți?

- Mii de scuze. - Da, dar data viitoare bateți înainte...

- Dar totuși, cine sunteți? - Cine sunteți?

- Ce doriți? - Ce doriți?

- Uite cine e aici. - Hei, prietene!

Salutare, porcule!

Hoț mizerabil.

- Bună ziua, frumusețe. - Vino încoace, cocoșule.

Hai, trezește-te!

Trezește-te, prietene!

Hei, reverendule! Ding, dong!

Ding, dong!

Lașilor, golanilor, plecați din camera noastră!

Lașule!

- Ce parfum folosești? - De cireșe.

Oh, nu, așteaptă! Așteaptă!

Așa, acum o să cobori repede pe fereastră.

Unde e?

Reverendule!

- Hei, prietene! - Spune-ți ultima rugăciune.

- Pentru că te omor ca pe un câine. - De ce?

- Nemernicule, ai fugit cu banii mei. - Și ce voiai să fac?

Voiai să fiu prins cu ei?

Și am venit aici să te aștept pe tine.

Ascultă, hai să împărțim frățește, jumi-juma.

Deci de asta încercai să fugi pe fereastră?

Nu, fugeam pentru că n-aveam bani să plătesc cazarea.

Scoate banii!

Ce voiai, să-i iau cu mine?

Sunt mai în siguranță decât la bancă.

Unde?

Păi, dacă mă ucizi, nu vei afla niciodată.

Să fim înțeleși, jumi-juma.

În regulă. Să mergem.

Hei...

mi-ai distrus cămașa cea nouă.

- O să mi-o plătești separat. - Separat îți plătesc coșciugul. Mișcă!

Sunt aici.

- Locuiește cineva aici? - Cine să locuiască?

Dacă ar fi locuit careva nu aș mai fi ascuns banii.

Prin părțile astea nu sunt decât hoți.

O clipă, băiete, intru eu primul.

Nu ai încredere în mine?

Nu.

Ai văzut ce se întâmplă dacă n-ai încredere?

Deschide, idiotule!

Nu uita că o să-mi plătești și asta.

N-am mai văzut un bandit așa prost ca tine.

Mai bine o făceai pe guralivul cu fața pudrată și barbă falsă.

Ca să fii bandit e nevoie de curaj.

Și ca să-l păcălești pe Moses, nu sunt de ajuns nicio sută ca tine.

Banii sunt la mine și-i păstrez.

Îmi dai jumătate, eh?

Și acum, pe cel mai isteț bandit din vest o să-l prăjim ca pe un porc.

La foc mic.

Nu te umfla prea tare în pene, băiete.

Bucătarul are zi liberă.

Dar ce ai înțeles? Că vreau să-ți dau foc?

- Era doar o glumă. - Deci era o glumă?

Păi, acum îți fac eu una.

Îmi pare rău, d-ră, dar trebuie să veniți cu mine la șerif.

- Am câteva întrebări. - Acum mă grăbesc.

Părinții mei mă așteaptă să mă întorc.

Și vor mai aștepta puțin. Și noi ne grăbim.

Sunt câteva lucruri ciudate care trebuiesc clarificate.

De exemplu, în legătură cu acel Moses pe care spuneți că nu-l cunoașteți,

s-ar părea că-l cunoașteți foarte bine.

- Ce vi s-a întâmplat? - Ce mă doare, domnule.

Sunt în travaliu. Nu vreau să nasc pe drum.

Și acum cum facem?

E nevoie de un doctor.

Nu, nu, nu e nimic. Liniștiți-vă! Să nu ne pierdem cu firea.

Preiau eu de aici. O să vedeți că o să rezolv totul.

Nu reușesc să mă gândesc la nimic.

Știu să scot un iepure din pălărie, dar nu aș ști niciodată...

- Încotro vă îndreptați? - Spre domiciliu, d-le.

- La aproape 5 km de aici. - Bine, să mergem acolo.

- Mulțumesc, d-le, mulțumesc. - Bine, vă conduc eu acasă,

dar trebuie să-mi promiteți că copilul va avea răbdare să aștepte până ajungem.

O, da, da, dar să ne grăbim.

Și acum, stimate domn.

- Spune-mi ce ai făcut cu banii? - Mi i-a furat cineva.

Îți jur, Kean.

Ăsta e un loc plin de bandiți. Îți jur!

O persoană cinstită pierde tot timpul prin părțile astea.

Unde ai ascuns banii?

Ți-am spus, cineva mi i-a furat.

Dar îți zic ceva, când am ajuns la Hickland nu i-am mai găsit.

Unde ai ascuns banii?

Nenorocitule!

Păi, dacă vrei neapărat să știi...

În regulă, îți spun.

- I-am dat lui Rosario. - Fata din Hickland?

Atunci stăm bine. Mi-am trimis prietenul după ea.

Ce? Dar ăla o să ne păcălească pe amândoi.

- Dezleagă-mă, repede! - Unde mergea?

- În satul ei. - Unde?

Vorbește sau te ucid.

Dacă mă ucizi n-o să-ți spună nimeni.

E ultima ta șansă, copil din flori.

Mamă! Mamă!

- Mamă! Mamă! - Ce se întâmplă?

- Vine Rosario. Am văzut eu. - Rosario?

Sfântă Fecioară! Trebuie să-i spunem tatălui tău.

Băieți, vreți să inundați drumul cu tequila mea?

Proștilor!

Fiți atenți!

Poți să ai o grămadă de copii,

te chinui să-i crești, apoi când ai nevoie de ajutor

incapabilii lenevesc.

Sunt buni doar trei pași precum porcii.

Tată!

- Miguel... - Tată...

Vine! Vine! Nu-mi vine să cred.

Ce naiba e cu gălăgia asta? Cine vine?

- Furtuna, cutremurul? - Rosario.

- Vine Rosario? - Da, Rosario.

Rosario se întoarce acasă!

Să mergem, băieți. Unde e?

Nu-mi pasă că vine Rosario.

Opriți-vă acolo!

Așa, aici.

Am ajuns cu bine.

- Vă simțiți mai bine acum? - Da.

Sunt acasă, nu-mi vine să cred.

Sunteți nebună să coborâți astfel?

- Rosario! - Mamă!

- Frumoasa mea! - M-am întors acasă.

Dar ești gravidă! Nerușinato!

Ai tupeu să te prezinți la casa tatălui tău însărcinată în șapte luni?

- Păi, eu... - Nenorocito, cine e tatăl?

Vreau să-i știu numele. Cine e tatăl copilului?

Hai, vorbește! Cine e tatăl copilului?

A fost Moses, nu-i așa? Sigur el a fost.

- Păi, da. - Îl omor!

- Nu, Miguel, nu! - Îl omor!

- Nu, nu a fost Moses. - Atunci cine?

- Cel de acolo. - Cine?!

- Cel de acolo. - Cine?! Dar...

- Ați înnebunit? - Ce se întâmplă aici?

Nu ai văzut-o pe soră-ta? Uite cum arată?

- Și a fost ăla de acolo. - Hai, calmează-te, Miguel.

- A venit să rezolve lucrurile. - Nu, nu doamnă.

Scoateți-vă asta din cap.

Ușurel, ușurel, oameni buni.

Nu vă ajunge o naștere?

Vreți și o înmormântare?

Opriți-vă! Înapoi!

Sfinte Sisoe, se ucid între ei. Se ucid între ei.

- Taci din gură! - Nu mișcă nimeni sau trag!

Fiul ăla de cățea!

Tequila de rahat!

Oprește-te, străine!

Iertați-mă, părinte.

- Iertați-mă. - Dar ce se întâmplă, fiule?

Știți ce vor nebunii ăia? Vor să mă însoare.

Și vreți să știți de ce?

Pentru că fata a rămas însărcinată, iar eu nici măcar n-o cunosc.

Dacă n-o cunoști păcatul e și mai mare.

Domnul iartă iubirea, dar nu și instinctul animalic.

Nu am fost eu. Nu e copilul meu.

Păi, să auzim cum o cheamă pe fată.

- Rosario Fuentes. - A, Rosario Fuentes, sora mea.

- Cine e? - Ieși, idiotule!

- Porcule! - Ce familie mare!

Aici este!

Privește Rosario!

Această rochie e albă, imaculată,

cu care o să mergi la altar.

Și bunica ta a purtat această rochie când s-a căsătorit.

Uite ce frumoasă e.

Dar fiind gravidă nu o să-mi fie bună, mamă.

- E prea strâmtă. - Nu-ți fă griji.

Și eu când m-am căsătorit am fost gravidă în cinci luni.

Și bunică-ta, odihnească-se în pace.

Noi femeile,

suntem întotdeauna victimele violenței bărbatului.

Asta pentru că suntem prea fragile, prea darnice.

- Deci, copii, sunteți pregătiți? - Da, tată...

Draga mea fiică, străinul prezent aici

a venit în mod voluntar aici să-mi ceară mâna ta,

iar tatăl tău i-a dat-o.

Fratele tău, Alfonso, va oficia această căsătorie fericită.

Iar eu nu vreau să mă căsătoresc cu el.

Poftim. Ați auzit-o? Ați auzit-o?

Ce ai spus?

Toți frații tăi, împreună cu mine,

am riscat să fim omorâți ca să-ți salvăm onoarea ta și pe cea a familiei

- și tu îl refuzi. - Regret, dar nu mă căsătoresc cu el.

Și, în plus, la nunta ta va fi prezent și unchiul tău Garrito Lopez.

- Garrito Lopez... - Garrito Lopez...

- Cine e Garrito Lopez? - Ține-te bine.

E cel mai mare bandit din țară, măreția acestei țări,

cu o recompensă de 15.000 de $ pe capul lui.

Da, un om valoros.

Dacă Garrito riscă să moară ca să vină până aici pentru tine

- nunta se va ține. - Nu!

- Nerușinato! - Ascultă, nu e cazul să insiști.

Ceea ce port în pântece nu e nicidecum al celui de acolo, e al lui Moses.

Poftim!

Sunt 400.000 de $ pe care Moses i-a câștigat în mod cinstit.

La un jaf.

400.000 de $! Moses a câștigat.

Acum e mai măreț decât Garrito.

Nu mișcă nimeni!

Vai de cine mișcă. Mâinile sus!

- Opriți-l pe hoțul ăla! - Haideți, fraților.

Trebuie să-l prindem.

Nenorocitul!

Am ajuns, prieteni și rude.

Să nu se spună că, Garrito Lopez, a lipsit de la nunta scumpei sale nepoate.

- Nu va fi nicio nuntă, frățioare. - Cum adică? Ce s-a întâmplat?

Soțul nu o vrea pe Rosario. Rosario nu vrea soțul.

Și el a fugit, luând cu el 400.000 de $ care erau ai lui Moses.

- 400.000 de ce? - De mii.

- 400.000 de ce? - De dolari.

- Cine i-a luat? Soțul? - Da.

- Încotro a luat-o? - De unde să știu eu?

La drum, fraților!

Ascultă, Garrito, nu Moses trebuia să se căsătorească cu nepoata ta?

- Ce fac, îl omor? - Nu.

E cu un străin.

Caută pe cineva. Urmărește-i!

Dacă e pentru bani, îi urmăresc și-n iad.

A fugit din satul iubitei tale. Trebuie să treacă pe aici.

Să așteptăm.

- Cine e? - Cameristul, domnule.

O clipă!

Intră!

- Am cumpărat valiza care m-ați rugat. - A, da.

- Poftim! - Sper să vă fie de folos.

Da, mulțumesc.

- Pot să vă întreb ceva? - Spuneți.

Scuzați-mă, domnișoară.

- E departe gara de han? - Nu.

Jeremiah, uită-te în sus.

Când vorbești cu o persoană trebuie s-o privești în ochi.

- Despre ce vorbeai cu domnișoara? - Îi ceream doar o informație.

De când suntem aici nu ceri decât informații.

Voia să știe unde e gara.

Îi arăt eu unde e gara.

Dați-ne nota de plată, vă rog.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Hai, ce mai aștepți? Plătește! - Da.

Așteaptă! Ce faci? Plătește fără să te uiți.

Dar mă uitam.

La nota de plată trebuie să te uiți, la nota de plată.

Ai verificat bagajul?

Unde e geanta cu hrana?

- E aici, nu vezi că e aici? - Dar ăsta e un furt.

Trei dolari și șaptezeci și cinci de cenți?

Dar asta înseamnă să jecmănești clienții.

Camerele sunt mici, paturile tari.

Hai, plătește și să plecăm.

Nu mai punem niciodată piciorul aici.

- La ce oră pleacă trenul spre Dallas? - Pe la prânz.

Și tu, poți să te grăbești? Mai avem doar două ore să prindem trenul.

- Poftiți. - Mulțumesc.

Scuzați-mă, puteți să-mi schimbați banii ăștia?

Ai aflat unde e gara?

- Dar ai spus că nu pot vorbi cu ea. - Da, pentru că știu despre ce vorbeai.

- Și dvs. plecați la Dallas? - Poftim? A, da, mulțumesc.

- Hai, mișcă-te, mișcă-te! - Dar aștept restul?

Îți dau eu restul, acasă.

Hei!

Domnul pare foarte sigur de el.

- Sigur a ascuns deja banii. - Unde?

Poate la vreun prieten sau la hotel.

- Are geanta la el. - Nu, așteaptă!

Tu du-te în partea asta, eu merg în partea aia.

În regulă.

Nu.

Aruncă geanta aia!

Hei, ce mai faci, prietene?

Nu există niciun prieten aici.

Lasă banii și dispari.

O clipă!

- Vreau partea mea. - Cred că deja ți-ai luat-o.

- Doar 50 de $. - 50 îți ajung.

Nu zic bine, Moses?

Știi bine la ce mă gândesc. Sunt deja prea mulți.

Deci ăsta e Moses? Are o moacă frumoasă de hoț.

Ascultă, urcă pe cal și dispari.

Ai înțeles?

Plec, dar să știi că nu se termină așa.

Moses...

La ce s-a referit?

Deci cum ne-am înțeles, da? Jumi-juma.

O clipă!

- Dar asta e o capcană! - Și nu tu mi-ai pregătit-o?

Eu nu, pariez că Rosario l-a trimis.

Atenție! Împrăștiați-vă!

Pe aici! Să mergem pe aici.

Ce naiba se întâmplă?

- Ce vreți? Cine sunteți? - Prieteni.

Sosesc!

- Plecați! - Plecați!

Ieșiți! Ieșiți!

Plecați de aici!

Hei, prietene!

Eu merg să chem șeriful.

Amice!

Încă unul și du-te.

Pe aici!

Acum e rândul meu.

Te-au făcut negru, șefu.

E doar o deghizare.

Ocupat.

Domnule, aici.

Hei, prietene!

Iartă-mă, dar...

Îmi pare bine.

Ocupat.

Ca rege, te fac cavaler.

Șefu, iar te-ai deghizat?

Îmi aduci ghinion. De fiecare dată când dau peste tine sunt lovit.

Uitați-l! E acolo sus. Să-l prindem!

Hei, prieteni!

- Felicitări! - Felicitări!

Unde e geanta mea? A, iat-o.

Nu, prietene, faci o greșeală. Geanta e și a mea.

- Nu mișcați! - Opriți-vă!

Domnilor, cred că vă înșelați amândoi,

fiindcă geanta aia e a mea.

Mulțumesc mult.

Și acum,

să vedem cum am făcut 400.000 de $.

Nenorociților! Vă omor pe amândoi!

- Vine șeriful! - Să plecăm, băieți!

- Pe aici! - Pe aici!

- Nu, așteaptă! - Ce se întâmplă aici?

Tocmai l-ai ratat pe Garrito Lopez.

- A fugit în partea aia. - Da, în partea aia.

- Ticălosul ăla împuțit! - Hoțul ăla mizerabil.

N-ai auzit nimic? Crezi că ne mai rețin mult aici?

L-am întrebat pe locotenent, dar a spus că nu știe.

Jeremiah Carey, schimbă repede locul.

- De ce? - Știi foarte bine de ce.

Nu e locul potrivit pentru tine.

- Salutare, prietene. - Bună ziua.

Ia uite pe cine avem noi aici!

- Ce căutați aici? Ce vreți? - Unde sunt banii?

Nu știu.

Eu deja știu.

Mi-este cam foame.

Mănâncă, nu știi decât să mănânci.

Da, mulțumesc.

O, nu! Nu!

- Tu nu vrei nimic? - Nu.

Hai, mănâncă.

O clipă, doamnă! Ce aveți în geanta asta?

- Nu prea înțeleg. - Dar sergente... Jeremiah.

- Eu... - Locotenente!

Vino puțin.

Uită-te puțin aici.

Ce-i cu banii ăștia?

BANCA NAȚIONALĂ DE VEST

Jeremiah Carey, ai jefuit chiar și o bancă!

Golan tupeist!

Și nu mi-ai spus nimic.

Locotenente, arestează-l pe infractorul ăsta.

Dar eu n-am...

- Haideți cu mine. - Îhî.

- Amândoi. - Poftim? Dar eu...

- Dar eu, de ce? - Vă rog, doamnă.

Sunt o biată femeie nevinovată, el e infractorul.

- Voi doi, supravegheați-i cu atenție! - Jos mâinile! Nu mă atinge!

De 25 de ani sunt martira acelui nenorocit.

Atâta trudă degeaba.

Da, și acum o luăm de la început.

Da, dar de data asta fără trucuri.

S-a făcut?

- Dar, te avertizez, fără trucuri. - Cum poți să crezi asta?

Ești ca și unchiul meu. Fără trucuri.

Haide, suntem rude.

Până nu te căsătorești cu Rosario nu suntem rude.

- Și n-am încredere nici în rude. - Nici măcar în mine?

Ascultă, e o afacere de 400.000 de $ și e și ușoară.

Dar e nevoie de mulți oameni și foarte valoroși, ca ai tăi.

Și cum îi împarți și cu yankeii?

Ăia doi sunt cam hoți pentru firea mea.

Au încercat deja să mă păcălească...

- De mai multe ori. - Nu prea sunteți parteneri.

De data asta noi o să-i păcălim pe ei.

- Sgt., prizonierii sunt la loc sigur? - Da, d-le locotenent.

- Am pus patru oameni de pază. - În regulă.

Am numărat banii. Cred că aveți dreptate.

Ar putea fi vorba despre jaful din Springwood.

- Fiți atenți! - Da, d-le locotenent.

Merg să-i telegrafiez șerifului din Springwood.

Moses ne-a dat semnalul.

Acum e rândul nostru.

Sergente!

Atențiune!

Spune, sergente, unde îl pot găsi pe comandantul vostru?

În partea aia la telegraf, d-le general.

Pe loc repaus, sergente.

Frumoasă fată.

Continuă, sergente.

Cum adică nu răspund în Springwood?

- Ești sigur că primesc semnal? - Nu știu.

Locotenente!

Pe loc repaus, locotenente.

Am auzit că ai capturat autorii unui jaf îndrăzneț.

Se pare că da, d-le general.

Am prins liderul bandiților împreună cu banii.

Mă gândeam să vin la Springwood cu următorul tren.

- Felicitările mele, locotenente. - Mulțumesc, d-le general.

- Absolvent de academie? - Da, d-le.

- West Point, promoția '75. - West Point!

Câte amintiri frumoase.

Ia spune-mi.

- Instructorul de poligon mai e... - Maiorul Sanders, d-le general.

Ah, Sanders.

Sanders, bunul meu prieten, de mai bine de 20 de ani.

Ia spune-mi, lt.

- Banii confiscați sunt în siguranță? - Da, sunt aici, închiși în geantă.

Aici?

Lt., asta e o neglijență impardonabilă.

Dar înțelege că bătrânul ăla nu e liderul.

Liderul bandei e Garrito Lopez în persoană.

Nu se știe când o sută de bandiți, ar putea da buzna aici dintr-o clipă într-alta.

Eu nu m-am gândit... nu m-aș fi gândit că...

Nu gândi, lt. Îți interzic să gândești.

Bine că încă mai e timp.

- Ia geanta asta și hai cu mine. - Da, domnule.

Stâng, drept! Stâng, drept! Stâng, drept, stâng!

Stâng, drept! Stâng, drept! Stâng, drept, stâng!

- Grupă, stop! - Ăsta mi se pare cel mai sigur loc, lt.

Pereți solizi.

- Cine are cheia? - Sergentul.

Hai, sergente, deschide.

În jurul perimetrului clădirii, postează gărzi.

Și este interzis să părăsiți postul fără un ordin clar,

emis de mine sau de locotenent.

- Ne-am înțeles? - Da, domnule.

Tu vino cu mine locotenente.

Așa, pune geanta acolo, locotenente.

Locul ăsta mi se pare foarte sigur și ușor de apărat.

- Acum putem sta liniștiți. - Da, d-le general.

Voi doi, în fața acestei uși. Voi doi, la dreapta.

Încă doi, în partea aia. Voi doi, în spate.

Moses a spus să înconjurăm gara...

și să fim pregătiți să ne luptăm cu soldații.

Haideți, să împingem cu toții.

Cu putere! Cu putere!

Cu putere!

Știam eu. Adăpostiți-vă!

Haideți, ripostați!

Și acum, lt., o să vedem ce ai învățat la academie.

Du-te și plasează-ți oamenii! Toți oamenii!

- O să-i ataci din spate. Du-te! - Da, da, d-le general.

Repede!

Sgt., toți oamenii la posturile de luptă.

Să mergem, fraților!

Haideți, să ne grăbim!

La dreapta! Atacați!

Împingeți cu putere! Haideți, băieți!

Urcați în vagon! Toată lumea în vagon!

Haide, urcă!

Haide!

Suntem toți? Hei, atenție!

- Bravo Moses! - Bravo băiete!

Hei, prietene! Spune că Moses nu e un drac.

Și acum, avem cale liberă.

Ai văzut?

Da, dar nu te entuziasma, încă mai e Garrito.

- Și e un tip dat naibii. - Stai liniștit.

Sunt identice.

Moses!

- Unchiule! - Arunc-o!

Totul e aranjat.

- Grăbește-te, unchiule! - Să mergem!

O duc la loc sigur.

Te așteptăm acolo. Urmează-ne, Moses.

Hei, Moses. Grăbește-te!

Pe aici! Să plecăm, repede!

Perfect, băieți!

- Spune, ne lipsesc mulți oameni? - Am pierdut cel puțin doisprezece.

Îmi pare rău pentru ei,

dar cu cât mai puțini suntem, cu atât mai bine se împarte.

N-am mai văzut niciodată atâția bani.

- A sosit clipa să-i numărăm. - Da.

Coborâți, băieți! Se împart banii.

400.000 de $!

Fiu de cățea!

Moses o să mi-o plătească.

Să mergem!

Cu toată agitația pe care o va provoca această poveste,

nu mi se pare prea prudent să fim văzuți împreună.

De ce?

Moses nu prea are ce pierde. Tu poți să te îmbraci în preot.

- Dar eu trăiesc în lumea bună. - A trișorilor?

Atunci să împărțim banii repede.

- Prr! - Prr!

Sunt mulțumit. E prima dată când suntem toți trei de acord.

Kean, geanta.

- Cine împarte banii? - Eu.

- De ce tu? - Am spus, eu.

E Garrito Lopez!

Să plecăm de aici!

Dii! Dii!

Nenorociții! Să mergem după ei.

Dii! Dii!

Dii! Dii!

Haideți băieți!

La naiba, e gol!

Și al meu, naibii!

Să sărim aici.

Pe aici. Pe aici.

- Râul trebuie să fie în apropiere. - Problema, acum, e cum ajungem acolo.

Ce e ăla? Ultimul trabuc al condamnaților la moarte?

Poate că da.

Privește, Garrito, fug!

Nu trebuie să ajungă la râu. Să-i căutăm!

Voi mergeți în partea aia!

Când vom ajunge în cealaltă parte, o să tăiem frânghia.

Să mergem!

Garrito! Să ne întoarcem înapoi.

Nu trageți! Îi vreau vii.

Și atenție la geantă.

Să mergem! Cu putere!

Ticăloși nenorociți! Mai vedem dacă scăpați cu viață.

Hai, unchiule, fă o băiță!

Voi ce mai mai așteptați? Trageți!

Ucideți-i pe toți!

Toată lumea în apă! Toată lumea în apă!

În apă și voi.

Pasează! Pasează!

Mie! Mie! Mie!

Dă-o înapoi!

Poftim!

Atenție! Atenție!

Ține!

Atacă, Clay!

Oprește-te! Oprește-te!

Și astfel jocul s-a terminat.

- Acum se spune, "jos cortina". - Tu în ce parte mergi?

Păi, merg de-a lungul râului, nu se știe niciodată.

Bun, asta înseamnă că eu merg în cealaltă direcție.

Dacă te mai întâlnești cu mine, fă-te că nu mă cunoști.

Nu mi-ai adus niciodată noroc.

- Cum nu mi-ai adus nici tu mie. - Prieteni...

dacă vreți să știți, Moses s-a săturat de amândoi.

- Și duceți-vă naibii! - Tu nu naibii, ci la spânzurătoare,

cu moaca aia pocită de hoț.

Iarăși!

Hei, dar...

unde e geanta?

Căutați cumva asta?

Nu mișcați! Cred că putem să ne înțelegem.

- Care sunt condițiile? - Să mă lăsați să vin cu voi.

Unde...?

Unde sunt femei.

Multe femei.

Femei frumoase.

Jeremiah Carey!

- Vino aici acum! - Nu!

- Vino aici! - Nu, niciodată, nici mort!

Vrăjitoareo!

Să plecăm!

Să mergem, prieteni!

- Hai, să ne grăbim! - Unde te grăbești?

Să găsesc femei, multe femei, femei frumoase.

S F Â R Ș I T

Ați urmărit filmul artistic: CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL