Original subtitles

NETFLIX PREZINTĂ

A fost mișto aseară.

- Foarte mișto. - M-am simțit grozav.

La revedere!

Da...

- Mi-e foame. - Aș mânca.

Mergem să mâncăm?

Absolut.

- Să-mi iau geaca. - Bine.

Am păzit toată seara masa cu crudități,

făcându-mi curaj să vorbesc cu tine când mai veneai.

Eu mă tot întorceam la masa cu crudități ca să mă observi.

Te-am observat de cum ai intrat pe ușă.

Cum te mai cheamă?

Vrei să mă cauți pe Google?

Nu, ca să știu cum te trec în agendă.

Nu-ți dau numărul meu.

- Mare greșeală ai făcut! - Știam eu! Am avut un presentiment.

- La naiba! - Ce e?

Am uitat că azi mă vedeam cu prietenii.

Du-te, nu-i nimic.

- Dacă vrei, mai stau. - A fost plăcut.

- Mă duc. - Mai stai?

Bine.

Ce e aia?

- Ce? - Fața aia.

- Asta e fața ta „vreau să te sărut”? - Nu.

Doar dacă...

Dacă ce?

Cum arată fața ta „vreau să te sărut”?

Arată cam așa.

Ești incredibilă.

Ești incredibilă!

Dacă i-aș povesti cuiva ce mi-ai spus, nu m-ar crede.

- Nu ești supărat. - De ce aș fi?

Fiindcă e aiurea.

Nu extrapola la scară planetară.

- Sunt supărată. - Credeam că glumești.

De ce aș glumi cu așa ceva?

Fratele meu!

S-a ridicat.

- Am câștiga noi Cursă în jurul lumii? - Nu?

Într-o emisiune cu o cursă în jurul lumii, noi am fi cei mai tari?

- Nu mai sunt sigură. - Nici un restaurant nu reușim să alegem.

Tu ai ceva cu toate restaurantele din New Orleans.

În capitala restaurantelor, totul îți pute.

Hong Kongul e capitala restaurantelor.

Nu vreau să te faci de râs neștiind chestiile astea elementare.

N-am nimic cu restaurantele. Chiar îmi plac.

Ieri ai pierdut câteva ore

criticând pe Yelp, cu degetele tale de femeie albă,

localul ăla de tapas unde mie mi-a plăcut mâncarea.

Era sărată rău. Nu mă așteptam să-mi iau muie de la Marea Moartă.

Și nu am degete de femeie albă. Le am maro și dolofane.

De ce țipi așa? Vrei să zică vecinii că suntem nebuni?

Mi se rupe. Nu ne cunosc.

Bună! Încântat de cunoștință! Noi ne certăm.

Ba nu, repetăm o piesă! Se ceartă personajele.

Cum e?

- Simpatică. - Simpatică? Arăt ca Chuck E. Cheese?

Dar sexy, ca Fut E. Cheese.

Apropo, în emisiunile alea n-ai voie cu telefonul.

Ai lua-o razna.

Ba nu, m-aș simți eliberată.

- Lasă. - Nu te uiți?

- Nu, nu simt nevoia. - Dacă i-a plăcut cuiva ceva pe Instagram?

Mai taci. Nu mă cunoști.

Val zice că sunt voluptuoasă.

Și de-asta n-am câștiga.

Nu poți face selfie-uri când mănânci furnici de pe un băț în pielea goală.

Tu ai văzut emisiunea asta?

Dacă am văzut Cursă în jurul lumii? Asta mă întrebi?

- Asta te întreb. - „Jibran, ai văzut Cursă în jurul lumii?”

Tot timpul ăsta ai bălăcărit emisiunea fără să fi văzut măcar un episod?

Știu că nu mi-ar plăcea, cum știu că nu mi-ar plăcea să mă calce tirul.

Nu vreau să-mi stric mintea uitându-mă la gunoaie.

Faci documentare, adică reality-show-uri pe care nu le vede nimeni.

Documentarele nu sunt reality-show-uri, ci realitate.

Munca mea e activism social. N-o fac pentru RP-uri.

Poți să spui „repostări”, tataie.

Mergem azi? Dacă ajungem târziu, plecăm târziu.

Cine ne grăbește? Nu facem nimic palpitant după.

Credeam că facem sex.

Da, mă excită la culme să-mi plănuiesc partidele de sex. Pervers, nenică!

Vrei perversiuni? Te rezolv.

Zi-mi ce vrei să-ți fac și îți fac, la ora prestabilită.

Asta e antiteza perversiunii.

Trece-mă în agendă: „Relații sexuale cu Leilani la 22:42.”

Sexy în draci!

Perversiunile și programările nu se exclud reciproc.

Crezi că oamenii apar la orgie din întâmplare? Nu.

- Probabil au un calendar comun. - Ba e ceva spontan.

Vine un tip, apoi vine altul. Apar și fac sex.

Sunt niște tipi acolo. De ce n-ai face sex cu toți?

Sunt multe de analizat la ce ai zis,

dar tu vorbești despre sex în grup.

- E zic de orgii. - Tot un drac.

Unde citești tu despre sexul în grup? Pe BuzzFeed?

Nu știu. E un exemplu foarte specific.

Cine vine la cina asta?

Bobby și Reya...

Val...

Poate și Keith.

Stefan...

Poate și Keith?

Da, poate.

- Adică nu ești absolut sigură? - Păi nu sunt.

Zău? Punem pariu?

Precis vine, cu bancurile lui nesărate, cu anecdotele lui plicticoase de IT-ist,

cu mușchii lui cizelați prin gimnastică asiduă și dietă...

- Ai terminat? - Regret să-ți spulber iluziile.

Dar glumițele alea ale lui...

Sunt glumele lui Katt Williams.

- Îi fură glumele lui Katt Williams? - Da.

„De ce îți pare bine de cunoștință? Sunt un mârlan.”

Katt Williams, cuvânt cu cuvânt.

- Nu-l aud pe Katt Williams. - Nu m-apuc să-l imit.

Ca să câștigi Cursă în jurul lumii, trebuie să fii pe aceeași frecvență.

Dar simt că eu ascult un post cultural, tu, unul de șlagăre.

Mi-ar plăcea să schimb pe frecvența ta, dar tu lucrezi nonstop la filmul ăla.

Nu e un film, ci un documentar despre corupția din învățământ.

- De unde să știu, dacă nu-mi arăți? - Îți arăt când vrei.

- Bine, mâine. - Nu pot, fac animația.

Se căsătoresc Steph și George?

Ai apreciat postarea?

Da.

- Parcă era o tâmpenie să te căsătorești. - Chiar e.

De ce ai dat că-ți place?

Ca să nu fiu singura din gașcă căreia nu-i place. Nu sunt vacă.

De când ne știm îmi tot spui că a te căsători e de cacao.

Nu „de cacao”, ci „problematic”.

Doi oameni își declară iubire veșnică. Ce problematic!

Cred că și tu vrei să te măriți și să faci copii, dar nu cu mine.

Iar tu vrei o femeie fără așteptări, ca să stai închis în birou toată viața.

- Tu vrei o relație cu care să te fălești. - Da, și nu mă împac cu mai puțin.

Nici eu. De-aia nu vreau să fiu cu o persoană așa frivolă.

Iar eu nu vreau să fiu cu un om acomodat cu eșecul.

- M-am săturat. - Nu ne mai înțelegem.

S-a terminat?

Se terminase mai de mult.

- Aoleu! - Rahat!

Să-mi bag piciorul!

Rahat!

Vai de mine și de mine!

- Ești teafăr? - Ești bine?

- Îți curge sânge. Te ajut să te ridici. - N-ai voie să-l miști.

- Așa e, nu trebuie. Chem Salvarea. - Nu!

- N-am nimic. Plec. - Ba ai, îți curge sânge.

- Sigur? - Trebuie să plec!

Dar...

Nu știu dacă faci bine.

- Mersi. - Chem Salvarea.

Stai! Ți-ai uitat telefonul!

Doamne sfinte!

- Îmi trebuie mașina! - Ce ?

Sunt polițist. Ăla e un infractor. Treci dracu' în spate!

Mișcă-ți curul!

Țineți-vă bine!

Pe unde-a luat-o?

Pe unde-a luat-o?

- Pe acolo! - Suspectul se îndreaptă spre est.

Ce a făcut? Droguri? Droguri, nu? Sunteți sub acoperire?

Nu ne puteți spune, am înțeles.

Măcar n-am călcat un om bun. Nu e bine c-am dat peste el, dar măcar e om rău.

- Cine merge pe bicicletă pe aici? - Unde te crezi, în Europa?

Ne scuzați, vom fi serioși.

Uitați-l! El e!

Vezi pe unde mergi, boule!

Virați aici!

L-am prins!

Rahat!

La naiba, nu?

- Dacă faceți la stânga, îi tăiați calea. - Că bine zici!

Da.

Uitați-l!

Uite și la aiuriții ăștia!

Se învârte în cerc. Ce idiot!

Virați aici!

Uitați-l! Repede!

- A luat colțul. - A intrat într-o fundătură.

Dreptate!

Doamne ferește!

Maică Precistă!

Nu cred că e polițist.

- Vai de mine! - Nu te supăra!

Cred că e mort.

Măiculiță!

Să-mi bag piciorul!

Frate!

Doamne ferește! Ce-ați făcut?

- Nu. - Nu e ceea ce pare.

- Nu l-am omorât noi. - Ați dat cu mașina peste el.

Nu. Adică, da, dar...

- Doar atât. - Acum ceva timp.

Frate!

După ce-am dat peste el, era bine mersi.

Adică nu-i mergea grozav, dar respira.

- E mort, în pana mea! - Știm, dar nu l-am omorât noi.

- El a zis că l-a omorât. - Nu, am zis c-am dat peste el.

Ți-a ieșit figura. Ai călcat un om cu mașina.

Eu conduceam, ne-am despărțit, n-am fost atent și am trecut pe roșu.

Dar tipul ăsta cu mustață ciudată...

L-am ajutat cu harta.

- Ne-a luat mașina. - A fost o greșeală.

- A trecut cu mașina peste el. - Chemăm poliția.

- Și s-a cărat. - De zece ori.

Am sânge pe mine, iar mașina e o armă a crimei.

- Ce faci? - Sun la Urgențe.

- Nu, te rog! Suntem inofensivi. - Aș vrea să raportez o crimă.

- N-am ucis pe nimeni. - Taci.

Tu să taci!

Poliția n-o să ne creadă, o să zică că aberăm.

- Vă pun sub arest cetățenesc. - Sub ce?

- Vă arestez ca cetățean. - Poți?

- Are voie? - La trei. Ne-am înțeles?

La trei, ce? De ce faci fața aia?

- Nu mă prind, zi în cuvinte. - La trei.

- Ce? - Unu, doi, trei, și!

- El a luat-o la sănătoasa. - Jibran!

- Îl cheamă Jibran. - Fugi, Leilani!

Pe ea o cheamă Leilani.

Căca-m-aș!

Se cară și ea.

Întâmplător, ea e afro-americană. Tot întâmplător e și el de culoare.

Nu-i cred ucigași pentru că-s minorități, ci pentru că au omorât un tip.

- Zace aici. - Să-mi fut una!

LA RĂSĂRIT, NONSTOP

Hei!

Ai pățit ceva?

- Zugrăvim în roșu. - Mi-a curs sânge din nas.

Zugrăvim în bucătărie în culoarea sângelui.

Ce vă aduc?

Aveți alcool?

Două, vă rog.

Două.

Două ce?

Două alcooluri. Mulțumim mult.

Nu servim alcool.

Trebuie să mergem la poliție.

Noi? Noi doi?

- Cum crezi că o să meargă? - E cea mai bună idee proastă.

Să crezi tu! Ne arestează cât ai zice pește.

Le spunem adevărul.

Crezi că le pasă? Ne acordă nouă prezumția de nevinovăție?

- Dar atunci ce...? - Adevărul pare născocire.

Ce o să spui?

Bună ziua, domnule polițist. Deocamdată ne predăm.

Nu avem nimic de ascuns.

- De ce ați fugit de la locul faptei? - Bună întrebare! Știți meserie.

Am fugit pentru că păream vinovați.

Asta ne-a speriat, întrucât nu suntem vinovați.

Într-un fel, fuga noastră dovedește că...

Îmi acopăr minicamera

ca să te caftesc, mincinosul naibii!

- Stai așa! - Nț.

Am pus Codul pe tine.

Nu se pune la propriu, știi, nu?

Ai lăsat un om mort în stradă.

- Nu l-am lăsat mort. - N-ai sunat poliția.

N-am avut când, a trebuit să mergem să...

Aiurezi, tuciuriule.

- Nu spune asta. - Mie îmi pari criminal.

Uite ce barbă și ce sprânceană criminale ai!

Parcă-ți plăcea barba.

Barba ta arată a... crimă.

Nu...

- Alo? - Leilani, unde dracu' sunteți?

Scuze, am dat peste un prieten vechi.

- Și... - N-au plecat de-acasă.

...s-a întins la „taisfalt”.

Să ia niște vin. N-avem alb pentru Evonne.

Aduceți o sticlă de pinot? Gris, nu noir.

Sigur, aducem.

Super! Vă așteptăm.

- Care-i faza? - Se poartă bizar.

De ce îți pare bine de cunoștință? Dacă sunt un mârlan?

Ce haios ești!

Ce panaramă și cu paharul ăsta de milkshake!

Cică: „Am preparat prea mult. Poftim ce a rămas în paharul în care l-am făcut.”

Nu știu să măsoare?

Cu altele nu fac așa.

„Poftiți spaghetele și mai poftiți niște spaghete separat.

N-au încăput în farfurie.”

„Poftiți supa. N-am avut chef s-o măsurăm mai devreme.”

Ce naiba?

- Ca la nebuni. - Curat ca la nebuni!

Nu paharul de milkshake.

NUMĂR NECUNOSCUT

Vorbesc cu Leilani Brooks?

Cine întreabă?

Detectivul Mary Martin, Poliția din New Orleans.

Bună seara.

Doamnă, ați fost undeva cu mașina azi?

Nu, azi nu.

- Unde sunteți acum? - Întreabă unde sunt.

- Închide! - Acasă.

Sunt acasă.

Stăteam.

Și mașina dv. e acasă?

- Închide! - Da!

Dacă mă uit pe fereastră, ar trebui să...

Vai de mine! Dragule, mașina nu era parcată afară?

Nu se poate!

Oi fi lăsat cheia în contact.

Vă mai aduc ceva?

S-a auzit o chelneriță? Unde sunteți?

Nota, vă rugăm.

- Am rupt-o-n fericire. - Ba nu.

Băgăm capul la cutie și stăm cuminți până trece.

Nu cred că...

Crimele nu trec de la sine.

Ba da, dacă poliția îl găsește pe ăla după care umblă.

După noi umblă.

Știi cum zice cântecul: „Băieți răi, ce-o să faceți?”

Noi suntem băieții răi. Ce facem?

Îl știu pe ăla cu cine a dat drumul câinilor. Și chiar mă întreb cine.

- Ne amintim cântece acum? - Tu ai început.

Telefonul biciclistului a făcut ding-dong.

- Nu pune mâna! Constituie probă. - L-am tot ținut în mână.

E un memento: „Edie la Arena leilor.”

Ia stai! Edie asta îl știe pe Biclă.

- Ce? - Poate știe cine voia să-l omoare.

Sugerezi cumva să ne apucăm noi să elucidăm omorul?

Asta sugerezi?

Oarecum.

Cine naiba crezi că suntem? Hobbs și Shaw? Nici împreună nu suntem.

Nu ne-am prins cum e cu relația. Ne prindem cine l-a omorât pe Biclă?

Ne-am despărțit, nu?

Da.

Bine.

Ne trebuie doar un nume.

Aflăm cum îl cheamă pe Mustață, mergem la poliție și am scăpat.

- Avem zece minute să ajungem acolo. - Nu mi se pare deloc o idee bună.

Știu că ți-e frică. Și mie îmi e, dar...

- Ce pui dulce! Ham-ham! - Ce dulceață!

Hai să vedem dacă ne ajută Edie.

Fie, dar, dacă o să ne trăim restul vieții osândiți la moarte, mă supăr rău pe tine.

Mi se pare just.

Aoleu! E poliția.

- Nu răspunde. Ignoră apelul. - Da, ai dreptate.

De ce mai există brichetă?

S-o transforme odată în priză.

Cine mai zice: „Conduc un vehicul. Vreau foc în...”

Te rog să nu mai bați câmpii.

Bine.

Mă scuzați, nu am ajuns.

- Tu ești Leon? - Da, domnule.

Blană.

Ai ales să împarți cursa?

Asta e opțiunea implicită la mine.

Ești nemaipomenită.

- Tu ești nemaipomenit. - Tu ești nemaipomenită-nemaipomenită.

- Nu sunt. - Mi-e dor de tine când suntem împreună.

Acum stau lângă tine și îmi e dor.

Scumpi!

Mergem acolo, o găsim pe Edie asta...

- Fată cuminte! - Sunt cuminte.

Vomit pe tine.

De unde o să știm cine e Edie?

- Unde ți-ai făcut tatuajul ăsta? - Nu știu.

Fată cuminte!

Te iubesc mai mult decât o iubesc pe mama!

Tăceți dracului!

Nu mai puteți de drag acum, dar o să se aleagă praful de tot.

- Deci intrăm în Arena leilor. - N-o să pățim nimic. Ne descurcăm noi.

Nu e chiar așa de rău. Trebuie doar s-o găsim.

- Încă un rând. - Vine.

Ne comportăm foarte normal, bine?

Da, suntem normali.

Oameni normali.

Am ieșit și noi în bar.

Nu trebuia să venim.

Așa zici de fiecare dată când ieșim în lume.

Simt că ne paște o mare năpastă. Mi s-a făcut stomacul ghem.

Dacă nu m-aș ocupa eu, n-am ieși din casă.

Felicitări! Te-ai ocupat și iată!

NU TE VĂD. SUS, PE BALCON.

Poartă-te firesc.

Îmi place să dansez, ca oamenilor normali.

Ea trebuie să fie.

Cum facem?

Mergem la ea, nu?

Edie?

Edie?

- Edie? - Edie?

Tăceți! Haideți cu mine!

Cine sunteți? V-a trimis el?

Da.

Jibran, explică-i tu.

Nu începem cu dreptul.

Vrea să fie neprofesionist și să trimită doi străini în locul lui? N-are decât.

Hai să terminăm repede.

- Avem o întrebare. Știi vreun mustăcios? - Nu știm ce se întâmplă.

Dacă știu vreun mustăcios? Lăsați bășcălia. Nu-i frumos.

Putem să procedăm cu respect.

Acum?

Acum nu e cazul.

Mi le dați și se termină.

- Ce? - Aoleu!

Pozele. Dați-mi plicul!

Ce poze?

- Vai, nu! - Credeți că doar voi știți să scormoniți?

- Știu cine vă e șeful. - Nu avem șef. Nu lucrăm împreună.

Nu știm despre ce poze vorbești.

Eu fac documentare, ea lucrează în publicitate.

Știi reclama cu tocilarul care se spală cu gel de duș și sar gagicile pe el?

- A fost ideea ei. - M-am inspirat din realitate.

Aveam un tocilar în facultate. Îmi plăcea fiindcă mirosea bine.

Nu-i plăcea un coleg, pe urmă el a început să miroasă bine, iar ea și-a tras-o cu el.

- Nu știm nimic. - Sigur!

Ați apărut la ora și locul stabilit pentru schimb.

Aveam mobilul unuia și a piuit cu numele tău.

Noi ne duceam la o petrecere. N-avem niciun amestec.

Am răspuns la un ding-dong.

Jibran.

Nu ne crede.

Bine.

Să nu ne mai învârtim în jurul cozii. Susțineți că tipul nu e șeful vostru.

- Nu-l cunoașteți? - Nu.

De ce nu-l sunăm să vedem ce are de spus?

- Bine. - Da, sună-l.

Aoleu!

Nu e ceea ce crezi.

Nu-mi spune că plouă când te piși pe mine.

- De ce am face așa ceva? - Ea ți-ar spune că se pișă pe tine.

Credeți că puteți să vă bateți joc de congresmen? Ați îmbulinat-o.

- Aoleu, nu! - Ce pizda mă-sii?!

Le-ai zis că sunt congresmen?

- Am... - Vino un pic.

Mă întorc imediat.

- Ce se întâmplă? Poți să te eliberezi? - Nu se poate așa ceva!

Dă-ți masca jos, Brett!

Ești teafără?

- Nu mi se pare o idee bună. - Soțul meu.

Îmi aducea tigaia. Nu, dragule?

Ziseserăm că nu recurgem la tigaie.

O să-mi aduci afurisita de tigaie!

Ca să clarificăm, nu șantajăm pe nimeni.

Scuze, ce tigaie?

Ați vrut să ne frigeți, o să vă frigem noi pe voi.

Premisa e greșită. N-am vrut să vă frigem.

- Și nu vrem să fim fripți. - Nu.

Mulțumesc.

Îmi place de nu mai pot aroma de bacon sfârâind în tigaie.

Singura problemă e grăsimea.

Ați văzut ce arsuri lasă grăsimea?

E incredibil ce răni poate să provoace puțină untură încinsă.

Vă dau de ales.

Grăsimea din tigaie...

Sau ce e în spatele ușii.

- Poftim? - Am zis...

Untură sau ușă?

Voi alegeți. Tu primul, mister Ding-Dong.

Alege grăsimea.

Vorbești serios? Clocotește. Dacă mi-o toarnă pe față?

Edie, pot să întreb ceva?

Pot să știu înainte să iau decizia unde îmi vei turna grăsimea?

- Probabil mai mult ca sigur pe față. - Mulțumesc.

Cică pe față.

Încearcă să te sperie ca să alegi ceva mai rău.

Acum sunt burlac, o să ies la întâlniri. Cum o să dau pe Bumble?

- Cicatricile sunt sexy. - Îți plac arsurile?

- O să-mi caut un tip cu fața arsă. - Promiți?

Dacă n-o să te văd pe Facebook cu un ars, mă enervez rău de tot.

Mersi că mi-ai amintit să te blochez.

Hai să luăm o decizie. Eu și soțul meu avem planuri.

Aleg nu grăsimea. Aleg ușa.

- Jibran! - Ușa să fie!

- Spune-i ce a câștigat. - Nu! Jibran, înfige picioarele în podea!

- Le înfig. - Lasă-l în pace!

Deschide ușa.

Se balegă pe mine?

Alege grăsimea!

E rândul tău, domnișoară.

Grăsimea! Aleg grăsimea.

Duduia știe ce vrea.

Nu! Nu, nu!

Nu!

Ia să vedem...

Dezleagă-mă!

Ajutor!

- Aoleu! Scumpule, ești bine? - Nu.

- Ești bine? - Da.

Nu vă apropiați!

- Ești gata? - Da.

Unu, doi, trei!

Stai! Nu, stai!

Ne scapă!

NOLA, FARMACIE CU REDUCERE

Ce naiba a fost asta?

Am zis „unu, doi, trei” și tu ai fugit.

Așa ai făcut tu pe alee. M-am luat după precedent.

Am presupus că o să presupui că acum o să fie „unu, doi, trei, atacă!”

- De ce aș fi presupus asta? - Fiindcă eram înarmați. Nu știu.

Să nu mai văd cai cât oi trăi!

Mulțumesc.

Arăt ca naiba? Zici că m-a vomitat un unicorn?

Nu, arăți...

Dimpotrivă.

Ne ca naiba.

Tu ești întreg?

Da, n-am nimic.

Doare foarte mult unde m-a lovit calul.

Hai cu mine.

Pare în regulă. Pișcă!

- Scuze! - Nu mai tampona rana.

- Încerc doar să te ajut. - Bine.

- Hai, dă-i bătaie. - Bine.

Nu pot. Nu mai ies din bluza asta până mor.

Aiurea! Hai în picioare!

Brațele sus!

Unu, doi, trei.

Seara asta e absolut halucinantă.

Nu ți s-au mai pus omoruri în cârcă și untură în cap?

- Mă... - Trage aer în piept.

- Fii blândă. - Mă ierți.

Nici nu te-am atins.

Am chemat o mașină.

Sper că ți-ai schimbat setările.

Probabil nu-ți amintești, dar...

La prima noastră întâlnire, la restaurant, lângă noi stăteau un el și o ea.

- Au stat muți tot timpul. - Îi țin minte.

- Da? - Da.

Nu și-au adresat niciun cuvânt.

Mă gândesc mereu la ei.

Mă uitam la ei și îmi ziceam că nu vreau să ajung niciodată să nu mai am ce spune.

Dar, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi spun...

că poate nu erau nefericiți.

Poate că se simțeau în largul lor împreună.

Ideea mea cu Edie a fost un fiasco.

Poate aveai dreptate și mai bine mergem la poliție.

Am găsit ceva.

Ce?

Pe hârtia cu număru lui Biclă, Edie avea și o adresă.

Ce? Când ai pus mâna pe ea?

Poate Mustață l-a omorât pe Biclă din cauza pozelor despre care vorbea Edie.

Dacă le găsim și ne dăm seama ce sunt, ne-am putea spăla de vină.

Mustață căuta clar ceva, iar Edie era supărată din cauza pozelor.

E un indiciu, nu? Am găsit un indiciu.

Să mergem la adresa aia?

Știi că e ilegal, nu?

Să intrăm prin efracție acasă la Biclă... Ești sigur?

Dar tu?

Da.

Ne-a sosit mașina.

Băga-mi-aș!

Rahat! Știe că noi suntem. E clar.

- Rahat! - Ne-a mirosit. Ne-a prins.

- E un rasist obișnuit. - Slavă Domnului!

Haide!

Caca maca!

- Ce e? - Cum intrăm în bloc?

Pur și simplu...

- Credeai că e o ușă doar pentru bărbați? - Scuze.

- O fi vreo pasarelă din alea pe lateral. - O pasarelă? Ca la defilările de modă?

- Adică scara de incendiu? - Acum ți-ai găsit să faci mișto?

- E groasă treaba. - Bine.

Auzi? Sparge geamul! Hai!

- Eu? Sunt pe tocuri. - Tocmai!

- Îl străpungi cu chestia aia ca o sulă. - Chestia aia ca o sulă? Adică tocul?

Da, tocul ascuțit o să străpungă geamul, o să treacă prin el.

Nu, sparge-l tu cu umărul.

Tocmai am încasat o copită.

Pot să fiu scutit de bușituri cinci minute?

Bine, îmi pare rău.

- Mi-e frică să nu se rupă tocul. - Lovești perpendicular.

- Suprafața e mică. Presiunea... - De unde știi?

De la MythBusters.

- Deci îți plac reality-show-urile. - E mai mult serial documentar.

Mi-am amintit că mitul a fost infirmat.

...se pare că a trecut peste ciclist de câteva ori.

Cei doi martori oculari primesc îngrijiri pentru stres emoțional.

Cred că aici e.

- Dacă e cineva acasă? - Nu pare să fie nimeni.

Probabil nu e nimeni, dat fiind că e locuința lui Biclă, iar el e...

- Da. - ...mort.

Eram și eu acolo.

Încearcă fereastra.

- E zăvorâtă. - E rândul tău să-i tragi un picior.

- Pantofii mei nu-s făcuți pentru asta. - Nici ai mei nu erau.

În apărarea mea, nu tocul cu care ai lovit s-a rupt, ci...

- Te arunc de pe pasarelă! - Trebuia să tac. Păcat de pantofi!

- Mersi. Erau pantofii mei de întâlnire. - Nu știam că ai pantofi de întâlnire.

Mi i-am cumpărat pentru tine.

Hai, sparge geamul fără să faci zgomot.

- Eu sunt desculță. - Bine.

Bine, așa...

Ce faci? Ciocănești?

Nu, îmi retrag pumnul ca să nu mă tai. Îmi câștig traiul cu mâinile astea.

Rahat!

- Ești bine? - Da.

- Stai! Auzi și tu? - Ce?

Zgomotul.

Se aude muzică.

- Hai să intrăm. - Ce? Nu!

- Și ce-o să facem? Ieșim înapoi pe geam? - Bine, aruncăm o privire.

Așa...

- Ce-i asta? - Nu, băi!

Nu mai abera! Țin minte ca ieri.

Ție ți se rupsese filmul.

Eu eram treaz.

Eram eu, Ashley băiatul, Ashley...

Am mâncat în ziua aia, că trăgeam de fiare.

Cine sunt chefliii ăștia?

S-au strâns violatorii la sfat.

Probabil de pozele alea vorbea Edie.

- Măi! - Nu ne bate la cap!

A lăsat un plic acolo.

- Hai să-l luăm! - Fată!

Sunt pulărăii ăia acolo. Nu știu exact ce înseamnă.

- Am nimerit-o? - Nu.

- Ce-s ăia pulărăi? - Lasă asta acum.

- Nu! - E în regulă, nu ne aud. Urlă muzica.

Fii atent!

Nu!

Trebuie să intrăm,

să înhățăm un plic,

- ...și să ne lămurim care-i faza. - O să ne vadă băieții de băieți.

Nu-i nimic, o să...

Născocim ceva să le distragem atenția, să-i scoatem de acolo.

Știu! Tu stai aici. Eu ies. Sun la ușă.

Zic că-s de la pizza.

Salutare! Ce mai faci?

Hai noroc! De când nu te-am văzut!

Cine dracu' sunteți?

- Suntem ea și cu mine. - Eu și cu el.

Da.

De la...

Nu!

Pe el, Jibran! Demolează-l!

- Fă-l pastramă! - Încerc!

Zi-mi când să intervin. Vrei să intervin?

Nu ești în ring, să cedezi meciul.

- Te ajut. - În mine dai.

Ești la mijloc. Dă-te!

Să moară mama!

Cine dracu' sunteți?

Cine suntem noi?

Suntem ăia de vor răspunsuri, pulifrici!

Întrebarea mai importantă e cine dracu' ești tu.

Ce căutați la mine în dormitor?

Suntem aici...

Ce te-apucă?

Da, ce ne apucă?

Ai vrea tu să știi.

Noi punem întrebările.

Iar răspunsurile la întrebările noastre ar fi bine să fie răspunsuri.

Răspunsurile la întrebările tale vor fi pumnii mei.

Ce?

Pentru cine lucrezi, lepră?

- Da, lepră! - Nu știu despre ce vorbiți.

Nu-mi spune că plouă când te piși pe mine.

- Nu care cumva! - Nu ne place.

- Nu. - Pentru că știm că minți.

Și suntem uzi de pișat pe spate.

N-aș face așa ceva.

- Zi-ne ce vrem să știm. - Da.

Îl știi pe Biclă?

Dacă îl știu pe Biclă? Adică?

Bicicletă. Două roți.

- Ghidon. - Uneori și coș.

Uneori și spițe.

E.T. avea una și a zburat pe ea, zdreanță care ești.

- Știu ce e o biclă. Vă referiți la Tom? - Nu știu. Avem față de fraieri?

Da, lucrez pentru Tom. Tom merge cu bicla. E nebun cu ecologismul.

E ecologismul o nebunie sau o necesitate?

Eu reciclez tot.

Uneori încearcă să recicleze coji de ou și de banană,

iar eu îi zic că ăla e compost.

Atenția la mine, libidinosule!

Ce faci pentru Tom?

N-am voie să spun.

Taci dracu' și vorbește, sugativă!

Cum să tac și să vorbesc în același timp? E imposibil.

- Te descurci. - Treaba ta.

Noi doar umplem plicurile și le livrăm unor bogătași.

Ce bogătași?

Nu știu.

Tom lucrează într-un club. Tipii ăștia sunt periculoși.

Mai bine nu vă puneți cu ei.

- Am colaborat întru totul. - Nu fi obraznic, Sex Forțat McGee.

Zi-ne unde e clubul ăsta.

Nu știu, nouă nu ne spun.

Cică e bine să știm cât mai puțin.

Îl contactează doar pe el.

Vai de mine! Măiculiță! Săriți!

Săriți, intrușii! Ajutor!

- Bună, Steve. - Te rog...

Trebuie s-o ștergem. Pe aici!

Rahat!

Alo?

Da. Am rezolvat problema.

Da, e quod mortem.

Înțeleg.

Da.

O să am grijă să meargă bine azi.

N-ai de ce să-ți faci griji.

Stai puțin.

Repede!

Te aud mai bine acum. Spune.

Am văzut cum sunt omorâți doi oameni.

Până ieri văzusem zero oameni uciși.

Ăia puteam fi noi.

Am sânge pe degete. Mi-am lăsat ADN-ul la locul crimei.

Eu mi-am lăsat amprentele pe fața lui Sex Forțat.

Acum mă simt prost că i-am spus așa.

Poliția o să creadă că noi l-am omorât, că suntem ucigași în serie.

- Trebuie să-i dăm de cap. - Să-mi bag!

Deschide-l.

Ce-i asta?

Ce-i asta?

„Dragă dnă Burrows, sunt mulți. Știm că sunteți una.”

Și mai ce?

Atât.

Asta e Cursă în jurul lumii cu morți.

Stai.

Trebuie să intrăm pe mobilul lui Biclă. Așa îl contactau.

Încerc să ghicesc codul. Ani importanți.

1492. Nu.

1776. Nu.

O să încerci toți anii de împilare? Potolește-te!

Da, era fan biciclete.

În ce an a câștigat Lance Armstrong primul tur al Franței?

- Unu, nouă... - Termină!

O să se blocheze telefonul și ăia suntem!

Bine.

- Știu cine poate intra în telefon. - Cine?

Keith.

- Keith? - E IT-istul nostru.

- Zău? - E un geniu în domeniu.

Păzea, un geniu!

Ce noroc pe voi că aveți un geniu la IT!

Nu-i cânt osanale, dar dacă cineva poate, el e ăla.

Errol Morris e un geniu. J.K. Rowling e un geniu.

Eventual și Lil Wayne.

Dar Keith, în pana mea?

Ce ai cu el? De ce ești...?

- Nu-mi place cum se uită la tine. - Nu se uită nicicum la mine.

Fie.

Nu-mi place cum te uiți tu la el.

Vrei să intri în telefon sau nu?

Ar putea fi singura noastră șansă.

Intrăm cinci minute, deschidem telefonul și ne cărăm.

Stai! Nu putem să-l rugăm pe Keith să spargă un telefon la întâmplare.

Are simț etic.

Dar gume nu se jenează să fure.

Paradoxal gagiul!

Hai să inventăm ceva credibil.

Lume, lume! Ia uitați cine și-a făcut apariția!

- Era și timpul! - Bună!

Ne scuzați că am întârziat.

Ia te uită, Keith!

Bună!

- Doamne, ce bine arată mâncarea! - Reya, te-ai întrecut pe tine.

Mamă! Ați gustat din astea?

Te lingi pe degete, să mor eu!

Rar am mâncat chestii așa grozave.

- Ce prospețime! - Ardei roșii, ardei verzi...

- Ce culori mai sunt? - Mai sunt galbeni.

Nu vorbeam cu tine, ci cu Reya.

Vă simțiți bine?

- Noi? - Da.

- Grozav. - De la excelent în sus.

Ce dracu' ai pe tine?

Eu? Ce dracu' ai tu pe tine?

O helancă.

Ai sânge pe față?

Mai mare rușinea!

De fapt avem ceva să vă spunem.

- Zi-le. - Ne-am apucat de box.

De box?

Am făcut o oră înainte să venim aici.

Jibran a boxat în afara categoriei lui.

A fost nemaipomenit.

Sunt ceea ce în lumea boxului se cheamă hemofilic.

Mi-au zis că n-o să pot boxa profesionist, fiindcă sângerez ca naiba.

Ați întârziat fiindcă ați fost la box?

Da.

Mamă, ce idee mi-a venit!

Vreți să-l vedeți pe Jibran făcut knockout?

- Da. - Absolut!

Scoate-ți telefonul, dragule.

Bine.

Ce e?

Nu-mi amintesc codul de la telefon.

Vai de mine! O fi de la câte lovituri ai încasat în țeastă la box?

- E nou codul? - Nu, nu e nou codul.

Bună întrebare, totuși.

Vai de mine! Oi avea o leziune pe creier?

Sună-ți doctorul.

- Da, îl sun pe doctorul... - Nu-ți amintești cum îl cheamă.

Îl am în agendă, dar nu pot intra în telefon.

- Nu pot nici să-l caut pe Google. - De-am putea debloca telefonul!

- Vai! - Nu-i nimic.

Pot să intru eu.

Lasă, nu te deranja.

- Vreau să te ajut. - Bine, hai acum!

Ce jaf de telefon! Ia-ți unul nou.

Ia-ți tu unul nou!

- Ce? - Ce?

- Te simți bine? - Da.

Bine.

Rulam tabelele-curcubeu. Sunt la jumătate.

Mă gândisem la un algoritm de forță brută, dar merge mai rapid așa.

Mai rapid, da. Bună decizie.

- Te pricepi? - Da.

- La greu. - Super!

Un algoritm de forță brută ar forța brutal ritmul lui Al Gore.

Pe când tabelele-curcubeu sunt mai mult pe spectrul lui...

Rog V. Aiv și tot așa.

Rog V. Aiv?

Rog Val Aiv. A descoperit curcubeiele.

S-a apucat de box acum?

Reya, m-am despărțit de Jibran.

Aoleu, vorbești serios?

Cum naiba? Sunteți cea mai tare pereche.

Noi? Tu și Bobby sunteți cuplul perfect. Ce vorbești?

Eu și Bobby ne certăm întruna.

Da, dar voi faceți sex într-o veselie.

- Faceți tot felul de chestii deșucheate. - Cum ți-a venit ideea asta?

Postezi o grămadă de poze sexy cu voi doi în pat.

Mă urmăresc doi foști. Încerc să-i fac geloși.

Nu e...

Unde ai învățat chestiile astea? La MIT?

Eu? Vezi să nu! Nici pomeneală! Tu ești ăla șmecher.

Ce?

Da, Leilani mi-a povestit despre tine. Pari un tip impresionant.

- Vorbește despre mine? - Da.

Se laudă mereu cu tine.

Ia te uită! Am intrat.

ȚINUTĂ FORMALĂ OBLIGATORIE

- Pot să te rog ceva? - Orice.

De când m-am despărțit de Ji, sunt cam răvășită.

Am pozele astea cu ștoiul lui.

Am nevoie să mi le țină cineva până sunt pregătită sufletește.

- Le-ai scos la imprimantă? - Da.

Nu deschide plicul! Pune-le într-un loc sigur.

Senatorul Burrows?

Așa îi spun eu.

Fiindcă el face legea în crăpătură.

Aha. Ziceai că eu fac chestii deșucheate.

- Bună! Keith mi-a deblocat telefonul. - Marfă!

Doctorul meu e la o petrecere. Mă vede, dar trebuie să plecăm acum.

Bine, hai!

Nu îmbrăcați așa.

De ce?

E la un eveniment caritabil simandicos.

Ne împrumuți niște haine ca lumea?

Sigur. Haideți.

- Da... - Ce faci?

- Mă întorc, ca să te schimbi. - M-ai mai văzut de o mie de ori.

Bine.

- Știi ce? Întoarce-te. - E aiurea.

- Ești pregătit? - Nu.

- Dar mă bucur că suntem împreună. - Și eu.

Auzi?

Dacă eu nu scap, Keith nu e așa rău.

N-aș ieși cu un tip care fură glume.

O să termin afară, ca să te îmbraci și tu.

Bine.

- Pantofii. - Nu-mi mai trebuie ăștia.

- Facem schimb. - Mulțumesc.

- La revedoar! - Pa.

Arăți superb.

Mulțumesc.

- Ești gata? - Da.

- Mergem la doctor, la... - La al meu.

Da

- Distracție plăcută! - Pentru cucuie.

Aoleu! Iar mă sună de la poliție.

Nu te supăra, e cam liniște. Ai putea să dai drumul la muzică?

- Sigur. - Mulțumesc.

- Ce? - Ăsta era cântecul nostru.

N-a fost niciodată cântecul nostru.

Nu spune că nu-ți place, ca restului lumii.

Nu-mi place cântecul ăsta ca restului lumii.

Știu ce faci. Când sunt stresat, încerci să mă faci să cânt.

- Nu ține figura. - Ba da, dar trebuie să fii receptiv.

Nu face asta. Te rog, nu face asta.

Nu am chef să...

Poți să cânți în gând, nu cu voce tare?

Telefonul?

În regulă.

Mergeți.

- Da. - Da.

Mulțumim.

Mulțumesc frumos.

- Unde naiba suntem? - Nu știu, dar e sinistru.

- Aia e Edie. - Dacă ne recunoaște?

Mânca-ți-aș banii tăi!

De ce e așa liniște?

Bună seara! Ne permiteți?

Ne scuzați.

Scuze!

- Mulțumesc. - Mă scuzați.

Bună seara! Ce ascuțit e!

Mă iertați. Scuzele mele!

Îmi cer scuze.

Suntem unul.

Suntem Sacrarium.

Suntem mulți.

Suntem Sacrarium.

- Suntem mulți. - Suntem unul.

- Suntem Sacrarium. - Suntem Sacrarium.

- Suntem... - Suntem unul.

Bun venit, membra altum Sacrarium!

De pe vremea lui Hermes Trismegistos, Hermes „cel de trei ori mare”...

Ăștia sunt iluminați de-ăia duși cu pluta.

...să zidească piramidele Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii.

- Să ardă focul cunoașterii. - Lasă gofra!

Unde-i vita?

Lanțul neîntrerupt al înțelepciunii

va fi încredințat unui număr de zece inițiați.

Câțiva devin mulți devin unul.

Cincizeci și unu.

Joacă bingo?

Îmi place bingoul.

Șaptesprezece.

Șase.

Douăzeci și trei.

Au câștigat?

Paisprezece.

Nu cred că se face așa.

Șaptezeci și doi.

Patruzeci și patru.

Unde se duc?

Treizeci și patru.

- Vrem să ne strige numerele? - Nu știu. Nu cred.

Ultimul număr este....

Nouăzeci și nouă.

Să înceapă ceremonia!

Nu se aplaudă.

Ce se întâmplă?

Cred c-o să se...

Da, asta credeam c-o să se întâmple.

- N-au făcut asta. - Ba da.

Ba da.

- Să știi că nu-mi displace. - Da, ți-ai exprimat părerea despre orgii.

Crezi că mai strigă numere?

- Așa da, spontan! - Pe naiba!

Aveau trecut evenimentul în calendar.

Stop!

Plecați!

Îmi place că respectă cuvântul „stop”.

Avem un trădător printre noi.

Un muncitor a încălcat cel mai sacru cod al Sacrarium.

Pentru asta, a plătit scump.

E quod mortem.

Aoleu! Ei l-au pus pe Mustață să-l omoare pe Biclă.

Nasol!

- Liniște! - Ar trebui s-o ștergem.

Cineva a intrat azi în incintă cu codul de bare al trădătorului.

Sunt impostori printre noi.

Aoleu, impostori! Nașpa!

Trebuie să ne arătăm fețele adevărate,

ca impostorul să fie aflat și stârpit.

La trei vă dați masca jos.

Unu...

- Fir-ar! - Ne dăm masca jos?

-Toți o să și-o dea. - Doi...

- Bine. - Futu-i! N-avem încotro.

- Toți și-o dau jos, bine. - Trei.

Futu-i!

Un membru adevărat știe că nu-ți dai jos masca.

Aoleu, ei sunt!

- Pune mâna pe ei! - Bine.

Suntem Sacrarium.

- Veți fi jertfiți zeilor pe rug. - Suntem mulți. Suntem Sacrarium.

- Și ne vom îndestula. - Nu! Sunt hemofilic.

Evacuarea!

Evacuarea!

Evacuarea!

Ce naiba?

- Ce? Pulărăii și pulăroaicele s-au tirat. - Visăm același vis?

- Hai! - Poliția!

Avansați!

- Aoleu! - Avansați!

Nu mișcați!

Mâinile sus!

Mai sus!

Sunt la maxim.

Dispeceratul, 10-95. I-am luat în primire. Venim la secție.

Imediat vine doamna detectiv.

Asta a fost. S-a zis cu noi.

Știu.

Am ceva să-ți spun.

Da?

Știi când ai plecat din oraș pentru petrecerea de burlac a lui Ben?

- Mi-ai mâncat zahărul ars cu arahide. - Nu. Ba da.

Ți-am intrat în birou și ți-am văzut documentarul.

- Poftim? - Știu. Îmi pare rău.

Dar dă-mi voie să spun că mi s-a părut foarte bun.

De ce n-ai zis nimic?

Jibran, sincer, uneori…

...simt că nu-ți pasă ce cred eu.

Îmi pasă foarte mult ce crezi. De-asta n-am vrut să-ți arăt.

Mi-era frică că n-o să-ți placă.

Tu ai știut de la început ce vrei de la viață.

Am simțit mereu că poți găsi pe altul mai bun.

Sincer, eu...

Simt că nu știu nimic.

Absolut nimic.

Eram obsedată de ce cred toți, în afară de omul la care țin cel mai mult.

Vreau să fii fericit.

Și eu vreau să fii fericită.

Rămânem prieteni. O ardem la proces.

- Eu m-am înțeles cu ei. - Ce?

- Nu ți s-a spus? - Nu.

- Credeam că o să avem același avocat. - O să torn ca la balamuc.

- Asta a fost? - Asta a fost.

Îmi place de ei.

- N-ar trebui să se despartă. - E greu cu relațiile.

Mda.

V-am căutat prin tot orașul.

Ați fost martori la o crimă, iar suspectul e încă în libertate.

Poftim?

Am încercat să dăm de voi ca să știm că n-ați pățit nimic.

- V-am tot sunat. - O clipă!

- Nu credeți că noi suntem ucigașii? - Nu.

- Camerele rutiere au surprins urmărirea. - Nu-mi revin.

Încercăm să-l identificăm pe cel care v-a confiscat mașina.

Pe lângă acest incident, se face vinovat

de uciderea mai multor studenți în blocul de pe bulevardul St Charles.

Ca să mă lămuresc eu...

Nu suntem suspecți de crimă-omor.

- Știți că n-am fost noi. - Nu noi.

Normal că nu voi.

De ce doi civili ar omorî violent un om de pe stradă?

- De ce am..? - Nu?

N-are sens.

- N-are absolut niciun sens. - Măiculiță!

Jur că n-am omorât niciodată pe nimeni și că n-o voi face nici de acum înainte.

- Promit solemn să nu ucid. - Niciodată.

Mi-a trecut prin cap să ucid, de pildă pe Jibran?

- Tot timpul. - Dar la modul firesc.

Nu ar trece niciodată la fapte.

La modul: „Te omor! Te strâng de gât!”

- Dar nu fizic. - Nu omor de-a binelea.

Eu, nu trece zi să nu ignor semnul Stop, dar nu la modul periculos.

Am vândut prăjituri cu marijuana făcute de unchiul meu.

Zicea că în Amsterdam e legal.

- Habar n-avea pe unde vine Amsterdam. - Nu le vindea în Amsterdam, ci aici.

- Ca să-i ajute pe oameni să se drogheze. - Pentru glaucom și din astea.

- A făcut bani când aveam nevoie. - Să plătim facturile.

Stați, scuze!

I-ați prins pe sectanți?

Pe sectanții de la teatru, cu măști, unde toată lumea făcea sex.

Norocoșii au făcut sex.

- Într-un pat rotund. - Cu muzică... Da, făceau sex.

- Patul ăla era în văzul lumii. - Unii trăgeau din greu.

Unii s-au pus imediat pe treabă. Așa e, băgau mare.

Da, și am văzut tot.

Dați-mi voie să vă spun că merita văzut.

E foarte util ce ne spuneți, dar știm despre Sacrarium de câteva luni.

Razia de azi era menită să-i potolească definitiv, dar au fost preveniți că venim.

Uitați care-i treaba... Ați fost martori la scene înfiorătoare.

O să dați și declarație, dar acum v-ar prinde bine să dormiți.

Veniți mâine la prima oră și stăm de vorbă atunci.

Vă escortăm acasă

și vom sta de pază în fața locuinței până la prinderea suspectului.

Mulțumesc. A fost o experiență plăcută.

- Mă bucur. - Da, mersi.

- Aveți fișe de evaluare? Vă dau maxim. - Da, și eu.

Asta a fost?

Ne întoarcem la viața dinainte, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic?

Bănuiesc că da.

O să dorm pe canapea.

- Nu. Putem să facem schimb. - Nu.

Ia tu patul.

E ciudat. Știu că n-am găsit criminalul, dar nici mult nu mai aveam.

Sunt mândră de noi.

Nu e rău pentru doi răcani.

Dar știi ce nu pricep?

Cine a chemat poliția?

Eu.

Mă țineți minte?

Cum ați intrat în mașină?

V-am spus că sunt polițist. Sunt în poliție de vreo 13 de ani.

Sunt mare sculă pe basculă.

Sunteți și în secta ălora de fac sex?

Nu, ăia mă plătesc să-i feresc de poliție.

Adică protejați secta erotică și totodată îi șantajați pe sectanți?

Ei bine, da.

Știți ce leafă am?

Îmi pun viața în pericol zi de zi, iar statul îmi dă trei scaieți.

Știți ce e anapoda?

Biciclistul.. Ăla peste care am trecut de câteva ori cu mașina voastră...

Țin minte. Tu? Ne aducem aminte.

Îmi era prieten.

Împreună am pus la cale șmecheria cu șantajarea sectanților.

Numai că el s-a lăcomit.

Îmi ciupea din parte.

Pe urmă a trecut peste mine și i-a cooptat și pe tâmpiții ăia.

Noi nu știm nimic și n-avem deloc ținere de minte.

Dați-ne drumul, puteți avea încredere în noi.

N-am încredere în nimeni, duduie. Ia aminte ce-ți zic, lumea îți vrea răul.

Nu te poți bizui decât pe tine.

- Vă înșelați. - Nu-i așa.

Am avut și eu încredere într-o persoană.

În Siobhan.

Nu voi mai avea încredere în nimeni.

Niciodată.

Vii pe lume singur

și pleci tot singur.

O să descoperiți asta numaidecât.

Regret că trebuie să vă omor.

Păreți un cuplu drăguț, deși cam enervant.

Dar, dacă vă consolează cu ceva, o să-mi treacă.

Nu e nevoie să faceți asta. Nu sunteți un ucigaș. Sunteți un om bun.

Vi se citește în ochi.

- Aveți ochi blânzi. - Luminoși.

Știi câți oameni am ucis azi?

Aș zice că ați ucis fix câți trebuia.

Eu aș lăsa-o așa.

Deocamdată ați ucis un număr impresionant, dar nu îngrijorător, de oameni.

Ați ucis un biciclist și niște cocalari.

Să fim serioși, o să vă cânte baladele.

Era o întrebare retorică.

Nu e prea târziu să vă schimbați.

Ați putea găsi o nouă Siobhan.

Ți-am dat eu voie să pomenești de Siobhan?

Am crezut că vă destăinuiți, că e o invitație.

- Siobhan e un factor declanșator. - Și tu!

Să nu-i rostiți numele!

Nu voi mai pronunța niciodată numele de Siobhan.

- E moartă pentru mine. - E nasoală.

Gura!

Încă plânge după Siobhan.

Întoarce-te. Mâinile la spate.

Dacă pui mâna pe ea, te caftesc, băi.

- Cu spatele! - Să trăiți!

Au înregistrări cu tine din trafic. Ești futut.

Le-am văzut. E proastă rezoluția.

Ca la imaginile filmate cu Bigfoot.

Nu putem sta aici așteptând să fim uciși.

Trebuie să facem ceva. Ajută-mă să găsesc o soluție.

Bine.

- Slăbește-mi legăturile. - Bine.

- Poți? - Abia ajung.

Vezi că mi le strângi.

Iartă-mă. Încearcă tu.

- Merge? - Nu. Morții mă-sii!

Încerc să sparg geamul.

Futu-i!

- Erau buni pantofii tăi de întâlnire. - Bricheta!

De-asta există!

Ia-o!

Hai că poți!

Mă exciți.

- Ne vede? - Așterne o folie de plastic!

Draci bălțați!

- A sărit? - Nu.

- Dar acum? - Gata!

Hai! Repede! Ia-o!

Ia-o! Haide!

Plasticul, nu mâinile!

- Scuip-o! Frige! - Eu am ținut-o în gură.

Dar nu de capătul fierbinte.

Stai așa, se uită la noi! Stai așa.

Pune-o la loc!

Jos din mașină!

O să te prindă. Știu că tu ne-ai dus acasă.

Nu, nu mă vor bănui.

Când am ajuns la voi,

ucigașul a țâșnit din tufișuri și mi-a dat în cap.

M-am trezit legat, pe bancheta din spate a mașinii de poliție,

lângă voi, în portul de agrement.

Atenție la treaptă!

Apoi ucigașul ne-a suit pe barcă.

Da, pe toți trei. Țineți minte mai departe?

Ne-a pus în genunchi. Haideți.

Eu am sărit în picioare ca să vă salvez. În încăierare, am fost împușcat.

Rănit, dar nu de moarte, am privit cu oroare

cum ucigașul mascat vă execută pe amândoi cu arma mea.

În fine, să sfârșim.

Ala... Nu.

Ala...

bala...

porto...

Hei, Mustață!

- Nu! - Rahat!

Hai, împușcă-mă.

- Nu. - Aici, în umăr, ar fi bine.

Ca să nu mă mai împușc eu.

- Nu. - Lasă arma, că îi rup gâtul.

Nu poți, e prea gros.

O să răsucesc până se întâmplă ceva nasol.

Mie îmi pare foarte convingător.

- Nu poate să-ți facă rău. - Bag mâna în foc că nu i-ar fi greu.

- Aruncă arma! - Leilani, ascultă-l! Pune-o jos.

- N-ai culoar de tragere. - Ba am.

- De ce mă contrazici? - Crezi c-ai mereu dreptate, dar nu-i așa.

N-ai ținut în viața ta un pistol în mână, dar eu mă dau doct?

Fugi de riscuri. Ăsta e un exemplu perfect.

E vina ta că suntem în rahat.

- Măi! - Acum ți-ai găsit!

Frate! Eu voiam să merg la poliție.

Tu erai la volan.

Am încasat o copită de dragul tău.

- Ai lăsat mortul în stradă. - Mă călcați pe nervi.

Sunt singură în relația asta.

Mi-ai văzut filmul pe ascuns.

- Bați câmpii. - Parcă-mi aud părinții.

- Înțelege-mă și tu odată! - Fii pe frecvență cu mine!

- Unu, doi, trei! - Și!

Mânca-ți-aș!

- Jibran, ești bine? - Da.

Doamne!

Las-o naibii!

Amprente de ridicat aici!

Mulțumită vouă, suspectul e în arest.

Ați scăpat.

Salut!

Sigur ești bine?

- Da, sunt bine. Tu? - Da.

Știam c-o să zici „unu, doi, trei”, deși nu mersese niciodată.

- Tu ai făcut totul. - Am făcut amândoi.

- L-ai împușcat. - Nu?

- A fost super. - Aș prefera să uit.

- Să nu mai împuști pe nimeni. - Nu mai împușc pe nimeni.

- Ce? - N-am spus nimic.

Știu fața asta.

Ce față?

E fața „vreau să te sărut”.

- Nu. - Ba da.

Nu vreau să te sărut.

Nu vreau. Ești foarte arogantă. Câh!

Câh?

Vrei să mă săruți rău de tot, să-mi bagi limba în gură.

- Se vede. - Cred că e pe dos.

Tu vrei să mă săruți pe mine.

- Eu, pe tine? - Da, tu, pe mine.

- Și faci chestia asta. - Ce chestie? Ce fac?

Scuze, porumbeilor.

Trebuie să vă duc la spital, la control. Ăsta e protocolul.

Sexul în ambulanță e destul de deșucheat?

- Mă bag. - Hai!

- Încerci mișcarea aia de la orgie? - O să pun osu' la treabă.

Nu sună bine în gura ta. Asta zic eu.

- Fugi, Leilani! - Fug.

Aoleu! Ne suflă în ceafă!

Lasă-mă pe mine prima! Stai!

- Fugi! - Fug!

- Nu-mi spune să fug când fug! - Aoleu, ne prind!

Londra, Anglia.

Jibran și Leilani au pierdut timp prețios certându-se pe tema sistemului metric.

Mai rămân două etape.

Sunt ei în stare să câștige milionul de dolari?

Conducem. Ți-am zis eu că putem câștiga Cursă în jurul lumii.

„De peste 50 de ani, entuziaștii se adună în Hyde Park să comemoreze...”

Ce e?

Să-mi...!

Subtitrarea: Steliana Palade