Original subtitles

Cheamă o ambulanţă.

Omul ăsta e încă în viaţă!

Subtitrare de Boncu.

- Bine aţi venit, domnule. - Mulţumesc.

Am ajuns, draga mea.

- Mason, aceasta este doamna Wheetly. - Doamnă.

- Camera doamnei e pregătită? - Da, domnule.

Minunat. Te rog să te ocupi de bagaje.

- Clive şi Christina sunt înăuntru? - Sunt în bibliotecă, domnule.

- Şi Gilles? - Şi el, domnule.

Draga mea, n-ai de ce să-ţi faci griji.

Te vor accepta. Sunt sigur.

Păcat că nu suntem toţi aici.

Elizabeth a trebuit să rămână în Elveţia.

Regretă că va lipsi de la nuntă, dar absenţa ei a fost inevitabilă.

Mă bucur că se căsătoreşte iar. Îi zic de mult timp.

Parcă ai fi o codoaşă bătrână.

În sfârşit, s-a decis să facă pasul.

Iată-i!

Clive, băiatul meu, bine ai venit!

Anna, acesta e fiul meu, Clive.

Încântat.

Iar aceasta e fiica mea, Christina.

Va trebui să-l dădăceşti. Nu se îmbracă destul de gros iarna.

Insinuezi că sunt un boşorog?

Iar acesta este fiul meu adoptiv, Gilles.

Bună ziua, eu sunt a cincea roată la căruţă.

Şi mereu glumeţ.

Să bem ceva. Aşezaţi-vă cu toţii.

Bagajele doamnei sunt în camera sa. V-am pregătit ceva răcoritor.

Foarte bine.

Torn eu băuturile.

Mason, am auzit că sora ta nu se simte bine?

Aşa e, domnule.

Dacă pot face ceva, te rog să nu eziţi şi să mă anunţi.

Mulţumesc, domnule.

Le-ai mers la inimă.

Am dorit să las o bună impresie.

Dar ţie, ce impresie ţi-au lăsat copiii mei?

Christina e minunată.

Adevărat.

- Ea şi Gilles... - Par să se înţeleagă foarte bine.

Îmi vine să cred că sunt inseparabili.

- Ce crezi despre Clive? - Aveţi acelaşi simţ al umorului.

Şi el se va căsători curând.

Mă mir că n-ai sugerat o nuntă dublă.

Nu, i-am eclipsa, iar el ştie asta.

Acum sunt liniştită, sper că şi copiii tăi să simtă la fel.

Copiii mei sunt adulţi.

În curând, vor pleca fiecare pe drumul său.

Îţi voi dărui eu copii.

Nimic nu mi-ar plăcea mai mult...

Draga mea Anna.

E timpul!

Vei întârzia. Ai zis că întâlnirea nu poate începe fără tine.

Nu lipsesc mai mult de câteva ore.

Cercetări psihiatrice...

- De când eşti implicat? - De ceva vreme.

Iar pasiunea pentru fotografie?

Din tinereţe.

Le fel de puţine lucruri îi spui şi Christinei?

Nu e ceva care te-ar putea interesa.

Tot ceea ce faci mă interesează. Ce anume fotografiezi?

- N-ai crede dacă ţi-aş spune. - Încearcă.

- Aş prefera să n-o fac. - Dragule, s-a întâmplat ceva?

Nimic.

Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să întreb.

Foarte bine, îţi voi spune.

Dar vei crede că e ceva revoltător ...sau chiar macabru.

Nu pot crede nimic, dacă nu-mi spui despre ce e vorba.

Împreună cu colegii mei...

Sir Edward, ştiu.

Fotografiem morţi.

O pată... aici.

Încă una... aici.

Şi una... aici.

În primă fază, am crezut că aceste pete prezente pe fotografii

se datorează unei expuneri greşite.

Dar sunt trei persoane diferite

surprinse în fotografii, cu ajutorul a trei aparate diferite.

De către trei fotografi diferiţi!

Este foarte interesant.

Toate acele pete au ceva în comun.

Edward vă va explica.

Toţi oamenii din aceste poze ...erau pe moarte.

Eu am făcut prima fotografie chiar în momentul în care omul murea.

Sir Hugo a făcut cea de-a doua poză.

Şi am înregistrat întreaga moarte a acelui om.

Cel de-al treilea fotograf a declarat că şi el...

a aşteptat momentul morţii pentru a face poza.

În fiecare fotografie există acea anomalie.

Avem o ipoteză în privinţa acelor pete.

Am examinat placa fotografică

şi echipamentul pe care l-am folosit cu foarte mare atenţie,

crezând că pata este rezultatul unei defecţiuni.

Şi eu m-am asigurat că aparatura este în stare perfectă.

Amândoi am colaborat cu cel de-al treilea fotograf.

Am inspectat aparatura lui şi am cerut detalii

despre circumstanţele în care a fost făcută poza.

Condiţiile au fot perfecte.

N-a fost nicio problemă de ordin tehnic.

Toţi trei am ajuns la o singură concluzie.

Am pregătit chiar eu plăcile şi am verificat aparatura.

Sunt mulţumit că totul a fost în regulă.

Domnilor, ceea ce aţi văzut în aceste poze

este sufletul, în momentul părăsirii corpului uman.

În momentul morţii.

Doar nu crezi povestea asta.

Nu poţi fotografia sufletul, chiar dacă acesta ar exista.

Dar petele alea? Urme de degete, nu?

Probabil.

Mereu am crezut că ai o minte deschisă. Nu ştiu cum ai devenit atât de sceptic!

Sunt doar precaut.

Nu prea am încredere în astfel de lucruri.

Când te întorci în Elveţia?

Elizabeth mă aşteaptă peste câteva zile.

Ai ales bine. Va fi o soţie minunată.

Tu şi Anna vă potriviţi perfect.

Bună seara, domnule.

Mason, în ceea ce-o priveşte pe sora ta,

nu vreau să-ţi faci probleme din cauza banilor.

Spune-i doctorului să-mi trimită mie nota cu cheltuielile medicale.

Sunteţi foarte generos, domnule. Mulţumesc.

- Spune-i doamnei Wheetly că am ajuns. - Imediat, domnule.

Eşti foarte generos.

Familia Cunningham are obligaţii.

De 500 de ani...

ne bucurăm de privilegii foarte mari.

Privilegiile înseamnă putere. Nu trebuie să abuzăm niciodată.

Suntem în mijlocul unor schimbări

şi trebuie să fim siguri că acestea sunt bune.

Cum putem face asta?

Împânzind ţinutul cu mici Cunningham care să asigure aplicarea reformelor?

De ce nu?

Sunt sigur că tu şi Elizabeth nu aveţi nimic împotriva în a vă aduce contribuţia.

Crezi că tatăl tău va fi de acord cu logodna noastră?

Sigur.

Dar mai bine să nu-i spunem decât după ce el şi Anna se vor căsători.

Priveşte-l...

Parcă ar fi un copil.

Doar tatăl tău se poate gândi să filmeze pe râu în luna martie!

Poftim.

Stai aşa!

Aşa?

Perfect!

Fiţi pregătiţi.

Mai repede. Îngheţăm aici!

Atenţie...

Porniţi!

A fost bine?

Excelent!

Mă pricep, nu?

Mulţumesc.

Sper că va fi mai bine a doua oară.

Va fi.

Unde sunt Clive şi Anna?

Între copacii aceia.

Eşti pregătit, tată?

Rămâi acolo.

- Aşa? - E bine!

Porneşti când ajung la trei.

Unu...

Doi...

Trei!

S-a blocat prăjina!

Clive! Atenţie la creangă!

Clive! Anna!

Repede!

Anna nu ştie să înoate!

Nu!

Nu văd nimic! Apa e mâloasă!

E vorba de Anna.

Vom opri căutările.

Probabil a fost trasă sub dig.

Ce faci? De ce lucrezi atât de târziu?

Developez filmele pe care le-am făcut când...

Cele cu Clive?

Cu Clive şi Anna.

- Nu se poate... - De ce nu?

E singura amintire pe care o am.

Trebuie să-i mai văd. Să-i văd acum.

Stinge lumina, te rog.

Pata!

Ce este? S-a mişcat.

Ai văzut cu proprii tăi ochi.

Există o mare asemănare cu aceasta.

Şi cu aceasta.

- Şi cu cea de aici. - Ce e asta?

Membrii societăţii noastre ştiinţifice susţin că

este sufletul în momentul în care părăseşte corpul.

Asta ai înregistrat pe film?

- Asta am văzut? - Nu.

- Atunci, ce anume? - Lucrul ăla se mişca înspre Clive.

- Ai văzut şi tu că se mişca. - Da.

Acel abur încerca să-l avertizeze pe Clive de pericol?

Oare Clive l-a văzut?

Ştia că urma să moară? Trebuie să aflu.

E imposibil!

- Trebuie să mai fac o fotografie. - La ce?

Există credinţa că morţii reţin ultima imagine

pe care o văd în clipa decesului.

E doar o superstiţie!

Se poate.

Trebuie să-l fotografiez pe Clive.

Acum? După două săptămâni?

Nu-i o treabă plăcută, dar trebuie s-o fac.

Dar chiar dacă acea superstiţie ar fi adevărată, ce speri să afli?

Vreau să găsesc adevărul despre ceea ce am văzut în pozele astea.

Fotografiind rămăşiţele fiului tău mort?

Trebuie să aflu dacă Clive ştia că urmează să moară.

Nu-mi pot găsi liniştea, dacă nu aflu.

Şi te aştepţi să te ajut?

Te implor, Gilles.

Aprinde flash-ul când zic eu.

Acum!

Nimic.

Nicio urmă.

Pot aprinde lumina?

Dacă vrei.

E inutil să te mai prefaci.

Nu înţeleg.

Nu eşti de acord cu ceea ce fac, nu-i aşa?

Christina şi-ar face griji.

I-ai spus? Nu trebuie s-o faci!

- Niciodată! - Sigur că nu.

Pot vorbi deschis?

Te istoveşti în experimente inutile, ce nu dovedesc nimic.

Deci, bănuieşti că ştii ce caut?

Din întâmplare, camera a surprins

o manifestare stranie despre care nu ştim nimic.

Oare?

Cercetările mele arată ca în mitologia elenă existau referiri despre spiritul morţii.

Îl numeau...

Asphyx.

Se manifestă doar în momente de pericol şi este cauzat de o agonie extremă.

Se arată numai oamenilor care urmează să moară sau condamnaţilor.

Cei aflaţi în pragul morţii sunt cuprinşi de o puternică suferinţă.

Nu înţelegi?

Pata pe care am văzut-o a dispărut în momentul în care Clive a căzut în apă.

Presupui că l-a posedat.

Dar de ce nu apare în poze?

Probabil pentru că a fost absorbită şi a dispărut instantaneu.

Se manifestă fulgerător?

Ar fi trebuit să fotografiez corpul lui Clive

chiar în momentul în care l-am scos din apă.

Te rog să te opreşti. Acum.

Asta nu e ştiinţă. N-ai dreptul să faci astfel de experimente.

Spiritul morţii!

Asphyx mi-a posedat unicul fiu.

L-a cuprins şi nu l-a mai eliberat. Iar tu spui că n-am dreptul...

Invoci durerea pentru a justifica aceste experienţe inutile şi macabre...

Nu sunt inutile!

Nu-ţi permit să numeşti inutilă toată munca mea!

Îmi cer scuze, am exagerat.

Eu ar trebui să-mi cer scuze.

N-am vrut să ridic tonul.

Sir Edward Barrett.

Scumpul meu Barrett!

- Ai auzit? - Ce să aud?

Ne-am întors în evul mediu.

Poate vrei să fii mai explicit.

Va avea loc o execuţie publică.

O moarte prin spânzurare?

- Când? - Mâine, în piaţa publică.

Nu poţi face nimic, ca s-o anulezi?

Nimic.

Va avea loc o întreagă ceremonie! Se vor spune rugăciuni.

Îi vor rupe gâtul condamnatului, şi-l vor lăsa să atârne de funie.

Nu-mi vine să cred, n-a mai fost o execuţie publică de ani de zile.

- Cine a dat sentinţa? - Judecătorul Hall.

Ca un exemplu la valul de crime şi violenţe din ultimul timp.

S-a încercat obţinerea clemenţei.

Degeaba.

Hugo. Vreau să imortalizezi execuţia.

Adică... să fac fotografii?

La spânzurătoare?

Pentru ca întregul spectacol macabru să rămână mărturie.

Nu e prima dată când lucrăm împreună

şi mereu am fost deschis în adoptarea noilor reforme.

Dar nu văd folosul...

acestor fotografii...

Dacă vrem să avem succes în impunerea noilor reforme,

trebuie să le arătăm oamenilor actele de cruzime comise în numele lor.

Nu ne dezamăgi acum.

Bine.

O voi face.

Domnul a spus:

Să nu ucizi!

Binecuvântaţi fie cei miloşi.

Dumnezeu te va judeca pentru încălcarea poruncilor sale.

Înapoi!

Înapoi!

Ultima ta dorinţă a fost să nu se spună nicio rugăciune.

Dar este în interesul tău să-l implor

pe Atotputernicul să aibă milă de sufletul tău.

Asemenea indivizi, vinovaţi de infracţiuni grave,

vor fi condamnaţi şi îşi vor ispăşi pedeapsa în această lume.

Fie că sufletele lor să fie mântuite!

Iar alţii, să ia aminte acest exemplu înainte de a-l huli pe Dumnezeu.

Opriţi execuţia!

Dezleagă-l!

Daţi-i drumul. E nevinovat.

De ajuns!

Ai plăcile?

Acum s-au uscat.

Mulţumesc.

Ne vor fi de mare folos.

Plăcile şi imaginile în mişcare.

Imagini în mişcare? Nu înţeleg.

Am inventat un aparat care poate înregistra obiecte în mişcare.

Atunci ar trebui să facem publice ambele seturi de imagini.

Nu.

Vreau să păstrez imaginile în mişcare doar pentru mine.

De ce?

Mă tem că nu-ţi pot spune.

Haide, noi nu avem secrete.

Trebuie să împărţim informaţiile obţinute în urma cercetărilor noastre.

Ai făcut vreo nouă descoperire?

E posibil.

Dar n-aş dori să vorbesc despre ea.

Ai o altă teorie, îmi dau seama. Dar ce anume...

Apariţia de la spânzurătoare?

Ai înregistrat-o pe film?

Ţi-am zis, nu vreau să vorbesc despre asta!

Până nu eşti absolut sigur, bănuiesc.

Poate.

Dar...

Ajunge!

- N-ai găsit nimic? - Nici urmă de Asphyx.

La ce concluzie ai ajuns?

Apare doar pentru moment, apoi dispare.

Să facem comparaţia cu imaginile în mişcare.

Doamne!

Ţi-am zis că m-a văzut.

Asphyx-ul condamnatului m-a văzut.

Şi s-a oprit.

Ai văzut şi tu.

Părea să se... zbată.

Asta ar înseamnă să aibă o inteligenţă nepământeană.

Tu ce explicaţie ai?

E mai probabil să fi întâlnit un fel de barieră.

Ca de exemplu?

Evident, omul nu voia să moară, şi poate a generat o anumită rezistenţă...

- A generat? - Sau...

O anume rezistenţă ar fi putut apărea, dar nu din partea unui muribund.

Atunci, din partea cui?

Nu din partea unui om, ci din partea unui obiect.

Un articol din ziarul Times se referă la nişte lumini ciudate.

Au dreptate, erau aceleaşi.

În filmul pe care tocmai l-ai văzut Asphyx se opreşte exact când aprind proiectorul.

Nu pricep.

Dacă pot imortaliza Asphyx-ul datorită fluidului folosit în procesul fotografic...

...de ce n-ar putea oare lumina generată

de proiector să determine mişcarea spiritului?

Cum este generată această lumină?

Cu ajutorul unui compus chimic.

Când acţionez întrerupătorul, se eliberează o cantitate de apă

care cade pe aceste cristale şi astfel se formează...

...o lumină albastră.

Curiozitatea îţi este de folos până la urmă.

Tu m-ai învăţat adevărata valoare a curiozităţii.

Ce ai de gând să faci?

Îţi voi spune când îmi voi testa teoria.

Dar trebuie să-mi promiţi că nu-i vei spune nimic Christinei.

Ar trebui să-i spui chiar tu.

N-ar putea înţelege niciodată.

Foarte bine.

Dacă crezi că este spre binele ei, îţi dau cuvântul meu că nu-i voi spune.

Gilles...

...adu-mi un şoarece de laborator.

Nu-i de mirare că ţipă, n-a mâncat de două zile.

Îi voi da ceva acum.

Hai băiete.

Hrană.

Îl vei omorî.

Ştiu ce fac.

Să ne pregătim...

Să focalizăm imaginea.

- Eşti pregătit, cu proiectorul? - Da.

Când îţi voi spune eu, acţionează întrerupătorul.

Acum.

Opreşte-l.

Porneşte-l!

Iată-l!

Acesta este Asphyx!

Micşorează lumina.

Îl vom vedea mai bine.

Ţine proiectorul aprins.

Pune unda de lumină pe Asphyx.

Acolo.

În colţul cuştii.

Acum, pasul următor.

Voi încerca să închid Asphyx-ul în această cutie.

Să faci exact ce-ţi spun.

Împinge-l cu mare atenţie.

Direcţionează-l spre această cutie.

Nu e uşor.

Foarte încet.

În stânga mea...

În stânga!

Încă puţin...

Aproape am reuşit!

Încă puţin.

Ar trebui să se unească!

Se pare că se resping.

Unda care ţine Asphyx-ul pare să fie mai puternică.

Ţine proiectorul pornit.

Merge!

Opreşte proiectorul!

Priveşte.

Priveşte şi învaţă.

Ai reuşit!

Dacă vrem să păstrăm acest Asphyx, trebuie să transferăm cutia în criptă.

Ţeava de apă e potrivită.

Trebuie doar să facem legătura cu o conductă.

Iar apa care va curge peste cristale va menţine acest spirit pentru totdeauna.

- Realizezi ce am făcut? - Da.

- Acel porc nu mai poate muri. - Nimic nu-l mai poate ucide!

În afară de eliberarea Asphyx-ului.

Dă-mi pipeta aia.

Un antidot.

Ai toate motivele să zâmbeşti.

Experimentul tău a fost un succes!

Până mâine va fi în regulă.

Putem captura un Asphyx uman?

Putem încerca.

- Aşteaptă aici. - Da, domnule.

N-am mâncat de două zile.

De ce nu primesc mâncare?

Îţi meriţi pedeapsa.

Ştii să scrii şi să citeşti dar ai început

să protestezi în legătură cu condiţiile de aici.

Mi-ai făcut probleme!

Crezi că-mi eşti superior.

Măcar eu pot lucra, ca să-mi câştig traiul.

Am nevoie de un doctor.

Cheamă un medic.

La podea!

Nu dormi în pat noaptea asta!

Sir Hugo.

Ce pot face pentru dumneavoastră?

Ai febră.

E a patra noapte.

Vă rog, aduceţi-mi un doctor!

Acest om e foarte bolnav. Va merge cu noi.

Dar nu puteţi...

De ce l-a adus aici pe amărâtul ăla?

De unde vine?

Din locul de unde tatăl tău m-a adus şi pe mine.

- Nu înţeleg. - De la orfelinat.

- Orfelinat? - Da.

Da, am fost abandonat pe trepte.

Aş fi putut fi...

Nu sunt de rangul tău.

- Crezi că nu te voi mai iubi? - În timp, poate că va conta.

Nu.

Hai să-l întrebăm acum pe tatăl tău.

Bine, dar spune-mi la ce experimente lucraţi.

- Am fost în laborator. - Poftim?

Am văzut o cutie, care avea ceva înăuntru.

Îmi pare rău. Nu trebuia să vezi aşa ceva.

- Ce este? - Nu trebuie să spui nimic!

Gilles, de ce nu-mi spui?

Tatăl tău m-a pus să jur că voi păstra secretul.

Îi datorez măcar atât.

Dar omul acela...

De ce l-aţi adus aici?

Eşti de acord cu propunerea mea?

N-am de ales.

Ospitalitatea dumneavoastră a fost copleşitoare.

Condamnatul care ia masa.

Ce a spus doctorul?

Eşti un om educat. Civilizat.

Mă vei îngropa ca pe un aristocrat?

- Să mă simt oare recunoscător? - Doctorul a făcut tot ce a putut.

Nu e destul.

E vorba de tuberculoză.

- Spune! - A ajuns la plămâni.

Cât mai am de trăit?

O zi. Poate două.

Dacă n-aveţi nimic împotrivă, aş dori să mă întind în pat.

Gilles te va ajuta.

N-am nevoie de ajutor.

Am dormit prin diverse locuri ciudate.

Dar niciodată într-un laborator.

Dar dacă asta îmi e soarta, cum să pun eu la îndoială voinţa Creatorului?

Înainte să plec, aş dori să vă cer o favoare.

Ce anume?

După ce voi muri, aş dori să nu ajung pe masa de disecţie.

Îngropaţi-mă.

În viaţă, nu am fost de folos nimănui.

Dar mort, voi hrăni măcar câţiva viermi.

Noapte bună.

Închide-l!

Lasă-l, e în agonie!

Dar trebuie să-l capturăm pentru a dovedi existenţa lui.

Aprinde proiectorul.

Direcţionează cutia spre Asphyx.

Lăsaţi-mă să mor...

Faţa mea!

Scoate-mi bandajele.

- Doctorul a zis... - Acum!

Te rog, tată, ai răbdare. Să aşteptăm doctorul.

Lasă-mă singur, copilă.

Îţi voi explica, cândva.

Trimite-l pe Gilles.

Da, tată.

Ai vrut să...

Sunt hidos?

Nu e nimeni obligat să se uite.

N-ar fi trebuit să-ţi scoţi bandajele.

Mă împiedicau să-mi reiau cercetările. Iar acestea nu pot aştepta.

Te referi la adevăratul scop al experienţelor pe care le faci?!

- Ţi-ai dat seama? - Viaţa veşnică.

Da.

Ai văzut cu ochii tăi că aproape reuşisem.

Dacă capturezi Asphyx-ul unui om,

şi îl închizi într-un recipient etanş, acea persoană va fi nemuritoare.

Nici nu concep aşa ceva.

De ce? Datorită uriaşei perioade de timp?

Comparativ cu trecerea vremii pe care o cunoaştem în prezent.

Eternitatea e atât de vastă. Nu există început, mijloc sau sfârşit.

Dar de ce vrei să obţii nemurirea?

I-am spus odată lui Clive că ne aflăm în mijlocul schimbărilor.

Şi aceste schimbări ar trebui să fie benefice pentru toată lumea.

Odată obţinută nemurirea vom putea să progresăm mereu.

Să beneficiem de înţelepciunea fiecărei civilizaţii.

Domnule, aţi dus o viaţă onorabilă.

E adevărat că aveţi responsabilităţi.

Dar una din acestea ar trebui să fie cumpătarea.

Gilles, am nevoie de ajutorul tău.

Vreau să capturezi Asphyx-ul meu.

Să-l închizi într-un recipient şi să-l duci în criptă, lângă fiul meu.

Gândiţi-vă la viitor.

Imaginaţi-vă durerea pe care o veţi simţi când veţi asista la moartea Christinei.

Mi-ai dat o idee.

Ce anume?

O iubeşti pe Christina?

Da.

Cu aprobarea dumneavoastră, am dori să ne căsătorim.

Mă aşteptam.

Ajută-mă să devin nemuritor, iar eu vă voi oferi şi vouă viaţă veşnică.

Ce zici?

Gândeşte-te la puterea pe care o vei avea.

Cum putem fi siguri că totul va merge bine?

Eu sunt dispus să-mi asum riscul.

Dacă experimentul va eşua şi voi muri, înseamnă că aceasta e voia Domnului.

Dacă voi trăi veşnic... va fi tot din voia Domnului.

Ce planuri ai?

Îţi voi arăta mâine.

Să-ţi explic.

Dacă experimentul reuşeşte, vom aduce Asphyx-ul meu aici.

Vreau să comanzi o încuietoare pentru uşa criptei.

O încuietoare fără cheie, care să facă acea uşă inexpugnabilă.

- O încuietoare cu cifru. - Exact.

Trebuie să fiu sigur că Asphyx-ul meu nu poate scăpa.

Şi că nu voi niciodată tentat să-l eliberez.

Să scrii combinaţia cifrului pe o hârtie şi s-o laşi pe biroul meu.

După ce voi deveni nemuritor, voi distruge hârtia.

Dar dacă experimentul eşuează?

Iar eu mor?

Atunci vreau să îmi găsesc odihna de veci aici, lângă Clive.

În caz că voi muri, va trebui să predai o scrisoare executorilor testamentari.

O vei găsi în dormitorul meu.

- Ai înţeles? - Pe deplin.

Cum ai de gând să-ţi atragi propriul Asphyx?

Ce mod de a muri am ales?

Pari foarte încrezător.

Mi-am petrecut mult timp meditând.

Dar ce metodă ai ales?

Cum ai ajuns aici?

Ce este?

Stai aici.

Bine, bine.

Haide.

Îţi dau drumul.

Am ataşat un întrerupător scaunului, pentru a putea mări puterea curentului

cât timp tu acţionezi proiectorul.

Trebuie să aşteptăm până când voltajul se va mări.

Altfel, nu vom avea timpul necesar pentru a captura Asphyx-ul.

Ai înţeles?

Du-te.

Poţi pleca.

Leagă-mă cât mai strâns.

Acum, leagă-mă cu aceste centuri în jurul pieptului şi mijlocului.

Tată?

Dormi?

Gilles, eşti foarte tăcut.

- Sunt speriat. - De ce? N-ai niciun motiv.

Nu ştiu dacă pot face asta.

Spuneai ceva despre o datorie pe care o ai faţă de mine.

Dacă vorbeai serios, atunci fă ce ţi-am cerut.

- Dar... - Nu e cale de întoarcere!

Cât de strâns poţi.

- Eşti pregătit cu proiectorul? - Da.

Sunt cristale de ajuns?

Am luat în calcul o marjă de eroare foarte mare.

Gata.

Celălalt proiector!

Tată!

Nu-l atinge! Vino aici!

Gilles!

Vino!

Tată!

Ce faci?

Ajută-l!

Fiecare clipă contează! Fă exact ce-ţi zic!

Ţine mâna pe acest întrerupător. Orice s-ar întâmpla, să nu-i dai drumul!

- E în regulă? - Da, aşa cred.

Direcţionează unda luminoasă spre mine.

Încearcă să o faci cât mai uşor.

Încet.

Încet. Direcţionează-l spre mine.

Spre celălalt fascicul de lumină.

Trebuie să absorb unda proiectorului tău în această cutie.

Am reuşit!

Poţi să-i dai drumul.

Nu-l atinge!

- Tată! - Va fi bine.

Tată, eu sunt.

Christina.

I-ai salvat viaţa.

Gilles.

Gilles...

lucrul din cutia aia...

Va dormi până mâine. În două-trei zile va fi bine.

Făceam un experiment cu energie electrică şi ne-a scăpat de sub control.

Nu-mi spui adevărul.

Bine. Urmează-mă.

Îl lăsam singur?

I-am promis tatălui tău că nu-ţi voi spune nimic despre munca lui.

Dar aproape că a murit. Îmi datorezi o explicaţie.

Ajută-mă.

Dacă îţi voi spune... trebuie să-mi promiţi că vei păstra secretul.

Nu pot face o astfel de promisiune.

- Doar dacă... - Trebuie s-o faci!

Apucă de partea cealaltă.

Dacă apa va curge constant peste aceste cristale...

...Asphyx-ul tatălui tău...

...va fi prezervat pentru totdeauna.

Aşadar... orice s-ar întâmpla...

nu poate muri?

Niciodată.

Acum e nemuritor.

Cum să cred aşa ceva?

Dacă n-ar fi venit în laborator, ai fi murit!

Experimentul necesită doi oameni, altfel se poate dovedi fatal.

Aşa că a trebuit să-i spun.

- Bineînţeles că nu te-a crezut. - De ce m-ar crede?

Atunci va trebui s-o convingem.

L-am dus pe tatăl tău la gară.

Pleacă la Londra pentru a susţine o prelegere.

- Când se întoarce? - La noapte.

Deci, după-amiaza aceasta vom fi doar noi doi aici.

Pari supărată.

Nu, Gilles.

- Nu-mi spui adevărul. - Eu nu-ţi ascund nimic.

Christina, draga mea dacă te supăra ceva...

nu ezita să-mi spui.

Bine.

Mă tem pentru tata.

Te temi?

De ce?

- Pentru că e nemuritor? - Da.

E ceva greşit.

Tatăl tău crede că acest lucru e spre binele tuturor.

Cum ar putea fi?

Ar trebui să-şi dea seama că oamenii nu au fost meniţi să trăiască veşnic.

Suntem doar nişte creaturi ale Domnului.

Nu putem fi ca El.

Poate face atât de multe pentru noi doi.

Cum?

Nu vrei să fim împreună pentru cât mai mult timp?

Nimic nu m-ar face mai fericită.

Atunci, să-l lăsăm să ne facă nemuritori pe amândoi.

Christina...

Te sperie ideea unei vieţi veşnice alături de mine?

Aş vrea să pot crede...

că acest lucru chiar e posibil.

Tatăl tău e un om curajos şi inteligent.

Îţi va dovedi că nemurirea poate fi atinsă. Cum?

Îţi voi arăta mâine.

Spune-mi acum.

Mâine...

E timpul pentru cină.

Bună dimineaţa.

N-a dormit în patul lui.

- E în regulă. - Spune-mi unde este.

Vino cu mine.

De ce ai minţit, când ai spus că a plecat la Londra?

- Nu-ţi fie teamă. - Dar îmi este, nu înţelegi?

Tatăl tău şi cu mine te vom linişti imediat.

De ce ţineţi totul secret?

Adu-mi un pahar cu apă.

Ochii mei...

Pune lampa jos.

Bea.

Încet...

Tatăl tău e teafăr.

Sicriul a fost închis etanş.

A stat în el toată noaptea şi a supravieţuit.

Ce alte dovezi ar mai fi necesare?

Rose... spune-i lui Jenkins că sunt indisponibil pentru toată lumea.

- Christina, te-ai hotărât? - Încă nu.

Gilles mi-a spus că vreţi să vă căsătoriţi.

Aşa este.

- Aveţi binecuvântarea mea. - Mulţumesc, tată.

- Aţi hotărât data? - Cât mai curând.

Avem aprobarea tatălui tău.

Există nişte condiţii.

- Poftim? - Condiţii?

Vă puteţi gândi cât doriţi şi nu aveţi de ce vă teme.

Trebuie să-mi permiteţi să vă fac nemuritori.

Dar mi-e frică.

Dacă nu-ţi vei înfrânge teama, nunta nu se va face.

Cum îndrăzneşti?

Christina! Te rog, lasă-ne singuri.

Vreau să vorbesc cu tatăl tău.

Nu-ţi permit s-o forţezi!

E atât de... obtuză.

Are toate motivele.

Şi eu am fost sceptic.

I-am spus dlui Edward că sir Hugo nu e acasă dar insistă să vă vadă pe dumneavoastră.

L-am condus în birou.

Dar...

- Bine, Jenkins. - Da, domnişoară Cristina.

Draga mea Christina, ştii când se întoarce tatăl tău?

Mă tem că nu.

Înţeleg. Spune-i că-l voi suna mâine.

Nu pleca.

Aş vrea să-ţi vorbesc.

O pot obliga...

Şi chiar am s-o fac.

Lasă-mă pe mine să vorbesc cu ea.

Bine.

Alungă-i temerile, dacă poţi.

Trebuie să-mi spui clar ce anume te supără.

Explică-mi în detaliu despre ce este vorba.

E capabil să...

Poate obţine imagini în mişcare.

Dar şi...

Cristina...

- Vreau să-ţi vorbesc. - Gilles, pot să-ţi explic!

Vreau să ştiu ce face Hugo de a reuşit să-şi supere fiica.

Îmi pare rău, nu-ţi pot spune.

Te rog s-o faci.

Are de-a face cu imaginile în mişcare, despre care mi-a vorbit?

Cele de la spânzurătoare?

Ce anume a văzut?

Ce a descoperit?

Pentru binele tuturor, trebuie să aflu la ce lucrează.

Dacă Hugo a făcut o descoperire importantă...

Am făcut!

Dar nu vreau să-ţi spun ce anume. N-ai niciun drept să insişti!

Cum îndrăzneşti să te bagi în treburile mele?!

Speram să...

Ce anume? Munca mea nu te priveşte!

Am venit să te rog să ţii o prelegere despre cercetările la care lucrezi.

Am propriile proiecte!

Iar acestea nu te privesc deloc.

Acum te rog să ne scuzi.

Jenkins!

Sir Edward pleacă!

- Ce i-ai spus? - Nimic.

Întotdeauna am crezut că pot avea încredere deplină în tine.

Nimeni nu trebuie să afle despre munca mea!

Înţelegi?

- Te extenuezi. - Nu sunt obosit!

Te-ai hotărât?

Acum nu e într-o stare în care să poată lua hotărâri.

De la moartea lui Clive şi a Annei am vrut să mă asigur

că familia Cunningham va dăinui.

- Dar dacă nu merge bine... - Nu mă întrerupe!

Vreau să te măriţi cu Gilles şi să aveţi copii!

Vă voi face pe toţi nemuritori. Familia Cunningham va dăinui mereu!

Deja l-am pierdut pe Clive. N-o să te pierd şi pe tine.

Voi face orice doreşti.

Christina, draga mea, încerca să înţelegi...

de ce trebuie să fac asta.

Înţeleg, tată.

Nu pot!

Te rog...

Lasă-mă să folosesc nişte cloroform.

Trebuie să fii conştientă în timp ce lama ghilotinei cade.

Asphyx-ul trebuie să-ţi simtă spaima.

Altfel, nu va apărea.

Tatăl tău şi cu mine te iubim.

Ne vom asigura că totul va merge bine.

Ca măsură de precauţie, am legat un furtun direct la conductă.

Nu vom fi în pericol să rămânem fără apă în timpul experimentului.

Gilles va manevra ghilotina şi proiectorul în acelaşi timp.

Gilles...

Dă drumul lamei.

Foarte încet...

Ii lăsăm timp Asphyx-ului să apară.

Apoi, după ce-l capturăm, blochezi lama.

Ne trebuie mai multe cristale!

Avem Asphyx-ul ei.

Nu ne mai e de folos acum!

Trebuie s-o salvăm!

E prea târziu!

Din cauza ta a murit.

Tu ai omorât-o pe Christina.

A trebuit s-o las să moară. N-ar fi putut supravieţui.

Capul ei...

Ce faci?

Caut combinaţia cifrului.

- De ce? - Vreau să intru în criptă.

De ce? Nu trebuie să te întorci acolo.

Trebuie, Gilles.

- Nu înţeleg. - Asphyx-ul meu.

E încuiat. Nimeni nu poate ajunge la el.

Trebuie!

Vrei să te asiguri că e în regulă? Pot verifica eu.

Îmi voi elibera Asphyx-ul.

Nu mai vrei să fi nemuritor.

Să simt vina şi remuşcările pentru totdeauna?

Dacă îl eliberezi...

Combinaţia ar trebui să fie pe aici.

- Dacă eliberezi Asphyx-ul... - Nimic nu mă poate opri.

Vreau să-mi ispăşesc pedeapsa.

Vreau să mă reunesc cu copiii mei, de a căror moarte sunt răspunzător.

- Să ajung lângă Anna. - Am făcut un pact.

Ştiu. Dezleagă-mă de această obligaţie.

Trebuie să mă faci nemuritor.

Ai văzut că nu te poţi juca cu destinul.

Împreună am omorât-o pe femeia pe care o iubeam amândoi.

Eu cum îmi voi alunga vina?

E nevoie de timp.

Trebuie să devin nemuritor pentru că timpul să nu mai conteze.

Trebuie să trăiesc pentru a-ţi continua cercetările.

Îmi voi ţine promisiunea.

Dacă simţi că trebuie să continui experimentele, atunci ar trebui s-o faci.

Dar trebuie să-mi promiţi ceva.

După ce te voi face nemuritor, eliberează-mi Asphyx-ul şi lasă-mă să mor.

Vreau să mă reunesc cu copiii mei.

Planurile şi schemele lui Hugo.

Şi eu pot urzi planuri.

Am îmbunătăţit proiectorul.

După ce întrerupătorul este acţionat rămâne în aceeaşi poziţie.

E mai sigur aşa...

M-am ocupat eu de el. Am înlocuit cristalele.

Sunt nerăbdător!

Să nu uiţi de promisiunea pe care mi-ai făcut-o.

Stai liniştit, totul va merge conform planului.

Nu mă dezamăgi, cum am făcut eu cu Christina.

Combinaţia cifrului?

Este în biroul meu?

- Mă duc să văd. - Nu-ţi face griji.

Dacă mi se întâmplă ceva, vei găsi combinaţia în acest plic.

E înţelept să avem măsuri de precauţie.

Am verificat echipamentele.

Gazul şi oxigenul.

Poate trece ceva timp, până mă vei putea elibera.

Dacă se întâmplă ceva, opreşti gazul şi dai drumul la oxigen.

Eşti gata?

Abia aştept.

Proiectorul!

Nu merge!

Pornesc oxigenul.

Christina...

Dumnezeule!

Gilles!

Te-am omorât!

Te-am omorât şi pe tine.

Am făcut un pact.

Trebuie să mă faci nemuritor.

Împreună am omorât-o pe femeia pe care o iubeam amândoi.

Asphyx-ul meu!

Am omorât-o pe femeia pe care o iubeam amândoi.

Eu cum îmi voi alunga vina?

Este nevoie de timp.

Trebuie să devin nemuritor pentru că timpul să nu mai conteze.

Mă vei face nemuritor.

Eu cum îmi voi alunga vina?

Am nevoie de timp...

Trebuie să devin nemuritor.

Trebuie să supravieţuiesc...

Trebuie să devin nemuritor pentru că timpul să nu mai conteze.

Mă voi supune voinţei Domnului.

Singurul meu prieten.

Prietenul meu veşnic.

Tovarăşul meu pentru eternitate.

Subtitrare de Boncu.

Sync: DISTEL @ www.subs.ro