Original subtitles

Această poveste e adevărată.

E inspirată din scrierile şi memoriile personale

ale lui Corrie ten Boom, ale familiei ei

şi ale celorlalţi care, împreună cu ei, au îndurat întunericul.

REFUGIUL

Traducere, adaptare: anonim; okid

Resincronizare: okid

Haarlem, Olanda, primăvara lui 1940

Transmisie Radio B.B.C., Majestatea Sa, Regina Olandei.

Dragi cetăţeni olandezi,

luminile s-au stins deasupra Olandei libere.

Unde acum două săptămâni era o naţiune liberă de bărbaţi şi femei

crescuţi într-o tradiţie preţuită a unei civilizaţii creştine,

acum domneşte o linişte de mormânt.

Suntem oprimaţi, ameninţaţi, urmăriţi în toate aspectele de către o putere

care ar sfâşia orice fărâmă de speranţă din sufletele oamenilor.

Oamenii nefericiţi ai Olandei pot doar să se roage în tăcere

pentru cei care şi-au pierdut vocile, dar nu şi speranţa sau viziunea,

în lupta împotriva barbarismului ucigaş.

Trăiască Olanda!

Oh! Cafea.

În salon.

Atenţie! Atenţie!

Din ordinul comisarului de Reich...

toţi cetăţenii sunt obligaţi să predea toate radiourile...

şi orice alte dispozitive de transmisie.

Atenţie! Atenţie!

Din ordinul comisarului de Reich...

toţi cetăţenii sunt obligaţi să predea radiourile...

şi orice alte dispozitive de transmisie.

Bună dimineaţa, dle ten Boom.

Îmi cer scuze de deranj.

- Adună toate radiourile. - Am observat.

Poliţia olandeză îi ajută.

Facem ce trebuie.

- Un radio, da? - La etaj, în salon.

Adu-l.

Aveţi multe ceasuri frumoase aici.

Bavariene.

Vitrina arată ca şi cum ar fi opera Berringer.

Da, 1886.

Te pricepi la ceasuri de mână, de perete?

Tatăl meu este ceasornicar.

Am crescut lângă bancul lui de lucru.

Şi iată ce ai devenit.

- Care cartier? - Mattenbraw.

Aha, Mattenbraw.

Mattenbraw, 1895.

Magnific.

Trebuia să fi văzut ceasul acela când a ajuns aici.

Felul în care unii oameni tratează un ceas... Fără pic de grijă.

Fără pic de înţelegere.

L-am primit de ziua mea când am împlinit 70 ani.

"Pentru Bunicul ten Boom de la copiii din Haarlem.

26 martie 1931."

Dă-i cornul.

- Mai este vreun radio un casă? - Nu! Niciunul!

O zi bună atunci.

Nu vreau nimic prea scump. Ai înţeles?

Oh, uite-l pe acesta. Şapte bijuterii.

Fabrica elveţiană. Dar toţi meşteşugarii sunt imigranţi germani.

Costă 42 de guldeni.

Este pentru o aniversare. Am putea să cheltuim puţin mai mult.

Oh, ei bine, uite-l pe acesta. Operă de Bamendor.

Scuzaţi-mă pentru un moment.

Tată, ieşi în oraş?

Nu o să mă mai plimb prin casă fără să fac nimic.

Tată?

Ah, îmi cer scuze. Îmi pare rău.

Da, ăă...

Vezi tu, ai putea să-l primeşti gravat...

sau ai putea să-l comanzi în aur alb.

Aurul alb costă 60.

Locuind în Olanda ocupată...

trebuie să se prezinte în concordanţă cu următoarele dispoziţii.

- O persoană este considerată a fi evreu... - Ia-ţi steaua.

- sau jumătate evreu... - Următorul.

- ...dacă are cel puţin un bunic... - Ia-ţi steaua.

...care este evreu pe deplin.

- Următorul. - Un bunic este considerat evreu...

dacă aparţine sau a aparţinut bisericii iudaice.

Următorul. Ia-ţi steaua.

Dvs. nu ar trebui să fiţi aici.

Am venit pentru steaua mea.

Sunt doar pentru evrei.

Nu aveţi un "E" pe buletin.

Aţi putea să mi-l faceţi dvs.

Dacă îl avem toţi, nu ar şti diferenţa dintre un neevreu şi un evreu.

Duceţi-vă acasă, vă rog.

Duceţi-vă acasă.

Îmi voi purta steaua mea şi nu o voi da jos...

până când Dumnezeu nu-mi spune să o dau jos,

Dumnezeul lui Avraam şi Isaac şi Dumnezeul meu.

Cine este liderul?

Grăbeşte-te. Repede. Întoarce-te.

Bună dimineaţa. Nu sunteţi dra ten Boom?

Copii, opriţi-vă.

Ceasornicăria? Ten Boom, Barteljorisstraat.

Da. Aţi venit după radioul nostru.

I-am scris tatălui meu. I-am spus despre prăvălia voastră.

Cine sunt băieţii aceştia?

De ce trebuie să-l chinuie pe omul acela?

Sunt tineri olandezi patrioţi.

A fost auzit făcând publice afirmaţii depreciative...

la adresa Reich-ului şi Fuhrer-ului nostru.

Ei îşi manifestă indignarea faţă de acest lucru.

Patrioţi?

Cine sunt copiii aceştia?

Predau unei clase.

Le spun despre Dumnezeu.

Sau cel puţin obişnuiam să o fac.

Aceasta va fi ultima...

mulţumită noii voastre directive în ce priveşte întâlnirile neautorizate.

Dră ten Boom, măsurile sunt temporare.

Odată ce se termină cu toate astea, când ordinea va fi fost restaurată...

atunci toţi arianii vor trăi împreună ca fraţi în Reich-ul nostru.

Oamenii trăiesc împreună ca fraţii...

numai în Împărăţia Domnului nostru.

Nicăieri altundeva.

Putem să mergem?

Veniţi, da.

Copii.

Copii, veniţi. Veniţi.

Serviţi nişte prăjituri. Ah, da.

Fran vine alergând pentru prăjituri.

Liesel, da. Carol, ah, da.

Da.

Ah. Prăjituri?

Eu... Eu nu cred că voi putea să fiu cu voi pentru o vreme.

Ah, dar Iisus va fi tot aici...

veghind asupra voastră mereu.

Vedeţi voi...

fără Iisus...

suntem aşa...

goi.

Nu putem să facem nimic.

Dar când Iisus ne umple...

cu dragostea Sa,

atunci suntem plini, da.

Putem face orice.

Putem face orice.

Nimic serios, pastore.

Puţin murdar poate.

Pierde 5 secunde pe zi.

- Poate o curăţare bună. - Bine. O poţi face acum...

cât timp sunt aici?

- Ar fi foarte de ajutor. - Da.

Bun!

Mă duc sus să vorbesc puţin cu tatăl tău.

Am auzit că poartă stea de evrei.

Încăpăţânarea este copilul mândriei...

şi mândria este primul dintre cele şapte păcate mortale.

Voi vorbi cu el despre asta.

Oh, trebuie să revin la biserică până la 1:30.

Va fi gata.

- Dr. Heemstra. - Dră ten Boom.

Nu pot să stau decât un moment.

Ce...!?

Nu, ne trebuie lapte pentru el, nu supă.

Doamne fereşte, doar nu intenţionaţi să-l păstraţi.

Dar nu puteţi!

Este ilegal.

Aţi putea fi toţi arestaţi.

Este frumos.

Pastore...

Domnul trebuie să te fi trimis aici.

Tu locuieşti la ţară. Niciunde n-ar putea fi mai în siguranţă.

E... imposibil.

Eu am propria mea familie la care să mă gândesc.

Am putea să pierdem totul pentru copilul acela.

Unde ar ajunge biserica noastră fără un pastor?

- Oh, dar... - Nu, Betsie.

Pastorul a decis.

Este o lege, iar creştinii trebuie să se supună legii.

Gândeşte-te la ce rişti pentru binele unui singur copil evreu?

Ne vei raporta, pastore...

dacă bebeluşul trebuie să stea cu noi o vreme?

Corrie.

Avem menirea de a ne supune legii statului...

dacă nu este împotriva altei legi mai înalte a lui Dumnezeu.

Pastore, tu vrei să-mi dau steaua jos.

Bine atunci, nu o voi purta.

Şi vom păstra copilul.

Ca şi creştin...

...îmi pare rău când vreun om trebuie să sufere.

Indiferent de cine este sau de ce rasă este.

Dar nu uita. Evreii sunt cei ce ne-au dat Biblia...

şi pe Mântuitorul nostru.

Este pe răspunderea voastră.

Îmi voi lua ceasul mâine.

O zi bună, ten Boom...

Doamnelor.

Dumnezeu să-l ierte. Nu a fost rău intenţionat.

Cum poate acel om să se numească creştin?

Dacă un şoricel trăieşte într-un borcan de prăjituri...

asta nu îl face neapărat o prăjitură.

Ce vom face? Trebuie să facem rost de lapte.

Ar trebui să meargă la ţară.

- Cu grijă. Se va sufoca. - Nu.

- Unde îl vei trimite? - Dumnezeu va şti.

Se deschid uşi peste tot în Olanda.

Săptămâna trecută am avut o fată olandeză de la fermă şi o baroneasă în acelaşi pat.

Betsie...

Şi acum vei avea un mic Moise într-un coşuleţ.

Corrie, te rog. Mulţumesc.

- Willem! - Trebuie să nu plângă.

Cu siguranţă sunteţi organizaţi.

Nu e prima dată.

Suntem un loc de staţionare...

pentru o zi sau o săptămână.

Ne-ai ascuns asta până acum, Willem?

Evrei germani înainte de ocupare, iar acum cei olandezi.

Facem ce putem.

Dar naziştii nu vor fi satisfăcuţi până când nu mai rămâne niciun evreu în Europa.

Au atins lumina ochilor lui Dumnezeu. Îi compătimesc.

- Îi urăsc. - Oh, Corrie.

Nu poţi să urăşti pe cineva şi să umbli cu Domnul.

Puteai să ne fi spus, Willem. Am fi putut ajuta.

Lucrul important este să-l scoatem pe micul nostru prieten de aici.

Vei fi presată tare să explici un cadou aşa brusc din cer.

- Fiule, voi merge puţin cu tine. - La revedere, Moise.

- Ne-am descurcat bine. - Şi noi. Câteodată...

Putem face rost de cartofi şi, ocazional, chiar şi ouă.

Până acum nu nu ne-am descurcat chiar rău.

Şi, desigur, noi...

- Ea este "fata" olandeză de la fermă? - Bunicule.

Kik! Ai făcut rost de ceva?

De un cărbune de la coşul de gunoi. Dacă îl ţii sus în lumină, poţi să te foloseşti de el.

Mulţumesc.

Vezi tu, tată, avem legături în biroul din Gestapo.

Linişte!

Ne dă lista de deportare oricând poate.

- E-n regulă, Kik? - Îhî

- La revedere, bunicule. - Dumnezeu să te binecuvânteze, Kik.

Ţine-o cu o singură mână. Bun.

Tată...

în fiecare zi trimit 400 de evrei...

din staţia centrală din Amsterdam.

Îi contactăm pe toţi cei pe care putem.

Cunoaştem pe cineva de pe listă?

- Mai repede! - Aşteptaţi aici. Rămâneţi pe loc.

- Îmi cer scuze. - Nu, te rog. Eu...

Îmi cer scuze că... că vă deranjez.

Poate el e, uh...

Tată, este un domn sus.

Ne-am întâlnit.

- Ei bine, el... - El nu avea unde să meargă.

El este profesor. Willem a învăţat cu el. Au închis universitatea.

- Toţi profesorii evrei au fost forţaţi... - Oh, Betsie.

Bună dimineaţa din nou, profesore.

Îmi cer scuze de deranj, dle ten Boom.

- Vă rog. - Mulţumesc.

Profesore...

aţi vrea să ne onoraţi cerând binecuvântarea?

- Amin. - Amin.

Ah! Ce noroc că mătuşa Bep avea piciorul mare.

Da.

Acum, când te-ai născut?

- Născut? - Mmm.

19 august 1885.

Numele tatălui?

- Ten Boom, Casper. - Mama?

Ten Boom, Cornelia.

Numele ei de fată?

Dră ten Boom...

dacă pe noi ne împiedică, eu... eu nu aş putea să mă dau drept tu.

Profesore Zeiner...

nu există "dacă-uri" în lumea lui Dumnezeu.

Acum, El te-a adus la casa asta...

şi va avea grijă să pleci în siguranţă.

Aici ne întoarcem, profesore. Rămâi lângă mine.

O să încerc.

E minunat, profesore. Aproape am ajuns.

- Katrien! - Mătuşă Corrie!

- Mătuşă Corrie. - Katrien. Am nevoie de ajutorul tatălui tău.

Trebuia să-l fi văzut pe profesorul Zeiner urcându-se în barcă.

Tatăl Katrienei se va ocupa de asta...

Ca şi cum ar fi fost regina Wilhelmina urcându-se în yacht.

Cornelia, nu crezi că îţi place asta cam prea mult?

Să îmi placă?

Nu. Am fost îngrozită.

Dacă nu aş fi putut să râd la el îmbrăcat ca Betsie...

Oh, slavă Domnului!

El a ţinut patrula departe.

Ai grijă să păstrezi o bucată de prăjitură pentru prietenul lui Willem.

- Da. - Prieten?

Totul este foarte misterios.

Cineva pe care vrea să-l cunoaştem.

Ce a spus Willem când i-ai spus despre profesorul Zeiner?

Acesta nu e un... un joc pe care-l joci când îţi vine cheful.

Dacă te implici în munca asta...

oamenii vor fi forţaţi să aibă încredere în tine chiar şi cu vieţile lor.

Ţi-am spus, Willem... I-am dat actele mele.

Ne-am gândit la asta cu grijă.

Şi dacă l-ar fi luat la întrebări? Ar fi trebuit să cânte ca o soprană?

Nu. Urma să fie...

răcit.

Îmi cer scuze.

Dar, hoinărind de-a lungul canalului,

ai ales pe cineva din senin.

- De unde ai ştiut că te poţi încrede în el? - Îl cunoşteam pe omul acela.

Şi ştiam ce mi-a spus Domnul.

Tată. Tu eşti stăpânul acestei case.

Stăpânul acestei case...

ne porunceşte să deschidem uşa...

oricui ciocăne.

Nu ne permitem să ignorăm pe nimeni...

care se angajează serios în munca noastră, indiferent de metode.

Probabil că ne veţi permite să vă sprijinim în eforturile voastre.

Mulţumim pentru livrare, dle Smit.

Numai pentru urgenţe.

Avem o relaţie la Schimburi...

dar nu puteţi fi niciodată siguri că linia telefonică nu este ascultată.

Dar e de aşteptat să vă dezvoltaţi propriile surse.

Cu cât mai puţin vă întâlniţi cu mine sau cu oricine altcineva, cu atât mai bine.

Willem, cunoaştem jumătate de Haarlem.

Avem prieteni peste tot.

Doamnă dragă, să îi cunoşti e una,

dar să le cunoşti punctele de vedere politice...

Dumnezeu ştie. Şi Îl vom ruga să ne călăuzească.

Oh, apreciem grija pe care ne-o porţi, dle Sluring.

Nu suntem candidaţii favoriţi.

Dar atâta timp cât există o nevoie...

trebuie să facem tot ce putem pentru a o împlini.

Oamenii au tot felul de motive pentru a vrea să lucreze în ascuns...

Entuziasm, probabil.

Dle Sluring, suntem trecuţi de vârsta...

când entuziasmul era o preocupare majoră în vieţile noastre.

Cu-adevărat...

aş prefera să fac orice altceva.

Aş vrea să închid uşa şi să nu o mai deschid niciodată...

până când chestia asta hidoasă nu se termină.

Dar aceasta sunt eu.

Domnul meu Iisus...

îmi spune să deschid uşa oricui vine.

Să dăruiesc dragostea Lui oricum aş putea.

Şi voi asculta vocea Lui, nu pe a mea.

Am trecut inspecţia?

Cât de mulţi puteţi să primiţi?

Este camera mamei şi vechea ta cameră...

şi este camera mătuşii Anna şi a mătuşii Bep...

şi cu cele trei camere ale noastre sunt şapte.

Şi putem să împărţim paturile dacă e nevoie.

Deci, hotelul nostru e gata de primire.

Nu chiar.

Ce faceţi dacă vine Gestapo?

Veţi avea un vizitator.

Pe Jan Smit.

De fapt, sunt două case.

De peste 100 de ani sunt lipite.

Cea din faţă e de două camere adâncime şi una lăţime.

Cea din spate, aici, are trei camere...

una deasupra celeilalte.

Tată! Acesta este dl Smit.

Dle Smit. Cunoaştem pe cineva din familia Smit în... Amsterdam.

- Voi sunteţi familia care făceaţi bomboanele? - Tată, el este omul despre care ţi-am spus.

A venit ca să ne inspecteze casa.

Oh! Un inspector de clădiri.

Aveţi biroul pe strada... Grote Hous?

Nu, tată. Nu este inspector de clădiri şi numele lui nu este Smit.

- Nu Smit? - Scuză-ne, tată.

Trebuie să vedem restul casei.

Salonul.

Masa de prânz... Este timpul potrivit pentru o razie.

Aveţi grijă la coşurile de gunoi...

şi scrumierele.

Trebuie să fie cât mai sus.

Asta oferă cele mai bune şanse să se ajungă într-un loc sigur în timp ce ei caută jos.

- Astea sunt toate dormitoare? - Da.

Dacă vine o razie de noapte, vor trebui să-şi ia aşternuturile...

dar fiţi siguri că salteaua este întoarsă.

Mişcarea preferată a Gestapo e să găsească pata greşită pe pat.

Ce este acolo sus?

Aha! Acoperişul este exact deasupra.

Cine doarme aici?

- Eu. - Perfect.

Peretele va fi... aici.

Totul e-n regulă! Semnul este la fereastră.

Vezi, e un semn distinctiv acolo.

Poţi mereu să deosebeşti dacă e de la firma Flenstadht.

- Peter. - O zi minunată, mătuşă Betsie.

O, Peter! Nu, nu.

- Voi veni după el marţi atunci. - Bine.

Ah, dle ten Boom.

Friessian.

Ce lemn frumos.

Tatăl meu a făcut un cadru ca acesta cândva.

Oh, i-a luat luni întregi să-l construiască, să-l lustruiască, să-l lăcuiască.

E, uh, e doar un coşciug.

Are nevoie de un set complet de lucrări.

Cât cereţi pe el?

Păi, va... va dura luni ca să fie gata.

Zi-mi un preţ bun. Exorbitant chiar. Voi plăti.

Îmi place ceasul.

Îmi pot permite ce e mai bun.

Dar nu are lucrări făcute.

Niciuna.

Foarte bine.

Marţi, dle ten Boom.

Bine.

Mătuşă Betsie, de câte ori trebuie să ţi se spună...

...ia semnul de la fereastră când nu e sigur?

Oh, Kik.

Îmi cer scuze. Îmi cer scuze.

Bunicule. Uite!

- Ceai, dle Smit? - Mulţumesc.

Da, da, da. Da. Da...

- Bună dimineaţa. - Lapte! De unde...?

- Nu lapte. "Vopsea". - Vopsea?

Betsie! Oh, Betsie.

Îţi aminteşti de Fred Koonstra?

Desigur.

Ne-a citit contorul electric timp de mulţi ani.

- Fiica lui era la ora noastră biblica. - Da!

- Lapte! - "Vopsea".

"Vopsea"!

- Elsie Koonstra. - Îi ştiu numele.

A... a trebuit doar să o disting din memorie din câteva feţe.

Trebuie să aibă cam 20 de ani acum.

Am auzit ieri că Fred Koonstra lucrează la Biroul de mâncare.

Unde?

Eliberează tichete de raţie.

Voi fi sinceră.

Am avut nişte musafiri neaşteptaţi.

Întâi, un bebeluş...

apoi un bărbat şi acum, aseară, un cuplu.

Toţi evrei, dle Koonstra.

De ce îmi spuneţi asta?

Mai suntem numai trei rămaşi acasă acum...

tatăl meu, sora mea şi eu.

Şi tichetele noastre nu sunt îndeajuns.

Toate tichetele sunt verificate.

Contabilizate într-o multitudine de metode diferite.

Da, da, ştiu.

Nu ar fi trebuit să te întreb.

Mă gândeam că poate ai putea să mă sfătuieşti.

Biroul de mâncare de la Utrecht a fost jefuit aseară.

- Făptaşii au fost prinşi. - Şi împuşcaţi.

Dacă se întâmpla după-amiaza, când eu şi secretarul eram acolo,

ne-ar fi legat şi ne-ar fi pus căluş.

De câte tichete aveţi nevoie?

O sută!

Cunosc pe cineva care ar putea să vă ajute.

Tată! Acum!

Tată!

- Gata. - Cât de mult?

47 de secunde.

Ar fi bine să nu ne trimită pe nimeni mai corpolent decât mine.

Aleluia!

O, Doamne! Îţi cerem să-Ţi reverşi binecuvântarea peste refugiul acesta.

Mâncaţi ce vă place.

Herren, nu este kosher.

Hai! Hai! Hai!

Repede, repede.

Dacă o să faci asta, să pui una pe fiecare parte.

O să o verşi!

Vino acum!

Corrie?

Un minut şi 15 secunde.

Este destul cât să face indigestie.

Pacea să fie cu casa aceasta şi cu toţi musafirii din ea. Pacea Domnului Dumnezeu.

Intraţi înăuntru! Nu staţi afară să vă rugaţi.

- Mi s-a spus că aveţi locuri pentru cazare. - Păi, da, avem.

Aş dori o cameră pentru mine, pentru studiu, şi de preferat fără copii.

- Aşadar, mă puteţi caza? - Păi, da.

- Bun. - Presupun, dar sunt multe întrebări care...

Aş dori să mănânc ceva.

Ultima masă pe care am servit-o a fost ieri – mulţumesc – după-amiaza.

- Este o casă kosher? - Ei bine, încercăm.

Avem multe cereri pe care nu le putem satisface.

Şi nu sunt copii?

Ei bine, nu în prezent, dar vin şi pleacă.

Hm! Mai bine să nu fie cât sunt eu aici.

- Pe aici? - Da, dar mai întâi aş vrea să...

Cunoştinţele mele mi-au spus că cei mai mulţi dintre musafirii voştri sunt în trecere.

- Sunt pe drum înspre graniţele ţării. - Cei mai mulţi, da.

Dar eu nu voi fi aşa. Sunt profesor...

şi cantor-şef al congregaţiei Beth Kodesh.

Nu voi fi alungat de aceşti Siegfridzi rânjiţi cu Reich-ul lor de o mie de ani.

Cine este omul acesta? Un patriarh precum Isaac...

- sau Iacob, tatăl naţiunilor. - Tată, avem un musafir nou.

Acesta este tatăl meu – dl ten Boom.

Tată, acesta este domnul...

Wijnstok. Meyer Wijnstok. Încântat de cunoştinţă, dle ten Boom.

Cu voia Domnului şi dacă găzduirea se dovedeşte a fi potrivită...

voi sta la voi până ce această absurditate va înceta.

- Sunteţi binevenit. - Mulţumesc.

Dră ten Boom, camera mea, vă rog. Mulţumesc.

- Mătuşă Betsie! - Oh!

Prietenul meu Jan are nevoie de un loc unde să stea pentru o vreme.

A scăpat de la transport. Mâine pe la amiază va avea acte de identitate noi.

Dar... de unde aţi luat uniformele?

Nu toţi nemţii sunt nazişti, mătuşă Betsie.

Este Jan?

Corrie, dl Wijnstok a refuzat din nou să-şi facă datoria la bucătărie.

Trebuie să înveţe.

Dacă vrea să mănânce, trebuie să-şi facă partea lui de muncă.

- Unde este acum? - E în salon.

Oh, puteţi să-mi daţi... Oh, scuzaţi-mă.

Nu-i nimic.

Corrie, deja s-a supărat azi.

A aflat că îi spunem Eusie pe la spate.

Eusebius îşi dă multe ifose.

Simte nevoia să fie măgulit. Ne sugerează cum erau cărturarii.

Dar un cărturar între neevrei.

A zis că ar fi trebuit să-l fi numit măcar Josephus.

Regulile sunt reguli.

Dle Wijnstok, sora mea mi-a spus că aţi refuzat...

Dră ten Boom, mă rog.

La început, aţi refuzat să lucraţi sâmbătă pentru că era Sabatul.

Apoi aţi refuzat să lucraţi duminică pentru aceea era ziua noastră de odihnă.

Pur şi simplu încercam să respect obiceiurile acestei locuinţe.

Dar azi este marţi.

Spuneţi-mi, dră ten Boom...

de ce aţi găsit de cuviinţă să-mi atribuiţi o poreclă?

V-am numit Eusie doar pentru că...

Eusie este un nume pe care-l atribuim unei pisici de casă.

Ca musafir în locuinţa dvs., nu mai am dreptul să fiu respectat?

Deviem complet de la subiect.

Oricum, după cum se pare că vă face plăcere amândurora...

vă rog să aveţi curaj să folosiţi acest nume de faţă cu mine.

Dacă doriţi Eusie, atunci Eusie o să fie.

Doamnelor.

- Ah, bună dimineaţa! - Bună dimineaţa.

Da.

- Bună dimineaţa! - Bună dimineaţa.

E după 7:00.

Nu vă miroase a mic-dejun? Da.

Betsie! Betsie.

- Oh, bună dimineaţa! - Ce este?

Azi e 01 august. E aniversarea mamei şi a tatei.

Oh, nu.

54 de cupoane pentru sufleul cu cremă.

Spune-i dlui Klassen că este pentru tata.

Corrie.

Corrie, bluza şi fusta aceea.

Pur şi simplu nu poţi. Nu azi.

- Dar asta e tot ce am. - Arăţi ca un steag pe o barcă cu noroi.

Dar ţi-a plăcut bluza asta dintotdeauna.

Bluza este frumoasă şi tu eşti frumoasă...

dar combinaţia de pe tine – bluza şi fusta – e imposibilă.

Tata ten Boom, eşti într-adevăr unicat.

Şi pentru aşa un om mare...

trebuie să fi fost o femeie mare.

Acum ăsta e, uh...

nu e tocmai un cântec.

Este, uh, mai mult o... o binecuvântare.

Este, uh... Înseamnă:

"Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze..."

"să te protejeze..."

"şi Faţa Lui să strălucească peste tine."

Vrei să te audă toată Olanda?

Nu am cerut să mă nasc evreu.

M-am săturat să mă aştept să suport povara suferinţei...

pentru întreaga lume...

pentru că numele mamei mele a fost... Stein.

Deci, vei fi încă un Esau...

să-ţi vinzi dreptul de întâi născut pentru un blid de linte!

Nu vreau marea ta moştenire iudaică.

Nu vreau nicio parte a Domnului Dumnezeului tău!

Nu este deloc uşor...

să stai în palma lui Dumnezeu.

Betsie, du-te la uşă.

- Betsie, du-te, du-te. - Da, da, mă duc.

Oh. Da! Imediat.

- Este dna Beukers. - Oh!

Betsie, eşti nebună?

Toată strada poate să-ţi audă evreii cântând.

Mulţumesc.

În această seară la serviciul transoceanic al B.B.C.,

avem salutări speciale şi dragoste pentru 2017...

- 2017. - pentru soldat Sidney Harris de la mama lui

şi pentru 1433...

- 1433. - pentru caporal Philip Munen

de la soţia lui, Doris.

L-a văzut sau auzit cineva pe Alan Stokes de care s-a auzit ultima dată în Bournemouth?

Tatăl lui e în spital în Londra, grav bolnav.

Îl rog pe Alan Stokes să contacteze Spitalul de bărbaţi Whitehall 9527.

- 9527. - Spun iarăşi numărul Whitehall 9527.

- Doi, şapte. - Doi, şapte.

Următoarea piesă este cântată de...

De ce nu mi-i amintesc niciodată?

Cum obişnuiam să trimitem mesaje în biserică.

- Kik. - Mătuşă Corrie.

Ce înseamnă toate numerele astea?

Oh, lucruri diverse. Cele mai multe, instrucţiuni.

Instrucţiuni pentru ce?

- Ei bine, ar putea fi un pilot undeva jos. - Ah!

Numerele ar putea fi coordonatele unde se află...

sau poate pentru a exploda un tren nazist cu provizii.

- Lucruri de genul ăsta. - Sabotaj?

Am putea avea sânge pe mâinile noastre.

Pentru Olanda.

Asta e o justificare?

Ca să minţi, să furi, să omori.

Orice ajută Olanda este drept.

Am nevoie de mesaj, mătuşă Corrie. Mă aşteaptă.

Cum va fi când se va sfârşi asta?

- Domnişoara ten Boom? - Da.

Vă mulţumesc că aţi fost aşa promptă.

Am auzit lucruri deosebite despre tine, despre munca ta.

- Mă tem că este munca tatălui meu. - Nu ceasornicăria.

Cealaltă muncă.

Adică, cea cu copiii?

A trebuit să desfiinţăm clasa.

Domnişoara ten Boom, mulţi dintre noi...

care nu au dreptul să-şi publice sentimentele...

simpatizează ceea ce faceţi.

Oamenii numesc casa ta "Subsolul lui Dumnezeu".

Încercaţi să mă prindeţi, domnule?

Folosind Numele Domnului nu e cea mai bună cale.

Dacă ar fi fost o capcană, aţi fi fost pe alee vorbind cu Gestapo.

Asta nu va merge mai departe de aici.

Atunci de ce aţi trimis după mine?

Vreau...

să dai numele acestui om prietenilor tăi.

Cine este el?

Un om de afaceri.

Toarnă oameni la Gestapo.

Recompensa lui constă în 75 guldeni de om.

Doar fă-le cunoscut numele lui... Se vor ocupa ei de el.

Dacă aş face ce cereţi...

ar fi acelaşi lucru cu a-l omorî cu mâna mea.

Eu nu pot decât să-l dau în mâinile Domnului...

şi să-L rog pe Domnul să îi atingă inima.

Aşa să faceţi, domnişoară ten Boom.

Demonii au ieşit în seara asta.

Bănuiesc că puteţi să dormiţi indiferent de condiţii.

Ceai?

Mulţumesc.

Ştiţi, domnişoară ten Boom...

dvs. şi cu mine semănăm mult.

Încăpăţânaţi, duri, hotărâţi.

Dar dvs. tot nu vă faceţi partea de treabă.

Suntem la fel, da. Dar eu sunt aşa mai mult...

de aceea eu câştig.

Ştiaţi că...

am o soţie şi un fiu mic?

Sigur.

Dar nu aleg să divulg acest lucru.

Ei au scăpat.

Sau cel puţin aşa cred.

Nu voi da târcoale ca şi ceilalţi...

cerşind compătimire, încurajare.

Ştim atât de puţine unul despre altul.

Vă ocupaţi cu nevoile noastre.

Cu siguranţă şi dvs. aveţi nevoile proprii.

Sunteţi oameni ca şi noi, domnişoară ten Boom.

Torente înfuriate ascunse în spatele unei bărbii arogante.

Niciun torent.

Ai putea să spui că viaţa mea a fost... plictisitoare.

Până să se întâmple toate astea?

Până să se întâmple toate astea.

Căsătoria... nu a fost pomenită niciodată pentru fiicele ten Boom?

Nu i-a fost niciodată bine lui Betsie...

I s-a spus că nu poate avea copii...

de aceea a ales să nu se căsătorească.

Şi tu?

Am fost cu un tânăr...

dar nu eram de o stofă destul de nobilă pentru familia lui.

Mi-a lipsit graţia.

Totuşi...

sunt prima femeie cu licenţă de ceasornicar din Olanda.

Şi tu... îl ai pe tatăl tău...

şi religia ta.

E destul?

Mai mult decât destul.

Dumnezeu a fost bun cu mine.

Da, cred că a fost.

Şi cred că ar trebui să mă întorc în camera mea.

Mă voi ruga pentru familia ta.

Să nu crezi că o să mă faci să curăţ cartofi, dră ten Boom.

Bună dimineaţa.

Domnişoara ten Boom?

Da.

Numele meu este Vogel. Jan Vogel.

Am venit tocmai din Ermelo.

Aveţi vreun ceas care trebuie reparat?

Am nevoie de 600 guldeni.

Am auzit că aveţi contacte sigure.

Nu înţeleg.

Este vorba de soţia mea.

A fost arestată.

Este evreică.

Ăştia sunt o grămadă de bani.

Este un poliţist care va aranja totul pentru 600 guldeni...

şi apoi va avea nevoie de un loc unde să se ascundă.

Ce e de făcut?

Cineva sună pentru asta din oră în oră.

Un oarecare domn Jan Vogel.

E din Ermelo.

A fost luată soţia lui.

E vorba de mită.

Oh, eşti imposibilă.

Acum, poftim. Mă ocup eu de asta.

Acum, vrei te rog să te duci la culcare.

- Dar vin Willem şi Tine. - Poţi să vii jos mai târziu.

- Să te asiguri că mă chemi. - Aşa voi face.

- Şi foloseşte ibricul cu aburi. - Ah, da.

Simt că azi Domnul ar vrea să citim din Romani, capitolul 8.

"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?

"Strâmtorarea sau dezastrul?

"Persecuţia sau abuzul?

"Dacă suntem înfometaţi sau săraci sau în primejdie sau ameninţaţi cu moartea...

"asta înseamnă oare că Dumnezeu ne-a părăsit?

"Nu. În ciuda tuturor acestor lucruri...

"noi suntem mai mult decât biruitori prin Hristos care ne iubeşte.

"Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa...

"nici puterile cerului şi nici puterile iadului însuşi...

"nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

"Nimic din lucrurile de acum...

"sau din cele viitoare, din puterile universului...

...nimic din întreaga creaţie nu va putea să ne despartă vreodată..."

Pe lângă tocul uşii.

Haide.

Toată lumea, veniţi sus!

Corrie!

Da, îmi cer scuze. Avem închis până la 2:00.

Domnişoara ten Boom, eu... eu am programare la sora dvs.

- Dle... Vogel? - Am nevoie de bani.

Acum!

- Da, sigur, îi aduc. - Vă rog, dră ten Boom!

- Aceştia sunt? - Da, toţi.

Haide! Grăbeşte-te!

- Vă rog, dra ten Boom. - Da. Da, imediat!

Eu doar îi iau!

Haide! Scările! Mă ocup eu de etaj!

- Dra ten Boom? - Ten Boom, Elizabeth.

Unde vă ascundeţi cardurile pentru raţie?

Nu ştiu despre ce vorbiţi.

Unde sunt evreii?

Care evrei?

Doamne Iisuse, ajută-mă!

Unde sunt evreii?

- O! Mântuitorule! Mântuitorule! - Unde este camera secretă?

Corrie!

Acest lucru trebuie să înceteze!

Nu a fost făcut nimic greşit în această casă.

Atunci ce faceţi cu atâtea carduri de raţie?

Hrăniţi o armată?

Ce se spune în cartea aia a ta despre a te supune guvernării, hm?

Vine vremea...

când trebuie să alegem între Dumnezeu şi oameni.

Continuă să mergi.

Cornelia.

Ten Boom, Elizabeth.

Ten Boom, Casper.

Tată.

Numai 6?

7. Dumnezeu este cu noi.

Ten Boom...

dă-mi cuvântul tău că vei fi cuminte...

şi tu poţi să mori în patul tău, bătrâne, unde îţi este locul.

Dacă rămân în urmă...

voi deschide uşa oricui va ciocăni după ajutor.

Închide-o.

Sigilează casa.

Afară! Afară! Afară, afară, afară!

Corrie, ia-mi mâna.

Sora mea... are nevoie de un doctor.

Mergi mai departe.

Tată!

Tată!

Dumnezeu să fie cu tine, tată!

Şi cu voi, fiicele mele.

Trebuie să ajung acolo.

Ţi-a scăzut febra?

I-ai îngrijorat... Tifos.

Raţia de ieri. Le-am păstrat pentru tine.

Ascultă. Am familia aici.

Sora mea, fratele meu, tatăl meu, nepotul meu, familia ten Boom.

- Şşt! - Poţi să afli unde sunt?

Poate. Ascultă.

Pot să iau săpun, aspirină, ţigări.

Poţi să mă plăteşti odată ce primeşti corespondenţa.

Săpun, 25 guldeni. Aspirină, 50. Ţigări, 100.

- Aproape orice! - Poţi să-mi aduci o Biblie?

E Kik. E în siguranţă acum.

Oh, slavă Domnului.

Şşt! Pe acoperiş, repede.

Pe acoperiş!

- Unde îţi e familia? - Repede!

- Familia ten Boom? - Tot în închisoare.

E tot ce ştim.

Mama a făcut cuvertura de pe pat.

Era în trusou.

Tabloul de lângă oglindă e...

Nu pleca.

Rămâi, te rog.

Ei cred că o să te hrănesc.

- Toată lumea a fost eliberată. - Toată lumea?

Cu excepţia surorii tale, Betsie şi a tatălui tău.

- Cred. Nu sunt sigură. - Oh, mulţumesc, Doamne.

- Oh, Doamne, Îţi mulţumesc. - Poftim pâine...

de la brutăria din santinelă... proaspătă.

Oh, Doamne, ai făcut minuni.

Nu capăt şi eu puţin credit?

Doamne, binecuvântează acest înger. Fii binecuvântată.

Crezi că poţi să rezişti aici făcând asta? Rugându-te.

Singurul mod în care poţi trăi aici e să urăşti.

Ura poate să te pună într-o închisoare mai rea decât asta.

Sunt în gaura asta timp de 3 ani.

Mi-am făcut drum spre o poziţie.

Şi trăiesc ca să-l prind pe porcul care m-a trădat.

Şi asta e 75 de guldeni!

Ţi-e frig?

Se simte cât de cât plăcut?

Scuzaţi-mă?

Acum, te afli aici pentru violarea regulilor legate de raţionalizare.

Te superi dacă îmi spui...

de unde ai luat cardurile suplimentare de raţie?

Uneori pur şi simplu apăreau.

Ce vrei să spui prin... "apăreau"?

Împinse pe sub uşă.

Uneori mi-au fost înmânate în magazine.

De către cine?

Un domn. Smit.

Dl Jan Smit?

Vă rog să-mi spuneţi despre celelalte activităţi ale dvs.?

Sora mea şi eu am ţinut ore biblice...

până au fost interzise astfel de întâlniri...

şi am lucrat cu copii retardaţi.

- Cum? - Poftim?

Cum aţi lucra cu ei?

I-am învăţat despre Dumnezeu.

Ce risipă.

Dacă voiai convertiţi, cu siguranţă o singură persoană normală valorează...

cât toţi idioţii din lume.

În ochii lui Dumnezeu, un simplu copil ar putea valora mai mult...

Decât fiica unui ceasornicar.

Probabil.

Dar eu ştiu că El mereu mă ţine sub supraveghere.

Tu chiar crezi asta?

Eu cred că şi tu eşti sub supravegherea Sa, locotenente.

Spune-mi, dră ten Boom...

cum poţi crede într-un Dumnezeu care lasă un bătrân să moară în închisoare...

trupul lui fiind uitat undeva în mormântul unui cerşetor?

Tatăl meu?

Înţeleg că s-a îmbolnăvit după aproximativ 10 zile.

A fost dus la un spital în Haga.

Din păcate, nu erau paturi disponibile.

Se pare că a murit pe un hol.

O eroare de organizare.

În aceste circumstanţe, când nimeni nu revendică trupul...

este dificil să i se dea de urmă.

Eu ştiu unde este tatăl meu, locotenente.

Asta e tot, dră ten Boom.

Oh. Ai veşti de acasă.

Ah.

TOATE CEASURILE SUNT ÎN SIGURANŢĂ

Tata.

Tata.

Betsie! Betsie!

Corrie! Oh!

Sora mea. Betsie.

Betsie.

Betsie. Betsie.

Betsie. Betsie.

- Betsie. - Corrie.

Ravensbruck.

O, Dumnezeule!

Îmi vreau inelul înapoi. Îmi vreau inelul înapoi.

Totul aici. Nu vă opriţi.

Nimeni nu are voie să păstreze posesii personale.

Nu va fi nicio excepţie.

- Scoateţi-vă hainele şi... - Nu pot. Îmi iau totul.

El ne va ajuta să facem ce ni s-a cerut să facem.

Vrei să murim pentru puţină piele?

- Asta nu e Olanda. - Nu pot.

- Nu va fi nicio excepţie. - Unde mergeţi?

- La toaletă, vă rog. - La duşuri. Folosiţi canalizarea.

Vă rog să înţelegeţi. A fost foarte bolnavă.

- Numele. - Bridget Marie.

- Numele? - Priest, Frances.

Repede, dă jos puloverul.

Grăbeşte-te.

Ne vor trimite aici înapoi după ce intrăm la duşuri.

- Corrie. - Da. Da, poţi. Grăbeşte-te.

Mulţumesc.

Cât dai pentru lenjerie?

Raţia de pâine pe o săptămână.

Următorul.

Următorul. Următorul!

Oh, Doamne, ne-ai dat Cuvântul Tău...

şi l-ai ascuns peste tot.

Acum, arată-ne o cale ca să trecem prin porţile iadului.

- Următorul. - [Bărbat la P.A.] Atenţie. Atenţie.

- Din ordinul comandantului... - Acum este în mâna Domnului.

ofiţerul şef vă va întreba numele întreg...

- şi infracţiunea pentru care aţi fost închişi. - Următorul. Numele.

De Greuth, Elisa.

- Clasă? - Politică.

Următorul. Următorul.

- Insigna trebuie s-o purtaţi tot timpul. - Numele.

- Yedmuelle, Grace. - Clasă?

- Criminal. - Următorul.

- Ten Boom, Elizabeth. - Clasă?

- Uh, politică. - Următorul.

Ten Boom, Cornelia.

- Clasă? - Politică.

Următorul.

- Următorul! - Berte, Liza.

- Clasă? - Politică.

- Următorul. - La Farge, Dominique.

- Clasă? - Politică.

Următorul. Clasă?

Următorul. Clasă?

Nu! Vă rog.

Nu înţelege.

Ten Boom.

Aici.

Ba bine că înţelegi.

Purici!

Păduchi.

Imaginează-ţi ce ar zice mama.

Ravensbruck...

nu e o tabără de odihnă.

Apelul nominal este la 4:30 în fiecare dimineaţă...

şapte zile pe săptămână.

Mâine, detaliile pentru atribuirea muncii.

Cei care nu pot munci să se anunţe la apelul bolnavilor...

şi ar fi bine chiar să fie bolnavi.

veţi primi 200 de grame de pâine...

jumătate de litru de supă pe zi.

O mică observaţie de care depinde viaţa voastră...

Există numai un drum spre libertate: munca.

Sus cu ea! Ridicaţi-o! Ridicaţi-o!

Eşti olandeză?

Unii din familia mea sunt olandezi.

Din partea mamei mele.

Nu eşti singura surprinsă că se află aici.

Credeam că voi lucra la un centru de realocare.

Cu refugiaţi.

Suplimentele sunt extrem de limitate.

O înregistrare corectă este esenţială.

Cunosc problemele de prin spitale.

Am fost un fel de asistentă, cândva.

Bănuiesc că de aceea ai fost desemnată aici.

Moaşă.

Am adus pe lume bebeluşi evrei.

Nu ai niciodată voie să atingi lucrurile de aici...

săpun, vitamine, calmante...

drojdie, chinină.

Eu am singura cheie la acest dulap.

Cu toate acestea, vei afla că, de multe ori, uit să încui.

Sper că înţelegi, 66685.

Oh!

Mulţumesc, Doamne.

El nu acceptă mulţumiri pentru asta.

E cald.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare moment petrecut împreună.

Da.

Măcar putem să ne odihnim în seara asta.

Trebuie să existe un plan, Corrie.

Nu voi fi recunoscătoare pentru păduchi.

Dumnezeu nu face greşeli.

Cum e la spital?

Este adevărat că temperatura ta trebuie să fie peste 38 ca să fii acceptat?

Asta e regula.

Este un gardian la spălătorie care poate să-ţi dea lenjerie la un preţ.

- Ce vrea? - Raţia de pâine.

- Oh, nu tăia prea mult. - Ce vrei?

Păr sau păduchi?

Învaţă să-i iubeşti pe drăgălaşii ăştia mici.

Gardieni nu vor păşi în această groapă de păduchi.

În spatele uşii putem face orice.

Chiar şi pentru păduchi.

66727.

66727.

Prizonierul 66727 a dispărut!

Aici!

Nu! Nu!

Nu!

- Cineva a dormit până târziu. - Ciudata.

Dumnezeule, Corrie.

Suntem în iad.

De ce ne ţin atât?

Ca să ne înfrângă.

Betsie, priveşte.

Eram sigură că nu o să moară nimeni...

şi că vom merge toţi acasă.

În zilele acelea în tren...

Domnul părea să promită...

Cum de-am putut să înţeleg greşit?

Oh, dragă Tată, ajută-mă!

Nu mă lăsa să ascult vocea mea şi să cred că e a Ta.

Oh, Iisuse...

arată-mi cum să trăiesc în locul ăsta.

Şi tu Îl iubeşti.

Aici. Pune astea în saltele.

Nu acum. E drojdie.

Şi nu te mai plimba cu ea peste tot.

Nu voi avea niciodată destul pentru toţi.

Această metodă constă în...

a picta numai puncte mici...

din culori pure pe pânză.

Şi amestecul de culori a fost realizat...

prin punerea unor puncte de diferite culori unul lângă altul.

Şi, apoi, de la distanţă...

cele două culori apăreau amestecate...

într-o singură culoare nouă.

Iisus Hristos a făcut asta posibil...

ca noi să avem acces direct.

Este o repetare în partea aia.

- În a doua mişcare? - Da.

Este o pauză la sfârşitul măsurii a doua.

Greşeşti.

Pauza e mai târziu.

- Ba nu... - Atenţie! Atenţie!

- Nu mai e loc. - Nu mai e loc.

Nu mai e loc. Nu mai e loc.

Nu mai e loc. Nu mai e loc. Nu mai e loc.

Nu mai e loc. Nu mai e loc. Nu mai e loc.

Găsiţi loc.

Prostituate nemţeşti.

Le-am trecut prin spital... Infectate.

Ce e insigna galbenă?

Profanatoare de rasă.

A prins-o cu un muncitor slav.

Ea e doar o copilă.

M-ai călcat pe picior.

- Oh! - Ţi-a făcut rău?

Nu te osteni, contesă.

Este tot ce pot duce.

Nu mai pot, trebuie să mă opresc de tot.

Eu decid cine se opreşte.

Eu decid cine se opreşte.

Fără ură, Corrie.

Fără ură.

Vreau cea mai călduroasă vestă.

Eşti datoare cu pâinea pe două zile.

Katje, eu...

- Pot să te plătesc săptămâna viitoare. - Nu.

Oh, prostuţo!

Iisus ştie tot ce simţim.

El a promis...

că, atunci când doi sau trei sunt adunaţi în Numele Lui,

El va fi acolo cu ei.

Chiar şi în Ravensbruck.

În vieţile noastre de dinainte,

am fi fost separaţi de atât de multe lucruri...

dar, aici, totul ne-a fost înlăturat...

şi vedem adevărul:

Iisus în fiecare dintre noi.

Lumină în acest întuneric.

Şi putem să-L lăudăm împreună.

Tată...

binecuvântează poporul german.

Din marea Ta visterie a dragostei...

iartă-i, de dragul lui Iisus.

Nu le ţine în seamă aceste lucruri.

Iartă-i...

chiar înainte să ştie ei să ceară asta.

Pâinea pe două zile.

- O să-ţi dau una. - Două.

Pe cine mai ştii să aibă fular?

O să-ţi dau acum una, plus una, mâine.

Te voi găsi.

Freacă-l.

Freacă-l.

Un întreg transport de poloneze a venit aseară.

- Profitoareo. - Ar fi trebui să-ţi dai seama.

- Am o vestă pe dedesubt. - Privirea în faţă!

- E din lână. - Nu.

Raţia de pâine pe două zile.

Uite pieptenele meu.

Colectez mai târziu.

Nimic acum pentru pieptăn.

Du-te. Freacă tare.

- Freacă-l. - Mulţumesc.

Oh.

Cerul este aşa de liniştit.

Politicele tale nu vor să aibă de a face cu gunoaiele.

Toţi suntem gunoaie.

Am luat-o dintr-o tavă la infirmerie.

Continuă. Continuă.

Credeam că eşti deşteaptă.

Ai tras atenţia asupra ta în linie.

Imbecilo!

Nu puteai să aştepţi până te întorceai în bloc?

Eşti aşa o proastă lacomă?

Vacă nemţoaică ce eşti!

Poate că trebuia să-i las să te omoare.

- Mare harababură de om mai eşti. - Trebuia să-i fi lăsat să te omoare.

Poate că ai vrea să intri în cutie. Fără lumină, fără apă.

Huno.

Nu vei mai face niciodată ceva aşa de stupid ca asta!

Niciodată.

Acum... îţi voi bandaja rana.

"Mângâiaţi pe cei îngroziţi.

"Ajutaţi pe cei slabi.

"Fiţi răbdători cu toţi oamenii.

"Nu întoarceţi rău pentru rău...

"dar întotdeauna încercaţi să vă faceţi bine unul altuia.

"Bucuraţi-vă întotdeauna.

"Rugaţi-vă constant.

"Aduceţi mulţumiri în toate împrejurările.

"Pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu...

în Iisus Hristos."

Iar pentru cei fără minte, aceste cuvinte sună atât de mângâietor.

Dar, în acest loc, sunt o batjocură.

Nu Dumnezeu a făcut locul ăsta.

Oamenii l-au făcut.

Dar El are putere. Cu siguranţă că i-ar putea opri.

Doar dacă El nu e sadic.

Oh, nu. El e dragoste. Numai dragoste.

Atunci El este neputincios. Nu poţi să mergi pe două căi, draga mea.

Tu vezi ce e în jurul tău.

Noi vedem o altă lume. La fel de reală.

Viaţa noastră cu Dumnezeu.

În fiecare zi ajunge tot mai adâncă...

şi mai puternică.

Tu crezi că cele două nu pot exista una lângă alta, dar noi ştim foarte bine că se poate.

Le trăim pe amândouă.

Ne este de ajuns să ştim că suntem atât de neînsemnaţi...

mişcându-ne dinspre nimic către nimic.

Dar tu trebuie să crezi...

că Dumnezeule tău simte putoarea de la coşurile astea...

şi refuză să ia măsuri.

Măcar dacă... ai putea să-I cunoşti dragostea.

Eu sunt Maria Wrochek.

Primul violonist al Orchestrei Simfonice din Varşovia.

Dumnezeul tău a vrut asta?

Nu putem să răspundem la asta.

Tot ce pot să spun e...

că acelaşi Dumnezeu pe care tu Îl acuzi...

a venit şi a trăit în mijlocul lumii.

El a fost bătut şi batjocorit...

şi a murit pe o cruce...

Şi a făcut asta din dragoste.

Pentru noi.

Şi de ce crezi că Dumnezeul dragostei în care crezi tu...

te-a trimis pe tine aici?

Ca să mă supun Lui.

Dacă Îl cunoşti...

nu trebuie să ştii de ce.

Mai întâi iei sucul a patru portocale...

apoi jumătate de litru de smântână...

apoi o ceaşcă de zahăr.

Eu folosesc numai 3 sferturi de ceaşcă.

Ar trebui să foloseşti o ceaşcă întreagă.

Apoi pui cojile deoparte pentru a le răzui...

şi baţi smântână.

Ce fel de bucătar eşti tu? Ai uitat ouăle.

Fă-ţi propria reţeta atunci.

Avem nevoie de mai mult nisip.

Corrie.

Corrie...

nu mă închide de dinafară, te rog.

Ştii că doar lui Iisus poţi să-I dai povara ta.

Crezi că nu m-am rugat?

Dar îi urăsc!

Urăsc pe fiecare nazist din locul ăsta.

Nu putem fi mai mult decât ceea ce suntem.

Numai Iisus poate să ne elibereze de noi înşine şi de orice s-ar întâmpla.

Soră, nu poţi să mă protejezi.

Nu trebuie să încerci.

Doamne...

Nu pot să renunţ la asta.

Ia această...

ură...

din viaţa mea...

şi pune dragostea Ta în locul ei.

Iisuse, sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg.

Nu mă lăsa să înnebunesc...

bâjbâind de una singură.

Ştii ce sunt eu.

Salvatorule...

ascunde-mă în centrul voii Tale.

De cât timp?

Patru luni.

Ce înseamnă asta pentru tine?

Copil.

Ţi-ar plăcea să mă vezi plângând, nu-i aşa?

Apoi ai putea să mă dădăceşti.

Eu vreau numai să ajut.

Ce mai contează?

Totul moare aici.

Ce nemţoaică fraieră! O curvuliţă amărâtă!

Avem nevoie de vitamine şi de tot calciul de care poţi să faci rost.

Oh, eşti mult prea naivă.

Dacă era cu doi ani mai mare, te-ar fi supravegheat cu un bici în mână.

Oh, e un bebeluş, Katje... O nouă viaţă.

Nu sunt Crucea ta Roşie personală.

N-o să-mi ajungă niciodată să iau pentru tine şi pentru ea, dar şi pentru Betsie.

- Ce faci? - Nimic. Eu doar...

Am spus, ce făceai?

Avem o gravidă la 28... o copilă de 18 ani.

Nu vreau să aud.

Toate gravidele sunt transferate la Experimental.

Drojdie, vitamina B. Te va ajuta să nu mai vomiţi.

Avem chiar şi o moaşă.

Următoarele cinci dintre cele o sută de femei...

prezentaţi-vă la inspector.

Prizonierul 946723...

să se prezinte la administraţie pentru pachetul de la Crucea Roşie.

Toate mizeriile astea nemţeşti trebuie să fie bune la ceva.

Ziare nemţeşti... la fel de groase ca şi capetele nemţeşti.

Sunt multe ştiri fierbinţi! Iancheii sunt la jumătatea drumului până la Rin.

Aşadar, vom pune nişte ştiri fierbinţi...

între tine şi vânt.

Katje, mulţumesc.

Este ceva ciudat cu voi două.

Oh, ei bine, spune-ne.

Trebuie să râdem.

Mereu vorbiţi despre dragoste.

Pariez că niciuna din voi nu a avut bărbat.

Am avut prieteni.

L-ai iubit pe tatăl copilului?

Eram flămândă. A fost drăguţ cu mine.

Mă simt aşa de ciudat.

Ridic-o pe asta.

- Nu pot. - Ei bine, încearcă.

E ca un lemn.

Oh, sunt aşa de slăbită.

Slavă Domnului. El e puternic.

Katje! Katje!

Betsie, încearcă. Te rog, încearcă.

Da.

Ştii, Corrie. Noi vom...

Noi vom fi libere...

înainte de Anul Nou, amândouă.

- Amândouă? - Mm-hmm.

Domnul mi-a arătat asta...

într-un vis.

Vei vedea.

Da.

Nu voi muri, Corrie.

Nu. Nu.

Destul de departe. Las-o acolo.

- Oh, te rog. - Las-o!

Toţi prizonierii să se prezinte la Lagerstrasse.

Te rog, lasă-mă să stau cu ea.

Apel de strângere!

Blocul 41, vă puteţi retrage.

Blocul 28, vă puteţi retrage.

Blocul 33, vă puteţi retrage.

Blocul 35, vă puteţi retrage.

Betsie!

Prizonierul este transferat la spital.

Prizonierul 66730 cere permisiunea să îşi însoţească sora.

Care este numărul?

Blocul 20 – patru morţi. Blocul 21 – trei morţi.

- Blocul 22 – şase morţi. - Hai, du-te.

- Blocul 23 – niciun mort. - Ar trebui să fie mai mulţi. Numără din nou.

Betsie!

Soră.

Mulţumeşte-I, Corrie.

Mulţumeşte Domnului pentru tot ce a făcut pentru noi aici.

Oh, îţi va fi cald în curând.

Împreună...

tu şi eu, împreună pentru totdeauna.

Da!

Apă.

Pot să dorm aici, doar la noapte?

E aşa de frig. Aşa vom avea două pături.

Dacă Dumnezeu o iubeşte pe Betsie aşa de mult...

de ce?

Suferinţa nu înseamnă că Dumnezeu a încetat să ne mai iubească.

Uneori trebuie să acceptăm unele lucruri...

pe care nu le înţelegem.

Eu o iubesc pe Betsie...

şi te iubesc şi pe tine.

Aceasta e sora.

Corrie.

Trebuie să te uiţi. Altfel, nu vei şti niciodată.

E frumoasă.

Betsie.

Ar trebui să facem multe lucruri măreţe pentru alţii.

Şi trebuie să mergem pretutindeni.

Noi trebuie să le spunem oamenilor

că nicio groapă nu este atât de adâncă...

încât El să nu fie mai adânc.

Ei ne vor crede...

pentru că am fost aici.

Betsie a vorbit despre cer...

ca şi cum ea ar fi fost deja acolo.

Da.

Nimeni nu ar dori ca ea să se întoarcă de acolo.

Citeşte pentru Betsie. Citeşte pentru noi toţi.

Of!

"Căci ştim că trupurile de pe pământ pe care le avem acum...

"care vor muri...

"trebuie schimbate...

"cu trupurile cereşti...

"care nu vor muri...

"ci vor trăi pentru totdeauna.

"Şi atunci se va împlini Scriptura care spune:

"«Moartea a fost înghiţită de victorie.»

"Aşadar, dragii mei...

"atâta timp cât victoria viitoare este sigură...

"fiţi tari şi neclintiţi...

"sporind mereu în lucrarea Domnului.

"Căci ştim că lucrarea noastră în Domnul...

"nu este zadarnică...

"cum ar fi dacă nu ar exista înviere.

"Şi aceasta este Vestea Bună.

"Că Hristos a murit pentru păcatele noastre după cum zice Scriptura...

"şi că a înviat după cum au vestit profeţii.

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...

"că a dat pe singurul Lui Fiu...

"ca oricine crede în El să nu piară...

ci să aibă viaţa veşnică."

Atenţie!

Următorii prizonieri vor veni în faţă...

şi vor aştepta selecţia şi preluarea.

66700.

65406.

66718.

66694.

Nu. Ea nu poate să meargă.

Aduceţi-o!

78992.

A murit azi noapte.

66730.

Corrie, cu privire la ce ai spus, vreau asta.

Îl vreau pe El.

- Atunci cere. - Nu ştiu ce să cer.

El ştie. Doar cere.

74281.

76031.

Dumnezeu este cu voi!

Tată.

Somn uşor, Corrie.

- Tată? - Da, Corrie.

Cum e să mori?

Când tu şi cu mine mergem la Amsterdam...

când îţi dau ţie biletul?

Doar înainte de a ne urca în tren.

La fel e şi cu moartea. Când vine vremea...

Tatăl nostru ceresc şi Înţelept îţi va da toată tăria de care ai nevoie.

Prizonierul 66730...

Ten Boom, Cornelia.

Ten Boom, Cornelia.

ACHITAT

Pedeapsa ispăşită, pe 21, 12:44.

Semnează.

Ce este?

"Prizonierul declară că toate tratamentele pe care le-a primit în timpul pedepsei...

"au fost adecvate şi umane...

şi că niciun accident, boli sau răni nu au apărut."

Semnează.

Ştii, Corrie, vom fi libere...

înainte de Anul Nou.

Vom fi. Ştiu asta.

Casper ten Boom – decedat la Spitalul Municipal din Haga, 9 martie 1944

Kik ten Boom

Decedat în Lagărul Concentraţional Bergen-Belsen la o dată necunoscută

Willem ten Boom – decedat de hepatită contractată la închisoare, 12 decembrie 1945

Betsie ten Boom – decedată la Ravensbruck, 16 decembrie 1944

Corrie ten Boom – eliberată de la Ravensbruck, 28 decembrie 1944

Cu ani mai târziu, s-a aflat că eliberarea mea a provenit dintr-o eroare birocratică.

Ceva ce unii ar numi-o "greşeală".

Nu mult după am fost eliberată...

femei de vârsta mea au fost condamnate la moarte.

Da.

Eu sunt Corrie ten Boom...

şi am 80 de ani acum.

Unele întrebări rămân...

dar nu sunt de temut.

Tatăl nostru cel ceresc ţine toate lucrurile în mâinile Lui...

chiar şi întrebările noastre.

Cât despre mine, în anii care s-au scurs de la Ravensbruck...

Domnul m-a trimis cam în 60 de ţări.

Şi am spus oricui a ascultat:

"Nicio groapă nu este atât de adâncă...

încât El să nu fie mai adânc."

Cu Iisus...

chiar şi în momentele noastre cele mai întunecate...

ceea ce este mai bun rămâne...

şi ceea ce este cel mai bun urmează să fie.

I-am promis surorii mele că voi spune asta...

şi v-o spun vouă.

Traducere, adaptare: anonim; okid

Resincronizare: okid