Original subtitles

CUTIA DE CRĂCIUN

CINA E ÎN FRIGIDER

- Cât e ceasul ? - Nu vrei să știi, iubito...

Te-ai trezit, tati ?

Acum da.

De acord. Muzica se aude prea tare.

Neața ! Bună, puștoaico !

- Bună, tată ! Ghici ce fac azi ? - Ce ?

- O vizită la planetariu ! - Stele ! Îmi plăcea să studiez astrele.

Da, doamnă Warren. Știu că e o problemă.

Cred că cei de la apartamentul 309 fac iar figuri.

Voi vorbi iar cu el. Fac tot posibilul. La revedere !

Te-ai săturat să fii administrator ?

Deloc ! Ador să mă cert cu vecini țicniți !

Am vești bune !

Anul ăsta vom avea vânzări bune. Plecăm de aici până la Anul Nou !

- Ți-am spus deja ? - Da, de anul trecut !

De data asta sunt sigur ! Unde mi-ați pus laptopul ?

Nu contează, l-am găsit !

Ce e ?

”Doamnă în vârstă cu o casă mare la bulevard,”

"caută cuplu pentru conlocuire și menaj.” Nici gând !

”Pregătirea mesei, treburi domestice ușoare, întreținere curte.”

- E perfect pentru noi ! - Sau un coșmar ! E bătrână !

Casa e la bulevard ! Scrie că vom avea camere separate și mobilate !

- Cine știe ce înseamnă asta ? - Hai să mergem acolo și să aflăm !

E cea mai proastă perioadă pentru mutări !

Pentru tine, niciodată nu e bine !

Mă ocup eu de împachetat. Va dura maxim jumătate de zi.

Richard, tu ești ocupat la magazin. Eu stau toată ziua aici, în casă !

E foarte deprimant !

Bine. Să trecem peste mine. Dar Jenna mă preocupă.

Apartamentul e prea mic, îi limitează dezvoltarea.

Promit că mă gândesc.

Speram că vei spune asta. Am programat o întâlnire la amiază.

Poftim ?

Aceea e casa ?

E numărul 150. Noi căutăm numărul 141.

Îmi plac toate !

Asta e !

- E superbă ! - E ca o închisoare !

Bună ziua ! Sunteți familia Evans, presupun.

Da. Eu sunt Richard, ea e Keri.

- Și Jenna, fiica noastră. - Bună !

Eu sunt Steven Hoover, avocatul doamnei Parkin. Poftiți.

Doamna nu a mai angajat ajutoare, dar a trecut de 70 de ani.

- Se crede mai în putere decât este. - Aha.

Am lucrat mulți ani pentru dl Parkin.

După moartea lui, de acum 14 ani, am rămas consilierul doamnei.

A durat o vreme să o conving că acest pas e spre binele ei.

Deci nu a fost ideea ei să vină cineva aici.

Nu în întregime.

- Cum s-a îmbogățit dl Parkin ? - Prin muncă asiduă.

Doamnă Parkin ? A venit familia Evans.

- Vă rog, luați loc. - Mulțumim.

- Doriți un ceai de mentă ? - Da, vă mulțumim.

Eu nu, mulțumesc. Nu beau ceai.

Domnule Evans, aveți idee câte specii de ceai există ?

Nu, mă tem că nu m-am documentat.

Șase sute, împărțite în 30 de genuri.

Interesant...

Vă mulțumesc !

- Sunteți de-ai locului ? - Ne-am mutat din Seattle, de doi ani.

Ne-a plăcut imediat orașul. E un loc minunat pentru o familie.

- E singurul vostru copil ? - Da.

Merg la grădiniță !

Înainte să începem interviul, aș vrea să clarificăm natura angajamentului.

Așa cum scrie în anunț, am nevoie de cineva care să prepare masa.

Nu iau micul-dejun, dar aștept prânzul la ora 11:00 și cina la 18:00.

Rufăria se spală de două ori pe săptămână, marți și vineri.

Lenjeria de pat se schimbă măcar o dată pe săptămână.

- Iar afară, dle Evans... - Da, doamnă.

Trebuie să strângi frunzele toamna

și să păstrezi aleile curate toată iarna.

Toate celelalte treburi sunt grija altora.

E realizabil.

În schimbul acestor servicii, vă las pentru locuit aripa sudică a casei.

- E convenabil pentru dumneavoastră ? - Desigur.

Bine. Acum aș vrea să vă pun câteva întrebări foarte importante.

- Fumează vreunul dintre voi ? - Nu.

Bine. Nu permit fumatul în casă.

Nu îngădui nici muzica dată tare.

Eu m-am lăsat de rock din facultate,

dar când Jenna își ascultă discurile, vecinii cheamă poliția !

Tati !

Așa sunt copiii. Aveți copii, doamnă Parkin ?

Nu am.

Glumeam. Suntem foarte discreți, nu-i așa, iubito ?

Da.

Sunteți angajat, dle Evans ?

Nu. Sunt angajator, am o afacere proprie.

Se numește The Ski Company, poate ați auzit de ea.

Nu.

- Ați schiat vreodată ? - Doamna pune întrebările, Richard !

Nu-i nimic. Nu am schiat niciodată, dle Evans.

Gândul de a coborî pe munte pe două bucăți înguste din lemn

nu mi-a surâs niciodată. Regret.

- Aveți recomandări ? - Da.

Sunt administratora clădirii noastre. Așa pot sta mai mult acasă cu fiica mea.

Dar suntem pregătiți pentru schimbare. Nu, Richard ?

Da, foarte mult.

Ca pentru toți candidații, va exista o perioadă de probă de o lună.

Vă mulțumesc că ați venit.

Îmi place casa !

Am studiat arhitectura. Casa e cu adevărat minunată.

Vă voi anunța decizia mea în timpul cel mai scurt.

Mă bucur că am scăpat ! A fost un dezastru, nu ?

- Datorită ție ! - Cum adică ?

Nu trebuia să vorbești așa despre mine !

- Glumeam ! - De ce îți arde mereu de glume ?

Casa e frumoasă, dar de ce ai vrea să locuiești cu femeia aia ?

Nu are simțul umorului și nu se va apropia de Jenna.

Nu a avut copii.

Cunosc oamenii. Nu e așa dură pe cât pare !

Și eu cunosc oamenii !

Chiar are nevoie să coboare muntele pe două bucăți înguste de lemn !

Nu-i nimic, mamă. Vom găsi alt loc să ne mutăm.

Ascultă, Richard !

”Un front rece timpuriu se deplasează spre est, dinspre Canada.”

”Sunt șanse de viscol și troiene în statele muntoase !”

Iarna asta spargem banca, partenere !

Sper că da. I-am promis soției că vom avea profit.

Așa va fi !

Ar fi bine. Doar așa voi scăpa de interviuri.

Cum a fost ?

Nu m-am înțeles cu bătrâna. Nici ea n-a fost prea primitoare.

Mai bine ! Apartamentul e mic, dar e castelul tău !

Da.

Un bărbat nu vrea să locuiască în castelul altcuiva !

Întocmai !

- Tată ! - Ce faci trează la ora asta ?

- Sărbătorim ! - Ce sărbătorim ?

Ne mutăm în casa doamnei Parkin !

- Glumești ! - Le-am luat fața celorlalți.

Îți mulțumesc că ai venit cu mine !

E o răscruce pentru noi. O simt !

- Măcar e un castel mare ! - Da.

- Femeia locuiește aici singură ? - Nu mai e singură.

Jenna ! Mergi încet, nu alerga !

- Nu pot ! - Vorbesc serios !

Îmi place noua noastră casă !

Stai aici și trage un pui de somn ! Diseară avem petrecere !

Ne trebuie o hartă ca să găsim drumul !

Casa asta arată ca un muzeu !

Bine că nu se cere să ne descălțăm !

- Unde mergem cu asta ? - În pod.

Bine că n-ai și pian.

- Keri ? - Da, doamnă Parkin.

După ce te instalezi, discutăm meniurile pentru prânz și cină.

- Da, doamnă ! - Cu mine nu le-ai discutat niciodată !

- Îți mulțumim, George ! - Bine. Să nu mă mai chemați !

Am făcut fapta bună pentru anul ăsta.

Acum vă las cu baba cea rea.

- Ține. Și cu el. - Mersi !

- Ne vedem ! - Pe mâine !

- Să vezi ce-i aici ! - Unde mergem ?

Incredibil ! Podul de aici e mai mare decât casa multora !

- Noi suntem aici ! - E plin de praf !

- E plin de lucruri. - Uite, tati !

Ce-i ?

Cine e ?

Ia uite ! E minunată ! E o cutie de Crăciun !

Dedesubt e o cheiță cu arc !

- Cred că e muzicală. - Fă-o să cânte !

- Nu pot, e încuiată. - Mi-e foame. Comandăm ceva ?

- Nu ai pic de romantism ! - Dau pe dinafară !

- Să comandăm pizza ! - Mâncare chinezească.

- Pizza ! - Mâncare chinezească !

- Grozav loc ! - Te vei obișnui.

Încă puțin și ți se va părea muzică.

- Ce fel de muzică ? - Clasică.

Așa îmi pare mie casa asta. O partitură de muzică clasică superbă.

Bună dimineața, doamnă Parkin !

- Bună dimineața. - Cum vă simțiți azi ?

- Bine, mulțumesc. - Bine.

E în bucătărie un set de porțelanuri italienești. Aș putea să îl folosesc ?

Pentru dumneavoastră, nu pentru noi.

Îl prefer pe acesta.

E supă cu carne și ciuperci ?

Da, doamnă, e în ordine ?

Această lingură e pentru supă cu smântână.

Am nevoie de o lingură pentru supă normală.

Îmi cer scuze. Nu am mai folosit tacâmuri elegante.

Dacă sunteți dispusă, m-aș bucura să mă învățați.

Bine.

E o marcă potrivită pentru începători,

dar dacă prietenii fiului dv vor ieși pe pârtie, vor avea snowboarduri.

- Va dori și el unul. - Richard ! La telefon !

Scuzați-mă un moment. George, ocupă-te de domnul.

Alo ? Da, domnule. Ce mai faceți ?

Mă bucur de telefon. Cu ce vă pot ajuta ?

Serios ? Bineînțeles că da, îmi voi verifica programul.

Cum găsesc o zi liberă, vă sun.

E minunat ! Mulțumesc pentru telefon !

La revedere !

- Cine era ? - Omul nostru din Park City.

Și ce voia ?

Nimic special. Întreba când pot ajunge să mă întâlnesc cu partenerii lui.

Da !

Înapoi la lucru !

- Oare unde se duce ? - Habar n-am.

- E secret ? - Nu cred, Jenna. Vino.

Să probăm noua fustiță de balet !

E perfectă !

- Tata vine diseară la cină ? - În seara asta, nu.

- De ce ? - Să vedem... Diseară face inventarul.

Ce înseamnă ”inventar” ?

Încearcă să își dea seama dacă are destulă marfă pentru sezon.

Nu-mi place inventarul.

Așa !

Bună seara, doamnă Parkin.

Mi-ar făcea plăcere să stăm de vorbă, dar e târziu și mâine plec devreme.

Domnule Evans, ai intrat pe poarta dinspre nord.

Poarta... E adevărat.

Aș prefera să folosești poarta dinspre est.

Cealaltă e direct sub dormitorul meu și am somnul ușor.

Firește. N-am vrut.

Intru pe la est, nicio problemă.

Și te rog să îți parchezi vehiculul la garaj.

Am observat că l-ai lăsat în fața ușii principale.

Voi parca la garaj și voi folosi poarta estică. Altceva ?

Te vei întoarce la fel de târziu în fiecare seară ?

Foarte probabil, da. Începe sezonul vânzărilor.

- Sper că nu e o problemă. - Și eu sper că nu va fi.

Iubito, îți amintești de investitorul care ar finanța al doilea magazin ?

Da.

M-a sunat azi. Vrea să ne vedem cât mai repede în Park City.

Așa. Să te vedem ce zgomote vei mai scoate la noapte !

Știi ce părere am despre ideea noului magazin.

Da, dar ai încredere în mine. E o ocazie de neratat.

Investitorul va pune toți banii, noi nu aducem nimic.

Îl interesează doar experiența noastră.

Și timpul. Și așa ești mai mult plecat.

Luăm cina împreună o zi pe săptămână.

Cu al doilea magazin la două ore distanță, nu va mai fi nici atât.

Nu înțelegi ! E o ofertă care nu apare în fiecare zi !

Tu nu înțelegi cât de mult îți simte lipsa Jenna.

Și eu, de altfel.

Keri, primul magazin e doar de subzistență.

Abia al doilea ne va aduce ce ne dorim.

- Ce anume ? - O casă pe bulevard !

- Suntem deja aici. - Nu chiar, suntem doar oaspeți.

Nu e de ajuns. Vă iubesc și vreau să nu vă lipsească nimic !

Richard, am deja tot ce îmi doresc.

Richard...

- Bună dimineața, doamnă Parkin ! - Bună dimineața.

Am folosit poarta de la est, doamnă Parkin.

Richard !

Îmi place când ruginesc frunzele. Ție nu ?

Apropo, știi cuvântul latinesc pentru ”arțar” ?

Nu.

”Acer”. Acer rubrum. Arțar roșu.

Acer saccharum. Arțar de zahăr.

Sunt doar doi dintre ei.

Sunt foarte frumoși în această perioadă a anului.

În loc să mă roage să strâng frunzele, m-a întrebat de numele în latină.

- Așa e felul ei de a fi. - E un fel ciudat, dacă mă-ntrebi.

Mă înfioară. Oriunde mă duc, dau de ea.

- Ce-i asta ? - Mary sună clopoțelul când vrea ceva.

O clipă, te rog.

Cum se poartă cu tine noua noastră proprietară ?

Nu vorbește cu mine. Citește mereu din Biblie.

- Și din alte cărți. - De unde știi ?

Pentru că o văd. Știi ce ? Uneori, pleacă cu taxiul și lipsește ore întregi.

Își ia umbrela chiar și când nu plouă.

Sper că ai notat tot.

- Doriți și desert, dnă Parkin ? - Nu, mulțumesc. Doar ceai.

Bine.

Îmi place aranjamentul. Doamna casei dincolo, servitorii aici.

Mary e singuratică, nu are pe nimeni.

- Nu mă deranjează maniile ei. - Are câteva !

E trist. Nimeni nu o sună, nimeni nu vine în vizită.

- Nu-mi dau seama de ce ! - Și am mai observat ceva.

Nu există fotografii în casă. Nicio poză de familie, nimic !

Parcă nu ar avea trecut !

Mama spune că Mary are nevoie de prieteni. Noi suntem aceia !

Norocul nostru !

Scuze...

- Îmi citești o poveste ? - Nu în seara asta.

- Te rog ! - Nu. A trecut ora de culcare.

- Doar una scurtă. - Te învelesc.

- Te rog ! Te rog ! - Nu !

- Te rooog ! - Bine...

Doar una. Fă-mi loc !

- Bine... ”Ursul de un milion de dolari”. - Richard, te caută George la telefon.

- Vin acum ! Puișor, mă întorc. - Tati...

Glumești ! Marfa trebuie să vină până pe 20 !

Dă-mi numărul. Îl sun și revin. Dictează.

Richard...

Richard...

Richard !

Ai visul în fiecare noapte ?

- Asta e de competența ta. - E interesant.

Sunt invidioasă, eu n-am vise care se repetă.

Ți-l dau pe al meu.

Îngerul îți spune și altceva în afară de ”Richard” ?

Nu, doar îmi face semn.

- Semn ? - Cu mâna. Mă cheamă.

Îți face semn cu mâna ? E bine !

Nu te bucura, e doar un vis.

- Nu ai cântărit îndeajuns. - Ba prea destul !

Prefer să trăiesc singură !

Poate că această familie e problema.

Familia e de treabă. Deși soțul e cam necioplit.

Mary, ai nevoie de cineva în casă,

ca să te ajute când nu te simți bine sau ai o urgență de noapte.

- Există o alternativă. - Nici să nu începi !

Nu văd de ce îți place o casă atât de mare !

Pentru că e căminul meu !

Există instituții foarte bune pentru bătrâni.

Nu-mi plac bătrânele și jocul de bingo !

Atunci îți sugerez să te adaptezi.

Ești datoare să îi păstrezi 30 de zile.

Dacă nu vor da satisfacție, poți încerca cu alții.

Richard !

Richard !

Vă mulțumim pentru vizită !

George ! Îmi cer scuze pentru întârziere.

- Arăți îngrozitor ! - Mulțumesc frumos !

- Ești bolnav ? - Casa aia e de vină !

Ce s-a întâmplat ? S-au descoperit cadavre în pivniță ?

Casa e ciudată, bătrâna e ciudată. Și eu devin ciudat !

Așa, și ? Mutați-vă !

George, ai avut vreodată un vis repetat ?

Da... Stocuri suficiente. E în manualul afacerilor.

- Eu vorbesc serios ! - Visezi prostii ?

Știu că pare ciudat, dar n-am mai visat așa.

E real ! Mă trezesc lac de sudoare !

- Ce visezi ? - Ai să râzi de mine.

- Nu. Promit. - E același lucru în fiecare noapte.

Un înger îmi face semn cu mâna.

- Casa aia te afectează ! - Râzi de mine !

Nu trebuia să mă las convins de Keri să ne mutăm acolo.

- Dar s-a întâmplat. - Nu merge. Plecăm cât mai repede !

Tu vorbești serios ! Vrei să plecăm !

- Da. - Regret, dar nu putem.

- De ce ? - Am o obligație față de dna Parkin.

- Ce obligație ? - M-am angajat !

Cred că poți să înțelegi.

Da. Însă serviciul tău îl afectează pe al meu.

Adică munca ta e mai importantă ?

Nu, dar aș vrea să ne mutăm într-un loc bun pentru toți.

Îmi pare rău. Ne mutăm doar dacă ne alungă doamna Parkin !

De ce pleci cu umbrela când afară e soare ?

Nu e frumos să tragi cu ochiul, copilă !

Nu trag cu ochiul, îl aștept pe tata.

E curent pe hol. Ar trebui să aștepți la etaj.

Îmi place aici.

De ce credeți că a spart-o Jenna ?

Soția ta mi-ar fi spus dacă o spărgea în timpul curățeniei.

Nu am pisică.

E singura explicație. Nu-i așa ?

Poate a fost o stafie ? Glumeam...

- Voi discuta cu Jenna. - Ți-aș fi recunoscătoare. Mulțumesc.

Nu înțeleg de ce nu mi-a spus mie. Eu sunt acasă toată ziua.

E de modă veche. Bărbatul e capul familiei.

Keri...

Știu că nu e momentul potrivit, dar mâine plec la Park City.

- Mă anunți în ultimul moment... - Îți spusesem că va trebui să merg.

Lipsesc doar o noapte. Mă întorc vineri.

- Du-te, dacă trebuie... - E foarte important.

Dar nu uita că Jenna are recitalul de dans vineri.

N-am uitat. Promit că mă întorc la timp.

Doamnă Parkin... Sunteți ocupată ?

- Adică aveți un moment liber ? - Da.

Voiam să îmi cer scuze pentru vaza spartă.

Și Jennei îi pare rău. A făcut ceva pentru dumneavoastră.

S-a străduit mult, știe cât de tare vă plac cărțile.

V-ar fi dat-o ea însăși, dar înțelegeți, i-e frică din cauza...

- ...vazei sparte. - Da.

Speră că vă va plăcea.

CĂSUȚA ROȘIE

”A fost odată ca niciodată o doamnă bună la suflet”

”care locuia într-o casă roșie.”

”Doamna avea o grămadă de lucruri drăguțe,”

”până în ziua când o fetiță de cinci ani a venit să locuiască la ea.”

”Dar fetița voia tare mult ca doamna să o îndrăgească.”

Doamnă Parkin ! S-a întâmplat ceva ?

Totul e bine, mulțumesc. Am venit la Jenna.

- Nu stau mult. - Vă rog, intrați.

Bună, Jenna.

Am venit să îți mulțumesc pentru darul tău frumos.

Aș vrea să îmi citești tu într-o zi cărticica.

Ai să te gândești, da ?

Până atunci, aș vrea să vă invit pe amândouă la un ceai, azi după-amiază.

Jenna, nu e mare bucluc.

De fapt, nu mi-a plăcut niciodată vaza aia.

Era o vechitură urâtă !

Cum rămâne cu ceaiul ?

Acceptăm invitația.

Keri ?

Keri ?

E cineva aici ? Keri ?

Jenna ?

Nu vă jucați cu mine !

”Iubirea mea,”

”cât de rece e zăpada de acest Crăciun, fără tine.”

”Iar dogoarea focului îmi aduce aminte doar de cât de tare”

”aș dori să fii aici, cu mine.”

”Te iubesc. Te iubesc atât de mult !”

- A fost foarte frumos ! - Ești cea mai bună balerină.

M-am simțit bine, Keri. Mulțumesc pentru invitație !

Ne-ați făcut seara frumoasă.

- Bună, tati ! - Bună, puștoaico !

- Credeam că vii după-amiază. - Am avut mai multe întâlniri.

- Nu-i nimic, a venit Mary. - Serios ?

Ne-am împăcat. Am băut ceai în fiecare zi !

- Ai ratat o seară minunată. - Mergem să bem ciocolată fierbinte !

- Putem adăuga și bezele ! - Da !

Vino și tu, dacă vrei !

Richard !

- E devreme, ce faci aici ? - N-am putut să dorm.

Ce-i ?

Îmi cer scuze că te-am repezit aseară.

N-are legătură cu asta.

Keri, s-a întâmplat ceva ciudat aseară, înainte să vă întoarceți.

Ce ?

- Ții minte cutia muzicală din pod ? - Da.

- Am auzit-o ! - Mai funcționează ?

Se poate spune și așa. Vă căutam la parter.

Apoi am auzit muzică. Am urmat-o până în pod și se auzea din cutie !

Când am ajuns, muzica s-a oprit. Ai întors tu cheița ?

- Nu. - Sigur a fost cineva !

Dar cel mai ciudat e că melodia care venea din cutie

și cea pe care o aud în vis sunt la fel.

Știu că dau impresia că sunt nebun.

Ori am înnebunit eu, ori se petrece ceva ciudat în casa asta !

Poate că nu ar trebui să ți se pară ciudat.

Ți-e ușor să vorbești. Nu tu visezi și auzi muzică !

- Dacă nu e o coincidență ? - Ce vrei să spui ?

Dacă eram sortiți să venim aici ?

Știu că nu vrei să mă asculți și ai prefera să plecăm departe.

- Te-ai prins ! - Dar gândește-te.

Poate că suntem aici cu un motiv.

- E pentru tine. - Mulțumesc !

Un ursuleț nou !

De fapt, e un ursuleț foarte vechi.

De unde l-ai luat ?

Jenna ! Nu e frumos să întrebi de unde vine cadoul !

Îl voi numi... Henry !

Vino cu noul tău prieten jos, la cămin. E mai cald acolo.

Vreau să stau aici.

Am putea termina împreună cartea pe care am început-o.

Am o idee mai bună.

Ți-o poate citi tatăl tău, când se întoarce acasă.

- Mary ! - Da ?

Știai că tata mă va învăța să schiez ?

- Da ? - Mi-a promis.

Atunci sunt convinsă că așa va fi !

A mai promis lucruri care nu s-au mai întâmplat...

Jenna...

Trebuie să înțelegi că începerea unei afaceri noi cere multă muncă

și mult timp.

- E mai bine la muncă decât aici ? - Nu. Nicăieri nu e mai bine ca acasă.

Atunci de ce vrea să fie acolo și nu aici ?

Cred că uneori mai uităm...

Dacă ai nevoie de ceva, să îmi spui, da ?

Richard !

Ce s-a întâmplat, doamnă Parkin ?

E cam răcoare azi. Ai vrea să aprinzi focul ?

Sigur că da.

Richard, știi cine era zeul focului la greci ?

Nu, dar bănuiesc că îmi veți spune.

Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei.

Gata. E bine așa ?

Da, mulțumesc.

Richard... Am început o carte cu Jenna, dar am fost întrerupte.

I-am spus că vei fi bucuros să o termini tu, când vii acasă.

Mi-aș fi dorit ca dna Parkin să se gândească că voi avea de lucru,

înainte să mă ofere voluntar.

- Ce-i ? - N-am spus nimic.

Sunt sigur că mămica s-ar bucura să citiți împreună.

Richard !

Bună dimineața, Richard !

Bună dimineața !

Am o întâlnire în oraș. Cred că e în drumul tău.

- Vă poate duce Keri. - I-am dat liber, muncește prea mult.

Edward Plaza. Știi unde e ?

Locuiesc în oraș de doi ani. Cred că știu unde e Edward Plaza.

Foarte bine. Mergem ?

Am locuit aici toată viața.

În tinerețile mele, vitrinele se decorau cu câteva săptămâni înainte de Crăciun.

Apoi, imediat după Ziua Recunoștinței.

Acum nici nu ne mai bucurăm de Ziua Recunoștinței.

Toată lumea e ocupată să vândă Crăciunul.

Oprește aici.

Richard...

Știi care a fost primul cadou de Crăciun ?

O cravată ?

Adică nu îmi veți spune ?

Poate că ar trebui să te gândești la asta.

Portiera...

Dnă Parkin, mă bucur că v-ați apropiat de soția și de fiica mea,

dar fiți sinceră, ce nu vă place la mine ?

Nu-mi displaci, Richard. Dimpotrivă, cred că ai mult potențial.

Atunci ce anume vreți de la mine ?

- Să mă duci înapoi acasă. - Poftim ?

Să fii aici la ora 14:00.

La 14:00 ? Nu pot...

Nu sunt șoferul tău !

În drum spre casă, ne-am oprit la biserică.

Apoi a vrut să meargă la băcănie și la farmacie.

Atunci i-am pus piciorul în prag. Nu vede că am de condus o afacere ?

Cred că îi place să mă calce pe nervi.

- Exagerezi, Richard. - Ba nu, a fost sâcâitoare !

Repeta că magazinarii sunt lacomi și mi-a pus altă întrebare ciudată.

Și ce ? Așa face mereu. Ce întrebare ?

”Care a fost primul dar de Crăciun ?” I-am răspuns că o cravată.

Vezi ? Și mie mi s-a părut nostim.

Dar ea ? Nu. A zis să mă mai gândesc.

Cred că încearcă să se apropie de tine.

Da ? Am vești proaste, nu funcționează.

Richard...

Aș vrea s-o rog pe Mary să luăm împreună cina de Ziua Recunoștinței.

Poftim ? Aveam deja planuri cu familia lui George !

Nu ne vor simți lipsa, au o familie mare.

- Mary ne are doar pe noi. - Keri...

- Ai gătit minunat, Keri ! - Vă mulțumesc.

Excelent !

Doamnă Parkin, de câți ani locuiți în această casă ?

Să mă gândesc... De aproape 50 de ani !

Vă mulțumesc !

Și noi aveam o casă la Seattle, înainte să ne mutăm aici.

De ce v-ați mutat ?

Richard a avut șansa să înceapă o afacere cu un coleg de facultate.

Am vândut casa, ne-am mutat și am început o viață nouă.

- A meritat ? - Categoric !

Soțul dv nu a avut și el o afacere ?

- Da. - Se pare că a meritat.

Călătorea mult.

Când mergem să luăm bradul de Crăciun ?

Conversația noastră te plictisește, nu-i așa ?

- Jenna ! - Jenna are dreptate.

E vremea să ne ocupăm de un brad pentru Crăciun.

Propun să mergem miercurea viitoare la ora 15:00.

Ești de acord, Richard ?

Trebuie să îmi verific agenda.

Nu știu de ce ești supărată.

Am muncit ziua întreagă și m-am întors până la cină.

- Abia. - Am făcut conversație politicoasă.

- Politicoasă și atât. - Scuze că n-am fost mai entuziast.

Știu care e problema. Ești dezamăgită, nu ne-am înțeles ca o familie fericită.

E greșit să vreau asta ?

Nu, dar s-ar putea să nu se întâmple. Doamna Parkin nu e...

Nu Mary e problema, tu ești ! Te preocupă doar afacerea ta.

Nu ți-ai luat liber nici măcar de Ziua Recunoștinței !

Mă bucur ! Azi am avut mulți clienți !

Abia aștepți să deschizi al doilea magazin, să câștigi bani mulți

și să te muți de aici cât mai repede ! Mary va rămâne iar singură !

De ce mă critici fiindcă muncesc din greu ?

M-am spetit ca să ridic afacerea și am reușit !

Eu zic că asta e motiv de laudă, nu de reproș !

Te-am susținut necondiționat doi ani ! Dar în ultima vreme te-ai schimbat.

Serios ! Când ești acasă, ești cu gândul în altă parte.

Ai prefera să fii la magazin, nu cu noi !

- Ridicol ! - Oare ?

Am văzut că ești nedespărțit de George. Echipa perfectă !

Îți place la magazin ! Atât de mult, că mai vrei unul !

Ai prefera să fiu nefericit și să lucrez pentru altcineva ?

Ești nedrept. Știi că nu vreau asta !

Atunci spune-mi tu cum să procedez. Sunt confuz !

Și eu, pentru că nu vreau să-mi petrec toată viața cu un soț și tată absent !

Richard...

Richard !

Richard !

Richard !

Richard !

Keri ? Auzi ?

- Keri ? Auzi muzica ? - Richard ?

Iubito ?

- Spune-mi că nu auzi și tu ! - Ce să aud ?

- Muzica ! - Ce muzică ?

”Iubirea mea.”

”A venit încă o dată Crăciunul, vremea bucuriei și a păcii.”

”Însă în inima mea rămâne un gol imens.”

”Se spune că timpul vindecă toate rănile.”

”Dar rănile lasă în urmă cicatrici”

”care îți reamintesc de durere.”

”Nu mă uita, dragostea mea !”

Richard, e ora trei dimineața ! Ce faci ?

Ai citit scrisorile personale ale lui Mary !

Nu pentru ele am urcat în pod ! Iar problema e alta !

Eu aud muzică, iar tu, nu !

- Mami ! - Te-am trezit, puișor ?

- M-am trezit... - Un pic, Jenna.

Mi-a ajuns, trebuie să plecăm ! Casa asta nu îmi face bine !

- Tati, am avut... - Așteaptă puțin, discutăm.

De când am venit, n-am avut o noapte liniștită ! Parcă umblu în somn !

- Mami ! - Ce-i, dragă ?

Am avut un vis cu un înger !

A visat pentru că i-ai povestit tu !

Până aseară, doar tu și Keri știați despre visul meu.

- Deci visul Jennei... - E identic cu al meu !

- E foarte ciudat ! - Nu zău ! E dincolo de explicații.

Ce ai de gând să faci ?

Nu știu.

Pardon.

Scuzați...

- Da ? - Aveți vreo carte despre îngeri ?

Să mă gândesc... Oare unde sunt ?

- Îmi pare rău, sunt nou. - Nicio problemă, găsesc eu.

O clipă. Jenny ! Cărți cu îngeri !

La ”Religie” ! Rândul 15 !

Am auzit. Mulțumesc !

”Îngerii. Spirite cerești înaripate”

”care simbolizează legătura între Cer și Pământ.”

”Cuvântul provine din greacă. Angelos, adică mesager.”

Să presupunem... Nu spun că cred.

Dar să zicem că există un motiv pentru visele mele. Care ar putea fi acela ?

Și ce să cred despre cutia de Crăciun sau despre scrisori ?

Nu știu dacă le-a scris ea sau i-au fost scrise.

- Nu ar trebui să le mai citești. - Nici nu vreau. Știi ce cred eu ?

Au fost scrise unui iubit sau de către unul.

E o chestiune privată, Richard.

Nu e nicio fotografie cu ea sau soțul ei prin casă !

Înseamnă că nu s-au înțeles bine. Te întrebai de ce n-a avut copii.

Se poartă frumos cu Jenna. Poate că n-a putut avea copii.

Sau poate că soțul ei n-a vrut. Asta ar fi ajuns să îi îndepărteze.

Are logică ! Dragoste neîmpărtășită.

Incapacitatea ei de a-și vindeca suferința. Ce zici ?

Mami !

Îți dai tu seama până la urmă !

- Bună dimineața, Richard ! - Bună dimineața ! Cum a fost plimbarea ?

Azi mă simt obosită, m-am întors mai devreme.

Apropo... Ne vedem azi la ora 15:00 ?

- La 15:00 ? - Da ! Mergem după brad !

- Ai uitat ? - Îmi pare rău, dar nu vin.

- I-ai promis fiicei tale ! - Ba nu ! Am zis că îmi verific agenda.

La 16:00 e mai bine ? Așa vei avea timp pentru... treburile tale.

- Doamnă Parkin... - I-am promis Jennei că merg.

Eu voi merge !

Bine, la ora 16:00.

Minunat !

E șireată, nu-mi place cum mă pune la punct.

Eu n-aș fi reușit să te conving să pleci de la muncă.

Am ajuns să o iubesc. Se poartă ca o bunică cu Jenna.

Are un fel de a fi unic, recunosc.

Mă îngrijorează. În ultimele zile, nu s-a simțit bine.

Are peste 70 de ani. Nu e mereu plină de energie.

Știu... Ieri a plecat de acasă, la fel ca în fiecare marți.

M-am oferit să o duc cu mașina, dar n-a vrut.

- Știi unde se duce ? - Nu, și nici n-o întreb.

Mi-a mai povestit despre trecutul ei, dar restul e ca o carte închisă.

Mamă ! Tată ! Am găsit cel mai bun pom de Crăciun din lume !

- Veniți ! - Serios ?

Îl vreau pe acesta !

- E oribil ! - Nu-i adevărat !

Ba da ! Uite, vârful e strâmb ! Nu poți pune steaua !

- Mie îmi place oricum ! - Și mie îmi place !

- Ajută-mă, Keri. - Îmi place tot mai mult !

Mulțumesc frumos !

Richard, cu ajutorul tău, va fi foarte frumos !

Bine, urmează steaua !

Mai ai loc pentru un glob acolo.

- Gata ! - Arată minunat !

- Tot cred că ați înnebunit. - Arată superb !

Să aprindem beculețele !

- E frumos ! - Nu-i așa ?

- N-am mai avut un pom așa mare ! - Știu !

Ai noștri erau doar atât !

- Îmi place acolo. - Da !

Vă mulțumim !

- Richard, ajută-mă ! - Imediat !

- Nu văd care e problema, Keri. - N-a mai făcut asta.

- Iese în fiecare săptămână. - Marți. Azi e joi. Lipsește de mult.

- Am căutat-o peste tot ! - Și ce vrei să fac eu ?

Doamnă Parkin !

Doamnă Parkin !

Keri și-a făcut griji. Se temea că ați pățit ceva.

Dacă vreți, vă duc cu plăcere acasă.

Aș vrea să mă așez puțin, dacă nu te superi.

- Vă simțiți bine ? - Da, mulțumesc. Tu ?

- Am răscolit tot orașul căutându-vă. - Iartă-mă dacă te-am încurcat.

Doamnă Parkin...

Mă muncește o întrebare.

Cum de ne-ați ales pe noi dintre toți candidații ?

Noi doi nu suntem pe aceeași undă.

Îmi amintești de soțul meu.

Scuzați întrebarea, dar asta e de bine sau de rău ?

Depinde de an.

- În tabloul din pod e el ? - Acela a fost un an rău.

Nu mi-a plăcut niciodată în acel tablou. Mi s-a părut îngâmfat.

Da, are un aer țeapăn.

Nu a fost mereu așa. În primii ani de căsnicie, eram un cuplu normal.

Ne făceam planuri frumoase pentru viitor.

Însă, din păcate, oamenii se pot schimba.

David s-a schimbat. A început să călătorească mult. A făcut avere.

Iar succesul l-a făcut să vrea mereu mai mult.

Richard, te-ai mai gândit la întrebarea mea ?

Care a fost primul cadou de Crăciun ?

- E în lucru. - Nu e o întrebare întâmplătoare !

Mă voi mai gândi. Promit !

Bună, iubito ! Am avut o după-amiază interesantă !

Totuși, am realizat ceva. Acum știm unde merge de fiecare dată.

Nu s-a înțeles cu soțul ei, dar cred că l-a iubit.

Îi vizitează mormântul în fiecare săptămână.

Mă mir că n-am văzut-o până azi. Trec pe acolo în drum spre muncă.

Richard...

Mary nu se simte deloc bine.

Cum adică ?

După ce v-ați întors, m-a rugat să o duc la doctor.

Ce are ?

Probleme cu inima.

Ia tratament de mulți ani, dar analizele arată că nu o mai ajută.

Ce va face ?

La vârsta ei, medicii nu o mai pot ajuta.

Doctorul spune că inima ei cedează.

- Îmi pare rău... - Nu știu cum să-i spun Jennei.

Să nu-ți pară rău pentru mine !

Voiam să știți că, dacă vă putem ajuta în vreun fel...

Jenna și Keri sunt aici, asta mă liniștește.

- Noapte bună, doamnă Parkin. - Noapte bună, Richard.

Da, vine marți. Bocancii de schi au ajuns,

dar trebuie să mai comandăm snowboarduri. Se dau ca pâinea caldă !

Mai avem vreo zece. Și conservatorii le adoră.

Faci tu comanda ?

Alo ! Richard !

- Ce-i ? - Nu m-ai ascultat deloc, așa-i ?

- Am scăpat doar începutul. - Snowboarduri.

Da. Bine.

- De ce Mary nu mai mănâncă cu noi ? - Nu mai are putere.

Îmi dați voie să mă ridic de la masă ?

Se simte din ce în ce mai rău, nu-i așa ?

A mâncat în camera ei aproape toată săptămâna.

Simt că nu doar boala o ține acolo. Sunt neajutorată, n-am ce face.

Mă simt vinovat pentru toate răutățile pe care le-am spus despre ea.

- Nu trebuie... - Vorbesc serios.

Vrea ceva de la mine, dar nu știu ce, ca să îi fac pe plac.

Da ?

Doamnă Parkin, îmi permiteți să intru ?

Bineînțeles.

M-am gândit la întrebarea despre primul dar de Crăciun.

Știu care a fost.

Dragostea.

Primul dar de Crăciun a fost dragostea.

E un început, Richard.

De ce e atât de important pentru dv ca să găsesc răspunsul ?

Din cauza unor lucruri neterminate, cred.

Azi e frig afară, am pregătit o tocăniță bună de legume.

Mary ?

Mary !

- Rezerva 400 ? - A doua ușă pe stânga.

De ce n-am avut voie să rămân la spital cu mami ?

Pentru că era timpul să pleci acasă.

Mary va veni acasă de Crăciun ?

Nu, puișor, Mary e foarte bolnavă.

Va muri ?

Da, Jenna, mă tem că da.

Vreau să îi dau cadoul de Crăciun mai devreme.

Foarte frumos !

Hai la culcare.

- Tati, tu crezi că există îngeri ? - N-am văzut niciunul adevărat.

Asta înseamnă că dacă nu vezi, nu există ?

- Nu e așa. Asta înseamnă credința. - Ce ?

Credința. Să crezi în ceva ce nu poți vedea.

Cum ar fi îngerii ?

Da...

Cum ar fi îngerii.

Richard...

Richard...

Richard !

Bună !

- Ești foarte obosită. - Am avut o noapte lungă.

Doctorii se străduiesc să o aline. Doarme intermitent.

- Nu trebuie să stai și tu. - Dar vreau !

Trebuie să plec puțin, dar sună-mă dacă se întâmplă ceva.

Sigur că da.

Ți-am adus ceva, Mary. E cadoul tău de Crăciun.

E foarte frumos !

Îți mulțumesc, Jenna.

Îți mulțumesc și ție, dragă, pentru prietenia ta.

A însemnat enorm pentru mine !

Știu că nu îți arde de petrecere, dar vino și salută-i pe oameni !

După ce termin aici, trebuie să mă întorc la spital.

George... Am o întrebare.

- Când am fost ultima oară la schi ? - La schi ?

Da, la schi. Cândva, demult, ne plăcea.

- Nu am mai găsit timp. - E ciudat, nu ?

Stăm printre mormane de schiuri dar n-avem timp pentru lucrul

pentru care am intrat în afaceri.

Aș vrea să am timp pentru aceste detalii, dar...

Stabiliserăm să angajăm un ajutor după ce magazinul va începe să meargă.

Iar noi să stăm mai mult acasă, cu familia.

- Ce s-a întâmplat cu această idee ? - E tot acolo, doar s-a amânat !

Eu nu mai vreau s-o amân.

Cum adică ?

George... Nu mai vreau al doilea magazin.

Nu vreau să îmi mai amân familia.

Richard, știu că acum ești stresat.

Îmi pare rău pentru doamna Parkin.

Hai să mai discutăm după Sărbători.

George, știi care a fost primul cadou de Crăciun ?

O cravată.

În sfârșit, zâmbetul care îmi place. Hai !

ÎNGERAȘUL NOSTRU

”Draga mea Andrea.”

”Cât aș vrea să îți pot spune aceste lucruri față în față...”

”Știu că deocamdată nu se poate și asta mă doare.”

”Când a trebuit să te las să pleci,”

”am înțeles nemărginirea dragostei lui Dumnezeu,”

”Care Și-a dat pe însuși Fiul Lui.”

”Odată cu credința, mi-a crescut și nădejdea.”

”Nădejdea că te voi ține în brațe din nou.”

”Până atunci, te iubesc, îngerașul meu.”

”Mama.”

Bună ziua, domnule Hoover.

Keri, doamna Parkin a avut o fiică.

Andrea. A murit la vârsta de cinci ani.

Vârsta Jennei.

Scrisorile erau pentru Andrea.

A trăit cu această durere până azi.

Doctorul a spus că nu o mai duce mult.

Mary !

Mary !

Richard...

Mary, îmi pare rău... Trebuia să ne fi spus despre Andrea.

Acum înțeleg, Mary.

Primul dar de Crăciun...

... a fost un copil !

”Căci Dumnezeu așa a iubit lumea”

”încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat.”

Ai mare grijă de familia ta, Richard !

Andrea !

Mary...

Mary a vrut, în generozitatea ei,

ca să putem face din căminul ei, căminul nostru.

Prețuim casa și vrem să ne creștem fiica în brațele ei drăgăstoase.

Dar cel mai mare dar pe care mi l-a dat Mary

a fost lecția pe care am învățat-o.

despre cât de prețios este timpul nostru aici,

despre dragoste și familie.

Lecția care a venit în cutia de Crăciun.

************