Original subtitles

Hai. Pe aici.

Veniţi, repede! Davide! Fede!

S-a otrăvit! Nu avem timp să-l ducem la spital.

Anunţaţi la centru. Să trimită ei un doctor.

Trebuie să-l facem să vomite.

Respiră!

Ticălosule!

Haide, scuipă totul afară!

Degeaba. Trebuie pus culcat.

Nu muri acum, ticălosule! Nu muri!

Nu poţi să-mi faci asta, gunoiule! Haide! Trebuie să trăieşti.

Gunoiule, nu muri! Nu poţi să-mi faci asta!

Tano, ce ai făcut? Nu scapi aşa uşor.

Aşa.

Aşa. Începe să respire.

Se pare că-şi revine.

Carta.

Bună seara.

Bună seara şi ţie.

Este un guguştiuc afară, în acel copac.

Păsările te ajută să înţelegi ce nu mai ţii minte.

Să înţelegi... ce?

Când este timpul.

Trebuie doar să le asculţi cântecul.

Când le aud, agricultorii ştiu că trebuie să înceapă recoltatul.

Iar fetele se pregătesc pentru căsătorie.

Iar cei bătrâni, ca mine, se gândesc la câte zile mai au de trăit.

Stăteau multe în acel copac... până în seara asta când ai venit dumneata.

Acum nu mai cântă.

Carta, am nevoie de tine. Sunt singur şi vreau să încep războiul

împotriva lui Brenno.

Ce tot spuneţi?

Un război?

- Împotriva lui Brenno? - Da. Contra lui şi a celor care-i comandă.

Vreau să distrug mafia siciliana. Vreau să opresc traficul mare de droguri

pentru totdeauna.

Zona aceea trebuie să devină cum a fost înainte. Florile... marea

Iar minunatele grădini care-au fost...

să nu mai fie pline de morţi, de sânge şi de frică.

De fapt, baronului Linori...

îi plăceau lucrurile astea? - Baronul Linori nu mai există.

Fostul câine credincios al stăpânului, care stă în faţa ta... e prea bătrân...

. ŞI obosit.

Şi nu mă mai iau după ideile nebuneşti.

Astea sunt pentru cei de vârsta ta.

Sunt singur, dar nu sunt nebun. Totul este pregătit.

Dar acum îmi lipseşte o persoană ca tine.

Eu acum mă ocup de porumbei.

Brenno nu poate fi atins.

El controlează totul şi toate.

- Dar nu te controlează şi pe tine. - Eu am ieşit din joc.

Păi atunci intră înapoi alături de mine.

Brenno vrea să facă afaceri de miliarde...

„„furând din banii destinaţi lumii a 3-a.

Dar eu mă voi asigura că acei bani vor lua o altă direcţie.

Tu îl cunoşti pe Brenno. Ajută-mă să-i stric planurile.

Să plec de aici, nu mă obligă nimeni. Şi-n altă ordine de idei,

prefer să mă ocup de porumbei.

Cu banii care ţi i-aş da, ţi-ai putea cumpăra orice din lume.

Şi ce crezi că mi-aş cumpăra?

Încă n-ai înţeles?

Nimeni nu are ce să-mi ofere.

Pentru că nimic nu mă mai interesează.

Pot să-ţi ofer ceva. Posibilitatea de a te răzbuna pe cei

care-au distrus familia Linori. ÎIţi ofer răzbunarea!

Brenno a fost unul dintre ei, care nu a ridicat un deget să-ţi salveze stăpânul.

Carta...

Trebuie să lucrezi pentru mine.

Ce nevoie ai... să-l cauţi pe Brenno?

Nu vă ajung banii care vi i-a lăsat tatăl dumitale?

Ca să economisească acei bani, tatăl meu a acceptat să-şi murdărească măâinile...

pentru că i-a fost ucisă soţia şi copiii.

Eu nu sunt ca şiel.

Nu a fost Brenno cel care l-a condamnat pe Linori.

Pe toată familia... inclusiv pe băieţel.

Pe ei i-au condamnat altcineva.

Espinosa... şi Tano.

Eu nu-l vreau pe Brenno!

Îi vreau doar pe ei.

Pe Tano Cariddi... şi Antonio Espinosa.

- Pe ăştia nu ţi-i pot da eu. Pot doar - Pe ei îi vreau.

Dacă eşti atât de curajos... cum spui că eşti...

caută-i.

Sunt ca nişte vulturi...

care miros carcasele animalelor lui Brenno

Vvara.

Eu voi fi aici, aşteptându-i.

Deci... asta înseamnă un "Da'"?

Da.

Vrei acum să vorbim?

Braccio s-a întors.

Ce se întâmplă, Davide? De ce am fost adusă aici?

- De ce sunt bare la ferestre? - Nu, nu... nu e ceea ce crezi tu.

Aici nu e nici un doctor. Stai liniştită.

Stai liniştită.

Un avion special pentru a fi adus aici, în Italia...

Un loc care nu-i închisoare... supraveghere permanentă...

Şi acum, pe deasupra... un general.

Se vede că aţi greşit persoana. Eu nu mai sunt atât de important.

Şi nici nu voi mai fi.

Dă-i drumul, generale, spuneţi-mi ce vreţi.

Sunt aici pentru a te convinge să colaborezi cu justiţia.

Şi cum vrei s-o faci?

Ai să-mi vorbeşti de morală?

- De riscuri? De dragostea pentru adevăr? - Nu sunt aici să te plictisesc.

A, nu. De atâta timp n-am avut măcar un televizor în această cameră...

Încă din prima seară nu v-a păsat cum reuşesc să adorm.

Deci...

- De unde vreţi să începem? - Vreau să începem... cu URA.

Asta deoarece... acolo era puterea ta.

URA ta împotriva lumii întregi.

Ce s-a întâmplat de ai devenit un miel, trădat şi abandonat de toţi,

dar nu reacţionezi. De ce?

- Chiar nu mai urăşti pe nimeni? - Pe mulţi. Chiar de la început.

Cum eşti dumneata, sunt toţi. De aceea n-am de gând să mai ajut pe nimeni.

Acum lăsaţi-mă. Sunt obosit.

Mai întâi lăsaţi-mă în pace, aş vrea să-mi revin.

Spune-mi ceva.

O urăşti chiar şi pe Maria, sora dumitale?

De ce-mi spui astea?

Maria se descurcă destul de bine şi cred că i-ar place să te întâlnească.

Chiar dacă cineva te va ucide, va trebui să o convingem că este pentru o cauză dreaptă.

- Este un lucru inevitabil. - Ce înseamnă asta?

Maria...

este aici.

Nenorocitule! Maria nu trebuie amestecată. Tu, generale, foloseşte-te de mine!

Maria a suferit destul şi nu trebuie amestecată în povestea asta!

Asta nu. Maria există, trăieşte. Nu mai poţi să te prefaci că nu există.

Bastardule!

Nenorocitule!

Nu vreau ca ea să mă vadă aşa.

A fost o călătorie lungă. N-a dormit toată noaptea. E obosit.

- Dar, este bine? - Sigur, este bine.

Are nevoie doar de puţină odihnă.

Fratele dumitale te aşteaptă.

N-am avut nici măcar timp să mă bărbieresc.

Nici să mă schimb.

Maria, mai ştii să faci ca peştele zburător?

Nu ne-am mai jucat jocul ăsta de mult timp.

Îmbrăţişează-mă.

Eşti aici.

Acum eşti aici.

Aici, cu mine.

Da?

Este Braccio. Tano a cerut să iasă la plimbare cu Maria prin pădure.

- Să-i lase să iasă. - N-ar trebui ca Braccio să-i supravegheze?

Nu.

Să-i lase singuri.

Bine. Lasă-i să iasă.

Davide a zis că te va ajuta. El este bun. Este prieten cu Silvia.

- Trebuie să ai încredere în el. - Păi, am.

După aceea ai să fii liber?

E adevărat?

E adevărat că va fi aşa?

- Şi când ai să fii liber vom pleca de aici? - Sigur. Vom pleca de aici.

Acum îmi spui adevărul?

Insula aia din Africa, despre care m scris în scrisoare, chiar există?

Jură-mi că vom merge acolo.

Da, Maria, îţi jur.

Îţi jur pe viaţa mea.

Atenţie! Haide! Treci!

Mamă!

Carta!

Mi-a zis cineva că eşti mort.

Între prieteni nu se zice: "Buna ziua'?

Nu mă inviţi înăuntru?

Nu. Acum nu pot. Am oaspeţi.

- Bravo, Santino! - Ce vrei?

Dacă-l vezi pe Brenno... spunei "Saru' mana" din partea lui Carta.

Şi spune-i că îmi pare rău...

că atunci când mi-a oferit de lucru eu i-am spus "Nu".

Am înţeles. Îi spun că ţi-ai cerut scuze.

Îmi cer scuze şi acelei femei.

Aceea care este înăuntru. Nu uiţi, nu?

Doar ce-am fost eliberat din închisoare... iar acum sunt tare confuz.

Dar noi încă suntem prieteni...

chiar dacă ne schimbăm hainele...

obiceiurile nu se pot schimba. Am înţeles. Vrei să-ţi fac acelaşi serviciu.

Serviciul ăsta numai tu-l poţi face. Eşti câinele lui credincios.

Spune-i că vreau să-l întâlnesc. Nimic altceva.

Şi schimbă muzica. Asta nu e bună de nimic.

Aici sunt. M-am întors.

- S-a rupt. - Bine, ţi-o repar eu.

Unul dintre proiectile a intrat acolo.

Vezi numărul ăsta?

Da. Este un prefix din străinătate, pentru Praga.

Ştii dacă Bellini cunoştea pe cineva în Praga?

- Daţi-mi să-l scriu mai citeţ. - Poftim, mulţumesc.

Ea ce face acolo? Ce crede că este?

Da?

Acum ce mai este? Primele 2 gloanţe au fost trase de aici, nu?

Da. Se vede după poziţia corpului. El era aici unde căzuse pe pământ, nu-i aşa?

Da, continuă.

- De ce ar fi stat Nina în spatele uşii? - Ar tebui să întrebaţi experţii.

Nu ştiu. Nu vreau să fac pe experta.

N-am avut de-a face cu înscenări în viaţa mea.

Era o femeie supărată că nu poate pleca. N-ar fi putut omorâ un om.

Ar fi putut-o face în camera de zi, în salon, sau în bucătărie,

dar nicidecum lângă uşa de la intrare.

Dacă vroia să plece de la el, ar fi putut s-o facă.

Să zicem că eu aş fi în locul ei. Bellini este jos, pe pământ...agonizând...

Eu ce-aş fi făcut?

M-am dus ca o idioată lângă corp, vin pe partea asta...

şi de aici hotărăsc să mai trag alt glonţ în perete.

Ăsta-i lucrul care nu mă convinge.

Celălalt pistol, al lui Bellini, sunteţi siguri că nu s-a tras cu el?

- E aici acel pistol? - Da.

Iată-l.

Experţii spun că în momentul morţii lui Bellini, acesta nu a fost folosit.

Dar au descoperit altceva. Ţeava are un defect.

Face ol transversală pe proiectile la ieşire. De aceea, glontele iese de

aici cu un fel de semnătură.

Am descoperit că această armă, cu câteva luni în urmă, aici în Milano, a ucis un om.

Pe cine?

Un tânăr profesor universitar. Giovanni Canevari.

Se întorsese de curând din străinătate. A fost găsit în zona Navigli.

Pot să văd acea rubrică?

Iată, Canevari. Bellini îl cunoştea.

Aţi auzit de el?

Nu.

Ştii dacă Bellini a dat cuiva acest pistol?

Bine. Să vorbim despre altceva.

De copiii tăi.

Nu am găsit certificate de naştere. Cum e posibil?

Nu am fost acolo să scot ce spui dumneata... certificate de naştere.

Cum? Nu i-ai înregistrat?

Eu ştiu că sunt copiii mei.

Dar pentru stat înseamnă că ei nu există...

Pentru ce? Dacă-i înregistrăm, se ocupa statul de ei?

Le dădea statul să mănânce?

Le-ar fi cumpărat statul încălţăminte?

Voi da ordin directorului închisorii ca tu să poţi...

să-ţi vezi copiii o dată pe săptămână.

Nu vreau să-i văd.

Ei, vor. Eşti mama lor.

Asta este o scrisoare de la Nicola.

Pentru azi am terminat.

Dragă mamă, suntem acum la un institut. Nu este ca acasă, dar ne-am obişnuit.

Serena este bine. Noaptea, când se trezeşte să facă pipi, se vede că încă este adormită.

Noi suntem cuminţi, cum ne-ai spus tu. Nu le-am spus nimic. Ne e dor şi te aşteptam.

Judecătoarea este suspicioasă.

Povestea fetei nu a convins-o.

A găsit un număr ciudat de telefon. Da, de telefon. Un număr de la Praga.

Praga? Ai spus Praga?

Ai făcut bine că m-ai sunat.

Să mă informezi totul.

Da, am condus-o pe Maria acasă.

Vin curând.

- Bună seara. - Bună.

Nu mă chemi înăuntru?

Da.

Vroiam să-ţi spun că aici este... că a venit să mă conducă...

Bine, vin repede.

Cum se face că eşti aici?

Nicicum. N-am mai văzut-o de atâta timp pe Maria şi am venit s-o găsesc.

Am făcut o adevărată plimbare, nu-i aşa Maria? Merg să vă fac o cafea.

- Când te-ai întors? - Doar ce-am sosit. Vroiam să te sun mâine.

Bănuiesc că nu vrei să-mi spui ce ai făcut în Africa.

- Deci, ce-ai mai făcut? - Am primit înapoi insigna.

- Eşti din nou în serviciu? - Da. A fost singurul mod de a nu pierde 20 de ani vechime la pensionare.

Asta e o veste bună. Deci nu vei mai pleca, măcar un timp.

Ancheta ta, cum merge?

Multe date, numai că nu le înţeleg. Se pare că am ruginit un pic.

- La ce te gândeşti? - Tu n-ai să arăţi niciodată ruginită.

Acum trebuie să plec.

Poate ne vedem în altă zi.

- Când? - Foarte curând, sper.

Nu aştepţi cafeaua Mariei? Nu, trebuie să plec. Salut-o din partea mea,

- Pa. - Pa.

Nu vreau s-o mai văd pe Maria. Deocamdată.

Şi mai vreau ceva: nu-i spuneţi să mă mai aştepte.

Ea crede că, curând, mă veţi elibera. Ceea cei vom spune sau nu,

depinde de dumneata.

Am înţeles, generale.

Nimic nu este gratis, nu-i aşa?

Deci, ce vreţi?

Noi vrem capii Caracatiţei.

Capii Caracatiţei...

Chiar aşa?

Capii Caracatiţei...

Ca apoi să fiu ucis în arest?

Nu-mi spune că nu le ştii numele, generale. Vechea Kupola, din câte ştim, nu mai există.

Cei 3 care mai rămăseseră au fost ucişi.

După un haos mereu apare un om nou.

- Cine este? - Nu ştiu.

Dar ştiu pe cineva care a investit în Africa.

Africa nu are de-a face cu Mafia.

Cine s-ar ocupa de o astfel de operaţiune?

Oamenii care duc ajutoare în lumea a 3-a.

Spune-mi un nume. Doar un nume. Şi-apoi gata.

Nu-ţi mai cer altceva. Îţi jur.

Haide. Doar un nume.

Ettore Salimbeni, a fost cândva în politică.

Ce-mi poţi spune, Fede, despre acest Ettore Salimbeni?

A fost expulzat din partidul său, în urmă cu 4 ani, pentru comportament imoral.

A fost audiat de 3 ori de Comisia Parlamentara de Anchetare,

făcându-i 2 denunţuri pentru autoritatea sa judiciară.

Acuzaţiile au fost grave, dar sau dovedit a fi nefondate.

Dar cariera lui politică s-a terminat.

Salimbeni era foarte puternic dinainte.

Acum conduce o societate de ajutorare a lumii a 3-a.

Un lucru care-i permite să-şi continuie afacerile încă un timp.

Astea sunt afirmaţii grave. De ce le-aş crede?

Pentru că sunt adevărate.

Bilol, poliţistul african care mă proteja acolo, la Dakar...

în schimbul unor bani, mi-a spus toate persoanele de contact.

Cu ultimii bani care-mi rămăseseră...

mi-a dat şi numele unor traficanţi de arme ieftine.

Bilol a înţeles că atunci când Salimbeni va veni în Senegal,

vine în numele cuiva din Si

În ultimele 6 luni el a venit regulat.

De ce eşti aşa dispus să ne dai aceste informaţii despre Salimbeni?

Pentru că-l urăsc. Iar el mă urăşte pe mine.

În trecut am avut... nişte mici divergenţe.

Ajutaţi-mă să vă cred. Daţi-mi ceva mai mult decât nişte cuvinte.

Daţi-mi să vă scriu.

Trebuie dusă la Salimbeni.

I-am cerut o întâlnire aici, la Milano. Se va simţi în pericol.

Va veni la întâlnire iar apoi Va încerca să mă omoare.

Sper că acum vă va ajunge această probă de care vă spuneam.

Avocata se numeşte Martina Ferrari. Are 27 de ani şi este primul ei caz.

Niciodată căsătorită, niciodată logodită. Dar este frumoasă. Din câte am văzut.

Ea e singura care poate ajunge la Nina.

Dar nu ştiu dacă Nina i-a spus unde sunt acele fotografii.

- Şi aceasta Martina... poate fi cumpărată? - Nu pare genul ăla de fată.

Bine. De ea mă ocup eu.

De Breno ce poţi să-mi spui? Peste câteva zile vine aici, la Milano. II voi căuta.

Ce treabă are la Milano? Se pare că are o fermă de animale pe aici.

Şi apoi vine la meciul de fotbal de pe stadion.

Zilele astea vor trebui să iasă puii, ar trebui să-i fac o cuşcă mai mare.

Ai face bine. Familia trebuie să rămână unită.

Mâine trebuie să plec la Praga. Când mă intorc mă voi muta într-o casă din Milano.

Nu-mi place să stau la hotel.

Şi casa dumitale de acolo... din Sicilia?

Acolo mă simt că în centrul pământului...

Amintirile îmi deranjează somnul în fiecare seară... nu pot adormi.

Dacă vrei, ţi-o dau cadou.

Este casa copilăriei tale.

- Destinul a ales să rămână a dumitale. - Nu există destin.

- Am studiat despre asta orice în lume, dar n-am găsit nimic. - El există.

Eleste... destinul. Cel care nu te lasă noaptea să dormi.

Rezervă-mi şi mie un bilet la stadion.

Bravo, Fede.

- Braccio, ce-ai spus?

- Mă auzi bine? - Da, Davide. Te aud bine.

- Trebuie să faci conectarea. - Da, mă ocup eu de conectare.

_Bună seara. Cu doctor Salimbeni, vă rog. Imi pare rău, dar nu poate primi pe nimeni.

Dacă sunteţi amabil, daţii asta. Mulţumesc. Până atunci, am să aştept aici.

Du-i asta doctorului Salimbeni, camera 274.

- Bine, doctore Salimbeni. O lăsăm să intre, - Puteţi merge, domnişoară. - Mulţumesc.

Sunt Braccio. Davide, mă auzi? Te aud bine. Ai făcut legătura cu biroul lui?

- Da, totul e pregătit. - Bine, băieţaş.

Am peste 30 de ani, domnule Licata.

- Cine v-a trimis? - V-am adus o scrisoare. Tano Cariddi.

Oricine ar fi putut scrie o scrisoare.

- Am auzit că este mort. - Trăieşte, vă garantez eu.

Este aici în Italia, aşteptând răspunsul dumneavoastră.

- Lui Tano n-am nimic să-i spun. - El are să vă zică nişte lucruri.

Poftiţi. Verificaţi personal.

Da. Eu sunt.

- Unde eşti? - Aproape.

_ - Ce vrei de la mine? - În Africa, la Dakar, am aflat multe despre tine.

Ne vedem peste 2 zile.

Te aştept la 10 seara la pavilionul Brezza.

Este o construcţie rutieră. Aproape de Segrate.

Scuzaţi-mă, domnişoară. Apariţia dumitale aici este plină de mister. Aşezaţi-vă.

- Îmi pare rău, dar trebuie să plec. - Aşteptaţi! Eu aş vrea...

Recepţia? Am doi oameni care se ocupă de siguranţa mea vreau să-i trimiteţi aici.

Braccio, fii atent! Îşi cauta oamenii. Trebuie s-o ajutăm pe Fede. Grăbeşte-te!

Alo? Doctore Salimbeni?

Scuzaţi-mă, dar nu înţeleg. Puteţi repeta?

Mă auziţi? Mă auziţi?

Alo? Scuzaţi-mă, suntem singura centrală din zonă.

- Cu cine vorbesc? - Suntem altă centrală.

Dacă vreţi să folosiţi linia noastră, repetaţi numărul pentru verificare.

Nu. Am nevoie de oamenii mei prin linia voastră.

- Domnule, pe aici nu văd nici unul. - Imposibil! Trebuie să fie acolo.

- Vă repet. Aici nu este nici unul. - Unde naiba sunt?

- Deci aşa. Tano s-a întors? - Da.

Şi vrea să te întâlnească?

Da, peste 2 zile. La pavilionul Brezza lângă construcţiile de lângă Segrate.

Să fii sănătos. Uite, le vezi?

Ele nu ştiu că vreau să le omor. Iar tu ai un presentiment, ca orice creştin.

Deci, ce vrei să-mi spui?

Că ai tot felul de presimţiri?

Chiar nu glumesc. Tano ştie o grămadă de lucruri.

Ţi-e frică, nu?

Ştiţi... mi-a dat de înţeles că ştie despre Africa.

- Ce să ştie? - Că am fost la Dakar.

Atunci este ceva serios.

- Poftim. Arată-mi ce poţi tu să faci. - Cum adică?

- Vacile. Omoară una. Împuşc-o în cap. - Păi, de ce?

De ce? De ce?... Pentru că trebuie s-o faci.

Pentru că e greu să împuşti pe cineva când este viu şi te priveşte în ochi.

Poate într-o zi o să ai nevoie.

Haide!

Haide! Dă-i drumul!

Idiotul!

În câteva zile, îi vom face la fel lui Tano. Nu, nu! Nu putem...

Ascultă! Am putea pierde din cauza lui o grămadă de miliarde.

Am să-i obţin chiar dacă va trebui să curgă un munte de sânge. Tu ce-ai făcut în Africa?

Te-ai ocupat şi de alte afaceri murdare crezând că vei ieşi curat iaraşi?

Chiar te gândeşti că ai să te retragi uşor, uşor?

- Nu ştiam că-ţi plac meciurile. - De fapt, nu-mi plac. Doar mă prefac.

În viaţă, când am fost lovit de cineva, n-a venit nimeni să oprească jocul.

M-am descurcat singur.

Uneori ajutat de prieteni.

Acum... ce vrei de la mine?

Acasă... unde am făcut arest la domiciliu.

Zilele nu au trecut aşa repede. Şi mai am de trăit destui ani.

Priviţi aceste mâini. Încă sunt bune, nu tremură.

Şi acest cap. Încă funcţionează bine, mai bine decât a oamenilor tăi.

Am auzit că aveţi pe aici o fermă, că vă ocupaţi de animale.

Poate mai aveţi nevoie de cineva, aici, la Milano.

ÎÎl am pe fiul meu aici, la Milano.

Plantele tinere au nevoie de umbra celor mai bătrâne... ca să crească puternice.

Taci puţin... S-ar putea să fie o sancţiune.

Opriţi-vă! Poliţia! Lăsaţi armele şi ieşiţi din maşină cu mâinile deasupra capului!

Haide! Haide!

Eşti bine? Să scoatem păpuşa lui Tano şi să dispărem.

Repede! Să mergem!

Cum nu ştii? Cine ţi-a spus? Am ascultat radioul poliţiei.

Spuneau că au găsit 4 morţi.

Tano. Nemernicul!

Dar singur... Cum ar fi putut Tano s-o facă singur?

Veniţi cu mine. Mergem la cineva care ştie totul.

E deschisă.

Voi rămâneţi afară. Iar tu stai la uşă.

Ce zici?

- E un vin bun? - Ce sărbătoreşti?

Ic. Doar că ne revedem.

Nu am gheaţă şi nici pahare de cristal.

Vezi? Aşa se comportă un adevărat domn.

Nu e gheaţa... nu-i şampanie.

Frumoasă intrare.

Acum... Spune-mi ce vrei?

Mi-au fost ucişi câţiva oameni.

Ai greşit adresa. Trebuie să cauţi Pompele Funebre.

Nu este fantastic? Îl vezi?

Chiar este incredibil.

Eu cum îl cunosc, nu îl cred.

Pe oamenii ăia i-am trimis... la o întâlnire cu Tano.

Care s-a hotărât să se întoarcă în Italia. Ar fi putut el să facă asta?

Chiar dacă s-a întors, Tano nu mai are putere. Este singur.

Dar ar fi putut să se alieze cu cineva, nu?

Cu cine? Toţi inamicii tăi sunt sub pământ.

Exact...

Ar mai fi unul care, încă nu este sub pământ.

Ribeira, tânărul profesor. Poate s-au aliat împreună. Ce crezi?

Ce ştii despre Ribeira?

Eu nu ştiu nimic despre nimeni.

Eu am ieşit din joc.

Sunt bolnav şi aş vrea să fiu lăsat în pace.

Nu merge chiar aşa... să te las în pace.

Tu îmi spui ce ştii despre Ribeira, iar eu te las în pace. Dar cum nu-mi spui nimic...

Mă jigneşti... mă faci să mă simt rău.

Ribeira este foarte bogat.

Tatăl său, ştii bine, făcea trafic cu droguri.

În Canada şi Orientul Mijlociu.

Cred că i-a lăsat o moştenire de peste 100 de miliarde.

- Atunci, ar putea trăi liniştit, nu? - Deci, crezi că va trăi liniştit dacă

tot s-a întors în Italia.

A venit să-şi îngroape tatăl...

De fapt, eu cred că a venit să te îngroape pe tine.

Ştiu că nu este plăcut.

Este târziu şi sunt foarte obosit.

De data asta consultaţia este gratis.

Oare ce-ar putea să facă?

- Tot n-ai înţeles? - Nu.

Este vorba despre un război pe banii lui.

Nici un om nu poate mobiliza oamenii decât cu o avere ca a lui.

El te va ataca cu banii lui.

Poate că se foloseşte şi de inteligenţa lui Tano.

Cred că gândeşti corect.

- Lucrează împreună... - Da. S-ar putea.

Caută un mod să-i neutralizezi. Dar repede!

- Dar ţi-am zis că eu... - Nu dau 2 bani pe ce mi-ai zis!

Noi te-am susţinut în toţi aceşti ani! Noi!Noi te-am făcut aşa bogat! Da! Noi!

Ţi-am dat întotdeauna ceea ce-ai vrut. Ai fost ca un patron.

Şi înainte să pleci pe lumea cealaltă va trebui să faci asta.

Trebuie s-o faci fără "Pai să vezi..."! Trebuie s-o faci şi gata!

Salutare.

Să plecăm de-aici.

Trebuie să ne întoarcem. Tu du-te la Santino şi spune-i să se ocupe de Tano.

Să se ocupe de asta cum ştie el.

- Cine este? - Marco. Deschide!

Intraţi înăuntru.

- Vin din partea tatălui meu. - Să-i sărut mâna.

O mai ţii minte pe sora lui Tano?

Am descoperit că lucrează la bibliotecă.

O ştiu.

Trebuie să plătească în locul fratelui ei.

Trebuie să fie umilit şi să înveţe care-i este locul.

- Tu alege pedeapsa. - Cu ăsta?

Nu.

Nu trebuie să-l omori. Trebuie doar să fie umilit.

Am înţeles. Mă gândesc la ceva.

Bine, Tano. Ai spus adevărul. Salimbeni este un nemernic care lucrează cu Mafia.

Noi vrem să-l arestăm. Dar deocamdată...

nu vrem s-o facem.

Pentru Salimbeni mai avem timp. Trebuie să încercam să ajungem mai departe.

Tu vrei să vă ajut să mergeţi mai departe.

Dar cu ceilalţi?...

Cu mine...

Ce înseamnă pentru tine "cu mine"?

- Colaborează cu noi. - Sigur, în schimb, dumneata...

ai putea beneficia de o pedeapsă mai uşoară, iar pedeapsa cu închisoarea ţi se va reduce.

Deci voi mă faceţi să vă fac jocul, dacă am înţeles bine?

Ai înţeles binişor.

De ce nu vă angajaţi agenţi ca el, care lupta pentru cauze măreţe?

Şi buni...

Cum v-a trecut prin minte să-mi cereţi aşa ceva tocmai mie?

Noi am avut o înţelegere. Voi ati cerut un nume, eu vi l-am dat. Acum, gata.

M-aţi auzit bine? Priviţi. Priviţi această mâna.

Vedeţi cum tremură?

Nu este din cauză că n-am mai băut alcool.

Şi nici de la lipsa opiumului cu care mă obişnuisem în Africa.

Este ceva aici... aici, înăuntru...

Ceva care mă mănâncă de viu.

Las-o baltă, generale. Trimite-mă la închisoare. Să terminăm.

Du-l în camera lui.

Ai grijă că nu sunt aşa bun cum crezi tu.

Mi-ai salvat viaţa alaltăieri.

Numai pentru că eşti de folos. Înţelegi?

Şi pentru Maria, care a suferit destul.

Dacă era pentru tine, cu tot ce ştii, pentru toţi oamenii care i-ai făcut să sufere...

te-aş fi împuşcat în cap chiar în acel hotel din Africa. Aşa să ştii.

Mi-ai fi făcut o favoare.

PRAGAĂ

Oraşul dumitale este frumos, domnule Warfel.

Faceţi o greşeală privind oraşul prin acei ochelari fumurii.

Pierdeţi multe detalii.

Oraşul ăsta nu-mi mai place.

Vă aduce aminte de trecut?

Sigur.

Şi nu sunt singurul, credeţi-mă.

Chiar şi prietenii mei gândesc ca mine.

Milos Danek.

A condus 20 de ani poliţia de frontieră din ţara noastră.

Generalul Boleslaw Kutz, polonez. A condus Serviciul de Alianţe Diverse.

Anatol Daghiliev.

Controla reţeaua de distribuire a produselor industriale în zona Leningradului.

Todor Ziliev.

În urmă cu câţiva ani, conducea o societate de import-export a Serviciilor Secrete Bulgare.

Unii dintre ei sunt reprezentanţii multor oameni...

multe persoane care sunt nemulţumite de felul cum merg lucrurile în ultimul timp.

Şi care aşteaptă o oportunitate de a ajunge la putere.

Pentru asta suntem aici.

Un frumos grup de idealişti...

Chiar te gândeşti că eu cred o prostie ca asta?

Atunci de ce credeţi că riscăm să ne întâlnim cu oameni ca dumneata?

Pentru bani. Pentru că vreţi să folosiţi în interesul vostru canalele prin care poate fi controlat statul.

Greşiţi.

- Şi vă vom demonstra. - Toate astea mă lasa indiferent.

Mă interesează magazinele voastre secrete, itinerariile voastre sigure, persoanele

de legătură de la frontiere...

Mai precis, totul despre ceea ce va garantează trecerea spre rafinării

a morfinei-bază de pe teritoriul vostru.

Şi cine sunt distribuitorii heroinei în toate ţările din străinătate.

Te rog.

Prietenii mei sunt nerăbdători să vă cunoască.

- Mai avem mult până ajungem? - Suntem aproape.

De ce nu a venit şi turcul la prima întâlnire?

Gherogiu Parbo este greoi faţă de alţii.

Este unul dintre cei mai bogaţi din lume.

Este un producător.

Noi suntem doar distribuitori. Este o mică diferenţă.

Şi-apoi...

Parbo... nu prea părăseşte Turcia.

A făcut-o în cinstea dumitale...

a făcut această excepţie.

Gata. Opreşte aici.

Parbo va invită să o încercaţi. Este o morfină de primă calitate.

Ce zice?

Este puţin nemulţumit.

Prima livrare trebuie să o facă din Istambul. Nu poate să mai stea.

Atunci s-o transfere aici, la Praga. Dânsul mi-a garantat că rezolva cu organizarea.

De fapt, reţeaua noastră de distribuţie este promptă.

Dar, Parbo vrea să fie plătit înainte de a se întoarce la Istambul.

Asta e problema dumitale.

Se ştie că prima plată este necesară pentru activarea organizaţiei noastre.

- Cât? - Zece miliarde. Dar nu în valută... în aur.

Asta... nu prevedea acordul nostru.

Trebuie să înţelegeţi că...

pe o piaţă ca a noastră...

cifrele de genul ăsta nu pot trece printr-o bancă fără să bată la ochi.

Am avut o problemă neprevăzută. Am contat mult pe un om care trebuia

să-mi dea vechile fotografii.

Dar din păcate a murit în circumstanţe misterioase.

Pe Parbo nu-l interesează asta. Dacă nu vinde primul transport repede,

anulează totul.

Ce spune el, vă asigur că-l puteţi crede.

Este greu să fac rost repede de atâta aur.

Nu. Rezervele familiei dumitale sunt cu mult mai mari decât această cifră.

Cât puteţi aştepta?

- Câteva zile. - În câteva zile voi aduce personal aurul.

Draga mea, trebuie să înţelegi că este un mic favor ceea ce-ţi voi cere.

Nu ţi-aş fi cerut asta niciodată, dacă nu ar fi fost de mare importanţă.

Înţelegi, nu-i aşa?

Dacă mă iubeşti, fă exact ce îţi voi spune. Aştept telefonul tău de confirmare.

Nu poţi să-mi ceri asta, tata. Ştii ce înseamnă asta pentru mine?

CĂTRE PROCURATURA REPUBLICII, PENTRU PROCURORUL GENERAL. Via Frangug|lia 1,

20122 Milano.

Tată? Am făcut ce mi-ai cerut.

Mulţumesc, draga mea. Ai fost drăguţă.

Nu, deocamdată n-am nevoie de altceva.

Vreau doar să-ţi iei o vacanţă.

De ce să nu mergi puţin în străinătate?

De acord.

Da, ştiu. Dar fă-o de dragul meu, Irene.

Cum vrei tu.

Da, te aud bine.

Nu. Nu.

Să nu vii să mă cauţi sub nici un motiv.

Am auzit.

Stai!

Cum se face de pun de pază unul atât de tânăr?

Doar ei ştiu că trebuie să ai experienţă ca să supraveghezi pe cineva.

Stai liniştită, altfel te omor. Ai înţeles?

Acum ai să vii cu mine.

Te duc la o petrecere.

Haide.

Coboară.

Coboară!

Vino!

Deschideţi!

Şeful meu v-a trimis-o. Faceţi-o să vă spună unde se ascunde Tano Cariddi.

Apoi mi-o daţi înapoi.

Distrativa cu ea puţin!

Intră!

- Da. Cine este? - Avocat Martina Ferrari?

- Da, eu sunt. - Mă numesc Ribeira.

- Cum? - Lorenzo Ribeira. Vreau să vă văd.

- Cât este ceasul? - Nu contează oră. Uitaţi-vă pe fereastră.

- Un moment. - Maşina mea vă aşteaptă.

- O vedeţi? - Da, o văd.

- Veniţi să ne cunoaştem. - Da, dar nu cred...

Veniţi repede. Vreau să vă propun ceva foarte important. Bine, vin. Durează puţin.

Vă aştept.

Ce prostie!...

- Bună ziua. - Bună ziua.

Avocat Martina Ferrari? Vă rog, poftiţi.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Bună ziua.

Vă rog, acomodaţi-vă.

Mă scuzaţi încă o dată.

Aţi fost foarte drăguţă că aţi venit.

Nu vă mai spun cât sunteţi frumoasă pentru că, probabil, aţi mai auzit asta.

Dar nu pentru asta v-am cerut să veniţi aici. Bine. Aşa sper şi eu.

- Priviţi această casă. Vă place? - Da. Este frumoasă.

Dar, îmi iaginez că nu sunteţi pe punctul de a o pierde.

Nu. Este unul din multele imobile ale mele.

Apartamente, vile, complexe rezidenţiale răspândite în toată Italia.

Apoi acţiuni la diferite firme, câteva hotele, câteva companii de asigurări şi altele.

Chiar nu m-au interesat.

- A făcut-o altcineva în locul dumitale? - Da.

Tatăl meu.

Toată averea a făcut începând cu două societăţi.

Una cu sediul în Canada, unde el locuia uneori, cealaltă în Venezuela, unde a locuit mulţi ani.

În ceea ce mă priveşte, sunt laureat în fizică la Geneva.

Mi-ar fi plăcut să lucrez ca cercetător, dar n-am putut.

De ce?

Să zicem că a trebuit să călătoresc.

De la o firmă la alta. Los Angeles, Londra, Praga, Varşovia, Paris...

Dar asta n-o făceam din proprie iniţiativă.

Poate că la telefon, numele meu v-a scăpat.

Sau poate ştiţi cine sunt.

Sunteţi fiul lui Carmine Ribeira.

Exact.

Carmine Ribeira. Vă provoacă frică acest nume, nu-i aşa?

Înţeleg.

După atâţia ani, mi-e frică chiar şi mie.

Cum de tribunalele de pe 5 continente nu au reuşit să demonstreze...

că tatăl meu, Carmine Ribeira...

era de fapt un mafiot?

Acum, toată averea lui mi-a rămas mie.

M-am mutat recent în Italia şi am nevoie de un avocat.

- De ce nu căutaţi unul cu studii înalte? - Nu vreau unul cu studii înalte sau

faimos. Vreau unul ca dumneata.

Cine v-a dat numele meu?

Nu pot să vă zic. Nu este aşa important.

Deci? Vă pot oferi 300 de milioane pe an.

Vei avea o maşină cu şofer şi poţi lucra la un birou în centrul oraşului.

Dacă nu vă place apartamentul unde locuiţi, vă puteţi muta în unul din ale mele.

- Sunt avocat de drept penal. În acest moment mă ocup de un caz... - Nu trebuie să abandonaţi acest caz...

şi nici alte cazuri care vă sunt... capitale.

- Scuzaţi-mă, dar... - Am nevoie de dumneata.

Am nevoie de cineva fără prejudecăţi.

De cineva...

care nu se gândeşte vreodată când mă vede că sunt fiul tatălui meu.

- Ce va face să credeţi că eu sunt aşa? - Ochii dumitale.

- Ochii mei? - Da. Ochii dumitale.

Strălucirea din interiorul lor.

- Îmi trebuie timp de gândire. - Cât?

Păi, câteva zile.

Bine.

Trimit să te ia poimâine seară.

Indiferent ce răspuns îmi veţi da, vom bea o cafea şi veţi fi oaspetele meu la cină.

Atunci, pe curând.

Pe curând.

Da.

Înţeleg.

Spune-i procurorului că vin astăzi sigur.

În jur de ora 6, bine?

Bine. La revedere.

Documentele care le-am primit, sunt de o gravitate excepţională.

Şi la prima vedere par foarte credibile.

Am putut observa la o examinare atentă...

ca mare parte din averea pe care tatăl dumitale v-a lăsat-o moştenire...

provine din bani murdari. Fructul unui proces de spălare de bani.

Este ceva normal pentru magistratura acestei ţări să dea crezare unei scrisori anonime?

Este normal pentru magistratura acestei ţări să verifice chiar şi documentele anonime.

Aici rezulta...

că dumneata ai depozitat ultima dată...

la o bancă Italiană... circa 500 de miliarde de lire.

Sunt un întreprinzător şi intenţionez să fac investiţii în Italia. Asta-i o infracţiune?

Dacă banii sunt de provenienţă legală sigur că nu.

Eu am vrut doar să vă anunţ că din momentul acesta conturile dumitale din Italia...

sunt obiectul cercetărilor. De acest caz se va ocupa judecătoarea Silvia Conti.

Nu există nici o suspiciune că ne confruntăm cu o infracţiune. Şi sper...

să nu ne mai întâlnim şi în viitor.

Dar mai întâi trebuie să verificăm.

Cu alte cuvinte, afacerile mele au fost blocate?

Cu alte cuvinte... să zicem că da.

Scuzaţi-mă.

Omul care păzea casa lui Maria a fost găsit fără cunoştinţă, iar ea a dispărut.

Eşti sigur că ar trebui să ne ocupăm de asta? Da, grăbeşte-te!

Lui Amadei nu o să-i placă. Nu mă interesează ce nu-i place lui Amadei. Haide!

Sunt bolnav. Nu vreau aia. Ia-o afară! Ia-o afară!

Sunt 3 zile de când n-ai mâncat.

- Trebuie să încerci să mănânci ceva. - De ce nu mă transferaţi la o închisoare?

Unde s-au dus ceilalţi? Unde au dispărut cu toţii? Ia-o afară! Ia-o!

- Bine, bine. O iau. - Dă-mi ceva de băut!

- Stai! - Dă-mi ceva de băut repede!

- Asta n-o pot face. - Nemernicilor!

N-o pot face.

Ior! Nenorociţilor!

Davide!

- Ce se întâmplă? - Omul care păzea aici a fost lovit.

Încercam să aflăm identitatea agresorului.

Cine ar avea ceva cu Maria? Se poate să nu aibă nimic cu ea, ci cu Tano.

- Da, dar el este departe, deci... - Davide!

Iată. A venit identitatea agresorului. Ne-a fost trimisă prin fax.

- Cine este asta? Un fost infractor? - Se numeşte Santino Rocchi, un asasin.

Trei condamnări şi 20 de ani de închisoare.

Cazierul lui judiciar parcă nu se mai termină.

- Doamnă judecător! Am găsit-o. - Unde?

- Dincolo de depozite. - Repede! Să mergem!

- Nu, rămăâi aici. - Vin cu tine.

E terorizată. Nu vrea să vorbească.

- Nu vă apropiaţi! - Maria! Maria!

- Maria, sunt Davide. -Nu!

Calmează-te. Totul s-a terminat. Sunt aici să te duc acasă.

Sunt Davide. Nu mă recunoşti? Uită-te. Eu sunt. Te duc acasă.

- Dă-mi mâna. - Las-o pe fată, Davide. Nu poţi face nimic.

Maria, eu sunt. Eu sunt.

Calmează-te, Maria. Eu sunt.

Sunt Silvia. Calmează-te. Totul s-a terminat.

Totul va fi bine. S-a terminat.

S-a terminat.

O pătură!

O pătură! Repede!

Eu sunt.

Aşa.

Totul s-a terminat.

Calmează-te.

Vino cu mine acum. Mergem la căldură.

Intră.

Vino. Ia loc.

- Cum se simte fata? - O să supravieţuiască.

- Bine. - Aş vrea acest caz.

M-am gândit la dumneata la o anchetă foarte delicată.

- Este vorba de fiul lui Ribeira... - Mă voi ocupa de tot ceea ce vreţi.

Dar, vreau şi cazul Mariei.

Bine.

- Poţi să începi. - Mulţumesc.

Spune nume confuze. Delirează.

Trebuie să-l aducem pe Tano. O să-i facă bine.

Este înăuntru.

Nu vrea să ma

O ţine de mână şi-i vorbeşte.

Ea este sub sedative şi nu-l poate auzi. Dar el continua să-i tot vorbească.

Te voi duce departe de aici.

Departe, departe...

Să vezi orizonturi cum n-ai mai văzut.

Este acolo o micuţă casă de lemn.

Cu acoperiş galben.

Departe de oamenii răi.

Te voi duce departe, departe.

Trebuie să mergem.

Uite.

Tremură.

- Poţi să faci să-mi treacă asta? - Singur, nu. Trebuie să mă ajuţi tu.

Cum pot s-o fac? Cum?

La fel cum le-ai dat cândva comandă acestor mâini să ucidă.

Ele fac ce hotărăşti tu.

Ajută-mă.

- Şi-apoi? - Şi-apoi...

Şi-apoi voi lucra pentru voi.

Subtitrare şi adaptare: Viorel Zaharie