Original subtitles

Nu se poate, mama iar a scos jocheul de grădină.

- Te rog, nu mă obliga să intru. - Relaxează-te.

E doar o cină. Vom mânca ceva, intrăm şi ieşim.

Nu asta i-a spus Hansel lui Gretel?

Totul va fi bine.

Trebuie doar să alegem o strategie de ieşire.

Absolut, o strategie de ieşire.

Aş putea spune că nu mă simt bine.

Deja am folosit scuza asta: "Molly nu se simte bine"

ca să nu mergem la ea duminica trecută.

Apropo, ai avut zona zoster.

Ce-ar fi să-i zicem că am lucrări de corectat?

Nu-i rău.

Eu voiam să merg pe păduchi,

dar cred că ţine o canistră cu gaz şi un pieptene de metal sub chiuvetă.

Vom merge pe varianta cu lucrările de corectat.

Avem cumva un fel de semnal ca să ştim când eşti gata de plecare?

Lacrimile curgându-mi pe obraji nu sunt de ajuns?

Ştiu... când unul din noi zice "salată de ouă"

înseamnă îmbrăcarea şi plecarea.

Bine, dar cum introduc "salată de ouă" în conversaţie.

Tocmai ai făcut-o.

În regulă, uită de salata de ouă.

Ce-ar fi ca unul din noi să zică:

"Ştii ce cântec e unul minunat? Papa loves mambo."

Mai bine salata de ouă.

Aşteaptă.

Îmi cer scuze în avans pentru orice orori ne pasc între acele ziduri.

Cred că asta face parte din viaţa de cuplu.

Îmi place să aud că suntem un cuplu.

Mie-mi place să o spun.

Molly şi Mike.

Aveţi de gând să vă pupaţi toată ziua, sau intraţi înăuntru?

Salată de ouă...

Mike and Molly Sezonul 1 Episodul 10

Traducerea şi adaptarea: achmed90

Mai vreţi cafea?

Mamă, n-ar trebui să mergi cu degetul ăla bolnav?

Ce s-ar putea întâmpla mai rău, se înnegreşte şi cade?

Mai am încă opt.

Ar trebui să consultaţi un doctor, dnă. Biggs.

Nebuna aia a început să-mi taie cuticulele ca şi cum ar tăia o frunză de bananier.

Cum e plăcinta?

Foarte delicioasă.

Mai am în bucătărie, dacă vă mai e foame.

Eu nu mai vreau... am mâncat un castron cu salată de ouă la prânz.

De fapt, eu aş mai vrea o feliuţă de plăcintă.

Mikey adoră plăcinta.

Tu găteşti?

Nu, nu gătesc mult.

Muncesc foarte mult, iar între şcoală şi zona zoster, eu...

Când Mikey era mic, munceam cu normă întreagă la cantina şcolii

şi tot reuşeam să-i pun o masă caldă pe masă.

La cantina şcolii, zici?

Probabil de-asta eşti o bucătăreasă atât de bună.

Mai prinzi câteva trucuri culinare când amesteci gulaşul cu o vâslă.

Apropo, ţi-am luat un cadou.

Serios?

Drăguţ din partea ta.

Ştiu.

Este o... pălărie, nu?

Nu ştiam mărimea ta, dar un băiat angajat acolo avea corpul tău şi i-a venit, deci...

- Nu ştiu ce să zic. - Puneţi-o pe cap.

Da, exact aşa mi-am imaginat că vei arăta.

Ai pierdut un pariu?

Nu, Mike, mama ta mi-a cumpărat această pălărie frumoasă drept cadou.

Arată bine pe ea, nu-i aşa?

Absolut. Ce nuanţă de galben este?

Cam de salată de ouă, nu?

Da.

Mulţumesc pentru cină şi pălăria adorabilă.

Ce-ar fi să o porţi când veniţi de Ziua Recunoştinţei?

Aveaţi de gând să treceţi pe-aici de Ziua Recunoştinţei, nu-i aşa?

De fapt, mergem acasă la Molly anul acesta, nu?

Bine.

Da, s-a pregătit de săptămâni.

Parcă mi-ai spus că tu nu găteşti.

De obicei nu gătesc.

Dar de Ziua Recunoştinţei sunt o adevărată Martha Stewart.

Curcan... umplutură... asortată cu jeleu colorat.

Atunci cred că eu şi Jim vom face pe din două o conservă de tochitură

şi vom asculta radioul.

Pare că va fi o Zi a Recunoştinţei frumoasă.

Mike, nu.

- Papa loves mambo. - Încetează.

- Papa loves... - Taci.

Ne-ar plăcea dacă ai veni la noi de Ziua Recunoştinţei.

Sigur nu vă deranjez?

Nu. Nu e niciun deranj.

Pot să-l aduc pe Jim?

Devine nervos când îl las singur şi aproape că-şi mestecă testiculele.

Ce naiba s-a întâmplat acolo?

- Ai luat-o pe tarla! - Ce trebuia să fac?

Stătea acolo cu privirea aia tristă şi patetică.

Ba nu, ţi-a simţit slăbiciunea şi a profitat de ea.

Nu trebuie să-ţi laşi garda şi să laşi bestia să te privească în ochi.

Hei, eu am dat alarma cu salata de ouă cu mult înainte să se întâmple asta.

Cineva a adus vorba de plăcintă, şi s-a dus toată strategia de ieşire.

Castron mare de salată de ouă.

Mi s-a părut mie ciudat când ai spus-o.

Acum mama ta e invitată la o cină de Ziua Recunoştinţei

care nici măcar nu are loc!

Ce tot vorbeşti?

Nu găteşte familia ta o cină fastuoasă?

Da, imaginează-ţi-le pe mama şi sora mea.

Acum imaginează-ţi-le lucrând cu electrocasnice mai complexe

ca un blender sau un bong.

Bine, dar tu ştii să găteşti, nu?

Un pic, dar n-am pregătit niciodată o cină de Ziua Recunoştinţei.

Glumeşti.

Baţi cumva în retragere, amice?

Hai să nu ne răstim unul la altul.

Ai idee câtă muncă implică prepararea cinei de Ziua Recunoştinţei?

Nu ştiu.

Eu de obicei sunt chemat când cineva zice:

"Ce naiba facem cu restul mâncării?"

Dar o scoatem la capăt împreună, noi doi, ca o echipă.

Prima noastră Zi a Recunoştinţei.

Bine, o să fac asta doar fiindcă vreau ca mama ta să vadă

că sunt o femeie puternică şi capabilă.

Încă port pălăria, nu-i aşa?

Fir-ar să fie!

Te-ai trezit devreme în dimineaţa asta, gândăcel.

Da. E foarte aglomerat la morgă.

Abia termin de machiat un cadavru că mai apar trei care-mi suflă în ceafă.

Oricum e mai bine decât să serveşti la mese.

Măcar niciun mort n-a încercat să te prindă de fund sau să-ţi atingă sânii.

Încă.

- 'Neaţa. - Bună dimineaţa.

Ascultaţi, eu şi Mike facem cina de Ziua Recunoştinţei pentru mama lui aici

şi mi-ar plăcea să mă ajutaţi şi voi.

Mol, îmi pare foarte rău.

Am făcut deja un angajament.

O să iau nişte ciuperci halucinogene şi merg să văd meciul celor de la Blackhawks.

Da, iar eu şi Vince mergem la un cazino indian

să bem whiskey şi să jucăm la maşinuţe.

Aşa vă veţi petrece voi Ziua Recunoştinţei?

Scumpo, le-am furat pământurile acelor oameni.

Tot ce putem face e să le cumpărăm băutura şi să ne destrăbălăm.

Vreau să-i arăt mamei lui Mike

că pot organiza o sărbătoare tradiţională în familie.

Dumnezeu să mă ajute, voi sunteţi familia mea normală, tradiţională.

Ce crezi?

Sigur.

Mulţumesc.

Eu tot o să mă ameţesc.

Eu sunt ameţită de pe-acum.

E şapte dimineaţa.

Încearcă tu să rujezi un cadavru fără să fii luată în freză.

Mersi, omule. Bunica va adora asta.

Serios? E destul de hidoasă.

Ba nu.

Adoră pălăriile urâte.

A purtat una, duminica trecută, care semăna cu Bert şi Ernie într-o luptă în cuşcă.

Ascultă, ţi-ar plăcea să vii la noi de Ziua Recunoştinţei?

Adică să mănânc curcan din tavă

şi să văd câinele ăla rozându-şi boaşele

de fiecare dată când maică-ta pleacă din cameră?

Nu, o ţinem acasă la Molly anul acesta.

Mama mea, mama ei, sora ei.

Nu pot. Eu şi bunica mergem la adunarea de la biserică.

- Adu-o şi pe nana cu tine. - Nu ştiu ce să zic.

Sunt multe femei singure la acea adunare,

şi sunt vulnerabile în perioada sărbătorilor.

Ştii, uneori îţi fac cu ochiul de Ziua Curcanului

ca să aibă un partener de Crăciun.

Te rog, nu poţi să mă laşi singur în coteţul ăla de găini.

Deja l-am invitat pe Samuel să vină cu noi.

Pot să-l aduc la Molly acasă?

Absolut. Molly nu se va supăra.

Cu cât mai mulţi cu atât mai bine.

Samuel, schimbăm planurile.

Mergem acasă la Mike şi Molly de Ziua Recunoştinţei.

Pare frumos.

Colegii mei de cameră şi cu mine vom veni cu bucurie.

Colegi de cameră?

Vom prepara o delicateţă senegaleză tradiţională.

Ai mâncat vreodată creier de maimuţă proaspăt scos din craniu?

E dezgustător.

Dar n-ai nimic împotrivă să mănânci pâine veche din fundul unei păsări.

O să am nevoie de mai multă pâine pentru umplutură.

Mike! Mike!

Vrei să aştepţi în maşină?

Fiindcă o să te pun în maşină.

Scuze.

Acum curcanul. Să vedem, suntem şase.

Revista spune că ar trebui să cumperi 250 de grame de curcan pe persoană.

Serios? Adică doar 1.5 kilograme de pasăre.

La fel de bine ai putea să iei un porumbel izbit de grilajul unei maşini.

Ştii ceva, hai să-l luăm pe cel de 10 kile.

Mai bine decât să ne pară rău.

N-o să mâncăm atât de multă carne de curcan.

Sigur? Dacă apar câţiva invitaţi de ultim moment?

Ca de exemplu?

Oricine. Carl ar putea să treacă pe la noi, s-ar putea să o aducă pe bunica lui.

Şi cine ştie, Samuel ar putea veni şi el să ne salute

şi să ne prezinte cei cinci colegi de cameră ai lui.

Doamne, ce-ai făcut?

Ăsta e primul curcan pe care l-am gătit vreodată.

Nu vreau să dau salmonela la jumătate din Chicago.

Nu te mai îngrijora, sunt alături de tine.

O să scobesc pasărea, o să fierb porumbul,

o să curăţ cartofii pentru Au Gratin cu brânză topită pe deasupra.

O să prepar piure de cartofi.

Zău?

Adică, abia aştept! Piure de cartofi!

Ador piureul de cartofi!

Ai spus că pot împinge căruciorul.

Mike! E vremea să ne sculăm.

Haide. Trebuie să băgăm curcanul la cuptor.

Trebuie să încep să fierb cartofii.

Mike!

Ce? Ce se întâmplă?

Scoate-ţi masca şi scoală-te.

Cât e ceasul?

E cinci dimineaţa.

Trebuie să pregătim masa.

E încă întuneric afară.

Curcanul ăla gigant are nevoie de 11 ore să se pătrundă.

Omul ăsta gigant are nevoie de opt ore de somn.

Scoală-te.

Ce? Ce s-a întâmplat?

Nu te mai plânge.

Singurele persoane care sunt treze la ora asta sunt aurolacii şi prostituatele.

De ce v-aţi trezit atât de devreme?

E Ziua Recunoştinţei. Trebuie să băgăm curcanul la cuptor.

Super. Treziţi-mă să nu ratez marele elan plutitor.

Mă roagă asta de 12 ori pe an.

Nu cred ca are vreo legătură cu Ziua Recunoştinţei.

În regulă.

O să preîncălzesc cuptorul şi pregătesc cartofii

în timp ce tu scoţi măruntaiele din curcan.

Înţeles.

Iar măruntaiele sunt ce anume şi unde?

Spune că sunt inima, ficatul, pipota şi gâtul

care sunt într-o pungă în cavitatea corpului.

"Cavitatea cadavrului."

Două cuvinte pe care nu vrei niciodată să le auzi împreună.

Bagă mână, scoate-le afară şi aruncă-le.

N-aş putea să presar zahăr brun peste cartofii dulci?

N-o să mâncăm cartofi dulci.

Dă-o-ncolo de treabă.

Măruntaie! Acum!

Bine, bine.

E putred.

Eşti poliţist. Ai mai avut de-a face cu cadavre.

Da, dar nu eram nevoiţi să le facem asta.

Parcă ar fi punga cu cadouri de la Jeffrey Dahmer.

Gunoi!

Bine, ce altceva?

Scoate umplutura din frigider şi pune-o în curcan.

Când sună ceasul pune-l în cuptor.

Cum de fac eu toată treaba?

Ai prefera să mergi în garaj să scoţi mesele şi scaunele pliante

şi să speli şi să calci feţele de masă?

- Nu, doamnă. - Atunci tacă-ţi fleanca.

Ce bine. Avem plăcintă.

Doamne.

Asta nu e de bine.

Ce mama naibii faci?

Ţii mult la prezentare, sau putem să-l dezmembrăm pe nenorocit?

Ţi-am spus eu că e prea mare.

Cineva deştept ar fi mers cu dimensiunile cuptorului la alimentară.

Cineva deştept ţi-ar fi ţinut mai mult tubul de respirat.

Ştii ceva?

Problema poate fi rezolvată.

Dacă mă ajută memoria, ai un grătar în spate, corect?

Noroc pentru tine că iubitul tău e domnul Barbecue.

Ia spune.

Încă n-am cunoscut o carne de vită, porc sau pasăre

pe care să n-o pot transforma într-o bunătate afumată.

Bine. Fă ce ştii mai bine.

Să ştii şi tu, magia mea va necesita sos de friptură,

muştar iute şi picant şi trei doze de bere.

Ai de gând să pui bere în curcan?

O să pun bere în maestru bucătar.

Afară e mai frig ca-n fundul unui miner.

Haide.

Aprinde-te, nenorocitule.

Storcoşiţi-vă, nenorociţilor.

Miroase bine aici.

Ai făcut cafea?

Da, acum şase ore.

Dacă iei comenzi, mi-ar plăcea cartofii ăia Au Gratin.

Piure! Vom mânca piure!

Voi relaxaţi-vă.

Deschid eu!

Nu vreau să irosesc viagra, aşa că dacă adorm mai târziu din cauza curcanului,

tu poţi să te serveşti.

Grătarul s-a aprins!

Probabil încă mai sunt beată de aseară,

dar cred ca am văzut un urs uriaş în curte cu o labă în flăcări.

Doamnă Biggs, aţi ajuns mai devreme. Foarte, foarte devreme.

Aş putea da câteva ture prin cartier,

dar, desigur, aş putea pierde degetul ăsta la un moment dat.

Intraţi.

Poftim. E caserola mea cu fasole verde.

Dacă întreabă cineva, ingredientul secret e sare.

Sună delicios.

Am venit mai devreme să văd dacă vă pot ajuta cu ceva.

Cred că avem totul rezolvat.

Ce-ar fi să staţi jos şi să vă simţiţi ca acasă?

Jim are voie pe mobilă sau urăşti animalele?

Da, e în ordine.

- E curat, nu? - Da.

I s-au stors glandele anale acum câteva zile.

E mai curat acolo decât amândouă la un loc.

Vă aduc ceva de băut?

Trei degete de whiskey canadian cu puţină cola.

Şi dacă n-avem whiskey canadian?

Atunci nu mai aduce. Am o duşcă în poşetă.

Ce naiba faceţi?

Vince a făcut cocktail mimosa.

Nu mai aveam suc de portocale, aşa că am folosit Sunny Delight.

Noroc.

Ce e mirosul ăsta?

Ar putea fi cornuleţele sau ar putea fi mâna iubitului tău.

Cineva trebuie să meargă acolo să vorbească cu mama lui Mike.

Mă duc eu.

Ciudat e că la tine m-am gândit prima dată.

Te crezi dur?

Salută-l pe tovarăşul meu.

Mike, am nevoie de tine înăuntru.

Dar trebuie să supraveghez curcanul.

Acum. Mama ta e aici.

Am nevoie ori de tine ori de pistolul cu electroşocuri.

Dar am aprins doar o jumătate din grătar şi trebuie să-l rotesc la fiecare 10 minute.

Şi de fiecare dată când deschid capacul, curcanul îngheaţă bocnă.

Când crezi că se va face?

Pariez pe Crăciun, pe la ora 5:00, 5:30.

Doamne, ziua asta putea merge mai rău?

Nu te distrezi?

Fiindcă eu stăteam aici afară gândindu-mă ce zi minunată este.

Cum ai ajuns la concluzia asta?

M-am trezit aşezat lângă tine.

Ne petrecem prima Zi a Recunoştinţei împreună.

Nu ştiu cum poate fi mai bine de atât.

Hopa, s-a îmbunătăţit.

Molly mi-a spus că eşti văduvă.

Da, bărbatu-meu a murit când fetele erau încă mici.

Ai noroc. Al meu s-a îndrăgostit de o târfă şi a fugit, D-zeu ştie unde.

Măcar ştii unde e al tău.

Să-ţi spun ceva.

Fostul tău soţ e un idiot, fiindcă eşti încă o femeie frumoasă,

chiar şi cu câinele ăsta ciudat şi degetul bolnav.

Tu cine mai eşti?

Ascultaţi, pentru cei care aveau speranţa că vor mânca curcan astăzi,

avem nişte veşti proaste.

L-ai ars?

Doar la exterior.

La interior, e un gheţar.

Nu-ţi face griji, draga mea.

Toţi ne-am distrus primii curcani.

De aceea Domnul a inventat sosul.

Să vedem ce putem salva din pasărea asta.

Mulţumesc, dnă. Biggs.

Cât de mult vă place sarea?

Cioc, cioc.

Sărbători fericite.

Sărbători fericite.

Frumoasă pălărie.

Mulţumesc.

Salată de ouă.

Ştiţi, când Molly a decis că vrea să organizeze

o cină de Ziua Recunoştinţei, am spus:

"Eşti nebună? Ştii câtă muncă implică?"

Îţi aduci aminte, scumpo?

Şi deşi nu arată ca pe coperta unei reviste, mie mi se pare frumoasă.

Şi sunt recunoscător că mă aflu aici cu mama mea, Joyce, Victoria şi...

Scuze?

Vincent Moranto.

Mă văd cu mama ta, nu cu jeleul.

Şi desigur, Carl şi Nana.

Sunteţi a doua mea familie.

Şi Samuel, mă bucur că ai putut să ni te alături anul acesta, aducându-i pe...

Scuze, trebuie să mă ajuţi.

Mamadou, Moustapha, Souleymane, Aziz

şi Frank.

Am înţeles.

Anul viitor, ecusoane.

Sărbători fericite, tuturor.

Sărbători fericite.

Traducerea şi adaptarea: achmed90