Original subtitles

Entuziasmul creşte, loveşte, mingea ajunge în dreapta terenului.

Trece de la baza a doua la a patra. În curând, ultima tură.

Scorul la sfârşitul reprizei este...

Hai, Pirates !

... 9 pentru Pittsburgh Pirates.

Ralph Terry pe movilă, faţă-n faţă cu Mazeroski...

Yankees conduc, este manşa a noua.

Dacă reuşeşte un "home run", Pirates câştigă !

Doamnelor şi domnilor, Mazeroski a înscris

echipa lui câştigând, astfel, campionatul !

S-a terminat.

The Pirates sunt campionii mondiali pe anul 1960 !

Traducere PREL GHENCEA

Se spune că vineri 13 aduce numai ghinioane.

Ştiam că mi se potriveşte de când m-am sculat:

Cloe mi-a golit porcuşorul cu bani în toaletă

şi a tras apa.

Erau ultimii mei dolari.

Aşa că am luat un cec de-al lui Johnny,

să fac cumpărături.

Imit destul de bine semnătura lui.

Trebuia s-o fac, Johnny nu era niciodată prezent.

Ştiu ce-ar fi spus prietena mea Marge.

Dar ea nu are 3 copii, un soţ plecat mereu

şi o maşină cu ambreiaj defect.

Când se-ntoarce tati, mami ?

- E în Mexic, fraiero. - Nu mă face fraieră.

Vine în curând, scumpule.

Nu vă mai certaţi.

American dinspre Chicago. United dinspre Detroit.

Îmi place jocul ăsta.

Îl jucam cu Johnny şi copiii.

Pariam pe zborurile care aterizau.

Când locuieşti lângă aeroport, le ştii pe dinafară.

Am un pachet recomandat pentru dna Johnny Faro.

E din Mexic.

Din Vera Cruz. Poţi să semnezi tu ?

- Bună ziua, dnă Faro ! - Bună, Lily.

- Cupoane ? - Am din fiecare.

- Mami, o vreau. - Scumpo, nu putem s-o cumpărăm.

Te rog !

Am spus nu. Pune-o la loc.

Mulţumesc.

Face 38,26.

Pot să mai pun 20 ?

Sigur.

Văd că s-a întors dl Faro.

- Vreau pizza. - Bine, scumpete.

Bessie ?

- Delta dinspre Dallas. - S-a întâmplat ceva.

10 minute întârziere.

- Ce faci aici ? - Señora Faro...

Nu trebuia să fii la muncă ?

- Încearcă să-ţi spună ceva, dragă. - Nu vreau să ştiu.

E dl Johnny...Pachetul e din Vera Cruz. E el.

Am spus că nu vreau să ştiu.

Trebuie să-l iei.

Bine, l-am luat.

Alexandria, lasă-l în pace. Te spun lui taică-tău.

- Prăjitură. - Dă-i o prăjitură, Marge.

Sigur, dragă.

Oamenii nu mor aşa.

Ba da.

Prăbuşiri de avion, accidente de maşină...

Oamenii mor aşa mereu la tv.

Bate la uşă, o telegramă, şi înţelegi din privire.

Vreau să-l sun pe tati.

Scumpule...

Tati e departe.

N-o să vină acasă o vreme.

Mi-aduc aminte când şi-a pierdut dintele.

Un golan s-a luat de mine într-un bar din Louisiana.

Johnny s-a bătut cu el.

A fost curajos, tipul era de 2 ori cât el.

Marge, unde eşti ?

Stanley nu ştie nimic. Plec până nu intră.

O să fii bine ?

Mă întorc.

- Te-am speriat ? - S-o crezi tu.

- Ba da. - Ba nu.

Aşa.

Până la zid !

Eşti minunată, Ruby.

Eşti a mea.

E foarte drăguţ.

- Ne plimbăm puţin ? - Dacă vrei.

Ştii ce e asta ?

E mingea lovită de Bill Mazeroski.

A trimis-o la 120 m peste zid.

E mingea care i-a bătut pe Yankees.

Joe Dick i-a oferit bani frumoşi lui tati pentru minge:

200 dolari.

Dar chiar şi pentru toţi banii din lume...

- E tati... - Acela e tati.

- Niles. - Da, Niles.

Ce-ar trebui să fac acum, Johnny ? Să-nec copiii şi să mă omor ?

Mami şi tati.

Da...Îl iubeşti pe tati ?

Îl iubesc pe tati.

Nu plânge, mami.

Salut, Pluto.

Hermes !

- Señora Faro. - Ce cauţi ?

A sunat banca. Vin mañana pentru inventar.

Vreau să văd registrele.

Unde sunt plăţile ?

Cine-i datorează bani ?

Cineva trebuie să-i datoreze bani.

Facturi.

Facturile...

N-a plătit niciuna ?

Deloc ?

Le iau pe-astea. Îţi dau 65.

- 85. - Nu fac atâta.

Nici Roger Maris, nici Mickey Mantle.

Cele bune sunt date deja.

75.

70 dolari cash.

Accept.

- Vreau şi mingea lui Mazeroski. - Nu e de vânzare, Joe.

Haide !

Mă întorc în câteva zile. Aveţi mâncare.

Şi vă las 40 de dolari, în caz de ceva.

Dacă ai vreo problemă, vorbeşti cu Marge Swimmer.

Trebuie să plec, să mă ocup de înmormântarea lui tati.

Tia Lupe şi unchiul Jorge vor avea grijă de voi.

Mami vă iubeşte !

- Vă iubesc. - La revedere, mami.

Am plecat în Mexic fără să stau pe gânduri,

mi-am dat seama de asta în autobuz.

Marge mi-a spus: "nu ţi-era de ajutor viu,"

"n-o să-ţi fie de ajutor nici mort."

Ea nu l-a plăcut niciodată pe Johnny.

Spunea că viaţa cu el e ca şi cum ai merge cu o maşină fără frâne.

Îi spuneam :

"îmi place genul ăsta de şofat."

Eram nebună după Johnny.

Din ziua când l-am întâlnit, n-am mai căutat altceva.

Era neglijent cu banii lui. Era ca un copil mare.

Nu se ducea la culcare până nu cheltuia toţi banii.

Dar m-am căsătorit cu el, fără să stau pe gânduri.

- Trebuie să mă uit ? - Da, doamnă, trebuie.

Arsuri foarte grave.

De sus până jos. Dar dinţii sunt ok.

Dinţii, señorita, aveţi dinţii.

Da, am dinţii.

Pentru dvs, condoleanţe.

Nu te aud. Dă-mi-o pe Lupe.

Lupe ! E totul bine ? Mai aveţi mâncare ?

Ce e zgomotul ăla ? Nu aud nimic.

Radio-ul.

- Lupe, ce fac copiii ? - Sunt bine, sunt lângă mine.

- Ce ? - Doamna Bessie...

Scuze, domnişoară !

Îmi pare rău.

Picioarele mele mari...

Vorbeşti engleză !

Suficient de bine, da.

Se pare că-ţi datorez o pereche de sandale.

Nu, se pot repara.

- Sunt noi. - Bine.

Ştiu pe cineva care le poate repara.

Vino, trebuie să plătim convorbirile.

- "Feed the World". - Pardon ?

E un ONG care se cheamă "Feed the World".

Trimitem alimente în Somalia, Sudan...

Eu mă ocup de transport, de strângere de fonduri.

Şi tu ? Ce faci aici ?

- Caut un loc unde să stau. - Pot să te ajut.

- Nu foarte scump. - Sigur.

Cât ?

1,50 dolari...lasă-mă pe mine.

Mulţumesc.

Ca noi !

Te duc la hotel.

Ai venit singură ?

Am venit cu autobuzul din Los Angeles.

Cu patru până aici.

Aici e.

Ăsta e.

E vechi, dar e confortabil.

O să fii bine. Am stat şi eu de câteva ori.

Nu e nevoie de vedere la piaţă.

20 de dolari.

Cum te cheamă ?

- Pentru formular. - Bessie Faro.

- Un "r" sau doi ? - F-A-R-O.

Doamnă sau domnişoară ?

Doamnă.

Cred că e dr Lamb. Uitaţi-vă !

El e.

Mulţumesc...

Fergus.

Irlandez.

Bunicul matern era irlandez !

Şi el era vorbăreţ.

Nu-i nimic.

Îmi pare rău pentru necaz.

Soţul meu.

Dr Lamb ?

- Nu... - Sunteţi chiar dvs ?

Da, dvs sunteţi !

Îi spuneam drei Halverson: "Sunt sigură că e el."

Am fost în public sâmbătă seara.

Dacă putem ajuta cumva...

Prezenţa dvs a fost de ajuns.

Ce s-a întâmplat ?

Era la decolare, dră, a pierdut controlul.

Benzina a...

Ce faci ?

De ce-mi faci poze ?

Amintire, domnişoară.

Suvenir.

Pentru tine, pentru mine.

Vreţi să vedeţi biroul, dră ?

- Biroul ? - Da.

- Avea un birou aici ? - Da.

Cineva a spart să intre.

E benzină.

Trebuie să fi lăsat ceva undeva.

"Feed the World".

Señor Faro...

îmi spunea Hermes.

Hermes ?

E un nume drăguţ.

Hermes...

Hermes !

- Ce faci ? - Doamna Faro !

Ce cauţi ?

A sunat banca. Au spus că vin mañana pentru inventar.

Hermes.

Aţi găsit ceva, dră ?

Nu.

Poate...aş putea să vă ajut.

De ce ?

Opreşte !

B C.

B. Cortez.

Onix Concepcion.

Pare că sunt semnele lui Johnny de la pariurile la curse.

Muller, Cepeda,

Pappas, Sanguillen,

Thomson, Haddix, Nelson...

Ce înseamnă ?

Toate au semne.

Trebuie să fie un cod.

Ajută-mă, Johnny.

BC Cortez...

Cortez...

Banco de Cortez.

Am stat trează toată noaptea aşteptând să deschidă banca,

întrebându-mă de ce a ascuns Johnny cardurile.

Trebuie să le fi lăsat pentru mine,

că mă pricep la puzzle-uri şi Johnny ştia asta.

Dacă te pricepi la numerele de la cupoane,

te pricepi la orice.

Şi mai aveam un avantaj:

ştiam semnele lui Johnny pentru cursele de cai.

Încercuia numărul 1, la al doilea făcea un dreptunghi,

un "x" la al treilea şi două "x"-uri la al patrulea.

Aş dori să fac o retragere.

Ce ?

Semnătura.

Semnătura nu e corectă.

Îmi cer scuze.

Unde greşesc ?

48.

48. La fel.

287.

726.

E la fel.

Desigur.

Uite, pentru tine !

Bună, mamă ! Ce faci ?

Scumpule, sunt încă în Mexic.

Scumpul meu copilaş.

Unde sunt Alexandria şi Cleo ?

Se joacă în grădină.

- Cum sunt ? - Sunt foarte bine.

Asta e bine !

- Le e dor de mine ? - Da.

- Ţie ţi-e dor ? - Şi mie.

Şi mie mi-e dor de voi.

N-o să te uit niciodată, Johnny.

O să ţin minte tot ce m-ai învăţat despre baseball.

Nu ştiu de unde ai banii ăia, şi nici nu-mi pasă.

Ştiu că i-ai lăsat pentru noi, pentru mine şi pentru copii.

Şi voi găsi şi restul, îţi promit.

Pentru Alexandria, Niles şi Cleo Faro.

Te-am iubit.

Mi-ai zis, "ne plimbăm ?"

Şi ţi-am răspuns, "dacă vrei."

Copii, am sosit !

Aşa, primul e încercuit.

226.

În dreptunghi, 1448.

"x" urmat de 2 "x"-uri.

Doamne !

- Ai nevoie de o procură. - Procură.

Am aici formularul.

Bună, Marge.

Continental dinspre Houston.

Dă-mi numele tuturor jucătorilor de baseball,

pun sigiliul notarial şi n-o să ai nicio problemă.

Te duci la bancă cu unul dintre formularele astea

şi toate anexele legale şi-ţi vor da tot ce vrei.

N-o să plec mult timp.

Dar trebuie să plec. Pentru tati.

Trebuie să alerg toate bazele.

Dar îţi promit un lucru,

după ce mă întorc, va fi un nou început.

Ne luăm o casă mare, pe dealuri,

într-un loc unde nu cade kerosen din cer pe trandafiri...

şi nici pe îngeraşii mei preţioşi.

Aş dori să închid contul acesta.

Asta e procura.

Semnaţi aici ca să închideţi contul.

750 mărci.

Asta e tot ?

Doar 408 dolari ?

Aceste cecuri au fost plătite recent.

Au fost încasate de EDK Technik, Berlinul de est.

Aş dori nişte copii, vă rog.

EDK Technik ... Cine naiba sunt ăştia ?

Şi de ce Johnny le-ar da toţi banii din cont ?

Ştiu ce-ar fi trebuit să fac.

Să mă duc direct la aeroport, în loc să mă duc în Berlinul de est.

Deja trimisesem mai mulţi bani decât puteam să cheltuim.

Ştiu ce ar fi zis Marge: "Ia banii şi pleacă."

"Renunţă cât eşti în avantaj."

Dar voiam să ştiu ce a făcut Johnny cu banii ăia.

- Vorbiţi engleză ? - Sigur.

Aş putea vorbi cu directorul ?

Cum vă numiţi ?

Dna Don Muller.

Frau Muller...

Scuze.

Cred că aţi făcut afaceri cu soţul meu.

Scuzaţi-mă, dnă Muller, dl Muller nu mi-a zis...

L-aţi văzut cumva recent ?

Dl Muller e un prieten bun de-al EDK.

Un client foarte bun.

Şi ce fel de afaceri aveţi, dle Bruchner ?

Cerneală.

Cerneală ?

Facem cerneală pentru pixuri.

Doar atât ? Cerneală ?

34.000 mărci, 25.000 mărci... Uitaţi.

Alte 15.000.

E cam multă cerneală.

Cerneala, dnă Muller...

cerneala este sângele civilizaţiei.

Bine zis.

Mulţumesc.

Cerneală. Ce făcea Johnny cu atâta cerneală ?

Ce legătură avea cu atelierul lui de avioane ?

N-avea niciun sens.

Iar Boris Karloff nu mi-a fost de niciun ajutor.

Aş fi vrut să fie Marge aici. Ea şi-ar fi dat seama.

Ştiu că acolo e zi, dar aici e noapte.

Mai am ceva de făcut aici dimineaţă şi apoi vin acasă.

"Mañana" ?

Nu, iubito, nu "mañana", dar curând.

Alexandria, trebuie să mă culc. Te iubesc.

Poţi să închizi.

Bine, mamă, la revedere.

Credeam că te cunosc, Johnny Faro,

că te citesc ca pe o carte.

Ultimul card: Milt Pappas, aruncător.

A câştigat al 20-lea meci în 1972

şi urma să-şi închidă contul în Atena, în 1992.

Doamna Pappas ?

Îmi pare rău, contul a fost deja închis.

- Închis ? - Da.

De când ?

Din 14.

- Săptămâna trecută ? - Ultima vineri.

- Nu pot să vă ajut... - Cine l-a închis ?

Domnul Pappas.

Două cecuri pentru Kolatos Shipping.

Şi restul cash.

- A fost aici ? - Da.

- Imposibil. - L-am văzut personal.

De unde ştiţi că era el ? Cum arăta ?

Ca dl Pappas. Ca o vedetă de cinema.

Înţeleg.

Dl Pappas ne-a asigurat că se va întoarce.

Regulile băncii interzic păstrarea unei cutii de valori

după ce contul a fost închis.

Vreau să mă duc acasă.

Păi, mergeţi.

Trebuie să-mi găsesc soţul.

A fugit ?

Aşa se pare.

Şi ce veţi face dacă-l veţi găsi ?

Îl îmbrăţişaţi şi-l veţi ierta ?

Nu.

Atunci, uitaţi-l.

Nu pot.

- Asta e tot ? - Aproape. Vreţi ?

Ascultaţi-mă.

E o tavernă în apropiere.

Am fost la înmormântare,

i-am văzut trupul, dinţii.

- Când asta ? - Acum 3 săptămâni.

Morţii nu scriu cecuri.

Aşa e.

Restul banilor au fost trimişi în Cairo.

Cecurile pentru Kolatos au fost încasate aici.

- Încă trei mai trebuie. - Nu.

Le punem peste astea şi e bine.

- Semnezi astea, Kolatos ? - Bine.

Grozav. Mersi.

- Ai grijă de tine, Kolatos. - Pe data viitoare.

Am 6 vapoare care stau pe loc.

Trebuie să plătesc taxa de acostare, echipajul...

Dl Pappas ţi-a plătit peste 100.000 dolari.

- Asigurarea... - 2 cecuri...le-am văzut.

- Unul de 35.000... - Pe dl Pappas, îl iubesc !

Mi-a zis: "Nikos, fă-mi un serviciu !"

Vrea să hrănească lumea. Bine.

- Am o inimă mare. - "Feed the world" ?

Am ditamai inima.

Şi aşa pierd bani.

I-am închiriat un vapor cargo ca să se ducă la Cairo.

- Cairo ? - Îţi place Cairo ?

Vrei să mergi la Cairo ? Am o cabină super.

"Căpitan Stamatis", cel mai bun vapor.

Dl Pappas trimite cerneală la Cairo ?

- Cine a zis cerneală ? - Nu cerneală ?

Cine mănâncă cerneală ?

Aş vrea să vorbesc cu dl Pappas. Trebuie să-l văd.

Toată lumea vrea să-l vadă.

E important.

Eşti însărcinată ?

Sunt soţia lui.

Am ştiut că e în viaţă de când am deschis cutia de valori

şi am văzut ultimul card, Bill Mazeroski.

Am ştiut.

Ăsta era singurul lucru de care eram sigură.

"Ce nu ştii, nu te poate răni," asta spunea Johnny mereu.

Şi el m-a rănit.

Acum nu mă mai puteam întoarce acasă.

Nici să scap din vedere încărcătura vaporului.

Să încerc să-i sun pe copii din Alexandria era ca şi cum

aş fi încercat să fac prăjitură de ciocolată din boabe de vanilie.

Dar dacă nu eram acolo, nu aş fi văzut sacul.

Clorură de tionil.

EDK Technik ?

Nu ştiu ce era acolo, dar sigur nu era cerneală.

"Hrăneşte lumea", pe naiba !

Voiam să aflu despre ce e vorba.

Voiam să-l găsesc pe Johnny,

dar nu ştiam ce-o să fac dacă îl găsesc.

În drum spre Cairo,

aveam tot timpul să mă gândesc la ce mă aşteaptă.

Vrei un Pepsi ?

Caut un străin.

Aţi venit în locul greşit.

REZIDENŢI STRĂINI

Trebuie să mă ajutaţi.

Trebuie să găsesc un prieten, american.

Trebuie să găsiţi pe cineva care să vrea să vă ajute.

De aceea sunt aici.

În 2 zile începe Ramadan-ul.

Ştiţi ce e ?

Ramadan e luna sfântă.

Trebuie să reveniţi peste 30 de zile.

Nu pot să aştept atât.

Ea e dra Hakim.

Merge la facultate.

E mai deşteaptă ca mine, dar e timidă.

Mama ei a fost speriată de un struţ.

Dacă o ajutaţi pe dra Hakim, o putem ruga să vă ajute.

Pentru dra Hakim.

Unde staţi ?

La Hotel Mena House.

Scrieţi numele prietenului dvs.

Bill Mazeroski.

Şi sunt bucuros să anunţ că,

datorită eforturilor şi suportului în lupta împotriva foametei,

încă 17 tone de alimente blocate în Grecia au sosit, în sfârşit.

Ed, prezent lângă mine, a făcut rost de 23 de camioane...

- 24. - 24 de camioane...

Habar n-am cum reuşeşte.

El spune că e mai bine să nu întreb.

Ed, ridică-te.

Deci, lucrurile se mişcă.

Şi o să facem imposibilul ca alimentele să ajungă la cei care au nevoie.

N-o să fie uşor, dar niciodată nu e.

Mulţumesc.

Bessie !

Mă bucur să te văd.

Bessie... Prefer Elizabeth, tu nu ?

Nu ştiu, o să mă gândesc.

Ce faci în Egipt ?

Johnny Faro. Numele ăsta îţi spune ceva ?

Îţi plăteşte facturile, îţi scrie cecurile.

Eu mă ocup numai de conferinţe.

Despre facturi vorbeşti cu Ed.

Ed...unde e ?

Ce e cu asta ? De ce eşti furioasă ?

Nu sunt furioasă, dr. Lamb.

Sunt disperată.

Nu ştiu pe cine am îngropat în Mexic, dar morţii nu scriu cecuri.

Îl caut pe soţul meu şi cred că tu ştii unde e.

Am obosit şi vreau să mă întorc acasă.

Şi dacă nu-l găsesc în curând, o să încep să ţip. Şi ştii ce-o să ţip ?

- Ce ? - Clorură de tionil.

Clorură de tionil de la EDK Technik din Berlinul de est.

Un anumit Bruchner care seamănă cu Boris Karloff.

Nu înţeleg nimic.

Transportul din Grecia plătit de soţul meu era cu clorură de tionil.

Eşti doctor, ştii la ce se foloseşte.

- De unde ştii ? - Am căutat.

- De unde ştii de încărcătură ? - Am fost pe vapor.

Unul dintre saci a fost descărcat în Alexandria.

Nr. 2357. L-am văzut, l-am notat pe mână.

Haide.

O căutăm pe femeia asta. E americancă.

Ne poţi ajuta ?

Aici e.

Spune-le să lase totul jos.

E borderoul cu încărcătura, nu ?

La naiba... Ed !

- Vrei să aştepţi acolo ? - Nu.

- Bessie... Elizabeth, te rog. - Nu.

Salut. Ce e ?

Se pare că lipsesc nişte saci.

- Serios ? - Da.

2348, 2349, 2400 ! Sunt 50 de saci, Ed.

50 ? Nu înseamnă nimic.

Băieţii din docuri, şoferii...

Aici sunt hoţi peste tot, 50 de saci e nimic.

Îl ştii pe Johnny Faro ?

- E prieten de-al tău ? - Sunt soţia lui.

John Faro ? N-am auzit de el.

Sigur...nu reţin numele.

Nu e aşa, doctore ?

Ai nişte bere înăuntru ? Mi-ar prinde bine una.

Ia-ţi berea. Aştept aici.

Deci ?

Bun fund.

50 de saci, Ed.

Vrei să hrăneşti lumea, doctore ?

Să te lupţi cu deşertul şi să faci bine ?

Ai nevoie de transport, camioane, vase, barje.

Camioanele costă, motorina costă.

Asta e treaba mea, să meargă lucrurile.

Dacă mai trebuie să improvizez, să mai forţez lucrurile,

să mai fac câte o înţelegere cu câte un nemernic...

Nemernic ca cine ? Ca tipul ăsta, Faro ?

Nemernici de care nu vrei să ştii.

Asta e treaba mea.

Mă ocup de chestiile astea prin ţările astea jalnice

de când tu abia visai la ajutoarele umanitare.

Clorură de tionil !

Tu fă-ţi treaba ta şi eu mi-o fac pe-a mea.

Tu fă rost de alimente şi eu mă ocup de transport.

Ştii la ce se foloseşte clorura de tionil ?

Ştiu la ce se foloseşte. Şi se caută.

Se foloseşte la pasta de pixuri.

Prostii ! Se foloseşte la gaze otrăvitoare, pentru arme chimice.

Serios ?

Ce crezi că facem aici ?

Suntem aici să facem bine, să schimbăm lucrurile,

nu să furnizăm gaze mortale prin Orientul Mijlociu.

Ştii unde e Faro ăsta ?

Nu ştiu.

Parchez camionul, mă plimb puţin, mă întorc şi sacii nu mai sunt acolo.

Jur.

Sunt limite, Ed.

Dacă nu ştii unde să te opreşti, mai bine pleci acasă.

După atâta timp, poate ai nevoie de odihnă.

Mă dai afară ?

Nu ştiu de ce n-o fac.

Depinde de tine.

Nu, Ed, depinde de tine !

N-am avut nicio şansă. Modul cum mă privea...

Ce spunea, cum spunea...

Johnny era cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut.

Şi am văzut destui.

Eram chelneriţă la Pyramid Cafe, în Cairo, Kentucky.

Johnny a venit cu avionul.

A aterizat chiar pe terenul de fotbal.

Ne-am plimbat de-a lungul râului.

Mi-a spus o grămadă de vrăjeli.

Am crezut tot ce mi-a spus.

"Eşti minunată, Ruby."

"Eşti a mea."

- "Ruby" ? - Îmi spunea Ruby Cairo.

Îi plăcea să-mi spună aşa.

Mi-a dat un inel.

Care mi-a înverzit degetul.

Îl mai iubeşti ?

Da.

Nu pot să fac nimic.

E un nemernic, de cea mai joasă speţă.

Dar nimeni nu poate să facă nimic.

Merită încercat.

Merită încercat.

Cu tot ce mi se întâmpla acum,

în inima mea nu mai era loc pentru un asemenea om.

Dar inima nu funcţionează aşa. Ea nu respectă regulile.

A doua zi m-a dus să urcăm pe piramida lui Keops.

Pe la jumătate, n-am mai putut.

Era destul pentru mine.

Dar el nu a renunţat până n-am ajuns în vârf.

În acea dimineaţă, stăteam pe acoperişul Creaţiei.

Te rog.

- Îmi dai voie ? - Serveşte-te.

A început Ramadan-ul.

Ştiu.

Putem mânca după apus.

Pentru dra Hakim.

Îi plac mult dulciurile turceşti.

Şi ai fost foarte drăguţă cu dra Hakim.

Dra Hakim l-a găsit pe domnul...

Mazeroski.

Unde ?

- Nu departe. - Vreau să-l văd.

Mergem...mâine.

Faro. F-A-R-O.

Aştept.

- Eşti gata ? - În 10 minute.

Uite...

Despre...

treaba cu cerneala...

Îmi pare rău.

Şi mie.

Ne vedem afară.

Unde ai fost ?

Care e secretul tău ?

Secret ?

Ce tot spui ?

- Toată lumea are un secret. - În afară de mine.

Te rogi ?

Vino, vreau să-ţi arăt ceva.

Majoritatea au stat aici toată noaptea.

Se roagă până la epuizare.

Te întrebi de unde au atâta putere.

Când stai mult timp aici, înţelegi care le e secretul.

Toţi au grijă de cineva care se află în suferinţă.

Aici e adevărata caritate.

Oamenii de aici ştiu ceea ce restul lumii a uitat.

Ştiu cum să se roage şi cum să aibă grijă unii de alţii.

De-aia zâmbesc atât de mult.

N-am venit aici ca să hrănesc săracii.

Am lucrat în domeniul petrolier, în Golf.

Aveam 2000 de oameni care lucrau pentru mine,

o casă de 1 milion de dolari în care nu locuiam,

maşini pe care nu le conduceam.

Şi beam câte o sticlă de brandy pe zi.

Într-o dimineaţă, m-am trezit mort de sete...

Oamenii ăştia mi-au salvat viaţa.

Aş fi vrut să...

Şi eu.

Mă întorc.

Să mă aştepţi !

Vino. Trebuie să ne grăbim.

Hai.

Vino.

Grăbeşte-te.

Fă ce-ţi spun.

Acoperă-ţi capul.

Nu te uita la nimeni.

Tu eşti ? Domnul Mazroski ?

Bill Mazeroski ?

Mă cauţi pe mine ?

Tu mă furi ?

Ai risipit banii ca să mă găseşti ?

Ai fost ieftin.

Bessie !

Ce ai de zis, Johnny ?

Ce cauţi aici ?

Ţi-am primit dinţii.

Eşti minunată, Ruby.

Serios.

Ai tupeu.

Mereu ai avut.

Ne plimbăm puţin ?

"Ne plimbăm ?" a spus,

aşteptând ca eu să spun "dacă vrei..."

Ca şi cum aia era tot, să fac ce spune.

- Domnul Bill ! - Baby Ruth !

Hai sus.

Aveam multe întrebări pentru el, şi voiam răspunsuri.

Am venit aici să-l urăsc,

să-l blestem pentru ce mi-a făcut mie şi copiilor.

Urmându-l pe scări, blestemul mi-a rămas în gât.

- E Ramadan-ul. - Ştiu.

Ai fost să vezi piramidele ?

Da.

- Cum ai găsit banii ? - Am avut noroc.

- Asta numeşti noroc ? - Tu cum l-ai numi ?

I-aş zice "home run".

Ţi-am găsit cardurile de baseball în Mexic.

Onix Concepcion, Manny Sanguilen...

Sanguillen.

Ai spus cuiva ?

Lui Hermes.

Ba nu i-ai spus.

N-am spus la nimeni.

E bine.

Isteaţă.

Crezi că sunt proastă ?

Cât ai luat ?

840.650 de dolari şi 53 de cenţi.

Nu cred că eşti proastă.

Întotdeauna te-ai descurcat cu numerele.

M-am măritat cu un hoţ.

Trebuia să mă descurc.

Credeam că eşti mort, Johnny.

Chiar am crezut.

Am plâns pentru tine.

M-am rugat.

Ce te-ai rugat ?

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să nu te mai iubesc.

Ţi-a răspuns ?

Pot să-ţi spun nu.

E în puterea mea să decid.

Dar nu sunt aici ca să-ţi spun nu.

Sunt aici pentru că aşa am vrut.

Mă bucur să te văd, Ruby.

Mi-a fost dor de tine.

Minţi.

În fiecare zi mi-a fost.

Te-am îngropat.

Trebuia s-o fac.

N-am avut de ales.

Eram presat, trebuia să scap de nişte tipi.

- Ce tipi ? - Nu contează.

Crede-mă.

- Mai bine să nu ştii. - Ce să ştiu ?

Chestii...pe care le-am făcut.

Dintotdeauna.

Nu ţi-am putut spune.

Puteai să încerci. Nici măcar n-ai încercat.

Poate că nu sunt aşa de isteţ.

Eşti prea isteţ, asta e problema ta.

Vrei adevărul ? Îţi spun eu adevărul.

I-am ţepuit pe tipii cu care lucram, cu cerneala. Credeam că merit.

Dacă nu era Hermes, îmi ieşea.

Ticălosul m-a simţit, el şi cu alt ticălos din Vera Cruz.

Mai ai mingea mea ?

Mingea ta blestemată...

Doar n-ai vândut-o, nu ?

Joe Dick o voia destul de mult.

Doar de asta îţi pasă ?

Nu.

Când am prins mingea aia, m-am simţit ca un Dumnezeu,

simţeam că pot să zbor, că...

Ştiu cum te simţeai.

Mi-ai mai spus.

Ştiu ce e în saci, Johnny.

Ştiu că nu e cerneală.

Nu e cerneală.

Şi ce dacă ?

"Şi ce dacă ?"

"Cu capul meu de vultur,"

"am scos ochii lui Iisus care atârna pe cruce. "

"Cartea Legii".

Ce e asta ? Ce lege ?

E doar o carte.

Închide ochii.

Ţine-i închişi.

Asta e ceva ce am vrut să-ţi dau.

Îl am de mult timp.

Îţi place ?

E cam ţipător, nu crezi ?

Chiar şi pentru tine.

Ce vrei de la mine ?

Crezi că sunt în vacanţă aici ?

E afacerea mea.

E o afacere !

Pentru tine am făcut-o, Bessie.

Rahat !

Nu înţelegi. Viaţa e altfel aici.

Ăsta nu e un oraş. E un muşuroi de furnici.

Furnicile o duc mai bine decât oamenii ăştia.

N-au nimic. N-au avut şi nu vor avea.

Şi sunt milioane.

Lumea e plină de ei.

Toţi mor de tineri.

Majoritatea.

Asta e tot ce le rezervă viaţa.

Le fac o favoare.

Pentru jumătate dintre ei le-ar fi mai bine morţi.

Nimănui nu-i e mai bine mort.

Cu excepţia mea, nu ?

- Unde pleci ? - Nu ştiu.

Aşteaptă, avem de vorbit.

Cum e cu copiii ?

- De când îţi pasă de copii ? - De acum.

- Ce facem, Bessie ? - Nimic. Am terminat.

- E totul bine, ca de obicei. - Nu poţi să faci asta.

Fac ce-mi place.

Tu ai venit până aici. De ce ?

- Ştiu că nu e vorba numai de bani. - Nu, nu erau numai banii.

Am vrut să mă uit bine la tine.

Am făcut-o. Arăţi binişor.

Îmi place şi barba.

Îmi plac dinţii, casa.

Dar voiam o explicaţie, scuze...

Şi ce am primit ? Nimic.

Cred că merit mai mult.

Crezi că poţi să pleci aşa ?

Bineînţeles că pot.

Dă-te din calea mea !

- Hai să mergem acasă. - Nu.

Ruby, eşti fata mea. Îmi aparţii.

Nu înţelegi, nu aparţin nimănui.

- Nu pot să te las să pleci. - Ce-o să faci ? Mă împuşti ?

Nu şi dacă vii acasă.

Încetează !

- Hermes... - Îmi pare rău, señor Johnny.

Nu te voi uita niciodată, Johnny. Vremurile bune.

Ziua când Niles a prins primul lui peşte, de genul ăsta.

Ziua când am câştigat 50 de dolari la loto.

Credeam că suntem cei mai norocoşi oameni de pe Pământ.

O să încerc să te ţin minte aşa cum erai,

dar acum trebuie să te las.

Ei mi-au salvat viaţa...

- Aş fi vrut să... - Şi eu.

Plecaţi de pe gazonul meu !

Cine o prinde ?

Traducere PREL GHENCEA