Original subtitles

Agatha Christie's Miss Marple

Un buzunar plin de secară Partea I

Am un buzunar plin de secară şi patru mierle aduse de-afară,

Alte douăzeci le-am pus în plăcintă

Când desfaci plăcinta mierlele cântă,

Ce mâncare-i mai aleasă de pus...

Bună dimineaţa, dle Fortescue.

- Pentru tine. - Mulţumesc, domnule.

Bună dimineaţa.

Da, dle Fortescue ?

- Ceai. - Ceai, dle Fortescue ?

Ceai, ceai, ceai !

Ceaiul dlui Fortescue, vă rog, dră Griffith.

Da, ştiu, dar el a cerut.

Cred...

Cred... Cred...

Inspectore Neele !

Haide, draga mea.

Îmi pare rău, inspectore Neele,

nu şi-a redobândit cunoştinţa. Urâtă moarte.

Ce părere aveţi ?

Va trebui să facem autopsia. Dar cred...

Credeţi că a fost otrăvit.

Pariez salariu pe o săptămână

că a fost o otrăvire cu un alcaloid.

Nu ştim cum. Nu a băut absolut nimic la birou.

Există mulţi alcaloizi în afară de stricnină.

Unii acţionează destul de lent.

Ar fi putut să-l ia la micul dejun.

Micul dejun ?

Pe aici, inspectore.

Aici eraţi, domnule.

Bine, bine, şi acum încotro ?

Înapoi la biroul lui Fortescue. I-ai luat toate hainele ?

Chiar mai mult, domnule.

De la decedat. Croitor Saville Row, lână pieptănată, domnule.

Întindeţi mâna.

Ia uitaţi !

Grăunţe. De unde sunt ?

Din buzunarul hainei. De unde credeţi că sunt ?

Orz ?

Nu. Secară.

Cred că e secară.

Dl Fortescue hrănea porumbei ?

El ?

Nu. Nu cred.

Preso a uma coleira.

Nu a avut nici un animal de companie ?

Animal de companie ? Nu.

Dacă vă spun că a avut buzunarul hainei

plin de grăunţe atunci când a murit,

nu aveţi nici o explicaţie pentru asta ?

Grăunţe ? Nu.

Bine. Mulţumesc, dră Grosvenor.

Mă întreb dacă să-i cerem drei Griffith să intre.

În regulă.

Hay ! Păstrează-ţi libidoul pentru tine.

Ai găsit ceva ?

Da, domnule. Un mic cuib de năpârcă, domnule.

- Ghici cine e. - Fiica lui ?

Soţia lui.

Prima a murit acum 20 de ani.

S-a căsătorit cu acesta în urmă cu câţiva ani.

- N-a fost foarte bine primită. - Nu mă surprinde.

Cei doi fii se urăsc reciproc.

Cel mare, Percival, lucrează în afacerea familiei.

Cel mai tânăr, Lance, e un hoinar.

S-a certat cu tatăl său şi a plecat în Africa.

- Şi Percival ? - Locuieşte în casa părintească. Baydon Heath.

Ieri a fost în Leeds, la o întâlnire de afaceri.

- Vor să te vadă. - Da, desigur.

- Acum ? - Când altcândva ?

De curând a devenit, dintr-o dată... ciudat.

Receptiv la bârfe şi, sincer, începuse să arunce cu banii.

Dl Percival a fost îngrijorat. Afacerea mergea într-o direcţie greşită.

Am înţeles că a fost un adevărat scandal.

L-a ocărât pe dl Percival.

În afara biroului, în faţa fetelor.

Realmente l-a abuzat. L-a făcut mizerabil şi conţopist chiţibuşar.

Dl Percival se făcuse roşu.

Dl Fortescue a spus că o să-l aducă pe dl Lance înapoi acasă.

A spus că dl Lance valorează de zece ori mai mult decât el.

Şi că dl Lance a avut curaj şi că s-a căsătorit mult mai bine.

Ştiţi, s-a căsătorit cu văduva lordului Frederick Anstice.

Ce părere aveţi despre Lance Fortescue ?

Dl Lance e foarte diferit.

Toţi îl plăcem pe dl Lance.

Doamne, aici e vorba de bani !

Da. Uită-te pe ce îi cheltuiesc. Astea cică-s case frumoase.

- Cu cine vrei să stai de vorbă ? - Cu menajera-şefă.

Femeie tânără, foarte calculată.

Dră Dove, covorul dnei Fortescue e terminat.

Ea mi-a cerut, aşa c-o făcui.

Un moment, Ellen.

Ai auzit veştile ?

E văduvă acum. Domnul a luat.

E ceea ce aştepta.

Circumstanţele morţii dlui Fortescue nu sunt deloc simple.

Înţeleg.

Poliţia va sosi aici în scurt timp ca să pună întrebări.

- M-am gândit că ar trebui să ştii. - E o pată pe ducă.

Lumea e un loc mai curat începând de astăzi, dră Dove.

O frecare temeinică cu peria şi va fi uitat, şi cu atât mai bine pentru el.

Cabana Tisa. Am fost crescut într-o cabană.

Dacă asta e o cabană, a noastră a fost cutie de pantofi.

Apropo, i-ai spus dnei Fortescue ?

Joacă golf, nu poate fi contactată.

Asta o să fie distractiv, s-o rupă aşa cu ea.

Da. Dar dacă e să fii văduvă, e mai bine să fii una bogată, nu ?

Cred că în ultimul timp a fost un pic cam ciudat.

Dar n-am considerat...

Sărmanul domn Fortescue.

A avut o criză. Un acces de nebunie.

Nu se ştie niciodată, nu ?

Mă întreb ce se va întâmpla ?

Ai putea face o sugestie mai bună.

Ai o minte ca un sifon de scurgere, Reginald Crump.

Da, ai dreptate.

- Poate a fost ceva ce a mâncat. - Nu începe iar !

Gladys !

Mă scuzaţi !

Îmi cer scuze. Îmi cer scuze.

Nu iarăşi, Gladys !

Îmi pare rău, dră Dove.

Ce s-a întâmplat cu Gladys, iepuraşul ?

Nu suntem nici unul în apele noastre.

Crump, vrei tu... ? Mai bine merg s-o găsesc pe Gladys.

Bună dimineaţa, dle. Inspectorul Neele şi sergentul Hay.

Dra Dove ne aşteaptă.

Da, desigur, inspectore.

Gladys !

Gladys ?

Care e problema ?

Sunt o fată bună, dră Dove. Sunt, să ştiţi că sunt !

Adună-te, Gladys. Nimeni nu vrea să-ţi taie capul.

A fost doar un porţelan.

Inspector Neele.

Da, dră Dove. Mulţumesc, dră Dove.

Eu sunt o fată bună. Sunt o grămadă care spun asta.

Merg jos în sat să vorbesc cu dna Edie cea tânără.

A prins din nou o răceală.

E atât de obositor, nu-i aşa ?

Da, Daisy. Asta e foarte drăguţ !

Da, mult mai bine.

Nici o pată de vopsea. Da, foarte bine.

A rămas un pic pe gaura cheii, draga mea, nu-i aşa ?

- Îmi pare rău, dnă. - E în regulă. O să te obişnuieşti într-o clipită.

E o mare îmbunătăţire. Foarte bine.

Miss Marple !

- Miss Marple ! - Bună ziua, dnă Brogan.

Priviţi, Miss Marple, priviţi !

Ziarul de amiază, uitaţi-vă. Aici s-a dus Gladys a noastră să muncească.

- Gladys ? - Gladys, pe care ai pregătit-o atât de bine.

După ce a lucrat în cafeneaua din Danemouth. E noul ei loc de muncă.

Dl Fortescue din Baydon Heath.

Fortescue ?

Da. Cred că ai dreptate.

Da, îmi amintesc că i-am scris recomandările.

Scrie: "Moarte misterioasă". Nu ne ajută prea mult.

Desigur, asta-i ediţia de prânz.

Vor scrie mai multe mai târziu.

Pot să v-o aduc, Miss Marple ?

Mulţumesc foarte mult, dnă Brogan.

Da, apreciez asta. Vă mulţumesc.

Bună ziua, Dolly.

Bine. Staţi puţin.

Atenţie la mine. Foarte bine.

Bună ziua, dnă Lewty.

Sus şi-n jos pe City Road

În şi-afară din Eagle

Ăsta-i felul în care banii se duc

Pop ! Merge nevăstuica !

Te-am căutat. Ce crezi că faci aici ?

Grăbeşte-te ! Haide, avem treabă de făcut !

Grăbeşte-te ! Nu avem timp pentru asta !

Am un buzunar plin de secară şi patru mierle aduse de-afară,

Alte douăzeci le-am pus în plăcintă

Când desfaci plăcinta mierlele cântă,

Ce mâncare-i mai aleasă de pus regelui pe masă ?

- Da. - Nu, mulţumesc.

Crump e o problemă.

Dar argintăria arată bine iar servirea la masă nu e tocmai rea.

Supraveghez serviciile sale şi ţin cheile de la cramă.

Admirabila dră Crichton.

Pentru o femeie în situaţia mea, inspectore,

alternativa ar fi să trudesc într-un birou.

Puteţi crede că e o muncă servilă, dar îmi permite să fiu pe picioarele mele.

Nu a fost o critică.

La telefon e spitalul St. Jude. Doriţi să vorbiţi ?

Da. Scuzaţi-mă !

Mulţumesc. Neele la telefon. Care e verdictul ?

Dl Fortescue a murit otrăvit cu un alcaloid, aşa cum am bănuit.

- E un caz foarte interesant. - De ce ?

E o otravă foarte rară,

prin faptul că e administrată într-o formă concentrată.

Eşti sigur că e cazul aici ?

Că a fost administrată ? Nu putea fi o greşeală ?

Nu. Afară de cazul în care obişnuia să mănânce tisă.

- Ce ? - Otrava a fost taxină.

E un alcaloid derivat din frunze şi fructe de taxus baccata.

Adică tisă.

- Alo ? - Da, da. Asta-i foarte interesant.

Vreo idee despre cum putea să-i fie administrată ?

În orice băutură cu gust puternic.

- Cafea ? - Da.

- Ceai ? - Nu. E uşor amară.

Da, da, înţeleg. Cât îi trebuie să-şi facă efectul ?

Două până la două ore şi jumătate.

Uneori acţionează mai rapid,

dar el a mâncat consistent la micul dejun.

Dră Dove !

Luaţi mesele cu familia ?

Nu. Eu doar le supraveghez.

Mănânc ori în bucătărie ori în sala de mese.

Bine.

Aş vrea să-mi descrieţi micul dejun.

- Am bănuit asta. A fost otrăvit, nu-i aşa ? - Da.

Iertaţi-mă că par dură, inspectore, dar dl Fortescue a fost un om odios.

De fapt întreaga familie e foarte dezagreabilă.

- Despre micul dejun din dimineaţa asta. - Desigur.

De obicei, ajung în sufragerie înainte ca familia să coboare

doar pentru a mă asigura că este totul în ordine.

Asta se întâmplă pe la 7:15.

Nu, Gladys, dlui Fortescue îi place cafetiera cu ciocul lung.

Da, dră Dove.

Poţi să-i spui dnei Crump

să înceapă să prăjească pâinea şi să aibă cafeaua pregătită.

Da, dră Dove.

Dna Fortescue este întotdeauna prima jos.

Nici în această dimineaţă n-a fost o excepţie.

Bună dimineaţa, dnă Fortescue.

- Dna Crump prăjeşte acum pâinea. - Mulţumesc, dră D.

S-a căsătorit cu dl Fortescue pentru bani, bineînţeles.

Ai putea crede că e doar o bucăţică bună, dar nu e pe de-a-ntregul fraieră.

Lui îi place ca ea să arate bine la micul dejun şi ea aşa face.

Nu cred că el are prea multe cerinţe, înţelegeţi ce vreau să spun.

Bună dimineaţa, dră Henderson. Micul dejun e gata.

Cumnata din prima căsătorie a dlui Fortescue e dependentă de scripturi.

Ea vede casa, şi poate pe bună dreptate, ca o vizuină de nelegiuiri

şi nu părăseşte aproape niciodată camera ei.

Soţia lui Percival, Jennifer, pretinde, ca de obicei, că nu e acolo.

Bună dimineaţa, dnă Percival.

Bună dimineaţa, dră Dove.

Mulţumesc, dulceaţă.

Acum mănâncă ca un băiat cuminte.

Îmi pare rău. Îmi cer scuze.

De ce nu mergi s-o ajuţi pe dna Henderson la scări ?

Da, dră.

Singurul ajutor acceptat de cumnata mea, în orice situaţie,

e cel dat de Domnul.

- N-ai nimic mai bun de făcut, fetiţo ? - Scuzaţi-mă, dnă.

Diavolul găseşte de lucru pentru mâinile leneşe.

Mneaţa, tuşă Effie. Dacă mai e ceva dră D, lăsaţi un mesaj la club.

Club ?

Bordel.

Rogers a adus maşina, dle Fortescue.

Bună dimineaţa, cumnată.

Bună dimineaţa, cumnate.

Şi câteva ore mai târziu era mort.

Ce a vrut să spună dra Henderson cu remarca ei despre Adele Fortescue ?

Dna Fortescue are un partener stabil de golf.

Un bărbat de vârsta ei şi cu anumite înclinaţii.

Dl Vivian Dubois.

Dacă sportul lor exclusiv e doar golful, e deschis pentru interpretare.

Înţeleg.

Ar putea să fie chiar ea.

Prostii ! Toţi sunt ieşiţi, oricum, ei şi ce ?

- Nu pot sta prea mult. - Vivian !

Pentru numele lui Dumnezeu !

Nu fi prost !

Oh !

Este inspectorul Neele de la Scotland Yard.

Cred că am nişte veşti proaste pentru dvs.

Ce e ?

Despre soţul dvs.

S-a îmbolnăvit grav azi-dimineaţă.

- E la spital ? - A fost.

Din păcate a murit.

Ridicol !

Histrionic !

.

Dră Dove, aveţi vreo idee de ce dl Fortescue

ar fi avut nişte grăunţe în buzunar atunci când a murit ?

Grăunţe ? Cum ar fi grâu sau aşa ceva ?

- Da. - N-am nicio idee, deloc.

Scuzaţi-mă.

Alo ?

Da. O voi face.

- Va fi bine. - Da.

Simt că e un moment delicat, dar eu chiar trebuie să plec.

- Stau la Dormy House Hotel, dacă... - Mulţumesc, domnule.

Mulţumesc.

Telegramă. Pentru cel ucis.

"Regret scrisoarea ta întârziată. Ne vedem la ora ceaiului."

"Sper friptură viţel la cină. Lance."

Deci, fiul risipitor a fost chemat acasă.

E din Paris.

E foarte uşor pentru tine să spui "descrie-l", Pat.

Am o mână proastă la descrieri.

Haide, descrie-l !

Ca să fiu sincer, bătrânul e un pungaş cu ştate vechi.

Nu spun că e un escroc, dar ştie cum să dea la-ntors pe cineva.

- Dar atunci... - Ce ?

Toţi aceşti ani în lumea curselor de cai, trebuie să te fi obişnuit cu asta.

Da. Mi-aş fi dorit să nu fi fost aşa.

- Ţii la el. - Ştii, dragă, cred că da.

Cred că acest lucru e o ramură sinceră de maslin din partea bătrânului.

Cred că, într-adevăr, mă vrea înapoi.

Pentru că voi avea un loc de muncă ca iadul, plin de tabieturi între orele 9 şi 5.

De ce n-ar trebui să fie ?

Am fost destul înşelat de familia mea.

Pe de-o parte, uneori, mă gândesc de ce am vrut să mă căsătoresc cu tine.

Ştiam că nu mă vei lăsa de izbelişte.

Şi pe de altă parte ?

O să-ţi spun mai târziu.

Phillips, nota de plată, te rog.

Jennifer ! Jennifer !

Ce este ?

Rex e mort.

Nu pot să cred.

Aşa că...

Asta este.

Da, asta e.

Nu e amuzant ? E dificil să faci vreo diferenţă.

Poliţia e aici.

Asta e o insinuare, asta e !

Recunosc o insinuare când se face una şi asta a fost una !

Să vii şi să faci insinuări despre mâncarea mea,

o să am eu o discuţie cu tine, cu lege sau fără lege !

Mâncarea mea n-a făcut niciun rău la nimeni, niciodată, şi să dovedeşti dacă-i alminteri !

Aici erai, Hay ? Ai găsit fata ?

Haide, Gladys. Mergi să vorbeşti cu domnul.

Da, dnă Crump.

Nu ! Nu te strecura afară, băiete !

Am o vorbă de terminat cu tine.

Asta-i drept, Hay. Vorbeşte cu doamna.

Avem unu sau două lucruri să le clarificăm.

- Acum... - N-am făcut nimic ! Nu ştiu nimic.

Nu, bineînţeles că n-ai făcut.

Vreau să-mi fac doar o imagine generală despre cum au ajuns lucrurile aici.

Eşti, bineînţeles, o bună observatoare,

şi cred că mă poţi ajuta.

Stai jos.

Ai servit la micul dejun, nu ?

Când ai adus pâinea prăjită, dra Dove era aici, nu-i aşa ?

Cum e de obicei, nu ?

Bine. Vezi, începi să fii de folos, nu-i aşa ?

Ce ai vrut să spui, dragă, despre faptul că familia ta te înşeală ?

Nu am nici o dovadă. Nu contează.

De obicei, contează.

E vorba de fratele meu.

Percival piosul, Percy spilcuitul.

Întotdeauna binecrescut, cumpătat şi serios.

- Ce e cu el ? - Cred că mă urăşte, tot ceea ce eu reprezint.

Sunt o ameninţare pentru el, aşa că a scăpat de mine.

Da ? Cum ?

A distrus relaţiile dintre mine şi tata.

M-a categorisit ca nedemn de încredere.

Ştie că eu şi bătrânul semănăm în multe privinţe,

şi nu agreează deloc asta.

Nu cred că-mi place fratele Percival.

Dar nu trebuie să-mi fac griji de asta.

Şi-a dorit întotdeauna ca eu să nu fi existat.

Ăsta e Percival.

Nu va fi de prea mare ajutor, dragă.

Bună seara, dle ! Bine aţi venit acasă.

Percival ! Slavă Domnului că te-ai întors !

- Sunt bine. Sunt bine. Cine e ? - Inspectorul Neele, dle.

Bine, foarte bine.

- Ai vreo explicaţie pentru asta, inspectore ? - Explicaţie, domnule ?

Cine le-a dat această informaţie ?

Singurele persoane care ştiau de această tragedie erau din poliţie şi din familia mea.

Cred că pot să garantez pentru familia mea, aş spune.

Ce informaţii, domnule ?

Aveţi vreo idee despre ce ar putea însemna asta pentru o afacere ca a noastră ?

Se sugerează chiar că un fel de magie neagră a fost implicată.

Aici. "Poliţia urmăreşte un indiciu misterios"

"o mână de cereale găsită în buzunarul victimei."

"A fost vreo crimă rituală, nedescoperită ?"

Regret că v-a supărat, domnule.

Nu poţi face legi pentru jurnaliştii cu gusturi proaste. Dar...

Nu e admisibil, inspectore. Nu e admisibil.

Percival, doar un minut.

Stai un pic, te rog. Vreau doar să-ţi vorbesc...

Pentru numele lui Dumnezeu, femeie, lasă-mă în pace !

S-a comis o crimă, Miss Marple, dl Rex Fortescue.

Într-adevăr ? Doamne, ai milă !

Ultima ediţie. Categoric crimă.

"A fost vreo crimă rituală, nedescoperită până acum ?"

O crimă rituală, ai spus ? Pot să văd ?

Sigur. Aici, vezi ?

"Poliţia crede că prezenţa misterioasă"

"a unei mâini de cereale în buzunarul mortului"

"poate fi punctul de renaştere al unui vechi ritual de fertilitate"

"şi cel decedat poate să fi fost victima unui omor ritual."

Nu se spune ce fel de cereale ?

Nu. Nu spun.

Rex Fortescue.

Da ?

- Ce e asta ? - Chiar nu ştiu.

A fost ceva dar... a dispărut. Eu...

Mulţumesc foarte mult, dnă Brogan, că mi-ai adus-o.

- Îţi sunt recunoscătoare. - Cu plăcere, Miss Marple.

Bună seara.

"A avut asasinarea macabră de azi a dlui Rex Fortescue,"

"omul de afaceri din Merchant Street,"

"legătură cu vrăjitoria din trecut ? "

Vrăjitorie ?

Am un buzunar plin de secară

şi patru mierle aduse de-afară,

Alte douăzeci le-am pus în plăcintă

Când desfaci plăcinta mierlele cântă

Ce mâncare-i mai aleasă de pus regelui pe masă ?

Mi-a ajuns locul ăsta pentru o singură zi.

Nu ar fi putut să o pună într-un fel mai uşor, domnule.

Cred că a fost otrăvit la micul dejun.

Şi atât cât pot deduce, soţia e cea care are cel mai mult de câştigat.

Într-adevăr ?

Înainte de a se căsători cu Fortescue, a fost manichiuristă în Brighton ?

Ai un pic de dreptate, în fond, nu, Hay ?

- Alo ? - Adele, eu sunt.

- Vivian! - Bună.

Am văzut că ai fugit la primul semn de dificultate.

Da. Îmi pare rău pentru asta.

M-am gândit că ar putea fi, ştii tu, mai înţelept.

- Cum a fost ? - Al naibii de cumplit !

- Îmi pare rău. - Când ai de gând să vii ?

- Eşti nebună ! - De ce ?

Nu pot veni. Ai văzut ziarele de seară ?

- Când am să te văd, atunci ? - Nu ştiu.

Când totul va fi îngropat. Când se va termina totul. Promit.

- Ascultă dragă ? - Ce e ?

Ai scăpat de ele, nu-i aşa ? Le-ai ars aşa cum mi-ai promis ?

Bineînţeles că aşa am făcut, dragă. Nu te panica.

Ascultă !

Când totul va fi îngropat,

să plecăm pentru câteva zile, vrei ?

Ar fi minunat.

Atunci, noapte bună.

Domnii de la poliţie au venit din nou, domnule.

Du-i în camera de biliard.

Ne-ar putea fi de folos, dle Fortescue,

dacă ne-aţi putea da o idee

despre dispoziţiile testamentare ale tatălui dvs.

Da. Tatăl meu a făcut un testament nou,

cu ocazia căsătoriei lui, acum doi ani în urmă.

I-a lăsat soţiei lui, în exclusivitate, o sută de mii de lire.

Apoi a făcut un codicil prin care-i lăsa patruzeci de mii de lire

soţiei mele, Jennifer, personal,

deşi eu sunt moştenitorul legal.

Soţiei dvs. ? Asta-i pentru a evita taxele de moştenire ?

Nu, nicidecum. Doar un capriciu.

Şi v-a plăcut că soţia dvs. a fost favorizată ?

Era o chestiune care mi-a fost indiferentă. Am găsit-o inutilă.

Puteţi argumenta ?

Bineînţeles că nu. Nu am discutat niciodată despre problemele de familie.

Numai probleme de afaceri.

Ocazional. Nu serios.

Ar fi nedrept din partea mea să sugerez

că dacă tatăl dvs. ar mai fi trăit câteva luni, afacerea ar fi dat faliment

iar moartea sa, din acest punct de vedere, s-ar putea spune că a venit la momentul potrivit ?

Da, ar fi nedrept din partea dvs., inspectore.

I-a rezervat ceva în testament fratelui dvs. ?

A fost scos cu ani în urmă când a plecat în Africa.

20% din afacere e tot ce-i revine.

Deci s-a întors prea târziu ?

Pentru a recâştiga încrederea tatălui meu, da.

Verifică-l pe fratele Lance. Eu voi vorbi la AC, tu pune ordine în anchetă.

Fortescue era în loja masonică AC.

- Trebuie să fie vorba de bani. - Nu cred că a fost o crimă din amor, domnule.

Dna Rex Fortescue primeşte 100.000 de lire,

dna Percival Fortescue primeşte 40.000.

O grămadă de bani.

- Pe cât de mult ar pune mâna dl Percy ? - Puţin.

Eh ?

Ceva mergea rău în companie.

Rex Fortescue era capul afacerii,

dar lui Percival nu-i plăcea modul în care o făcea.

- Ăsta ar fi un motiv suficient. - Cu excepţia faptului că era în Leeds.

Nu-i doar o ocazie bună, îţi garantez.

Dna Fortescue primeşte banii.

De asemenea, îşi ia un partener să o ajute cu problema ei.

Dubois. De acord.

Haide, hai să mergem la Northolt.

Nu mă pot preface că sufăr prea mult.

Nu l-am văzut pe tatăl meu de când am plecat în Africa.

Am crezut... sau mai bine spus, am fost lăsat să cred,

că lucrurile erau în curs de normalizare între noi.

Puteţi să-mi spuneţi despre asta, domnule ?

Desigur.

Când căsătoria mea cu Pat a apărut în pagina mondenă,

mi-a scris.

Pat era văduva unui lord, înţelegeţi,

iar bătrânul era un pic arivist.

Un adevărat snob, de fapt.

Deci a fost un fel de reconciliere ?

Nu chiar atât de categorică cum pare.

Să spunem că această posibilitate părea deschisă.

L-am vizitat în vara aceasta

şi mi-a sugerat că poate mi-aş dori să mă întorc în firmă.

I-am spus că o să mă gândesc dar că decizia îi aparţine şi lui Pat.

Ne-am decis să luăm oferta lui în considerare, nu-i aşa, draga mea ?

Aşa că mi-am petrecut ultimele luni în Africa lichidându-mi afacerile.

- Unde anume în Africa ? - Tanganyka, domnule.

I-am telegrafiat bătrânului şi i-am spus despre data

sosirii mele în Anglia. Aşa că, iată-ne.

Nimeni nu pare să ştie că v-aţi întors, domnule.

Nici măcar fratele dvs.

Nu.

Bătrânul a lucrat pe la spatele lor.

A făcut toată treaba în secret.

Nimeni nu ştia că o să vin

şi că o să ne întâlnim.

După cum v-aţi dat seama, inspectore, era un om precaut.

Draga mea, o să merg la Cabana Tisa, iar tu ai face mai bine să te duci la hotel.

- Nu, dragă, o să vin cu tine. - Aş prefer să nu vii.

- Ne vom caza la un hotel civilizat din Londra. - Dar de ce nu pot să vin ?

Vreau să mă asigur, mai întâi, că sunt binevenit, dragă, asta e tot.

- O să merg în seara asta. În plus... - Ce e ?

Nu vreau să te duc într-o casă în care se plimbă în voie un criminal.

Unde este Gladys ?

Este ieşită. Telefone. A spus că nu va sta mult.

Ar fi bine să nu stea. Sandvişurile nu se taie singure.

Am observat că şi-a pus cei mai buni ciorapi.

- Şi ştiu de ce. - Pot paria.

- La telefon ? Ciorapi ? - Te face să te simţi bine.

Ca şi cum mi-aş da şorţul jos să răspund la telefon.

Trebuie să fie omul ăla, ea tot încearcă să păstreze secretul.

Cred că e căsătorit.

Nu ştiu ce flăcău s-ar uita la ea. Un mare nătâng.

Nu fi nepoliticos !

Nici tu nu eşti chiar darul lui Dumnezeu, Reginald Crump.

- Gladys ! - Da, dră Dove ?

- Unde ai fost ? - Să dau un telefon. N-a durat mult.

Cred că e în regulă, dar nu ţi-ai ales cel mai bun moment s-o faci.

Dl Lance va sosi aici la ora 5. Acum, du-te.

Salut ! Nu-mi spune, tu trebuie să fii magnifica dră Dove.

E îngrozitor ! N-ar trebui să râdem în halul ăsta !

Fleacuri ! Pleci ?

Straşnic ceai, dnă Fortescue şi dnă Fortescue.

- Dar datoria mă cheamă. - Datoria ?

Mătuşa Effie e mătuşa mea preferată.

Trebuie să văd cât de ţicnită a ajuns între timp.

Mamă vitregă, pot să-ţi spun cât de mult mă bucur să te cunosc, în sfârşit ?

Fiule vitreg, pot să-ţi spun cât de mulţumită sunt să-ţi spun bine ai venit acasă ?

Avem mare nevoie de un alt bărbat în casă.

Ne vedem la cină.

Bună ziua, mătuşă Effie.

Mi-au spus că ai devenit tare ciudată.

Întotdeauna am fost foarte ciudată.

Deci te-ai întors din nou... fiul rătăcitor.

- Ai adus-o pe soţia ta cu tine ? - Nu. Nu e un loc pentru ea.

Asta arată că ai ceva minte. Cine e, soţia asta a ta ?

Patricia Anstice. Primul soţ a murit într-un acces temperamental. Şi apoi...

Anstice. Lord Anstice, nu-i aşa ?

Şi-a zburat creierii. N-a putut face faţă escrocheriilor de la club.

Asta e.

Cel puţin te-ai căsătorit cu o parte din proprietate.

Nu, n-am făcut-o. Pat nu are niciun sfanţ.

De aceea m-am întors.

Probabil că voi lucra de la 9 la 5, de acum înainte.

Hai să nu mai vorbim de asta, e prea deprimant.

Ce mai faci ? Ce se mai întâmplă pe aici ?

Lucruri fără Dumnezeu.

Tatăl tău a fost un pungaş şi s-a căsătorit cu o târfă.

Ar trebui ucise cu pietre femeile de felul ei.

Ieri era doar o adulteră.

Azi e o adulteră bogată.

Ce vrea să însemne asta ?

Drumul de la viciu în iad e doar de un pas.

Te rog, mătuşă Effie.

Nu ştiu unde este. Fata asta e cam proastă.

Se agită toată ziua şi nu face nimic bine.

Şi acum e plecată iar. Nu cu voia dvs.

- Cum o să ne descurcăm ? - Ne vom descurca. Eu voi strânge ceaiul.

Dacă nu se va întoarce la timp, dl Crump şi cu mine vom servi la masă.

- Dvs., dră ? - Da. Nu, dle Crump ?

Dnă Fortescue ?

M-am gândit să iau tava de ceai.

Miss Dove !

Doamne !

- Bună seara, dnă. - Bună, Daisy.

- A fost un apel telefonic pentru dvs, dnă. - Da. A lăsat vreun mesaj ?

Nu, dnă.

Părea tare supărată că nu v-a găsit.

A spus că va suna iar.

Bine. Pare satisfăcător. Cine a fost ?

- Ce spuneţi ? - Cine a fost, dragă ?

Era Gladys, dnă.

Din Baydon Heath, de la familia Fortescue. Gladys Martin.

Tocmai am fost informaţi

că o a doua tragedie a urmat uciderii de ieri

a omului de afaceri Rex Fortescue.

Tânăra văduvă, dna Adele Fortescue, a fost găsită moartă,

se pare otrăvită cu ceaiul pe care tocmai îl lua în propriul salon.

Am un buzunar plin de secară şi patru mierle aduse de afară.

Regele era în visterie...

Rex, regele.

Regina era în salon...

Regina era în salon.

Mâncându-şi pâinea şi mierea

Servitoarea...

Servitoarea era în grădină...

Gladys...

Punea rufele la uscat...

Gladys...

Agatha Christie's Miss Marple

Un buzunar plin de secară Partea a II-a

Dră Dove !

Doamne !

Taxiul dvs., Miss Marple.

Să nu uiţi să încui, Daisy,

şi să nu uiţi de fereastra de la cămară.

- Bună seara, dnă. - Mulţumesc. Baydon Heath.

Întocmai, dnă.

- Scuzaţi-mă, domnule. - Ce e, Hay ?

Poarta, domnule. E plin de jurnalişti.

Tremură copacii, fotografii cad ca prunele coapte.

Vorbeşte la postul local de poliţie, vreau nişte oameni în plus.

- Ce a spus medicul, domnule ? - O altă otrăvire.

Cianură, de data asta în ceai. Instantaneu.

Dră Dove ! Bine. Mulţumesc.

- Sunteţi bine ? - Da.

Dvs. aţi găsit-o, nu-i aşa ?

Da.

Vă rog, aşezaţi-vă.

Vreau să-mi spuneţi ce s-a întâmplat.

- Ieşi afară ! - Încercam doar să-mi fac treaba !

Haide ! Afară !

- Ofiţer ! - Ofiţer !

Domnilor ! Şi doamnă.

Dacă nu respectaţi această proprietate,

vom face arestări. E ultimul avertisment.

Nu pot decât să repet,

nu există dovezi care să confirme

că moartea dnei Fortescue are legătură cu cea a soţului ei.

Vă vom informa pe măsură ce ancheta va avansa.

Acum, domnilor, vă rog.

- Aveţi legătură cu familia, dnă ? - Nu chiar, nu.

- O cunosc pe servitoarea Gladys. - Numai rudele au permisiunea, dnă.

Dar e foarte important. Numele ei e Gladys.

Am văzut în ziare că inspectorul Neele se ocupă de caz.

- Ai putea să-i duci un mesaj ? - Da, doamnă.

Puteţi să-i spuneţi... ştiţi, lucru ăsta e foarte important.

Nu, mai bine scriu... Îi voi scrie un bilet.

Da, doamnă.

Da ?

- Da ? - Îmi pare rău, domnule.

Cineva care este la poartă.

Miss Marple. Întreabă de menajera Gladys, domnule.

- Şi ? - Spune că vrea să intre, dle.

- Pentru numele lui Dumnezeu ! - Ca şi cum asta nu era de ajuns.

Mi-a cerut să vă dau asta, dle. Bătrâna a fost foarte insistentă.

Deci, aţi comandat ceai pentru ora 4:30 şi aţi urcat la etaj.

- La ce oră aţi coborât ? - La ora ceaiului.

Când am ajuns pe palier,

ceva în grădină mi-a atras atenţia.

Cabana Tisa.

Da. Da, este.

Oh, nu.

Da.

Nu-i vei folosi în nici un fel, crede-mă !

Femeie proastă, proastă !

- Cine a fost, Gladys ? - A fost greşeală, dră Dove.

Ceaiul e gata ? Dl Lance va fi aici în câteva minute.

Da, dră Dove.

Cum am scăpat de discuţiile matrimoniale

dintre Percival şi sărmana Jennifer,

m-am întors să pun în ordine camera de oaspeţi

înainte de a coborî să golesc masa de ceai.

Gladys nu se întorsese încă. Adele a început să se impacienteze.

Unde a dispărut toată lumea în după-amiza asta ? Unde e Jennifer ?

Cred că este...

Ea şi dl Percival au avut o neînţelegere.

Asta-i chiar o surpriză !

Rex i-a lăsat 40 de mii de lire. Ştiaţi asta ? Presupun că da.

Oricum, Percy şi-a exprimat nemulţumirea.

O soţie independentă.

Vrei să te duci şi s-o aduci, dră Dove ?

Trebuie să înveţe să-şi apere drepturile în faţa soţului ei.

Cum să-ţi aperi drepturile în faţa unui sloi de gheaţă ?

Dna Fortescue vă aşteaptă, dnă Percival.

Mulţumesc, dră Dove.

Gladys !

De ce Gladys a lăsat tava de ceai, nu-mi pot imagina.

Fără îndoială că voi auzi multe scuze mai târziu.

Bună ziua ! Nu-mi spune, tu trebuie să fii minunata dră Dove.

Da, eu sunt minunata dră Dove.

Dvs. trebuie să fiţi dl Fortescue. Mai aveţi şi alte bagaje ?

- Doar ăsta. Uite aici ! - Serios, chiar nu e nevoie.

Parcă pe aici se mergea către salon, cred.

Dnă Fortescue şi dnă Fortescue,

ce plăcere să vă întâlnesc. Am venit să vă aduc daruri.

Sandvişurile de foie gras lipsesc cu desăvârşire,

dar avem pâine, miere, bomboane fondante şi fursecuri.

Ne vom descurca, îndrăznesc să spun.

Lance, îmi pare bine să te văd.

Tu trebuie să fii frumoasa mea mamă vitregă, Adele.

Şi după ceai, Fortescue a fost primul care a părăsit camera ?

Da. Lance a plecat primul.

Am aflat că a mers sus să o vadă pe dra Henderson, mătuşa lui.

Am auzit-o pe dna Percival plecând aproape imediat.

- Deci, dna Fortescue a rămas singură ? - Probabil.

Şi omul din grădină ?

Presupun că trebuie să fi fost Lance Fortescue.

Nu, nu putea fi el.

Trenul lui a întârziat. Nu ajunsese înainte de 4:34.

Sunt cel puţin cinci minute de mers cu taxiul de la gară.

Spuneţi-mi, persoana pe care aţi auzit-o sus la etaj...

Sunt aproape sigură că se auzea din camera lui Adele.

Sincer, părea a fi un bărbat.

Doamne !

Singura mea consolare, deşi e una foarte slabă,

e că, oricum, ajunsesem prea târziu.

- Deci veţi pleca acum, doamnă ? - Nu, nu. Cu siguranţă nu.

Intră.

Salut, Percival.

Încă buchiseşti ?

Vreau să-mi fac de lucru ca să-mi scot din minte treaba asta oribilă.

- Au de gând să ne servească cina ? - Sper.

Pat a insistat să vină în seara asta. Te deranjează ?

Sper că nu te superi. E casa ta de acum, nu ?

- Desigur, soţia ta e binevenită. - Mulţumesc.

Cel puţin trebuie să ne purtăm civilizat unul cu altul.

Da, trebuie.

Ce voia băbuţa de afară ?

Dumnezeu ştie.

"Cântă un cântec de şase penny."

Ce vrea să însemne asta ?

Cred că bătrâna domnişoară e atinsă la mansardă, sincer.

Ah !

Dna Adele Fortescue. Scrisori de amor.

Parfumate sau aburitoare ?

"Pururea în gândurile mele, Vivian."

Dubois. Deci el a fost, la urma urmei.

Dubois. Un bărbat în grădină.

Ce mai goană după aur.

- Unde e doamna ? - Şi-a amintit de rufele spălate.

Domnule ! E moartă !

- Strangulată, acolo în spate ! - Despre cine vorbeşti ?

Gladys ! Gladys a noastră !

Şi de nas are prins un cârlig de rufe.

Dnă Crump, ce vrei să spui ?

I-au pus... un cârlig de rufe.

Lance.

Sigur. Să mergem.

Hay, ai la tine bileţelul de la bătrâna doamnă ?

"Servitoarea în grădină punea rufe la uscat."

"Când o mierlă a venit şi nasul i-a retezat."

"Ucigaşul revine şi îi ucide pe cei săraci şi nevoiaşi."

"Şi în noapte pare un hoţ."

"În cazul în care este un testament..."

"Ar trebui să fie, deasemenea, necesară moartea testatorului."

Da. Sărmana Gladys.

Ştiţi, eu am pregătit-o.

- Doriţi să vă faceţi rezervare la un hotel, doamnă ? - Prostii. Va sta aici.

E foarte drăguţ din partea dvs.

- Poftiţi, Miss Marple. - Vă mulţumesc foarte mult.

Gladys a venit la mine de la un orfelinat.

Era dornică să aibă un iubit, săraca fată.

Dar cred că bărbaţii nu prea o luau în seamă şi se foloseau de ea.

Îi plăcea să meargă la cinema şi era tot timpul visătoare.

Spera la lucruri care nu erau posibil să i se întâmple.

Biata fată a văzut, în mod evident, ceva sau a observat ceva.

Mă simt vinovat.

Asta mă supără foarte, foarte mult.

În special treaba cu cârligul de rufe.

Un gest crud şi dispreţuitor.

Aţi înţeles semnificaţia versurilor din cântecul pentru copii, nu-i aşa inspectore ?

În linii generale.

Rex, adică regele, era în visterie.

Prin extensie, soţia lui devine regina.

- "Regina era în salon." - Unde mânca pâine şi miere ?

Nu ştiu.

Biata servitoare era în grădină să agaţe rufele.

Primul vers ne încurcă puţin. Avem un buzunar plin cu secară

dar nu înţeleg ce-i cu mierlele. Nu pot vedea legătura cu ele.

Şi cu toate astea, trebuie să însemne ceva, nu credeţi ?

"Păsările au început să cânte."

Miere, Miss Marple ? La ceai ?

O să mă gândesc la asta.

De obicei sunt sandvişuri apetisante, iar ocazional, pâine şi gem, apoi ceva prăjituri.

Şi biscuiţi, dar numai atunci când dna Crump îi face.

Nu. Cred că e ceva timp de când n-am mai servit miere.

Asta e foarte interesant. Mulţumesc, dră Dove.

- Am verificat biroul Adelei, dle. - Cine are de câştigat ? Asta e întrebarea.

Odată cu moartea lui Gladys, nimeni, din câte înţeleg.

Rex ?

Adele ar fi primit 100.000 de lire moştenire, dar...

Cine altcineva ?

Percival moşteneşte cea mai mare parte din avere.

Afacerea mergea într-o direcţie greşită

şi se pare că bătrânul era responsabil de asta.

Da. Percival beneficia. Şi soţia lui.

Da.

Nu ar fi prea deştept din partea soţului ei,

să încerce să obţină cele 40.000 de lire din moştenirea ei.

Ar putea să-şi cumpere libertatea cu ele de la bătrânul Perce.

Lance Fortescue primeşte 20 de procente din ce rămâne,

ceea ce nu poate fi atât de mult pe cât crede el că face.

Şi în plus, nu era în ţară când s-a comis prima crimă.

Dubois ?

Posibil. Dacă ştia că Adele va primi 100.000 de lire.

Şi cum ea nu era tocmai genul discret, trebuie să fi ştiut.

Ar beneficia de moartea lui Rex.

Dar unde e avantajul în cazul uciderii frumoasei Adele ?

A lăsat vreun testament ? Ai găsit ceva ?

Nu, domnule.

Este la Ansell şi Worral, de pe Hight Street.

Adele nu avea încredere în avocatul familiei. N-o condamn pentru asta.

Afurisitul de Billingsby e la mâna lui Percy.

Se întâmplă să ştiţi ce scria în testamentul dnei Fortescue, dnă ?

Dacă aş fi în locul dvs. aş încerca la Dormy House Hotel

sau la clubul de golf.

Are cineva chef de un pahar ?

Bine, fiţi plictisitori în continuare.

Regele era în visterie

socotindu-şi averea

Regina era în salon

mâncându-şi pâinea şi mierea

Servitoarea era în grădină...

Cred că s-a întâmplat cu un an în urmă.

Atunci... în vara anului trecut,

cineva a scos umplutura unei plăcinte făcute de dna Crump

şi a umplut-o cu păsări moarte.

Şi erau mierle, nu-i aşa ?

Cred că da. A fost foarte revoltător.

Nimeni nu a mai fost preocupat despre ce specie era vorba.

"Nu era o mâncare prea delicată ca să fie pusă în faţa regelui ?"

Bună dimineaţa, dle Fortescue.

- Dormy House Hotel ? - Desigur.

Aţi părăsit hotelul în jurul orei 3:30 şi v-aţi întors la ora 5 ?

Da.

Şi traseul dvs. nu a fost şi prin apropierea Cabanei Tisa ?

Aşa cum v-am spus, am luat-o peste câmp,

am dat roată gropilor cu nisip şi m-am întors prin pădurea Curzon.

După cum ne-aţi mai spus.

- Şi aţi făcut plimbarea asta de plăcere ? - Da. Aveam nevoie să mă gândesc.

La dna Fortescue.

Cum era relaţia dvs. cu dna Fortescue ?

- Am fost prieteni. - Prieteni ?

Ea mi-a dat de înţeles că era destul de ataşată de mine.

Îmi plăcea, dar era căsătorită.

- N-aţi văzut-o ca pe o relaţie cu viitor. - Nu, sincer, n-am văzut-o.

În acest caz, vorbim despre o aventură.

Spuneţi-mi, dle Dubois,

ce aţi vrut să spuneţi când aţi scris,

"Când lucrurile vor sta altfel,"

"toate acestea vor părea mici şi îndepărtate" ?

- De unde naiba aţi luat-o ? - Ce lucruri vor sta altfel ?

Aţi scris asta în urmă cu două săptămâni.

Presupun că vă amintiţi.

Ca să fiu sincer, mie îmi sugerează un viitor fără dl Fortescue.

Sau înseamnă una din două:

Ori dna Fortescue îşi va părăsi soţul,

ori soţul ei va fi, cumva, îndepărtat din viaţa ei.

Nu-mi daţi dreptate ?

Nu puteţi construi un caz împotriva mea, inspectore.

Ştiţi, ea şi-a făcut un testament.

V-a lăsat toţi banii şi tot ce deţinea.

Nu am vrut bani. Nu am vrut nici un sfanţ de la ea.

Desigur, nu e foarte mult. Ceva bijuterii şi câteva blănuri.

Presupun că bani sunt foarte puţini.

Dar am crezut că soţul ei...

Aţi crezut, dle Dubois ? Asta e foarte interesant.

Mă întrebam dacă aţi ştiut termenii testamentului lui Rex Fortescue.

- Inspectore ! - Da, Miss Marple.

Mierle.

- Da, dnă. - Cred că sunteţi interesat de mierle ?

În acest moment sunt mult mai interesat de dl Dubois.

Iertaţi-mă, dragă inspectore,

dar trebuie să găsiţi rolul mierlelor în această afacere.

Rex Fortescue a fost victimă într-o lanţ de glume macabre.

Cineva a pus mierle moarte, unele destul de putrezite,

pe biroul său sau pe perna sa, sau pe unde s-a putut.

Aşa că mierlele trebuie să semnifice ceva.

Ştiţi că a pus unele şi într-o plăcintă ?

Voi face nişte investigaţii, dnă.

Da. Asta e o uşurare, inspectore.

Inspectore !

Mă întrebam dacă mi-aţi permite să arunc o privire prin camera lui Gladys ?

- Cum aş putea să vă refuz ? - Vă mulţumesc.

Şi ştiu că veţi găsi sensul mierlelor. Da.

Încep să mă întreb cine se ocupă de acest caz.

Eu mă ocup de familie şi tu de angajaţi.

Mă întreb,

dacă puteţi să-mi spuneţi ceva despre mierle, dnă Fortescue ?

Mierle ?

Mierle, inspectore, ce fel de mierle ?

Doar mierle, dnă Fortescue, moarte, vii sau cum or fi.

Mi s-a spus că ele fac parte din viaţa acestei case.

Într-o plăcintă, de exemplu.

Nu ştiu nimic despre asta.

Presupun că a fost vorba de o glumă foarte proastă.

Rex s-a supărat. Realmente s-a enervat.

I-a căşunat pe Heidrich, grădinarul,

care verifică terenul având o puşcă cu el.

Îi era frică de ceva sau a fost doar enervat ?

Nu cine ştie ce.

Cred că a fost doar o glumă proastă.

Puteţi să-mi spuneţi de ce socrul dvs.

v-a lăsat atât de mulţi bani moştenire ?

Eu l-am rugat asta.

- L-aţi rugat ? Pur şi simplu ? - Da.

- Şi vi i-a lăsat ? - Da.

I-am spus, "Rex, când vei muri,

"vrei să-mi laşi ceva bani şi mie, pentru că Percival e atât de egoist !"

Şi Rex a fost de acord.

- Şi vă veţi primi banii ? - Da, nu e minunat ?

Spuneţi-mi, acum că socrul dvs. e mort,

ce simţiţi în legătură cu asta ?

Cred că, realmente, sunt destul de mulţumită.

Am fost... La urma urmei, îmi voi primi banii.

La urma urmei ?

Scuzaţi-mă ? Am de gând să-mi primesc banii.

Înţeleg.

- Deci nu vă pare rău de el ? - Nu. A fost un om oribil.

Nu-i de mirare că se numesc tabloide.

Nu pot să cred ce scriu despre noi.

Îmi pare rău, dragul meu. Aduc ghinion. Te-am avertizat.

Nu mai spune asta. Nu eşti aşa. E o prostie fără sens !

Tu eşti cel mai mare noroc pe care l-am avut vreodată.

Ce e, dragul meu ?

Nimic.

Ce e, Lance ?

Uite ce e...

Nu cred că pot face faţă ideii de a sta într-un birou !

Chiar nu pot. E clar că Percival nu mă vrea în preajma lui.

Înţeleg. Şi ce ai de gând să faci ?

Vreau să mă întorc în Africa, Pat. Urăsc acest loc !

- Hai să ne întoarcem. - Şi din ce vom trăi ?

Intră.

Dle Fortescue, mă întrebam dacă mă puteţi ajuta.

Scuzaţi-mă, inspectore ?

- De ce nu ni te alături mai târziu, Lance ? - Ce spui ?

Lui Miss Marple şi mie. La o cafea.

Da, bine. De ce nu ?

Da, inspectore. Ce este ?

Am întrebat pe toată lumea despre asta.

Şi aş dori să vă întreb şi pe dvs., chiar dacă aţi fost departe de casă.

Aţi putea... mi-aţi putea spune ceva despre mierle ?

Mierle ?

Vă referiţi la vechea Mină a Mierlei,

o afacere în care tatăl meu a căzut într-o cursă.

A fost dus de nas de un bătrân miner

prin savana africană sau aiurea.

Nu s-a găsit nici urmă de aur în chestia aia, iar tata a fost aproape să moară de malarie.

A fost un adevărat scandal în legătură cu partenerul lui care a murit de malarie.

Cred că văduva lui a încercat să-l dea în judecată. Mătuşa Effie ştie toate detaliile.

Nu cred că ăsta a fost, vreodată, un cămin fericit,

în ciuda tuturor banilor care au fost cheltuiţi.

Presupun că numai din cauza banilor. Nu a unor afecţiuni.

Nu.

Aţi observat că nimic nu e ce pare a fi ?

Mobilierul se vrea a fi Ludovic al XVI-lea, dar a fost făcut în Birmingham.

Picturile se vor a fi din Veneţia,

dar probabil sunt pictate în Chelsea, săptămâna trecută.

Nimic nu e solid sau real.

Ca şi cum toată casa şi totul din ea sunt un soi de înşelătorie gigantică.

- Ce ai spus, draga mea ? - Despre a fi o înşelătorie ?

Toată casa şi tot ce se întâmplă în ea...

Am spus totul din ea, nu ce se întâmplă în ea.

Da, desigur.

Prostuţa de mine.

Mă întreb dacă puteţi să-mi spuneţi ceva despre Mina Mierlei.

Vă interesează acest lucru, nu ?

Asta-i curiozitatea femeii aceleia, Marple, nu-i aşa ?

O să vă spun.

Cumnatul meu a intrat în ea cu un om numit Mackenzie.

Au plecat în Africa împreună, dar Mackenzie a murit acolo.

Rex s-a întors acasă.

A recunoscut, ulterior, că chestia aia era fără valoare. Cred că a fost lovit în mândria lui.

Să nu uităm că mândria şi graţia nu fac casă bună împreună.

- Unde era mina ? - Nu ştiu. Undeva în Africa.

Percival ar trebui să ştie.

Am impresia că cei din familia Mackenzie nu v-au lăsat în pace.

Vrei să ştii ce se zvonea, nu-i aşa ?

V-aş fi foarte recunoscător, doamnă.

Dna Mackenzie era un pic cam dezechilibrată.

Cred că a ajuns într-un azil.

A venit aici, târând după ea doi copii care

arătau ca speriaţi de moarte.

L-a acuzat pe Rex de uciderea soţului ei.

A spus că-şi va creşte copii cu dorinţa de răzbunare.

Păcatele vechi aruncă umbre lungi.

Copii.

Ce ştim despre asta ? Ar putea fi un motiv.

Rex Fortescue îl escrochează pe un tip numit Mackenzie,

luând şi partea lui dintr-o mină de aur,

iar Mackenzie moare.

Într-un fel sau altul, văduva lui crede că Fortescue l-a omorât.

E obsedată de răzbunare. Îşi creşte copii spunându-le să-şi răzbune tatăl.

- Ce s-a întâmplat cu mama ? - A ajuns într-un azil de nebuni.

Poate că mai e încă acolo.

Trebuie să o găsim.

Dacă mai e în viaţă, vreau să ştiu unde e.

Aceasta e o prioritate absolută.

Copii Mackenzie, ar putea fi vreunul aici, în casă ?

Da. Sau prin apropiere.

Dubois, Mary Dove, Jennifer Fortescue, toţi au vârsta potrivită.

- Ştii cine este ? - Da, ştiu.

Mina Mierlei a lui Mackenzie ?

Ce e asta sau unde se află ?

Cred că ştiţi foarte bine, dră Dove.

Vă asigur că sunt într-o beznă totală.

Ştiţi, inspectore, depinde numai de dvs. să dovediţi că eu

aş fi această dră Mackenzie, oricine ar fi ea.

Cel puţin voi avea plăcerea companiei dvs.

în timp ce veţi dovedi misterul identităţii mele.

- Vă rog să nu râdeţi de mine, dră Dove. - Nu am avut nicio astfel de intenţie.

De fapt, am vorbit serios.

În ciuda faptului că doriţi să mă implicaţi,

în orice mod, în această crimă.

Dacă veţi continua să cercetaţi treburile mele, şi sunteţi extrem de dibaci,

veţi găsi, cu siguranţă, mici discrepanţe în contabilitatea casei.

N-am nici o intenţie de cerşătorie ca Jennifer

sau de a mă vinde, ca sărmana Adele.

Totuşi, dacă vă apropiaţi de secretul meu,

voi fi în măsură să pun la loc banii şi va fi imposibil să mă acuze.

Credeţi că e imoral, într-un loc ca ăsta ?

Mi-aş fi dorit să nu o fi făcut-o.

Aici, sergent.

Dulceaţă.

Cred că o putem da la analiză.

E destul de amară pentru a masca otrava.

Rex era singurul care se atingea de aşa ceva.

Da, ştiu asta, dar oricine ar fi fost capabil de aşa ceva

nu ar fi căutat să scape de dovadă

aruncând-o pe fereastra cămarei în tufişuri.

Da, domnule, dar noi am descoperit că e vorba de taxină foarte repede,

iar ei or fi crezut că au la dispoziţie o zi sau două.

Da.

Dacă vom găsi taxină în ea, asta va deschide noi posibilităţi, nu-i aşa ?

- Cum ? - Oricine ar fi putut s-o facă.

Asta a fost în casă, după micul dejun de ieri a fost pusă deoparte.

Da, dar cine a făcut-o include şi pe cine n-a fost înainte implicat ?

Percival Fortescue.

Desigur, dacă spuneţi că moartea tatălui meu

a fost în interesul meu financiar,

da, aveţi dreptate.

Dar nu aveam niciun motiv s-o ucid pe Adele.

Se întâmplă să ştiu că a lăsat 100.000 de lire cuiva din afara familiei.

Care ar fi motivul ?

Haideţi, domnule.

Dacă ştiţi asta, atunci trebuie să fi ştiut că ar fi primit banii

numai dacă ar fi supravieţuit soţului o lună, în caz contrar,

banii ar fi reîntregit averea. Cu alte cuvinte, la dvs. domnule.

Ăsta a fost motivul, cu siguranţă. Motivul pentru a-i ucide pe amândoi.

Cu respect.

Deci ai crezut că Gladys a ieşit să se întâlnească cu iubitul ei ?

Nu ştiu sigur. Părea... părea ca şi cum aştepta ceva.

Privea pe fereastră, în oglindă, înţelegeţi ce vreau să spun ?

Da, înţeleg.

Asta e ! Înainte de a servi ceaiul, a răspuns la telefon.

Gladys a răspuns.

Nu a procedat conform regulilor,

dar în acelaşi timp ea a plonjat, pur şi simplu, prin uşă după asta.

- Şi nu v-a spus cine a fost ? - Nu. A spus că a fost greşeală.

Înţeleg.

Foarte interesant, dnă Crump.

Acum, mă întreb dacă m-aţi găsi prea lacomă

dacă aş mai lua încă un biscuit ?

Ce procent din capitalul afacerii

estimezi că ar face toate proprietăţile africane ?

Haide, omule, numai Dumnezeu ştie.

Am crezut că vrei să te retragi din gaura asta.

Nu fac nici o greşeală,

vreau să ies, dar am nevoie de unele perspective.

Trebuie să o iau şi pe Pat în considerare.

Nu pot face mai mult de 20%.

Bine. Bine, da, poate asta a fost un pic cam grosolan din partea mea.

Deci vrei echivalentul celor 20 de procente în bani, nu ?

Ne gândeam să ne asiguri un împrumut

sau să ne dai 1500 de lire pe an timp de cinci ani.

Cinci ani ?

Bine, patru.

Cred că ai putea avea o situaţie mai stabilă până atunci.

Asta-i adevărat.

Vrei mizerabila de Mină a Mierlei, nu-i aşa ?

Desigur, desigur. Cu tot ce e în ea.

Ce naiba sunt astea ?

Moştenirea mea. Zgârcitul de Percy doar ce mi-a atribuit-o.

O bucată din continentul negru despre care Percival crede că nu face nici doi bani !

Percy, Percy, când vei afla !

Haide, iubito ! Avem un avion de prins.

- Doar nu vrei să-i iei maşina ? - Ba da.

Organizarea lui Percival e unică, poate aranja să şi-o ia înapoi de la aeroport.

Oh !

- Ai ceva ? - Dna Mackenzie.

- Bun. Unde este ? - Puteţi ajunge acolo într-un sfert de oră.

Ce ?

E doar o milă pe drum, dar dacă o tăiaţi prin pădure...

Burnham Ridley, sanatoriul Pine.

Haide. Să mergem să vorbim cu dna Mackenzie.

- Cât de mare e locul ? - E o casă privată transformată.

- Inspectore ! - Da, Miss Marple ?

Doar nu vă gândeaţi la sanatoriu ?

Să-l vizitaţi, cumva ?

- Nu, asta e ceva important. - Ce nu e ?

- Dna Mackenzie. Mai mult decât motivul... - Ce ştiţi despre dna Mackenzie ?

Atât cât trebuie să ştiu. Nu că ar fi prea mult.

M-am dus acolo azi-dimineaţă. Săraca de ea, e cu mintea dusă.

Nu, ceea ce e mult mai important, este că

l-am văzut pe Lance Fortescue cu soţia sa, plecând cu maşina.

Trebuie oprit neapărat.

Are afaceri în Paris.

Nu am nici un motiv să-l reţin. Nu era în ţară când s-a comis prima...

Da, ştiu, dar eu cred că ar trebui opriţi.

Nu mă întrebaţi de ce. Pot să vă spun cum.

Nu chiar cum, în mod precis, ci doar un cum în general. De ce, îmi scapă.

Cu excepţia lăcomiei, care e, după cum se ştie, moştenită, dar...

Nu, mă aştept ca un de ce precis să apară în timp util.

Of, Doamne !

Credeţi că ar trebui să fie opriţi, Miss Marple ?

Trebuie. Da.

Bine, Miss Marple, am neglijat să vă ascult odată şi am regretat.

Dă în urmărire maşina lui Fortescue. Merg spre Northolt.

Imediat, domnule.

Acum, Miss Marple, aţi putea explica mai pe îndelete.

Da.

Da. Bentley. Înregistrată sub nr.GXA 579.

Numai supraveghere generală. Corect.

Am găsit dulceaţa în grădină, dar nu pot să cred...

Ăsta e modul în care a fost făcută. Da, foarte simplu. Desigur.

Da, dar e un mod prostesc de a scăpa de dovezi.

Dar ucigaşul lui Rex Fortescue, mă tem că nu a fost prea deştept.

- Cine a fost ? - A fost Gladys Martin,bineînţeles.

Dar ea nu a vrut asta. A pus taxina în dulceaţă dar nu a ştiut că era otravă.

Şi ce credea că era ?

Îmi imaginez că a crezut că era un fel de drog al adevărului, sau ceva de genul ăsta.

I s-a spus să-l pună, la fel cum i s-a spus să pună

un pumn de secară în buzunarul lui Rex Fortescue

şi la fel cum i s-a spus să servească miere la ceai.

Trebuie să avem tot timpul în vedere că săraca Gladys nu era deloc atrăgătoare.

Era destul de prostuţă, dar mai important e că era şi foarte credulă.

Ar fi fost uşor să creadă în drogul adevărului dacă asta i-ar fi fost spusă de un tânăr arătos.

- Şi cine a fost ăsta ? - Îşi spune Albert Evans.

A cunoscut-o într-o tabără de vacanţă.

A flatat-o, a făcut dragoste cu ea şi i-a spus o poveste despre nedreptate.

Asta a fost în cazul drogului.

Şi care va avea efect când Rex Fortescue va ajunge la birou.

Acolo, forţat de acest miracol al ştiinţei moderne,

va spune adevărul de faţă cu martori.

Albert al ei a convins-o să intre în serviciu aici

şi trebuie să spun, că a avut referinţe foarte bune.

Şi când şi-a dat seama că ea a cauzat moartea...

Care a fost primul lucru pe care vi l-a spus când aţi interogat-o ?

- A spus, "N-am făcut-o eu." - Exact. Este exact ceea ce ea ar fi spus.

Când spărgea vreun vas sau altceva, spunea întotdeauna,

"N-am făcut-o eu, Miss Marple. Nu ştiu cum s-a întâmplat". Săraca de ea.

De altfel, Albert trebuia s-o întâlnească în ziua următoare

şi ştia că-i va explica totul.

Ăsta a fost apelul la care ea a răspuns înainte de ceai.

Era cu tava pe hol,

când l-a văzut afară, a lăsat tava,

şi a ieşit să-l întâlnească, iar el a ucis-o.

Da, exact.

Şi Albert al ei ?

Îmi pare rău, n-am spus cine e ? Lance Fortescue.

Uite-i !

Nu.

Te rog, nu.

A fost acea fată sărmana şi tristă, Pat, cea care mi-a deschis ochii.

Despre afaceri cu mierle şi un buzunar plin de secară.

Modul în care au fost făcute lucrurile după versuri era complet fals,

ca multe din această casă,

şi folosite de către Lance Fortescue care auzise de mierle.

Ce se întâmplă, Lance ?

Ce ai făcut ?

L-ai escrocat pe Percival sau ceva de genul ăsta ?

Ce naiba facem acum ?

Îl ţinem sub observaţie.

Ne-au spus să-l ţinem sub observaţie şi asta facem.

Mi-a spus să mă duc la naiba.

Şi a vrut să spună asta.

Aşa a spus, la naiba.

Cine a spus ?

Propriului său fiu.

Al naibii sadic.

Acum nu mai poate să rănească pe nimeni.

A crezut că singura modalitate de a pune mâna pe bani era să-şi omoare tatăl.

S-a folosit de versurile cântecului pentru copii ca să-şi acopere urmele.

În acelaşi mod în care s-a folosit de sărmana Gladys.

După ce am văzut-o pe mătuşa Effie,

am coborât pe scările din spate şi am mers în salon s-o văd pe Adele.

Ştiam că pisica leneşă va fi acolo.

Mi-a spus multe doar uitându-se la mine.

Mă aştepta.

Aş fi putut să-i pun în ceai de cinci ori mai mult.

Trebuie să fi fost mai mult decât lăcomie ca să plănuiască toate astea.

Da.

Şi desigur, în nebunia lui, mă gândeam că poate a făcut ceea ce a făcut

şi ca să păstreze dragostea unei fete ca Pat.

Am făcut-o pentru noi, înţelegi.

Am vrut ca să ne fie bine.

Tu eşti singura pe care am iubit-o cu adevărat,

singura persoană de care îmi pasă cu adevărat.

Ştiam că tu vei înţelege.

Eşti...

Eşti unică.

Vreau să spun...

Pat.

Ţi-am spus, aduc ghinion.

Nu pot.

Atunci ieşi afară ! Ieşi !

Rex Fortescue era pe punctul de a da lovitura vieţii sale.

Toate aceste proprietăţi inutile din Africa,

inclusiv faimoasa Mină a Mierlei,

erau practic aproape una de alta.

În 12 luni, a strâns un mic munte

de uraniu de calitate superioară.

În valoare de milioane.

Toţi oamenii de afaceri sunt victime ale lăcomiei

într-un fel sau altul.

Aş vrea să vă muşţumesc, Miss Marple.

Nu cred că am fi rezolvat-o dacă nu eraţi dvs.

Da. Oamenii ca Lance,

devin, întotdeauna, proprii lor călăi.

Da, ai fi ajuns acolo.

S-a întâmplat s-o cunosc pe Gladys şi s-a întâmplat s-o aud pe dna

Parson cântând cântecul pentru copii. Atâta tot.

Scuzaţi-mă, inspectore.

Doreaţi să-mi spuneţi ceva, dnă Fortescue ?

Nu. Nu.

A fost ideea mamei tale sau a ta ?

Asistentele medicale au spus că aţi fost foarte drăguţă cu ea.

Săraca mama.

Da, a fost ideea ei.

Dar tu ai fost cea care a crezut în căsătoria cu Percival.

Am crezut.

Asta e ceea ce s-a întâmplat, de fapt.

Şi mierlele ? A fost ideea ta de a-ţi răzbuna tatăl ?

Mama m-a obligat. Ea a făcut-o.

Totuşi, mi s-a părut firesc.

Rex a meritat-o. A fost un om oribil.

Nu asta era ideea.

Nu.

Îţi vei părăsi soţul acum, nu-i aşa ?

Da.

Da. La revedere, dnă Fortescue.

La revedere.

Mulţumesc.

Aşa că un Mackenzie se va alege cu bani, după toate astea.

Pe puţin 40.000 de lire.

De asta a spus ce a spus.

Tot ce a trebuit să facă a fost să ceară. Şi bătrânul Rex i-a dat.

Credeţi asta ? Eu cred că el ştia cine e.

Dar nu vom ştii niciodată, nu-i aşa ?

- La revedere, inspectore ! - La revedere.

Acum, Inch... Mulţumesc. Saint Mary Mead.

Da, doamnă.