Original subtitles

VĂ PLACE BRAHMS?

- Poftim. - Mulţumesc.

- Bună seara, dnă Tessier. - Bună seara. Gaby e la mine?

Da, urcaţi.

Gaby, am întârziat! Domnul a sunat?

- Nu, doamnă. - N-am găsit taxi şi traficul...

- Rochia e gata? - Da, doamnă.

Fii draguţă şi pregăteşte-mi o baie. Nu foarte fierbinte.

Fermoarul ăsta nu merge niciodată... Gata, s-a rezolvat.

Gaby, unde ai pus... Nu contează, l-am găsit.

Cred că o să port haina de nurcă. Gaby, ai reparat cureaua rochiei?

- Oui, madame. - Nu aşa. Vorbeşte în engleză!

Bine, doamnă.

Răspunde tu, Gaby. Spune că tocmai am ieşit pe uşă.

- Da, domnule... - Lasă, vorbesc eu.

Fii atentă la apă, Gaby. Roger, iartă-mă, dar voi întârzia.

Traficul la ora asta e îngrozitor! Poftim? Nu poţi... Nu din nou!

Ştiu că e vorba de afaceri, dar seara asta e specială.

E a cincea aniversare a noastră.

Ce aniversare? A serii când ne-am cunoscut.

Bine, înţeleg... E bine şi mâine. Noapte bună, iubitule.

Afacerile astea le sunt tare folositoare bărbaţilor.

- Aşa e. - Ar trebui să-i daţi un ultimatum .

- Ce fel de ultimatum? - Ori vă căsătoriţi, ori...

Gaby, ţi-am spus că nu vrem să ne căsătorim.

- El nu vrea. - Amândoi am mai fost căsătoriţi.

Ştim că e bine ca doi oameni să fie împreună fiindcă vor ei,

nu fiindcă aşa trebuie. Libertatea e foarte preţioasă.

Pentru el, nu pentru dv. El se întâlneşte cu alte fete.

- Da. - Dv nu vă vedeţi cu alţi bărbaţi.

- Fiindcă nu vreau. - Halal libertate!

Îţi faci prea multe griji pentru mine, Gaby.

Mama spune: "Nu contează când eşti tânără,

dar când eşti bătrână, îţi doreşti să fii măritată."

- Gaby, sunt chiar aşa bătrână? - Nu, dar sunteţi prea singură.

Îmi pare rău pentru aseară. A fost o săptămână groaznică.

Ştiu, Roger.

Încerc să închei afacerea din Danemarca. Cea din Olanda a căzut.

N-am primit marfa din America, din cauza grevei.

Nu e un subiect prea vesel. Vrei să renunţăm la toate, Paula?

Să ne retragem la ţară, într-o căsuţă pe malul unui râu?

Te-ai plictisi groaznic acolo.

N-ai putea să trăieşti fără tractoarele tale

şi fără nopţile lungi din Paris.

În ultima vreme, conduci foarte repede.

Ştiu. Ce înseamnă asta? Că vreau să rămân tânăr?

- Tu nu vei îmbătrâni niciodată. - Te ador!

Orice spun, tu înţelegi. Ai un răspuns la orice întrebare.

- Sunt remarcabilă! - Da, eşti.

Oare de câte ori am făcut asta? De câte ori m-am aplecat

să deschid radioul, în timp ce tu mă conduceai acasă după cină?

- Paula, sunt foarte egoist? - Nu, Roger.

E adevărat, uneori mă simt singură şi nu tocmai tănără.

Şi mi-e dor de tine. Însă ştiu ce importante sunt... afacerile tale.

Dar ştii ce importantă eşti tu pentru mine?

Cred că da.

Azi am luat masa cu Jacques Bunnell.

O prietenă de-a lui are nevoie de un decorator pentru apartament.

O americancă bogată. Uite numele şi adresa. Te duci mâine dimineaţă.

- S-ar putea să câştigi nişte bani. - Mi-ar prinde bine.

Noapte bună. Te las să dormi.

Bună seara.

- Spune-mi... Aş vrea... - Unde-ai fost? Te-am căutat!

- Bună dimineaţa, Suzanne! - Bună dimineaţa, dle Philip.

Bună dimineaţa.

Sunt Philip Van der Besh. Aţi venit la mama?

- Da. - Luaţi loc.

- Sper că n-am venit prea devreme. - Nu, mama e trează, cu siguranţă.

- Aţi venit pentru apartament? - Da.

Nu i-ar strica să fie aranjat puţin.

Chiar m-am întrebat pe ce staţi, când sunteţi mai mult de trei.

Nu ştiu. Lucrez toată ziua şi seara mă duc direct la culcare.

- Probabil munciţi foarte mult. - Da, sunt avocat.

Nu mă culc înainte de miezul nopţii şi mă trezesc în zori.

Dar acum e aproape 11!

E ceva neobişnuit...

Ghilotinat? Doamne sfinte! Şi a murit?

De fapt, nu muncesc atât de mult. Nu destul. Doriţi o ţigară?

De fapt, nu muncesc atât de mult. Nu destul. Doriţi o ţigară?

- Da, mulţumesc. - Oare unde...

- Încă mai plouă? - Nu, nu mai plouă.

Nu prea mai ştiu ce să spun. Nu vă cunosc.

Dacă v-aş cunoaşte, v-aş spune cât mă bucur să vă revăd.

- De ce? - Nu ştiu. Asta aş spune.

Suzanne, dl Philip a plecat?

Vine mama! Când v-aţi născut? Ce zi, ce lună?

- Philip! - Da, mamă.

N-ar fi rău să mai ieşi din casă înainte de 11, din când în când.

- Da, mamă. Tocmai plecam. - Oare cum te suportă dl Fleury?

Eşti cea mai bogată clientă a lui. Sper să ne revedem. Noroc!

Scuzaţi-mă. Voiaţi să mă vedeţi?

Dl Jacques Bunnell mi-a spus să trec pe la dv astăzi.

Da, în legătură cu apartamentul! Sunteţi decoratoarea.

Mi-a vorbit frumos despre dv.

Înainte să începem, vreau să înţelegeţi ceva.

Nu pot suferi oamenii care încearcă să profite...

Suzanne! Trebuie să le spui orice lucru de zece ori!

Nu mă înţelegeţi greşit. Vreau ca apartamentul să arate bine.

Dar există metode diverse, nu? Am avut un tânăr...

- M-aţi chemat, doamnă? - Da, Suzanne.

Şi-am spus să nu laşi ferestrele deschise!

- Da, doamnă. - Te rog să nu mai uiţi.

Se pare că servitorii te costă mai puţin aici, dar consumul nervos...

- Ce spuneam? - Aţi avut un tânăr...

Un tânăr? Da, decoratorul. N-a rezistat mult.

Am întâlnit hoţi la viaţa mea... Ia loc, draga mea.

Dar el era de o insolenţă... Când te-ai născut, drăguţă?

- Poftim? - Când te-ai născut?

Nu trebuie să-mi spui anul. Nici nu te-aş întreba asta!

- Dar în ce lună? - Iunie.

- În ce decadă? - Pe 13.

Gemeni! Ce interesant! Nu cumva îţi aminteşti ora?

- Mă tem că nu. - Păcat.

Decorăm parterul în stil Ludovic XV?

Vă va costa ceva mai mult. Dacă vreţi să păstraţi mobila de acum...

Sigur că vreau. Vino să-ţi arăt casa.

Lucrurile astea au stat degeaba în depozit. E cazul să dea roade.

Dar fiul meu studiază dreptul internaţional şi călătorim mult.

Acum vom sta la Paris o vreme. Trebuie să-l cunoşti pe Philip!

- L-am cunoscut. - E fermecător şi tare inteligent.

Dar habar n-am ce-i trece prin minte. Asta e sufrageria.

- Îmi pare rău de braţul lui... - Care braţ?

- Pe care-l ţine aşa. - Zău? N-am observat.

Trebuie să mă uit cu atenţie. Mă gândeam că în sufragerie...

- Pot să vă duc undeva? - Doar nu stai aici de atunci!

Nu, am avut nişte treburi. Am trecut din întâmplare...

Eu merg pe bulevardul Haussmann, lângă Saint Augustin.

- Nu te încurc? - Deloc.

Să te urci în chestia asta e o adevărată artă.

- Aţi reuşit? - Da. Doar mi-am agăţat ciorapii.

- Conduc prea repede? - Nu, sunt obişnuită.

Am un prieten care conduce repede. Zice că-l ajută să rămână tânăr.

- Vrea să rămână tânăr? - Da.

Eu nu. Deci v-aţi născut în zodia potrivită ca să redecoraţi casa?

- Sper că da. - Credeţi în stele?

Nu, dar mama dtale pare să se lase condusă de ele.

E foarte convenabil. Nu se mai simte răspunzătoare pentru ce face.

- Vi s-a părut confuză? - Da, un pic.

Nu e deloc. Joacă teatru.

Trebuie să fie un obicei de familie. Ce-ţi face braţul?

Bine...

Spuneţi-i mamei să vă plătească pe parcurs. E bogată şi zgârcită.

N-ar trebui să vorbeşti aşa despre mama dtale.

- Nu sunt un copil. - Aşa, deci! Câţi ani ai?

25. Dumneavoastră?

40.

- Ce e atât de amuzant? - Fluieratul admirativ.

Era mai admirativ decât credeti.

- Luaţi masa cu mine într-o zi? - Nu.

- Nu, pur şi simplu? - Exact.

lartă-mă, n-am vrut să fiu nepoliticoasă.

Dar mi-e greu să-mi fac planuri când lucrez.

- Înţeleg. - Aici, la dreapta.

- Îţi mulţumesc. - N-aveţi pentru ce.

- Bună ziua, dle Philip. - Bună, Helene.

- Bună dimineaţa, Alice. - A întrebat de trei ori de tine.

De ce?

Probabil din cauza dosarului Guillaut.

- I l-am dat ieri. - Ăsta trebuie să fie motivul.

Ce s-a întâmplat? Te-ai lovit?

Nu, n-am nimic.

Lasă-mă! Iar faci pe nebunul? Zău aşa!

Alice, am cunoscut pe cineva azi dimineaţă.

Ştiu, pe cea mai frumoasă fată din lume!

Nu, o femeie. Caldă, fermecătoare, veselă, şi totuşi tristă.

- Avea o tristeţe adâncă în ochi. - Din ce cauză?

- Nu ştiu. - Soţul ei?

- Care soţ? - Nu e măritată?

- De unde să ştiu? - N-ar trebui să afli?

- Ce importanţă ar avea? - Te rog să mă scuzi!

Dacă e măritată, nu-i merge bine. Nu e fericită.

- N-ar putea fi decât cu tine. - Exact.

Dle Van der Besh!

Bună dimineaţa, dle. Şase duzini. Mulţumesc. Scuze...

- Sper că ştii cât e ceasul. - Da, îmi pare rău...

A trebuit să mai stau acasă. Mama nu se simte bine.

Am vorbit cu ea la telefon acum cinci minute şi era sănătoasă.

Da, acum se simte mult mai bine. Vă mulţumesc pentru grijă.

Am citit dosarul Guillaut.

Ştii bine cât respect port familiei dumitale.

Am fost încântat să te angajez la biroul meu.

Dar n-ai pic de ambiţie, nici dorinţă de a lucra.

Acesta nu e un dosar. Nu prezinţi nici o lege care să susţină cazul.

- Ce credeai că faci? - Nu ştiu.

- Nu-ţi pasă? - Ba da.

Atunci?

Nu prea ştiu ce fac. - Studiezi dreptul francez, sper.

Nu, vreau să spun... Ce-am făcut ca să demonstrez că sunt viu?

- Încerci să fii amuzant? - Nu, vreau să ştiu. Cum să fac?

Toomai mi-am dat seama că n-am fost niciodată îndrăgostit.

Eu am fost! Refă dosarul!

Cum o cheamă?

Nu ştiu!

Arăţi minunat în seara asta.

Mereu spui aşa când port rochia asta. O să-mi mai fac una.

Nu e vorba de rochie.

- Ce mai faci, Roger? - Bine, mulţumesc.

- Cum ai descoperit locul ăsta? - Probabil cu partenerii de afaceri.

- Cunoşti pe toată lumea. - Nu, e o întâmplare...

- Par foarte tineri, nu? - Nu cred. De el ce zici?

Nu, dar se străduieşte.

Chelner!

Trebuie să mă întorc devreme azi. Nu ţi-am spus că am primit slujba.

- Cunoştinţa lui Jacques Bunnell. - Te-ai dus acolo?

Da. Se numeşte Van der Besh. E o femeie putred de bogată, dar...

Ce coincidenţă! El e fiul ei. Dl Van der Besh, dl Desmarest.

- Bună seara. - Ştiam c-o să te găsesc!

M-ai căutat? Ce drăguţ!

Te-am căutat şi în tot acest timp erai aici...

Nu chiar tot timpul. Am luat cina la Berkeley.

Începusem să mă întreb dacă eşti adevărată sau doar un vis.

Chelner! Două pahare de whisky!

Localul ăsta devine prea cunoscut.

Eşti căsătorită? Speram să nu fii.

I-auzi!

Iertaţi-mă, domnule. Am fost nepoliticos.

- Vrei o cafea? - Nu, detest cafeaua!

O să beau ceva... Un... cum îi spune?

Nu mai contează. Mă întorc imediat.

Asta e un bărbat potrivit pentru tine. Puternic, sigur pe el...

Lucrurile nu sunt niciodată atât de simple.

- Îl iubeşti? - Nu e treaba ta.

lartă-mă. Ce ciudat... Toată ziua mi-am cerut scuze.

Claude, trei pahare de whisky!

Bună seara!

- Ce lume mică! - Şi plină de surprize plăcute.

- Mă tem că nu-mi amintesc... - Iubito, bricheta mea e la tine?

lubitule, îl mai ştii pe... Dl Cherel, dl...

Roger Desmarest.

Mulţumesc, Claude. Mă bucur că v-am revăzut.

Şi apoi mi-am dat seama că nu ştiu cum te cheamă.

M-am întors.

Vă rog să mă scuzaţi dacă am spus ceva...

Cu toţii am băut prea mult la un moment dat...

- Vrei să dansezi, iubito? - Da, mi-ar plăcea.

Îi dai voie? Mulţumesc.

Ne întoarcem, nu-ţi fă griji.

Philip, mergem la "Regine". Vii şi tu?

- Ce băiat ciudat! - Nu, e doar tânăr şi cam beat.

"Te-am căutat în tot Parisul.

Începusem să mă întreb dacă eşti adevărată sau doar un vis!"

Felicitări, Paula!

E doar un copil. Cred că e foarte nesigur.

Nesigur? Un tânăr care te caută prin tot oraşul, îţi ia mâna

şi te întreabă dacă eşti măritată? Asta nu e nesiguranţă.

A trecut ceva timp de când un bărbat m-a căutat prin tot Parisul.

- Şi îţi place, nu? - Evident. A plecat.

Bine, acum pot să-mi termin paharul.

Trebuie să plec, altfel dimineaţă voi arăta de 100 de ani.

Te rog... A început să-mi placă aici.

Paula, o să spargă geamul!

- Iubitule, ia-l tu. - Haide!

Mă simt bine, zău...

- Găseşte-i cheia. - Am cheie.

Unde e?

- Nu-ţi spun! - Te rog!

Micul tău Van der Besh începe să mă calce pe nervi. Amice!

Cheile mele!

- Te descurci? - Desigur.

Noapte bună.

Aşteptaţi!

Noapte bună.

Exact, noapte bună.

- Îmi pare rău că nu te-ai distrat. - Ba nu, a fost chiar amuzant.

- Noapte bună, iubitule. - Pot să urc, să bem ceva?

Stai puţin!

Nu pot să ţi-o dau. O păstrez pentru Margo Glenville.

Nu mă interesează. Îmi place la nebunie şi o vreau.

Te ador! Trebuie să plec. Unde e pachetul meu?

Acolo. Dar nu se potriveşte cu pereţii de culoarea piersicii.

- Îi fac albi. Vrei să vin mâine? - Da, vreau să vezi nişte lămpi.

Vin pe la 6. Pa, iubito!

- Am venit să-mi cer scuze. - Nu e nevoie.

Mulţumeşte-i soţului dtale...

- Te doare capul? - Voi supravieţui.

- Dar nu sunt sigur că vreau. - Arăţi cam... Să te odihneşti.

- Problema e că mi-e foame. - Du-te şi mănâncă.

De asta am venit. Ştiu că eşti ocupată, dar... Iei masa cu mine?

- E felul meu de a-mi cere scuze. - Nu e nevoie.

Dar vreau eu...

Ce-ţi rezervă astrele pentru azi? Ţi-a spus mama ta?

Da. Trebuie să perseverez, chiar dacă şansele de reuşită sunt mici.

- Iar joci teatru. - Te rog!

E o zi foarte frumoasă. - Putem mânca în afara oraşului.

Sunt cu maşina. Dacă te plictiseşti, poţi chema un taxi.

Te gândeşti la toate.

Iar s-au rupt! Presupun că prietenele tale poartă pantaloni.

N-am nici o prietenă.

- De ce nu? - Nu ştiu.

Gândeşte-te. De când ai starea asta generală de indiferenţă?

Am cunoscut multe fete, dar n-am rămas cu nici una.

Probabil e vina mea, dar toate sunt atât de tinere...

- Şi ce e rău în asta? - Nu ştiu. Eu sunt problema.

Ultima mea prietenă era drăguţă... Era întruchiparea imaginii

pe care o au cei mai în vârstă despre tineri.

Şi care e imaginea asta?

Încearcă să pară decadenţi. Conduc maşinile cu viteză mare,

fumează din clipa când deschid ochii dimineaţa.

Eu cred că iubirea e mai mult de-atât.

A plâns când ne-am despărţit. Nu sunt mândru de asta.

Urăsc despărţirile şi momentele de rămas-bun.

Atunci nu trebuie să te îndrăgosteşti niciodată.

- Chiar aşa e? - Sper că nu.

- Îl iubeşti pe soţul dtale? - Nu sunt căsătorită.

- Un Martini sec, dle. - Mulţumesc.

După noaptea trecută, ar trebui să bei doar apă.

- Beau ca să prind curaj. - Te intimidez?

Mie teamă că te plictisesc. Crezi că sunt unul din tinerii răsfăţaţi,

cărora părinţii le găsesc slujbe şi apoi taie frunze la câini.

- Asta crezi despre tine? - Nu, îmi place meseria mea.

Nu pari foarte entuziasmat.

Dreptul administrativ e groaznic de plictisitor.

- Dar dreptul penal... - Atunci, de ce nu studiezi asta?

Nu s-a pomenit aşa ceva în familia mea!

Ai asistat vreodată la procesul unei crime? E fascinant.

E altfel în fiecare ţară, dar întotdeauna interesant.

În America e ca un meci de fotbal. De ce ai minţit? N-am minţit!

Aveai pistolul în mână! Obiectez! Se respinge!

Minţi, l-ai ameninţat! Ba nu! Erai la colţul străzii!

Obiectez! Se susţine!

În Franţa e altfel.

Francezii au logică, eleganţă şi sunt foarte dramatici.

J'accuse! Scuze...

Acuz, în numele morţilor!

Te acuz că ţi-ai nesocotit îndatoririle de fiinţă umană!

Te acuz că ai lăsat iubirea să treacă!

Te acuz că ai respins fericirea, trăind în minciună şi resemnare!

Ar trebui să fii condamnată la moarte.

- Vei fi condamnată la singurătate. - Ce sentinţă îngrozitoare!

Cea mai crudă şi mai înfricoşătoare.

- Să trăieşti singur, fără iubire. - Aşa e.

Probabil mă consideri şi mai ridicol decât aseară.

- Nu. - Sau crezi că iar joc teatru...

Nu, mă gândeam la mine. Dar tu eşti prea tânăr ca să te simţi aşa.

- Singur, fără iubire... - N-ai de unde să ştii.

Trebuie să fie doi. Nu e destul să iubeşti. Trebuie să fii iubit.

- Pari tristă. - Nu sunt.

Aş vrea să...

Nu te cunosc prea bine, dar aş vrea să fii fericită.

E bine aici. Am ajuns.

Mulţumesc pentru invitaţie. La revedere.

- Unde te duci? - Am nişte treburi.

- Pot să vin şi eu? - Nu. Mulţumesc din nou.

- Aş vrea să merg cu dta... - Nu. La revedere.

Mă gândeam să te ajut la cărat. Te conduc la magazin.

Nu fi supărată pe mine, n-aş suporta asta!

Ce copil eşti! Trebuie să fi fost tare răsfăţat când erai mic.

Da, mama îmi dădea tot ce voiam. Era mai uşor decât să refuze.

- Şi tatăl tău? - Am scăpat de el pe la 7 ani.

De atunci, am călătorit cu mama. Casa e acolo unde ţi-e inima.

- Călătoriile îţi deschid mintea. - Da, ai dreptate.

Am un fond uriaş de informaţii inutile potrivite pentru petreceri.

Am mii de cunoştinţe, n-am prieteni, am trecut prin 27 de şcoli

şi ştiu să spun "Te iubesc" în 13 limbi.

Nu e rău deloc. În fine, eu...

"Jeg elsker deg" îmi place cel mai mult.

- "Te iubesc" în norvegiană. - Ai învăţat de la o norvegiancă?

Da, "Jeg elsker deg". Sună foarte emoţionant.

- Am ajuns. La revedere. - Stai...

- ...puţin... - Da?

- Îţi place Brahms? - Poftim?

E un concert minunat la Salle Pleyel, sâmbătă.

Îţi place Brahms? Ce s-a întâmplat?

Nu mi s-a mai pus întrebarea asta de când aveam 17 ani.

- Şi ce ai răspuns? - Da, desigur. Eram îndrăgostită.

Am fost la concert, am stat la balcon şi ne-am ţinut de mână.

Nu mai ştiu dacă era Brahms, dar a fost minunat

- Deci îţi place? - Nu ştiu. A fost demult...

Vii la concert cu mine ca să afli?

Îmi pare rău, nu pot. Încerc să-mi păstrez weekend-ul liber.

- Pentru bărbatul de aseară? - Da.

- E ceva permanent? - Da. La revedere şi mulţumesc.

Ce ciudat! Bărbaţii fumează întotdeauna după...

- Nu m-am gândit niciodată. - Da aşa e. Îmi dai o ţigară?

- Ştii lucruri interesante, Maisie. - De ce-mi spui Maisie?

Nu reţin numele. Viaţa e mai simplă aşa.

Le spui tuturor iubitelor tale Maisie?

- Da. - Ce drăguţ!

Şi eu care Maisie sunt? Maisie nr. 7?

- Maisie nr. 2? 127? - Maisie nr. 1.

Ce galant eşti! Mai vreau puţină şampanie.

Mă bucur că ai venit la petrecerea de astăzi.

Şi eu. Dar nu ştiu de ce m-ai ales pe mine.

- Erau atâţia tineri chipeşi acolo. - Puştii ăia vorbesc întruna!

Dar tu... Din clipa când te-am văzut, am ştiut ce vrei.

Nu râde. Nu întâlneşti asta prea des. Întreabă orice fată.

- Cum ai scăpat de Cherel? - Bietul Andre...

E important în lumea filmului, dar e tare plictisitor.

- Nu vreau să ştiu. - Nu te gândi la el.

Roger, hai să plecăm împreună la sfârşitul săptămânii.

Sigur cunoşti locuri grozave pe lângă Paris. Eşti liber, nu?

Auzisem că eşti cu cineva. E adevărat?

Nu, sunt liber.

Da, iubitule. Aşteptam să-mi spui ce vrei să facem în weekend.

lartă-mă, iubito, dar am ocazia să mă ocup de afacerea asta.

Trebuie să mă duc la Bruxelles. Aş putea cumpăra 75 de tractoare.

Da, înţeleg. Sigur că da... Nu ştiu. Poate mă duc la film.

Da, ştiu că organizează partide de bridge sâmbăta.

Cine? Nu-l sun pe Jimmy! De ce să mă scoată el în oraş?

Roger, nu mai încerca să-mi faci planuri pentru weekend!

Draga mea, dacă nu vrei să plec, o să văd ce pot face...

Nu fi caraghios. Trebuie să pleci. Probabil voi lucra după-amiază.

Am amânat o clientă, dar acum am timp...

Da, o să lucrăm amândoi. lubitule, când te întorci?

Bine, voi fi aici. Condu cu grijă. Pe curând.

lartă-mă, am întârziat. Dar ştii cum e...

Ce faceţi? Circulaţi!

12.000 de franci. Doamne! Adică 24 dolari pe metru.

Astăzi mă simt îngrozitor. Acesta cât costă?

- 14.000. - Bine, îl iau.

- N-are nici un defect, nu-i aşa? - Nu, îmi place.

Îmi place cum merge. Ai făcut minuni, într-un timp foarte scurt.

Să ştii că voi da o petrecere pe 19. De miercuri într-o săptămână.

- Nu cred că pot... - Dar am trimis deja invitaţiile!

- Mă voi strădui. - Trebuie să vii şi dumneata!

Mulţumesc. Uitaţi-vă la aceste materiale, dnă Van der Besh...

Spune-mi Teresa.

Acesta e pentru camera dv şi acesta pentru camera fiului dv.

I-am trimis o invitaţie şi prietenului dtale, Roger Desmarest.

Aşa îl cheamă, nu? Am auzit că e foarte chipeş,

Parisul e un oraş tare mic! Fiecare ştie ce fac toţi ceilalţi.

- Vrei nişte ceai? - Nu, dar uitaţi-vă la materiale!

Paula, nu mă mai uit la nimic. Am încredere în dta.

Dar să nu cheltuieşti prea mult. Adu-ne nişte ceai, Suzanne.

M-am gândit la asta pentru camera fiului dv.

N-aş putea să-ţi spun ce i-ar plăcea lui Philip.

- Nu e chiar atât de dificil. - E imposibil. E maniaco-depresiv.

Ba iubeşte lumea, ba o urăşte! Exact ca tatăl lui. Ştii că bea?

Şi tatăl lui bea. Dar te fermeca!

Ai venit, dragule! Tocmai vorbeam despre tine.

- Ce noroc pe mine! Bună ziua. - Bună ziua. Eu trebuie să plec.

Dar nu ţi-ai băut ceaiul!

Vă mulţumesc, dar mai am treabă. Vă sun vineri.

- La revedere. Nu uita, pe 19! - N-o să uit.

Dă-mi voie să te conduc.

- Ce e? - Nimic.

- S-a întâmplat ceva? - Pot să cobor cu dta?

Nu mă aşteptam să te văd azi. Cum a rămas cu weekend-ul?

- Roger a plecat, cu afaceri. - Înţeleg...

La revedere.

Întrerupătorul e în spatele dtale...

Lasă-mă să plec.

Lasă-mă. Mă agasezi.

Philip, te rog...

Vin, doamnă! lmediat!

Bună dimineaţa.

Gaby, te iubesc în fiecare zi, dar duminica dimineaţa te ador.

V-aş putea aduce micul dejun în cameră în fiecare dimineaţă.

Ar fi prea de tot! Nu mai avem dulceaţă de cireşe amare? O să iau mâine.

- Aţi primit un mesaj. - Unde e?

A sunat foarte devreme. A spus că nu vrea să vă deranjeze.

- Domnul? - Nu, un alt domn.

Nu şi-a spus numele, dar m-a pus să repet mesajul de mai multe ori.

Şi care e mesajul?

"Îmi pare rău pentru ieri. Îţi place Brahms?"

- Înţelegeţi ceva? - Da, înţeleg...

- Ce este un Brahms? - Uită-te acolo.

Al doilea album, de sus.

Acela. Pune-l. Apasă pe primul buton.

Ăsta e Brahms.

- Îmbracă-te. - Trebuie? Cât e ceasul?

- Aproape 5:30. - Hai să mai stăm până mâine.

- Nu. - De ce nu?

- Trebuie să fiu la Paris diseară. - De ce?

- Nu e problema ta. - Eu nu merg.

- Poftim? - Nu merg.

- Haide, Maisie! - Vreau să rămân aici!

- Maisie, încetează! - Vreau să rămân!

Mă bucur că ai hotărât că-ţi place Brahms.

- De fapt, nu prea ştiu. - Important e că ai venit.

Am voie să mă uit, nu?

Iartă-mă...

Martini sec...

- Cât costă totul? - Nouă franci.

Nu contează. Am cerut special, unul foarte sec. Ce s-a întâmplat?

Nimic. Soneria! Ar trebui să ne întoarcem. Pauza e pe sfârşite.

- Iei cina cu mine după concert? - Nu pot. Mă duc acasă.

Parcă spuneai că a plecat într-o călătorie de afaceri.

- Roger se întoarce în seara asta. - Şi dacă nu vine?

Atunci voi cina singură.

Trebuie să fie un om extraordinar, ca să merite atâtea sacrificii.

- Îl iubesc. - Şi el? Te iubeşte?

Da.

Desigur. Totul e bine în cea mai bună dintre lumi!

Nu face pe cinicul, nu te prinde.

La vârsta ta, ar trebui să crezi în...

Nu mai râde de mine! Nu-mi mai vorbi de parcă aş avea cinci ani!

Iartă-mă.

Nu râd de tine, ci de rolurile pe care le joci. Fii tu însuţi.

E adevarat. De când te cunosc, am făcut pe avocatul strălucit,

pe amantul fermecător, pe copilul răsfăţat...

Dar am făcut toate astea doar pentru tine.

- Nu crezi ca asta e iubire? - Ar trebui să ne grăbim.

- Îmi pare rău. Am întârziat. - Linişte!

De cât timp eşti... cu Roger?

- De cinci ani. - Şi ai fost fericită?

- Da. - Mereu?

"Mereu" nu există. Am avut cinci ani de fericire, îndoieli, iubire, durere...

- Dar numai fericirea contează. - Acum nu eşti fericită.

Ba da, sunt. Ţi-am spus, îl iubesc.

- Şi eu îmi iubesc mama, maşina... - Nu văd ce legătură au...

Spui ca-l iubeşti, dar eşti singură.

Petreci duminica singură, mănânci singură. Cât de des dormi singură?

- N-ai dreptul... - Ba da!

Am dreptul să mă îndrăgostesc de tine, nimeni nu mă va împiedica!

Şi te voi smulge de lângă el, dacă voi putea!

Şi o voi face!

Domnule, vă rog...

- Ce-i asta? - Brahms.

- De unde ştii? - Aşa a spus prezentatorul.

Îţi place?

Programele de duminică sunt groaznice.

- Lasă-l acolo unde era. - Oricum n-ai ce să asculţi.

Ce ciudat! Când aveam opt ani, voiam să mă fac dirijor.

Eu voiam să fiu actriţă. Şi o să fiu!

Mâine seară iau cina cu Cherel. Dar te sun imediat ce scap.

Nu e frumos din partea ta să mă laşi singură. O să-mi lipseşti.

- Maisie, nu pot să conduc. - Nu fi caraghios!

Eşti un şofer nemaipomenit. Tu faci totul foarte bine.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic. Mă bucur că te văd!

- Cum a fost călătoria? - Plăcută.

- Tocmai te-ai întors acasă? - Da.

- Unde ai fost? - La un concert, la Salle Pleyel.

- Îţi place Brahms? - De ce mă întrebi asta?

Am auzit concertul la radio, pe drum.

- Cum de te-ai dus? - Tânărul Van der Besh m-a invitat.

N-aveam ce face şi nu-mi aminteam dacă-mi place Brahms sau nu.

Un tânăr mi-a pus o întrebare simplă şi nu ştiam să-i răspund.

Nu prea mai ştiu nimic, decât că iubitul meu e mereu plecat.

- Paula, ce s-a întâmplat? - Ţi-am spus.

Cineva mi-a pus o întrebare. Dar eu nu mai am răspunsuri.

Deodată, toate întrebările sunt importante. Îmi place Brahms?

Care e culoarea mea preferată? Îmi plac trandafirii? Te iubesc?

Ce s-a întâmplat? Ce ţi-a spus băiatul acela?

Ce contează dacă te iubesc? Ştii răspunsul la întrebarea asta, nu?

- Ce ai mai făcut? - Am ascultat Brahms.

- Încetează odată cu Brahms! - Nu pot să uit de el.

- Paula, e vorba de mine? - De tine şi de mine.

- Ştii că te iubesc. - Nu, nu ştiu. Nu mai ştiu nimic.

Roger, oare timpul m-a schimbat deja?

Ce vrei să-ţi spun? Că eşti cea mai importantă fiinţă pentru mine?

Că există mereu cineva pe care te poţi bizui, pe care să-l iubeşti.

Uneori aş vrea să fiu una dintre târfele pe care le agăţi în baruri.

Nu vreau să fiu respectată sau admirată. Doar să fiu iubită.

Ştii că nu înseamnă nimic pentru mine.

- Aşa sunt. Nu ţi-am ascuns asta. - Nu, ai fost sincer.

- Şi ai spus că nu-ţi pasă. - Aşa e.

- Atâta timp cât suntem sinceri... - Ne putem complace.

Paula, ce ai?

Aş vrea să fim ca atunci când ne-am îndrăgostit.

- Eram atât de siguri de viitor! - Nimic nu s-a schimbat.

- Putem continua, în felul ăsta? - Desigur.

- O veşnicie? - De ce nu? Te iubesc.

Ai avut un weekend urât. Îmi pare rău că a trebuit să plec.

- Nu-i nimic. Unde cinăm? - Unde vrei să mergem?

Nu-mi pasă. Mă duc să mă schimb. Vin imediat.

Ţi-a căzut masca...

Nu-i nimic. Mergem la "L'Escargot"?

- Crezi că găsim locuri? - Da.

- Nu vrei să bei ceva? - Tu vrei?

Nu, mulţumesc. Călătoria la Bruxelles a fost plină de succese?

- Da, a fost blne... - Nu pari entuziasmat.

- Ce zici de "Chez Allard"? - Nu cred că e deschis duminica.

Mai bine mergem la "Escargot". Roger, mă bucur că ai venit acasă.

- Şi eu. - Traficul a fost îngrozitor?

Aşa e întotdeauna duminica. Dar pe bulevard se merge repede.

Dar nu există nici un bulevard spre Bruxelles...

Sigur că nu. Am spus bulevard?

Au reparat drumul aşa bine, că pare, un adevărat bulevard.

- Am mers excelent. - Asta e bine.

- Mergem într-un local cu muzică? - Ar fi frumos.

Nu ştiu care sunt deschise. O să vedem din maşină.

- A sunat la uşa? - Da, mă duc eu.

- Bună, Gaby. - Bună seara, domnule.

- Cine e? - Gaby.

- Am o scrisoare pentru doama. - Ai primit o scrisoare.

Cum merge cu engleza? Nu te-am mai văzut de mult.

Eu am fost aici!

- De la cine e? - Nu ştiu.

- Vrei să mi-o citeşti, iubitule? - Poate e ceva personal.

Nu prea cred.

Ba da. E de la tânărul Van der Besh.

Nu contează. Noi doi n-avem secrete, nu-i aşa?

"Te rog să mă ierţi. Am fost gelos şi nu te poţi purta astfel

decât cu ceea ce-ţi aparţine. O să scapi de mine o vreme.

Plec la Londra, să lucrez la un caz important, dar nu-mi pasă.

Fiindcă mă voi gândi tot timpul la dta.

Te rog, aminteşte-ţi, chiar dacă nu vrei să mă mai vezi, că te iubesc.

Al dtale, Philip."

- Sunt gata. - N-ai spus unde vrei să mergem.

Într-un local cu muzică, nu?

E adevărat, Milord, că faptele par simple, aşa cum s-a sugerat.

Într-o zi, la o anumită oră, într-un anumit loc,

două nave s-au ciocnit: una engleză, cealaltă franceză.

Astea sunt actele pe care le-aţi cerut, de la Paris.

- Cum merge? - Bine.

- Aveţi şi o scrisoare. - Mulţumesc.

Mă întreb cum va explica învăţatul meu prieten mărturia lui Sharp...

"În cele 10 minute dinaintea coliziunii n-am auzit

nici un semnal al navei engleze." Complicaţie peste complicaţie.

Mai e problema ceţii. Martorul Glenvilie spune că ceaţa se ridica.

Dar martorul Olivier insistă pe ideea că ceaţa era foarte densă.

Avem şi mărturia timonierului Belnapp,

care a recunoscut că a părăsit puntea ceva mai devreme,

ca să-şi pună zahăr în cafea.

Milord, vă reamintesc mărturia marinarului Gendrin...

Trebuie să mă întorc la Paris. E foarte important. Îmi pare rău.

La aeroport, vă rog. Dar întâi ne oprim la Dorchester.

- Arată minunat. Nu-i aşa, Lucien? - Mulţumesc, dragă Myrtle.

- Ţi-a luat mulţi bani? - Mie nu, draga mea.

- El cine e? - Face comerţ cu camioane.

Cred că asta mi-a spus ea. Dar se vede pe faţa lui!

- Pare atrăgător. - Crezi? De fapt, chiar este.

Te rog, Roger, arăţi prea plictisit!

Cum m-aş putea plictisi într-o companie atât de încântătoare?

Încearcă măcar să fii drăguţ cu gazda. Nici n-ai vorbit cu ea.

Ba da. Am spus "Bună seara" şi "Vă mulţumesc pentru invitaţie".

Te rog! Uite-o că vine.

Draga mea, toţi adoră apartamentul. Nu i-am mai văzut aşa încântaţi.

Mă bucur.

Trebuie să fiţi foarte mândru de ea, dle.

Sunt, doamnă.

Aveţi o afacere cu camioane, nu?

Ce interesant! Le cumpăraţi din America şi le vindeţi în Europa?

Uneori le cumpărăm din Europa şi le vindem în America.

- Suntem flexibili. - Fascinant!

Ce păcat că Philip nu e aici. să te vadă! Arăţi minunat.

Philip e fiul meu. Se va supăra fiindcă nu te-a întâlnit aici,

dar a plecat la Londra, cu probleme legale.

Ştiţi că Philip e nebun după Paula? E chiar înduioşător.

- Da, ştiu. - Cina e servită, dnă.

Bine, Suzanne. Marie-Helene, Claude! La masă, toată lumea!

Raymond, tu stai lângă dna Fleury. Alain, lângă dnă Tessier.

Paula, discutaţi despre pictura modernă. Are o colecţie fantastică.

Dv veţi sta lângă mine, dle Desmarest.

O să-mi povestiţi totul despre camioane.

- Sunteţi Leu, nu? - Poftim?

V-aţi născut la sfârşitul lui iulie sau la începutul lui august.

- Nu, la începutul lui mai. - Taur! Trebuia să-mi imaginez.

Iată lista, doamnă.

Cel mai greu este să găseşti locul fiecăruia.

Nu-mi descifrez niciodată scrisul. Francoise, tu stai aici.

- Dle Philip! - Bună seara, Micheline.

Paula, draga mea, tu stai aici. Ba nu, scuze, pe partea cealaltă.

Alain, tu stai în dreapta ei, Raymond în stânga...

O să fiu sincer. Cred că n-are nici un sens.

Spun că e un expresionism abstract, dar ce exprimă?

Da, nu-i aşa?

Discutam despre Jean Dupre. Ştiţi de ultima lui aventură, nu?

- Mă tem că nu ştiu cine este. - Nu-l ştiţi pe Jean?

Nu, regret. Şi nu văd de ce m-ar interesa aventura lui. Doar dacă...

Doar dacă doamna e soţia mea. Din fericire, nu sunt însurat.

E un punct de vedere cam îngust.

Dacă toţi ar fi ca dv, despre ce am mai discuta? Philip!

- Bună seara. Sper că nu deranjez. - Te aşteptam abia sâmbătă.

- Am vrut să-ţi fac o surpriză. - S-a terminat procesul?

Nu, dar merge foarte bine.

Ai mâncat, dragule?

Da, în avion. O să stau aici şi o să vă ţin companie.

Nu e nevoie, Marcelle. Dl Philip a mâncat deja.

Teresa, Philip arată foarte bine. Îi prieşte munca.

Am primit biletul şi m-am întors imediat.

- Vreţi nişte fructe? - Nu, mulţumesc.

Nu credeam că pot urî Londra atât!

Aveţi noroc! Mama vrea să discute cu dv.

- Şi tu vrei să discuţi cu Paula? - Exact.

- Stai. Vreau să te întreb ceva. - Ce?

- Îmi dai un trabuc? - Desigur.

- Ce i-ai spus lui Philip? - I-am cerut un trabuc. De ce?

- Păreai furios. - Nu eram. Trebuia să fiu?

Nu ştiu.

- Mulţumesc. Îţi plac trabucele? - Nu, din păcate.

- Îţi aduc ceva de băut? - Nu, mulţumesc.

Ar trebui să mergem acasă. Mâine mă trezesc devreme.

Dacă Paula nu e obosită, o conduc eu mai târziu.

- Bine. Vrei, iubito? - Nu... E târziu. Noapte bună.

Ai făcut senzaţie. Petrecerea n-avea nici un haz,

până a apărut tânărul amorez. Acum au un subiect de conversaţie.

Ai auzit de decoratoarea dnei Van der Besh?

I-a decorat apartamentul şi i-a sedus şi fiul, în acelaşi preţ.

Dacă ai aranjat camera tânărului stăpân

de ce nu-l "aranjezi" şi pe el? Munca ar fi mai interesantă.

- Pleci mâine? - Da.

Unde?

Ţi-am spus, Elveţia, Danemarca, Germania.

- Cât timp vei fi plecat? - Cam zece zile.

Roger...

Noapte bună.

Philip! Cum ai ajuns aici? Ai condus ca un nebun.

- Intră, te rog. - De ce te porţi prosteşte?

Te rog, intră puţin.

- De ce te-ai întors de la Londra? - Ca să te văd.

- Dar de ce? - Din cauza scrisorii tale.

- Dar e ridicol... Ce-am scris? - Întoarce-te repede.

"Dragul meu Philip, scrisoarea ta era atât de tristă...

E mai mult decât merit. Mi-e dor de tine. Întoarce-te repede."

N-am vrut să sune aşa... Eram obosită, tristă şi singură..

Îmi pare rău. N-ar fi trebuit s-o scriu.

- Dar ai fost sinceră? - Atunci, da.

- S-a schimbat ceva de atunci? - Nu, nimic.

Aţi venit! SAS 252. Puteţi urca la bord.

- Ai telegrafiat la Copenhaga? - Da, ne aşteaptă o maşină.

- Duceţi-vă înainte. - N-avem prea mult timp.

Mă descurc eu.

- Paula, ce cauţi aici? - Te-am sunat acasă, dar plecaseşi.

- Am vrut să te văd. - Vino-ncoace.

Îmi pare rău pentru seara trecută. Am fost nervos. Gelos, de fapt.

Roger, mă iei cu tine? Vreau să vin!

Paula, fii serioasă! Avionul pleacă peste două minute.

Ştiu, dar îmi fac bagajele şi vin după tine, diseară.

Iubito, sunt cu doi colegi de la Chicago. Ce să le spun?

Că sunt soţia ta. Americanii călătoresc mereu cu soţiile lor.

Paula, n-are nici un sens!

- E vorba de băiatul acela? - E vorba de mine. Te rog!

- Roger! - Vin acum!

Paula, o să mă întorc foarte curând. Sunt doar zece zile.

Nu te mai întâlni cu băiatul ăsta care te supără.

Totul va fi bine. Ştii că te iubesc.

Te sun la întoarcere.

Sunt avocat de 40 de ani

şi n-am auzit ca cineva să fi plecat în mijlocul procesului!

Dacă n-ar fi mama ta, te-aş concedia pe loc!

Cine e?

Nu, dl Van der Besh e ocupat. O clipă, vă rog.

A venit. Aşteptaţi puţin. De data asta ai păţit-o.

- Ce-a zis? - Nu ştiu, nu l-am ascultat.

Te caută cineva. E o voce de femeie şi nu e mama ta.

Da, Paula. Sigur că putem vorbi.

- Diseară, am putea să... - Philip, nu pot...

- Cum adică? - Nu ne mai putem vedea.

Te rog să înţelegi. Nu vreau să te rănesc. Nu încerca să mă vezi.

Îmi promiţi? Philip trebuie să-mi promiţi!

Da, fireşte...

Philip, hai să mergem. M-am săturat.

Hai odată! O ţinem aşa de câteva zile.

Ai spus că ţi-ai da doi ani din viaţă ca să te îndrăgosteşti.

Ştiu că am spus asta şi îmi pare rău.

Eu sunt îndrăgostit dar ea nu mă crede.

Eu te cred. Mi-ai spus de mii de ori!

Hai să plecăm! Eu plec.

Te descurci? Te sun mâine.

Bună! Amicul tău a plecat şi te-a lăsat singur?

Vorbeşti despre iubire de parcă ai şti totul despre ea.

- Ştiu, îmi iei ceva de băut? - Sigur.

Două pahare de scotch.

- Spune-mi. - Ce să-ţi spun?

- Despre iubire. - E greu de explicat...

Nu e nimic. Doar o vorbă într-un cântec.

Într-un milion de cântece. Ai dreptate.

E cel mai des folosit cuvânt din lume şi nu înseamnă nimic.

Doar o vorbă într-un cântec. Să bem pentru bătrâna iubire!

Pentru bătrâna iubire! Mai cânţi ceva?

Iubirea e doar o vorbă. Nu-înseamnă nimic.

E un alt mod de a spune Că doi oameni se plac un pic.

Iubirea e doar o vorbă. Şi când distracţia începe.

E o vorbă ce ascunde Păcatele unei fete...

Iubirea e doar o vorbă împrăştiată prin oraş...

- De când stai aici? - Nu ştiu.

Eşti ud leoarcă.

Trebuia să te văd. Am încercat să nu vin...

De când m-ai alungat, nu mai ştiu pe unde umblu. Tu ce-ai făcut?

Am lucrat, am văzut o colecţie, mi-am cumpărat o rochie nouă.

Se repară strada din faţa casei mele.

- Ştiu. Mi s-a blocat maşina acolo. - O să fie gata peste câteva zile.

Paula, sigur nu vrei nimic? Este pui rece în frigider.

Doamne, ce foame mi-e!

Unde e untul?

Mai ai vin? Am găsit o sticlă de bere.

Paula, nu găsesc... Uite-l aici.

Iubito, întoarce discul, te rog. Lasă, îl întorc eu.

Arată bine, nu?

Nu ştiu de ce, am senzaţia că n-am mâncat de zile întregi.

Bună dimineaţa, draga mea.

Stai, Gaby. Am uitat că am pus lanţul.

Paula, poţi să... Bună dimineaţa. Poţi să mă ajuţi?

- Gaby, el e Philip van der Besh. - Bună dimineaţa.

Gaby, dacă am nevoie de tine.

- A fost stânjenită. - Nu, doar uimită.

Gaby e paznicul meu, protectoarea mea.

E mai în vârstă şi mai înţeleaptă decât mine!

- O să întârzii! - Te conduc eu la magazin.

Nu vreau Aduci tu untul?

- De ce să nu te conduc? - Nu e nevoie.

Pot să te las la colţ, dacă nu vrei să ne vadă cineva.

- De ce? - Nu ştiu. Am crezut că...

Stai liniştit, vor afla curând. Şi se vor distra de minune.

"Aţi auzit de noul iubit al Paulei?"

"Ce poftă de viaţă trebuie să aibă Paula! Şi de bărbaţi tineri..."

- Are vreo importanţă? - Nu prea.

- Bine. La ce oră termini lucrul? - Pe la 6.

Ce-o sa fac eu până la 6?

O să mă plimb prin Paris şi o să mănânc singur,

gândindu-mă la tine.

- Cât costa? - 4,50. domnule

Text

Să dau un telefon. Spune-i hamalului să cheme un taxi.

- Care e numărul lui? - 24. Vin şi eu imediat.

Paula?

- Bună. - Tocmai am sosit, la aeroport.

Ai călătorit bine?

Vreau să te văd. Poţi să iei cina cu mine diseară?

Nu, sunt ocupată.

Paula, abia aştept să te văd diseară.

La revedere, Roger.

- Tu nu bei în mijlocul zilei. - Mă simţeam cam obosit.

- Atunci iau şi eu un vermut. - Un Noilly?

- Parcă nu te-am văzut de mult. - De zece zile.

Am impresia că a trecut mai mult.

Te-am sunat din Germania, dar nu te-am găsit.

Am stat mult prin oraş. Sau poate mi-am închis telefonul.

Nu făceai asta.

- Doamnă, un Noilly. - Mulţumesc.

- Te-ai întâlnit cu Jimmy? Nu.

- Ce-ai făcut? - M-am întâlnit des cu Philip.

Tânărul... E tot aşa îndrăgostit de tine?

- Şi tu încă îl găseşti amuzant? - Da.

- Amuzant sau mai mult de-atât? - Mai mult de-atât.

Atunci, nu mai e nimic de spus.

Puteai spune multe. Dacă ai afla că totul încă depinde de tine...

- N-ai şti ce să-mi spui, aşa-i? - Nu ştiu.

Ai spune că nu vrei să-ţi pierzi preţioasa libertate.

Am spus că nu ştiu. Dar nu suport ideea că tu şi tânărul ăla...

La fel, vă rog.

- Sper că merită timpul tău. - Nu e vorba de asta. Mă iubeşte.

Nu eram pregătit să ascult povestea iubirii tale cu băiatul acela!

De vreme ce tu ai avut grijă ca eu să aflu de toate aventurile tale...

Măcar asta e ceva normal!

Vreau să spun...

La revedere, Roger l

Poftim, dle. Un Martini.

Iartă-mă, am spus o prostie. N-am vrut...

E şi vina mea. Poate n-ar trebui să ne mai vedem o vreme.

La revedere, dragul meu.

Paula, ştii că eu... Însemni atât de mult pentru mine!

Sincer...

Mulţumesc, 17 şi vaieţi.

Ultimele patru, primele trei şi restul pe 5.

Iubire, care e numărul camerei noastre?

- Numărul camerei? - Nu ştiu.

Dar cheia e la tine.

- 425. - Restul pe 4 şi 25.

Foarte bine, doamnă.

Un coniac, vă rog.

- Roger! - Bună, Jimmy.

- Ce faci în Deauville? - Mai schimb atmosfera...

- Paula e aici? Unde staţi? - Paula nu e aici.

- N-am văzut-o de două luni. - Îmi pare rău, n-am ştiut.

Păcat... Ne mai vedem, Roger...

Închide geamul, iubire.

- Iubire, te rog! E frig. - Nu-mi mai spune "iubire"!

Cât e ceasul?

Îţi dai seama că e abia 5?

De ce te-ai trezit, iubire? Nici nu te-ai culcat!

- Nu-mi mai spune "iubire"! - Dar tu îmi spui mie Maisie!

- Nu mai folosi cuvântul ăsta. - Ce ai?

Iubire... Ştii ce înseamnă?

- Ştii ce înseamnă "iubire"? - Vorbim despre vocabularul meu?

Nu-mi mai spune "iubire". Noaptea poţi, dar nu dimineaţa.

Acum faci mofturi! Te rog să închizi geamul.

- Dle Desmarest, maşina dv e aici. - Mulţumesc.

Nota dv.

Aici portarul. Da, dnă. Nu l-am văzut pe dl Desmarest.

- Dar bagajul? - Îl aduce doamna. Sper...

Philip!

Trebuie să vorbim.

Nu poţi continua aşa. Trebuie să lucrezi.

Când ai fost ultima dată la birou?

- Marţi. - Şi înainte de asta?

Nu mai faci nimic. Mă conduci dimineaţa şi aştepţi să mă întorc.

- Începi să ascunzi băutură... - Nu e adevărat.

Am spălat paharul, fiindcă ştiu că nu suporţi dezordinea.

Da, şi urăsc minciuna şi slăbiciunea.

În curând, te voi urî şi pe tine.

Era clar că se va ajunge la asta...

Philip, n-am vrut să sune aşa...

Dar nu te pot lăsa să devii un trântor din cauza mea.

Ţi-am spus de sute de ori să te duci la lucru. Asta e ultima.

- Şi dacă nu mă duc? - Nu ne mai putem vedea.

- M-ai alunga, pur şi simplu? - Da.

Philip, încetează! Joci teatru!

Uită-te la mine! Acum ce mai ai?

Nu mă iubeşti. Şi eu nu pot face nimic...

Ştiam de la început că, într-o zi, mă vei alunga.

dar am tot sperat că nu se va întâmpla.

Tot whisky-ul din lume n-ar schimba nimic, fiindcă s-a întâmplat.

Asta e...

Philip, eşti un copil neghiob!

Joci atât de bine rolul amantului părăsit, încât îl iei în serios.

Ţin la tine. Ştii asta. Uită-te la mine, Philip.

- Nu vrei să plec? - Nu astăzi. Dar vreau să lucrezi.

Îţi promit!

- Ce teamă mi-a fost! - Eşti un caraghios...

- Ce e? - Voiam să văd dacă eşti aici.

Cine o caută? O clipă.

Doamnă Tessier? Dl Desmarest.

- Bună, Roger. - Paula?

- Ce mai faci? - Bine. Tu?

Şi eu.

Săptămâna viitoare plec în vacanţă. Ca în fiecare an, pe vremea asta.

Ţii minte că plecam mereu? M-am gândit să te sun...

Poate vrei să-ţi iau şi ţie un bilet.

- Nu cred că se poate, Roger. - Nu?

Nu e chiar atât de simplu.

Cum să plecăm şi să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic?

Ne-am gândi tot timpul...

De asta plec. Ca să nu mă mai gândesc la nimic.

- Nu e un motiv prea bun. - E cel mai bun.

Nu e atât de simplu. Şi pentru asta, n-ai nevoie de mine.

Te vei descurca. Singur, sau cu una dintre... Cu altcineva.

- Poftim? - Nimic...

- Ele n-au însemnat nimic. - Doar te puteai întoarce la mine.

- Deci nu vrei să vii? - Nu, Roger. La revedere.

- Paula, ai grijă de tine. - Voi avea.

- Hai odată! - Nu mă grăbi! Vezi?

- Nu-i rău. - Dle, cina e servită.

- În sfârşit! E cam frig, nu? - Un pic.

Chelner! Vrei să urci în camera 16 şi să aduci... Ce vrei?

- Puloverul galben de pe pat. - Să mergem.

Stai puţin!

- Ai trişat un pic? - Nu! Ştiam că o să câştig!

Nu cumva le-ai împins puţin cu piciorul?

Nici vorbă! Să-ţi fie ruşine!

Mă bucur că am plecat din Paris. Aici, eşti cu totul alta.

Ce-ar fi să mai stăm o noapte şi să ne întoarcem dimineaţă?

Da, am putea.

Bună seara.

O cunoaşteţi pe dna Tessier, nu?

Dna şi dl Fleury. Madeleine şi Pierre.

Bună seara.

Aţi venit cu maşina de la Paris? E un loc superb, nu?

Cum a fost traficul? Noi ne-am blocat lângă St Cloud ieri.

- Acesta e, doamnă? - Da, mulţumesc.

Copii, se răceşte mâncarea!

Cheia dv, domnule.

- Mă bucur că v-am revăzut. - La revedere.

- Mai bem ceva? Ne va încălzi. - Ea câţi ani are?

Madeleine, te rog! Dragul meu, cere nota. Aici durează mult.

- Dnă, masa dv e gata. - Du-te tu înainte. Vin şi eu.

Două Martini.

Copii!

- Unde e doamna? - Nu ştiu. A ieşit.

Dar cina dv e gata!

Vreau să mă întorc la Paris.

Bine. Paula, de ce-ţi pasă ce cred astfel de oameni?

- Nu-mi pasă. - Ce importanţă are?

Nici una. Să nu mai vorbim despre asta.

- Ba vom vorbi şi tu vei asculta! - Te rog...

Situaţia asta e nedemnă de tine şi umilitoare pentru mine.

- Exagerezi. - Nu, tu exagerezi.

Nu sunt un idiot, un copil căruia îi ascunzi unele lucruri.

Dacă ai vrea, ne-am căsători şi mâine.

- Nu fi prostuţ. Sunt în vârstă... - Vârsta n-are legătură cu asta!

Te iubesc, am nevoie de tine şi nu mă interesează ce spune lumea.

Singura ta problemă, singura noastră problemă e Roger.

E încă în sufletul tău şi nu poţi să-l smulgi de-acolo.

Ce se făcea când cineva era posedat de un demon?

Se spuneau rugăciuni, se ardea tămâie, se făcea zgomot...

Dacă aş face toate astea, Roger ar dispărea din inima ta?

Poate... lartă-mă... Nu mi-am dat seama că tu...

Nu ţi-ai dat seama că aş putea să gândesc.

- Avem cumpărător la 5000? - 5000.

- Paula, să continuăm? - Dv decideti. Preţul e încă mic.

Cine e omul acela revoltător care licitează împotriva noastră?

Un alt cumpărător. Se va opri în curând, îl cunosc.

Ar fi bine să se grăbească...

- În stânga avem o ofertă. - 14.500.

- 14.500 de două ori. - Adjudecate doamnei.

Le-am luat. Şi la un preţ foarte bun.

Vindem două scaune Ludovic XV.

- Poftim, dnă Tessier. - Le voi lua mâine.

- Ce chilipir nu? - Se potrivesc bine în bibliotecă.

Mă gândeam să le pun în camera lui Philip. El ce mai face?

- Nu vă vedeţi? - Vine uneori, să-şi ia haine.

- N-am ştiut. - Dar e normal, draga mea.

Mereu am sperat că se va îndră- gosti de o femeie mai în vârstă.

Vrei să-ţi plătesc comision pentru scaune? Timpul tău e preţios.

- Nu, vă rog... - Dacă insişti...

Pot să te întreb ceva despre Philip?

- Nu, nu puteţi. - Maşina dv e aici.

Vrei să te duc undeva, Paula? Mă duc la Dior.

Nu, prefer să merg pe jos. Mulţumesc. La revedere.

Ai învăţat dreptul francez de când eşti aici.

Dar vei locui la New York.

Am discutat cu mama dtale şi am fost de acord că ar fi profitabil

pentru cariera dtale să te întorci imediat la New York.

- Sunteţi amabil, dar nu mă duc. - Mă tem că nu ai de ales.

- Ba da. - Vorbeşte cu mama dtale.

Dle Fleury, dacă s-ar descoperi că aveţi o amantă,

şi sunt sigur că aveţi, unde aţi fi trimis?

La revedere!

La revedere, tuturor!

- Pe aici. Masa de acolo... - Nu aceea. Nu în seara asta.

- Mă tem că toate sunt rezervate. - Ce ziceţi de asta?

- Să n-aud nimic! Cum te cheamă? - Francois.

Francois, nu mă cunoşti, dar amân- doi ne vom aminti de seara asta.

- După dv, doamnă! - Ai înnebunit!

M-aţi chemat, dle?

Da. Vreau nişte flori. Cel mai frumos buchet, pentru doamna.

- Mulţumesc. Voi încerca... - Ai înnebunit de tot!

- Categoric. - Pentru ce sunt toate astea?

- Sărbătorim. - Ce?

Independenţa mea faţă de lume şi dependenţa de tine.

Francois, vrem să începem cu ceva extraordinar,

urmat de cea mai îmbelşugată cină din istoria restaurantului.

Aţi dori să începeţi cu un pateu de gâscă?

- Nu... Caviar? - Da.

- Cu chifle? - Da. Şi votcă.

Doamnă, îmi acordaţi acest dans?

- Cea mai bună votcă. Multă! - Şi ce vin doriţi?

- Fără vin. O şampanie. - Prea bine, domnule.

Vrei să-mi spui despre ce e vorba, te rog?

Am renunţat la slujbă. În schimbul Parisului.

- Ai demisionat? De ce? - Vroiau să mă trimită la New York.

Nu spune nimic... Hai să facem un pact.

Nu, Philip. Nu poţi face asta. N-o să te las.

Am făcut-o deja.

Am văzut-o la Balenciaga...

...într-o rochie de la Balmain şi a doua zi, într-o rochie Givenchy.

Azi lua masa cu Guy Laroche, într-un costum Chanel.

- Roger, la ce te gândeşti? - La cât de proastă e lumea...

- Poftim? - Nimic. Să dansăm, Maisie.

Trebuie să-ţi mărturisesc ceva. Era să fac un lucru îngrozitor.

Era să te muşc în locul ăsta splendid dintre gât şi umăr...

- Îmi dai voie? - Te rog, Philip!

Mai gândeşte-te şi anunţă-mă.

- Eşti tare departe în seara asta. - Zău?

- Mergem la "Elephant Blanc"? - Mie îmi place aici.

Ne întoarcem? Cred că mâncarea noastră a sosit.

Poftim caviarul.

- Mergem în altă parte? - Dacă vrei tu...

N-are importanţă.

- Încotro ne îndreptăm? - Nu ştiu.

Noapte bună, Philip.

- Paula, ne vedem mâine? - Sigur că da.

- Vă pot ajuta cu ceva? - Bună ziua.

Dle Desmarest! Nu v-am mai văzut de mult l

Da. Paula e aici?

Era, acum o clipă. Doamnă Tessier!

- Da, dle Steiner! Bună, Roger. - Bună, Paula.

- Putem vorbi undeva? - Sigur.

Am tot repetat discursuri, dar acum nu reuşesc... Ajută-mă!

Aseară voiam să vin la tine şi să-ţi spun: "Ajunge, hai acasă!".

Apoi, mai târziu, m-am plimbat mult...

Nu mai pot continua aşa.

Nu pot trăi fără tine! Gata, am spus-o!

A fost chiar îngrozitor?

Eu sunt vinovat. Nu trebuia să te cedez altcuiva.

Ar fi trebuit să împiedic totul, de la început.

Dragul meu, nu eşti foarte inteligent!

- Nu? - Oricum, nu contează.

Sunt acasă, orice ar însemna asta.

Vrei zahăr?

Philip, încearcă să înţelegi.

Ne-am întălnit când tu aveai nevoie de mine şi eu de tine.

Am avut noroc.

Dar nu e destul pentru ca doi oameni să rămână împreună.

Din egoism, speram să meargă, dar nu se poate...

Iar el a trebuit să spună doar "te rog".

Cred că ar trebui să mă simt mândru, într-un fel.

Dacă n-aş fi fost eu, probabil că nu v-aţi căsători acum.

Sunt un fel de... Cupidon! Da, asta sunt.

Philip, n-ar trebui să...

Am fost un fel de interludiu, nu-i aşa?

La naiba! Să-l ia naiba! Şi pe tine, pe noi toţi!

De ce n-ai putut să mă iubeşti?

Chiar tu ai spus. Nu reuşesc să alung demonul din mine.

Philip... nu voi uita niciodată.

Sigur...

Nici eu.

Paula, ce-o să mă fac? Ce se va întâmpla cu mine?

Philip, dragul meu! Te vei întoarce la New York.

Ai prieteni acolo. Aceea e viaţa ta.

Da, ai dreptate. Voi întâlni fata potrivită, ne vom căsători

şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi!

Unde sunt papucii mei?

Unde e celălalt?

Mulţumesc.

- Te voi mai vedea vreodată? - Dacă vrei... Dar n-ar trebui.

Da, n-ar trebui. Ce naiba fac?

Vrei să laşi toate lucrurile mele la portar?

Da, le strâng eu.

Philip! Încearcă să înţelegi! Sunt bătrână! Bătrână l

Intraţi, doamnelor şi domnilor.

N-a fost chiar atât de rău, nu?

Vorbeşti de parcă ai fi ieşit de la dentist!

- Gaby! - Da, doamnă!

Credeam că nu mai ajung. Domnul a sosit?

- Încă nu, doamnă. - Îmi pregăteşti o baie?

- Ce să port în seara asta? - Rochia neagră de şifon.

Nu, e prea elegantă. Mâncăm într-un local micuţ.

- Asta? - Nu... Cea de lângă?

Da, pe aceea o vreau. Ce zi am avut!

Problema e că oricine crede că poate fi decorator.

Nimeni nu-i spune unui instalator cum să repare chiuveta, dar...

Gaby, fermoarul! Gata, s-a rezolvat.

Dar daca e vorba de o perdea, toţi cred că...

- Gaby, a sunat domnul? - Nu, doamnă.

Să nu fie prea caldă apa. Mâine seară mâncăm acasă.

O să-i pregătim o friptură domnului. Nu, asta am mâncat luni.

O să luăm nişte carne de miel şi îi spunem dnei Frojus să facă...

Răspund eu, Gaby.

Roger unde eşti?

Dacă trebuie... Da, înţeleg.

Probabil mănânc ceva şi mă duc la culcare...

Bine. La revedere!

Aţi urmărit filmul VĂ PLACE BRAHMS?